Virusul gripal ( Myxovirus influenzae)

Caractere generale ale virionului

- genul Myxovirus fac parte din familia Orthomyoviridae,
- are formă sferică, având diametrul de 100 mµ,
- este format din nucleocapsidă și opt fragmente de ARN
- virusul gripal este împărțit în 3 tipuri: A, B și C
- pe învelișul lipidic al virusului se găsesc glicoproteine de formă filamentoasă
numite hemaglutinină și neuraminidază cu rol în procesul de infecțiozitate și
toxicitate, acestea au o specificitate antigenică clasificând virusurile în mai multe
subtipuri,
- virusul gripal A poate avea 3 subtipuri de hemaglutinină: H1, H2, H3 și 2
subtipuri de neuraminidază: N1 și N2; produce îmbolnăviri grave la om dar și la
animale (porcul, păsările, câinele).
- Virusurile gripale B și C nu sunt clasificate în subtipuri, nu produc implicații
epidemiologice grave, infectează doar omul.

Gripa

- este o boală infecțioasă acută, care se extinde și determina epidemii și uneori

chiar pandemii.
- se manifestă prin: febră, astenie, fotofobie, dureri musculare;
- are ca poartă de intrare căile respiratorii iar la copii și vârstnici pot apărea
complicații în asocierea cu bacteriozele ( bronșite, pneumonii, encefalite, etc) care
necesită spitalizarea.
- sursa de infecție o constitue omul bolnav care elimină prin secrețiile respiratorii
( tuse, strănut) o cantitate mare de virus, mai ales în primele zile ale bolii;
- fără complicații gripa trece în 4-7 zile, organismul căpătând imunitate la tulpina
virală respectivă.
 - diagnosticul de laborator constă în izolarea și identificarea virusului, prin recoltarea
acestuia odată cu secrețiile nazale, faringiene, spută.
- profilaxia se realizează în primul rând prin vaccinare antigripală ( vaccinuri
integrale inactivate, vaccinuri cu subunități ale particulei virale sau vaccinuri cu virus
viu atenuat) , pe lângă acestea se poate ține cont măsurile de prevenire a
îmbolnăvirii:educația sanitară, izolarea bolnavilor, evitarea locurilor aglomerate, etc.

Virusurile hepatice

- Virusul hepatic A , este un ribovirus foarte mic circa 27 mµ din genul Enterovirus
cu antigenul Ag HA, iar anticorpi corespunzători sunt: anti- HA, IgG și IgM.
- Hepatita A prezintă o formă clinică ușoară , icterică fără complicații
extrahepatice, uneori bolnavii sunt asimptomatici și aicterici.
- Se transmite prin contact direct sau indirect, prin apă, alimente sau obiecte.
- Profilaxia: izolarea bolnavilor, controlul apei și alimentelor, educație sanitară, etc.
- Virusul hepatic B, este un adenovirus, cu formă sferică, face parte din genul
Hepadnavirus.
- VHB are trei antigene: AgHBs- antigen de suprafață, AgHBc – antigen central,
AgHBe- antigen legat de antigenul central
- anticorpii anti AgHBs prezenți la bolnavi reprezintă un semn spre vindecarea
bolii, anticorpii anti-AgHBc prezenți indică infecția, dispar doar în cazul vindecării
bolii.
- Antigenul HBe apare în sângele persoanelor bolnave, iar când evoluează boala
apar și anticorpii anti HBc.
- Virusul hepatic C, se transmite prin sânge și derivatele acestuia.
- Virusul hepatic D ,apare ca o suprainfecție la bolnavii de hepatită virală B,
deoarece acest virus se replică folosind virusul hepatic B.
- Virusul hepatic E – este un virus care se transmite pe cale enterală.
- Diagnosticul de laborator: se stabilește prin teste hematologice și biochimice
precum TGP- transaminază glutamicpiruvică, TGO- transaminază
glutaicoxalacetică; de asemenea se identifică antigenele virale și anticorpii
corespunzători din anumite produse patologice recoltate de la bolnavi precum:
sânge, urină, fecale, bilă, etc. Sunt întrebuințate teste speciale numite: ELISA
( enzimologic) și RIA ( radioimunologic)
- Profilaxia specifică se realizează prin vaccinarea pasivă cu imunoglobuline
indicată în special pentru cadrele medicale cu risc crescut de îmbolnăvire.
Imunizarea activă se face cu vaccin cu anticorpi Ag HBs obținut de la bolnavi.
 Virusurile poliomielitei

- acest virus este încadrat în genul Enterovirus

- este un virus cu ARN, având o capsidă formată din 60 de capsomere,
- se prezintă sub 3 forme: tipul 1, 2 și 3.
- pătrunde în organism prin căile respiratorii superioare, iar după multiplicare
ajunge în sistemul digestiv, trecând în intestin unde produce un proces infecțios
multiplicându-se. Foarte rar trece în sistemul nervos central distrugând neuronii
motori și producând paralizii sau spasme musculare.
- Recoltările de produse patologice se fac din secreții nazofaringiene, materii
fecale, lichid cefalo-rahidian, sau țesut nervos în necropsii.
- Agentul patogen se transmite pe cale orală, aerogenă, direct prin contact cu
persoanele bolnave sau prin intermediul alimentelor, apei și a insectelor.
- Profilaxia: vaccin poliomelitic trivalent sau vaccin cu virus viu atenuat administrat
oral.
- Poliomielita se manifestă la 7-10 zile cu febră, tulburări neurovegetative,
spasme, apoi paralizii. Se vindecă în totalitate în formele neparalitice sau cu
paralizii ușoare ale membrelor.