Mobilier characteristic stilului popular

romanesc

Elev: Albu Paula Andreea

Clasa a XII a Seral

Lemnul este materialul cel mai folosit de țăranul român, iar arta populară îi înfrumusețează
casa și viața.

Interiorul locuinței țărănești este organizat în funcție de patru centre compoziționale:

sistemul de încălzit și preparat hrana, patul, lavițele și colțul în care se află dulapul cu vase.
Forma și construcția acestui tip de mobilier au fost condiționate de posibilitățile tehnice
rudimentare de lucru ale timpului, iar elementele decorative sunt în deplină armonie cu
celelate laturi ale artei populare (cusăturile, olăritul, sculptura).
PATUL reprezintă punctul de maximă importanță decorativă a interiorului, datorită
țesăturilor expuse aici.

PATUL are două capete, dar s-au construit și paturi fără capete sau paturi cu patru
picioare.
El este o piesa de mobilier care derivă din laviță și apare în locuința țărănească în secolul
XIX.
Lavițele (scânduri fixate pe țăruși) sunt cele mai vechi piese de mobilier, prezente și în
vechile case boierești.
În secolul al XIX-lea, ele au început să fie înlocuite cu bănci lungi cu spătar și cu ladă
dedesubt, care serveau atât pentru păstrarea hainelor, cât și pentru dormit.
Banca medie cu spatar

LADA DE ZESTRE este folosită pentru păstrarea hainelor și ocupă un loc de cinste în
organizarea interiorului, fiind așezată la capătul patului sau sub laviță.
Lăzile sunt împodobite cu crestături, iar cele "brașovenești" sunt pictate.
Lada cu décor crestat

MESELE sunt de două tipuri:

Masa mică rotundă, de tradiție orientală și balcanică, în Oltenia și Moldova, din ce in ce mai
puțin frecventă.
Masa de tip germanic, cu tălpi laterale puternice și sertare dedesubt, răspândită în
Mărginimea Sibiului și Țara Bârsei.
SCAUNELE au spătarele fixate direct în placa șezutului și sunt construite din panouri în
forme decorative (inimă, floare etc).
Picioarele sunt rotunde, fiind fixate direct în placa șezutului, fără cadru de rezistență.
Mobilierul fixat pe perete piesele de mobilier fixate pe perete (polite, cuiere, blidare,
coltare) ocupau un rol important si se foloseau pentru pastrarea vaselor de uz casnic si cu
caracter decorativ.
Politele erau scanduri fixate pe perete, fie deasupra usilor si ferestrelor, fie pe una din
grinzile tavanului, fie direct pe perete. Avand marginile bogat decorate cu crestaturi,
indeplineau o functie asemanatoare cuierului orasenesc.
In Transilvania, in partea de sus a peretilor, sub grinzi, sunt fixate prin cuie de lemn cuiere
pentru farfurii si ulcioare.
In blidare (mici dulapuri confectionate din lemn de fag, de obicei deschise, cu rafturi,
decorate cu crestaturi) sunt pastrate vasele de uz gospodaresc. Blidarul este asezat de
obicei langa vatra, pentru ca el contine vasele necesare alimentatiei.
Coltarul este un dulap cu o forma deosebita, cu sectiune triunghiulara, fixat, asa cum ii
spune si numele, intr-un colt al incaperii, de obicei acela cu lavitele. In Transilvania coltarele
sunt impodobite cu crestaturi simetrice, iar in Moldova sunt lipsite de decoratii.
ORNAMENTAŢIA SPECIFICĂ din mobilierul popular romanesc are cel mai mare impact la
interpretarea stilului naţional. Tot alfabetul simbolurilor – este geometric. Principalele
elemente ornamentale, din care este construit ansamblul decorativ, sunt – linia dreaptă,
rombul, triunghiul, pătratul şi cercul, combinaţiile care dau un număr mare de posibilităţi de
ozoare şi compoziţii. Compoziţia este supusă legii repetării, simetriei şi ritmului pe care
meşterul popular le utilizează. În decor se simte, o anumită concepţie despre lume, motivele
de pe mobilier – nu sunt linii simple, ele au legătură cu prezentarea din vechime a soarelui,
a omului, cu o întreagă lume mitologică. Mobilierul oferă un câmp larg de desfăşurare a
semnelor solare: lăzile de zestre, dulapurile, cuierele, mesele – toate acestea sunt
acoperite de cercuri, rozete, în diferite combinaţii ornamentale de mare efect prin variaţia
tonurilor şi formelor.

FORME ŞI DECORAŢII – executarea elementelor constructive într-o formă decorativă.

Aspectele principale a unui mobilier care îi pot ridica valoarea sa artistică sunt elementele
constructive alese ce influenţează viitoarea formă cât şi elementele decorative implicate sau
aplicate pe mobilier. Elementele constructive cum ar fi: cornişa, soclu, picioarele, panourile,
plăcile, bordurile, ramele cu tăblii, lezena, ramele profilate, cadrul şi centura, spătarele,
braţele de 167 scaun şi fotolii, legăturile picioarelor, capetele de pat, ramele de oglinzi,
şipcile de acoperire, inclusiv îmbinările [1, 20-27], au scopul principal de susţinere, adică
predomină funcţionalitatea, dar dacă luate fiecare în parte au aspecte decorative specifice
care contribuie la identificarea fiecărui stil.