Contaminarea radioactivă

Radionuclizii ajunşi în aer, apă sau sol sunt reţinuţi de plante sau direct de
animale, dispersându-se în natură sub influenţa a mai multor factori: mişcarea apei, a
vântului.
Contaminarea solului se poate realiza prin intermediul radionuclizilor utilizaţi
în agricultură sau din căderile prafului radioactiv.
Stronţiul 90 ocupă un loc special în radioecologie, datorită asemănării
caracteristicilor chimice cu ale calciului. Astfel, raportul Ca/Sr 90 este foarte apropiat
de cel din sol şi din unele plante - în caz de contaminare stronţiul înlocuieşte o parte
din calciu.
Contaminarea radioactivă a apei se datorează în mare parte capacităţii
planctonului de a concentra radiaţii. Probleme ecologice speciale sunt date de către
deşeurile lichide radioactive deversate în apele dulci de către instalaţiile nucleare.
Radionuclizii concentraţi în organismele vii pot fi clasificaţi în radionuclizi ai
elementelor de bază din constituţia materiei vii (ex. C 14, Ca 45, K 40, I 131 etc) şi
radionuclizi cu proprietăţi fizico-chimice asemănătoare elementelor de bază (ex. Sr
90 cu Ca, Cs137 cu K şi Na etc).
Dintre produsele de origine animală, laptele manifestă un fenomen de
concentrare ridicat pentru I 131, şi Sr 90. In cazul contaminării scoarţei terestre cu Sr
90 şi Cs 137, acestea pătrund în ciclurile ecologice prin care omul îşi obţine
alimentele, fiind expus la iradiere internă de lungă durată.
A fost descris tabloul general al metabolismului radioizotopilor Sr 90, Cs 137,
şi I 131 la diferite specii de animale şi om, exminându-se excreţia reanală, transferul
placentar, excreţia în lapte (pentru stronţiu), absorbţia pe diferite ţesuturi şi transferul
la fetus (pt. cesiu) şi acumularea la nivelul tiroidei (pt iod).
In studiul radioecologiei se folosesc următoarele noţiuni stricte: factorul de
concentrare sau de acumulare în biomasă, factorul de discriminare a radionuclidului
de către biomasă în raport cu suportul chimic neradioactiv, vectorul chimic şi lanţul
trofic critic spre organismul uman sau de blocare trofică a radionuclidului.
1
 Capacitatea de acceptare pentru un anumit radioelement, depinde numeroşi
factori: doza limită de iradiere a organismului sau organului, factorii biologici şi de
nutriţie ai individului, factorii de transfer ecologic mediu-om, factorii intrinseci ai
mediului receptor, care determină echilibrul şi concentraţia radionuclidului în mediu,
factorii intrinseci ai deşeului ca şi forma fizico-chimică a radionuclidului.