Decorația habană

Folosirea smalțului alb de cositor, opac ca fond de bază peste care se aplică manual o ornamentație
specifică Renașterii Târzii, pictarea elementelor vegetale florale, geometrice în cele patru culori,
galben antimoniu, verde-cupru, albastru-cobalt lși maton-mangan, reprezintă stilistica de bază a
ceramicii habane în sec al XVIII-lea
.
Formele și chiar denumirea lor se înscriu în tipologia morfologică renașcentistă, în conscripții sunt
menționate bokaly în limba maghiară de la italienescul boccale, căni în limba italiană, termen
întâlnit în majoritatea inventarelor nobile atât în sec al XVII-lea cât și în sec al XVIII-lea, apoi
farfurii mari aplatizate, în documentele românești fiind numite talere, recipiente pentru apă, pentru
farmacie, butelii de formă pătrată, cu patru muchii și capac de cositor cahle de sobă.
Ornamentica florală luxuriantă, reflex al decorației renașcentiste se îmbogățește în secolul al XVIII-
lea cu alte elemente decorative care devin centrale. De exemplu sunt păstrate vase a căror
proveniență ar fi transilvăneană, decorate cu păsări și cerbi însă la majoritatea pieselor de import
domină decorația florală combinată cu figuri umane și chiar scene de gen care ilustrează
mentalitatea țărănească de satirizare a moravurilor, modalitate frecvent utilizata în spațiul central
european și la piesele de sticlă.

Se regăsesc aceleași culori predilecte, policrome, folosite în nuanșe diferite, mai rafinate
apropiindu-se de coloritul pastelat al porțelanului. Influența Delftului se resimte în producția de
faianță populară slovacă sau austriacă. Decorația cu alb cobalt în combinații florale și fitomorfe este
prezentă pe multe căncee databile în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Trebuie precizat că această faianță s-a produs în sec al XVIII-lea când în imperiul habsburgic limba
oficială era limba germană germană iar mozaicul etnic apare ilustrat și de inscripțiile în limba
germană iar mozaicul etnic apare ilustrat și de inscripțiile în limba germană dar și texte în maghiară
și slovacă dovadă că meșterii olari produceau pentru oamenii care comandau, indiferent de lumea
din care provenea. Există o comunitate, o solidaritate între mediile etnice, legăturile de tip
comercial fiind singura rațiune de a se manifesta în relațiile intercomunitare.
Ca efect al comercializării vaselor din Vestul Slovaciei sau din Austria sub denumirea de vase
Alvinz ele încep să apară sub denumirea de vase Gyor, stație de îmbarcare pe Dunăre a lăzilor de
ceramică pt vânzarea în sud estul european.

Se poate aprecia că însemnările documentate din secolul al XVII-lea și începutul secolului XVIII-
lea, referitor la faianța habană și apoi de tradiție habană, capătă un nume de la denumirea de vase de
alvinz piesele lucrate în Transilvania ajung însă să poarte numele de faință de Gyor. Este o
modalitate indirectă de a arăta ponderea comercializării acestei faianțe în aud estul european, de a
sugera amploarea vânzării, direct de răspândire și locul de unde pleacă. Denumirea de Alvinz se
refeăr la producția de lux

1Lia Maria Voicu, Ceramica de tradiție habană,Brașov,Transilvania Expres,2013, p.35-40