Omul a descoperit din cele mai vechi timpuri ca isi poate picta fata.

Dar metodele de
aplicare sau scopurile nu au fost mereu aceleasi. Unii au folosit metoda manati de necesitati
strict practice, cum ar fi protejarea pielii sau camuflarea. Altii au acordat machiajului
semnificatii ritualice. Mai tarziu, devine simbol al statutului social. Insa peste toate acestea
a tronat dorinta omului de infrumusetare. Speranta ca machiajul ii va retusa imperfectiunile
si ii va contura trasaturile astfel incat sa se alinieze la modelul vremii.
CLEOPATRA. Lucrarea ei despre metode de infrumusetare este prima de acest fel
consemnata. Aflam astfel ca in Egiptul Antic machiajul nu era strain nimanui pentru ca
facea parte din educatia de masa. Fata era considerata o zona intima, motiv pentru care
trebuia ascunsa sub o "masca", aceea a fardului. Practica se respecta chiar si dincolo de
mormant. Arheologii au gasit in camerele mortuare truse complexe de ma-chiaj si preparate
speciale care sugereaza faptul ca egipteni sunt primii care fac dovada unei evolutii
tehnologice in domeniu. Ei dezvoltasera un adevarat cult pentru ma-chiaj. La moartea unui
faraon, toti curtenii care se ocupasera de aspectul sau exterior erau ucisi si inmormantati o
data cu faraonul, ca sa poata fi servit la fel si dupa moarte.
GRECIA ANTICA. Inca dinainte de Hristos machiajul devenise o practica larg raspandita.
Orasencele isi albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, isi innegreau sprancenele cu
funingine ca sa para impreunate, pentru pleoape foloseau carbune iar genele erau vopsite cu
negru si fixate cu albus de ou, amoniac si rasina. Una peste alta, statuile care s-au pastrat
arata ca machiajul era teribil de strident, asemanator machiajului ostentativ de la sfarsitul
anilor ’60.
POPEEA SI CHIPUL CASNIC. Tenul alb era la moda printre femeile nobile, pentru ca
sublinia diferenta de statut dintre ele si sclave, care aveau tenul masliniu. Popeea, de
exemplu, sotia imparatului Nero, avea un ritual de infrumusetare atat de complex, incat
necesita peste 100 de sclave, care-i accentuau cu pigment albastru chiar si cele mai fine
vinisoare. In mod paradoxal, aceasta e perioada in care machiajul e asociat "chipului
casnic", pentru ca nu era purtat decat in prezenta sotului. Amantii in schimb aveau parte de
chipul natural al femeii, acela "de dupa baie".
EUROPA SI ALUNITELE DECORATIVE. Molimile secolelor XVII si XVIII isi pusesera
amprenta si pe fetele popoarelor afectate. Asa ca machiajul se constituie acum intr-o
adevarata masca pentru ten. Fardul si alunitele false camufleaza ranile si cosurile. Rujul si
fardul roz, pe de alta parte, sugereaza veselia si un aspect sanatos. Barbatii se supun benevol
aceluiasi tratament, caci machiajul capatase deja o intrebuintare de ordin strict practic.
Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, alunitele au dezvoltat un limbaj propriu, simbolic.
"Coquette", in dreptul gurii, era provocatoare si jucausa. O alunita rotunda sau in forma de
inima, pe tampla, "asassin", exprima sobrietate. Aceeasi alunita in forma de inima, pe
obrazul stang, anunta ca posesoarea nu e disponibila. Pe obrazul drept, insemna ca e
casatorita. "Passionee" era alunita din coltul ochiului, "majestueuse" cea din mijlocul fruntii
iar "la galante" era alunita din centrul obrazului.
INAINTE SI DUPA CENZURA. Secolul XIX proscrie machiajul, asociindu-l prostitutiei
si manifestarilor teatrale. Sfarsitul de secol il repune in drepturi, dar se opteaza pentru
nuantele naturale. Epoca moderna e marcata de folosirea produselor de infrumusetare, cu
acordul societatii. Apar publicatiile de specialitate, lumea e din ce in ce mai informata, iar
produsele se diversifica pe masura. Machiajul devine o adevarata industrie si se instituie
dictatura modelelor promovate de vedetele scenei si ale filmului.
Tipuri de machiaj, pentru oameni si bestii
Specializarea machiajului in functie de scop a dus la cateva categorii distincte: machiajul
pentru scena, pentru film, televiziune, machiajul de moda, de
counter (pentru promovarea produselor cosmetice), body painting-
ul, machiajul de carnaval, machiajul medical si cel ritual.
SCENA SI FILM. Rigorile machiajului de scena se refera in primul rand la conditiile de
iluminare si la distanta spectatorilor fata de protagonisti. El are menirea de a sustine rolul,
de a sublinia trasaturile personajului. De aceea, machiajul trebuie sa fie stilizat si grosier.
Rosul e culoare scenei. Pe buze si-n obraji, aplicat cu generozitate. Ochii conturati cu mult
creion negru si mascara, sa para mai mari. Iar peste toate, un strat gros de pudra, care sa
mentina fardul la locul lui. Se aplica pe orice parte a corpului expusa. Filmul si televiziunea
subliniaza cele mai mici detalii ale trasaturilor personajelor. Machiajul pentru film se
foloseste pentru ca actorii sa pastreze, in fata pretentioaselor tehnici de filmare, un aspect
cat mai apropiat de cel natural, ascuzand si eventualele imperfectiuni. De aici, rezulta ca
machiajul pentru scena nu va fi niciodata pe placul camerei de filmat, si nici viceversa.
EFECTE SPECIALE. Frate geaman al efectelor speciale propriu-zise. Machiorul nu se va
ocupa doar de oameni, ci si de animale sau roboti, in roluri principale ori secundare. In
"Sheena, regina junglei", Tanya Roberts calareste, de exemplu, un superb cal pictat cu dungi
de zebra. Tot machiorul de efecte speciale concepe robotii animatronici, respectiv acei
indivizi care se trasforma in varcolaci, extraterestrii s.a.m.d. Prima trasformare de acest gen
a fost in filmul "An American Werewolf in London", iar Rick Baker, "autorul", a obtinut in
1981 Oscarul pentru machiaj, primul acordat acestei categorii in istoria cinematografiei. In
privinta trusei de machiaj, totul e bine venit, specialistii sustin ca orice e bine venit, de la
cafea macinata la prezervative. Imaginatia conteaza!
CARNAVAL. O categorie de machiaj mai putin cunoscuta la noi, pentru ca de obicei este
promovat in societatile catolice. Societatea occidentala a creat ocazii speciale pentru
desfasurarea unei palete de machiaj foarte bogate. Cel mai relevant exemplu este
sarbatoarea de Halloween, unde e usor sa intri in pielea unor personaje precum
Frankenstein, vampiri, varcolaci, morti vii, pirati, draci si vrajitoare cu ajutorul unei truse
complete de machiaj. Aceasta contine, pe langa farduri, si alte accesorii, ca plasturi, cicatrice
si proteze dentare sau lentile de contact. Insa cel mai important este ca fardurile sunt
realizate din substante comestibile, astfel incat copiii sa nu fie supusi nici unui fel de risc.
(Miruna Mihalcea)