sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce căuta într-o ţară unde

linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentul, viţii demne

de compătimit”, îi scria dramaturgul lui Vlahuţă.

”A murit discret de parcă s-ar fi jenat să tulbure liniştea

sufletească a celor dragi cu mizeriile ultimelor sale clipe. 

În discursul ţinut la înmormântarea lui Caragiale, bunul său

prieten Delavrancea l-a numit pe dramaturg ”cel mai mare
român din câţi au ţinut un condei într-o mână şi o torţă aprinsă
în cealaltă”. La aniversarea centenarului naşterii lui Caragiale, în
1952, trupul dramaturgului a fost exhumat şi mutat pe Aleea
Scriitorilor, lângă mormântul lui Eminescu.