Sunteți pe pagina 1din 47

www.bebelusi.

org Ghidul tatălui în sala de naştere

Toate materialele din această carte sunt cu titlu


informativ. Consultaţi-vă cu medicul curant.

Copyright © 2009 Printless s.r.l. Toate drepturile rezervate.

Conţinutul acestei publicaţii este protejat prin Legea dreptului de autor


L8/1996.
Este interzisă reproducerea parţială, integrală sau modificarea fără
acordul prealabil în scris al Printless s.r.l.

2
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

CUPRINS
Introducere ............................................................. 4
Schimb de roluri ..................................................... 6
Etapele travaliului .................................................. 10
Am ajuns, acum ce facem? ..................................... 14
Rolul tău în sala de naşteri ..................................... 16
Dar chiar doare! ...................................................... 19
Trusa pentru travaliu .............................................. 24
Mingea de tenis nu a funcţionat ............................. 26
Analgezice ........................................................... 26
Epidurale ............................................................ 27
Vine copilul! ........................................................... 29
Taie-mă doctore! .................................................... 31
Bine ai venit pe lume! ............................................. 33
Care sunt motivele pentru o cezariană? ................. 37
Cezariana pentru taţi .............................................. 40
Da sau nu? ............................................................... 42
Concluzie ................................................................. 44

3
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

INTRODUCERE
Aşteptarea venirii pe lume a unui bebeluş este în sine o perioadă
minunată! Naşterea unui copil este un adevărat miracol,
indiferent de circumstanţe. Aşa cum este de aşteptat, toată
atenţia în sala de naşteri cade asupra mamei – ea fiind, până la
urmă, cea care suferă durerile naşterii. Multă lume uită să ia în
considerare faptul că şi tatăl are rolurile sale specifice în sala de
naşteri.

În trecut, bărbaţilor nu li se permitea accesul în sala de naşteri,


ei fiind sfătuiţi să ia loc în sala de aşteptare sau să se plimbe
până fac şanţuri în podea, în aşteptarea naşterii vlăstarului lor.
Totuşi, în zilele noastre s-a produs o schimbare de atitudine
imensă, dacă ţinem cont că 90% dintre taţi sunt direct implicaţi
în procesul naşterii.

Rolul bărbatului nu se limitează doar la cel de concepere,


deoarece el se implică şi în alegerea mobilei pentru camera
copilului, a numelui viitorului bebeluş şi participă la cursurile
Lamaze. Chiar şi în cazul în care beneficiază de o instruire de cea
mai bună calitate, bărbaţii nu se simt în largul lor atunci când
asistă la naşterea copilului. Cu ocazia sosirii copilului, sala de
naşteri nu mai este o sală sterilă de operaţii, deoarece la această
experienţă sunt deseori invitaţi să participe bunicii, unchii, fraţii
şi chiar prietenii.

Bineînţeles că nu poţi şti cu exactitate cum este să porţi şi să dai


naştere unui bebeluş; totuşi, poţi să înveţi cât mai mult despre
toate etapele sarcinii, travaliu, naştere şi crearea unei legături cu
nou-născutul. Probabil că odată ce vei înţelege principiile de
bază ale perioadei prenatale, vei începe să te îndoieşti că vei face
faţă cu succes acestui eveniment. Este bine să laşi deoparte
această îngrijorare. Studiile au arătat că bărbaţii sunt mult mai
implicaţi în îngrijirea şi educarea copiilor lor, dacă participă la
naşterea lor.

Deci, ce trebuie să facă un bărbat? Dacă vei fi tătic cât de curând,


sunt sigur că ai auzit deja multe poveşti “horror”. Ţi se va spune
în fel şi chip. Vei fi de vină pentru orice, de la inflaţia galopantă
până la preţul benzinei, terminând cu “de ce nu te pui în locul
meu?”. Este normal. Într-adevăr, este posibil ca asta să se şi
întâmple. Dar cum abordezi această situaţie? Este greu de spus.

4
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Dar experienţa unei naşteri este un eveniment la care ar trebui


să participe (şi chiar să se bucure) fiecare bărbat.

Totul începe odată cu instalarea travaliului. Încep durerile. Ea


ţipă la fiecare contracţie. Ce trebuie să faci tu? În această etapă,
chiar nu se mai pune problema să dai o fugă până la magazin, ca
să-i satisfaci vreo poftă, în toiul nopţii. Acum este de aşteptat ca
tu să îi oferi tot sprijinul de care are ea nevoie. Dar tu eşti
derutat şi nu ştii sigur ce să faci. Este greu să vezi cum suferă
persoana pe care o iubeşti – iar naşterea chiar este o
SUFERINŢĂ! Este ca o durere pe care tu, ca bărbat, nu o vei
cunoaşte niciodată.

Cercetările arată că atunci când o femeie are un partener care o


sprijină în timpul sarcinii şi a naşterii, nevoia ei de medicamente
împotriva durerii scade, iar nivelul satisfacţiei sale va fi mult mai
mare cu privire la naştere. De asemenea, această atitudine poate
reduce stresul şi îngrijorările unei viitoare mame, oferindu-i
mult mai multă încredere, odată cu naşterea copilului. Astfel,
este foarte important pentru ea să îi oferi o atitudine familiară.

Există foarte multe lucruri pe care le poţi face pentru a o ajuta


pe viitoarea mămică să se transforme într-o mamă în adevăratul
sens al cuvântului. Asta chiar şi dacă eşti derutat – mai ales
atunci când lucrurile încep să o ia razna – şi chiar aşa va fi! Cu
ajutorul acestei cărţi, vei fi mult mai bine pregătit pentru
experienţa unei naşteri.

Aceste pagini te vor ajuta să fii mai bine pregătit când îţi oferi
sprijinul în timpul travaliului, să înţelegi ce se întâmplă în sala
de naşteri, să uşurezi durerea mamei şi să îţi învingi propriul
sentiment de neputinţă. Poate fi o experienţă descurajantă şi
teribilă, dar POŢI să o învingi – la fel de bine ca şi EA!

Citeşte în continuare „Ghidul tatălui în sala de naşteri”!

5
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

SCHIMB DE ROLURI
Aşa cum am spus, nu demult, în timpul naşterii copilului, locul
bărbatului părea să fie într-o cameră plină de fum de ţigară, în
aşteptarea sosirii bebeluşului său. Acum lucrurile par să stea
exact invers. Cum s-a petrecut această schimbare?

Se pare că această transformare se datorează în cea mai mare


parte cărţilor. În 1974, Robert Bradley a scris cartea Husband-
Coached Childbirth (Naşterea copilului dirijată de tată), în care
îi încuraja pe bărbaţi să preia un rol esenţial în procesul de
naştere, în calitate de parteneri (sigur că nu este vorba de un rol
fizic!). La acea vreme, Bradley a fost aplaudat, în calitate de
militant pentru drepturile bărbaţilor în sala de naşteri, dar a fost
şi criticat de unele voci, care afirmau că aceasta nu era decât o
încercare de a controla femeile. În ciuda acestor controverse, sau
poate că tocmai datorită lor, cartea a dat naştere “metodei
Bradley” şi unei serii de cursuri, care sunt predate şi în prezent
în Statele Unite.

Aducerea bărbaţilor în sala de naşteri coincidea cu feminismul


şi, mai mult, mergea în aceeaşi direcţie cu mişcarea pentru
naşterile naturale şi cu eforturile sale de a aborda corpul uman
modern într-o perspectivă mai holistică.

Această schimbare putea fi influenţată şi de dezvoltarea


culturală. În anii ’50 şi ’60 exista o regulă nescrisă care spunea
că bărbaţii pur şi simplu nu au ce căuta în sala de naşteri. Totuşi,
în anii ’70, bărbaţii au început să îşi pună întrebări despre status
quo-ul medical şi au devenit din ce în ce mai implicaţi în
creşterea copiilor şi mai interesaţi de participarea lor la naşterea
propriilor urmaşi.

Un alt factor care a contribuit la această schimbare a fost


dizolvarea familiei nucleare, fapt care “oferea” mai puţine femei
prin preajmă, care să se îngrijească de nevoile viitoarei mame, în
timpul sarcinii. Acest lucru a determinat, în mod natural,
preluarea responsabilităţii de către bărbat.

În general, schimbarea atitudinii faţă de sarcină a adus un


număr tot mai mare de bărbaţi în sala de naşteri. Luând în
considerare şi numărul din ce în ce mai mare de cupluri care au
copii fără să fie căsătorite, precum şi numărul cazurilor de

6
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

sarcini la adolescenţă, bărbatul din sala de naşteri nu este


întotdeauna şi tatăl copilului.

Astăzi, prezenţa tatălui la naşterea copilului este aproape


naturală. Este chiar neobişnuit ca tatăl să nu participe şi să îşi
ofere ajutorul în timpul travaliului şi la naştere. Totuşi, nu toţi
bărbaţii adoptă această abordare. Unii preferă să treacă înapoi
în sala de aşteptare.

Unii taţi, mai ales cei care sunt taţi pentru prima dată, simt frică
atunci când văd cum suferă femeia iubită. Cele mai des întâlnite
temeri ale viitorilor taţi sunt fazele jenante din sala de naşteri –
frica de leşin, de a i se face rău sau greaţă şi în cele din urmă,
neştiinţa de a-i oferi cel mai bun sprijin partenerei, aflată într-
un proces care poate fi lung şi dureros.

Aceste temeri trebuie luate în considerare şi respectate, atât de


tine, cât şi de viitoarea mamă. Este important să vă gândiţi şi să
discutaţi dacă vrei să fii prezent la naştere şi cum vezi rolul tău
în timpul sarcinii. Totul poate fi mult mai complicat decât pare
la prima vedere.

S-ar putea să doreşti să fiţi împreună la naştere şi să fii absolut


sigur că exact asta trebuie să faceţi, în calitate de cuplu. Este
posibil să te îngrijoreze întrebarea: oare vei face faţă participării
la naştere şi la intensitatea travaliului?

Trebuie să iei în considerare posibilitatea ca partenera ta să nu


îşi dorească prezenţa ta în timpul travaliului şi a naşterii, pentru
că nu doreşte să fie văzută în aceste ipostaze. Este posibil ca ea
să îşi dorească să se simtă liberă din acest punct de vedere,
pentru a se putea concentra numai pe propria persoană şi pe
nevoile sale. Chiar dacă s-ar putea să-ţi placă ideea de a fi
„antrenorul” ei, este posibil să afli că ea nu îşi doreşte să îi spui
tu ce are de făcut.

Discutarea acestor chestiuni în timpul sarcinii este o modalitate


de a evita problemele, odată cu începerea travaliului. Dacă tu
însuţi te simţi nesigur, vorbeşte cu alţii despre experienţele lor
din sala de naşteri şi ia o hotărâre. Reţine că toţi suntem diferiţi
şi că nu este obligatoriu ca experienţa unuia să fie la fel cu a ta.
În plus, dacă ea doreşte să fii acolo, împreună cu ea, acest lucru
s-ar putea să reprezinte factorul decisiv.

7
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

În cazul în care pur şi simplu NU TE POŢI vedea participând la


naşterea copilului tău, gândeşte-te la câteva alternative. Poţi
aranja să ai un partener în timpul naşterii. Astfel, dacă situaţia
pare să te depăşească, poţi părăsi camera pentru puţin timp sau
până după naşterea copilului. Poţi alege să fii prezent numai în
timpul travaliului sau doar în timpul naşterii. De asemenea, poţi
veni imediat după naşterea copilului, pentru a sărbători o nouă
viaţă.

Pe de altă parte, deşi sună a clişeu, este posibil ca asistarea la


partea fizică a naşterii să nu facă bine vieţii amoroase a cuplului.
Se pare că aceasta a fost problema şi cu Elvis Presley atunci când
a devenit tată pentru prima oară. Pentru a-şi relua relaţiile
normale cu soţia sa, Priscilla, i-au fost necesare câteva luni, iar
la scurt timp după aceasta, viaţa lor amoroasă se pare că era ca
şi inexistentă. Mulţi bărbaţi pot fi afectaţi de ceea ce văd în
timpul naşterii, iar efectele pot continua şi după naşterea
copilului.

Decizia privind asistarea sau nu la naşterea copilului tău este


una personală şi trebuie luată cu mult timp înainte să înceapă
durerile. Este bine ca bărbaţii să discute în detaliu sentimentele
lor împreună cu partenera de cuplu, pentru a alege varianta cea
mai potrivită pentru amândoi.

Nu uita niciodată că singurul tău scop în sala de naşteri este cel


de a oferi putere şi sprijin soţiei tale. După naştere, ea va simţi o
anxietate considerabilă, mai ales dacă a fost prima ei naştere.
Chiar dacă a participat la cursuri şi o grămadă de oameni i-au
spus cum va fi, ea va fi îngrijorată până la naşterea efectivă.

O femeie în travaliu are nevoie în primul rând să se simtă în


siguranţă. Oricât de nepregătit s-ar simţi un bărbat, o femeie se
poate simţi la fel de nepregătită – mai ales dacă este vorba de
primul copil. Oferirea de sprijin este esenţială, iar dacă nu eşti în
stare de asta, probabil că este mai bine să laşi pe altcineva în
sala de naşteri.

În prezent, unele femei aleg să aibă mai mulţi parteneri în


momentul naşterii, mai ales dacă tatăl nu este prezent. Mama
trebuie să aleagă persoana care îi va oferi sprijinul de care are
nevoie. Desigur, persoana aleasă de ea trebuie să fie de acord să
participe. Gândeşte-te bine înainte să o refuzi.

8
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Nu este nicio ruşine să alegi refugiul pe hol sau în sala de


aşteptare. Cea mai dificilă parte apare după naşterea copilului,
deci chiar dacă nu eşti prezent la prima răsuflare a copilului tău,
vei avea o grămadă de timp şi de prilejuri să îţi oferi sprijinul.

În prezent, avem la dispoziţie multiple moduri de a naşte. Nu


toate naşterile au loc într-un spital şi în prezenţa unui doctor.
Totuşi, sunt rare cazurile în care o femeie poate da naştere unui
copil fără ajutorul nimănui. Pe parcursul acestei cărţi, vom
denumi această persoană asistent la naştere – fie că este vorba
de un doctor, o asistentă medicală sau o moaşă.

De cele mai multe ori, ezitările bărbaţilor privind prezenţa lor în


sala de naşteri sunt generate de faptul că ei nu ştiu la ce să se
aştepte şi de lipsa unei instruiri adecvate cu privire la lucrurile
pe care le pot face ei pentru a ajuta.

Hai să începem cu etapele travaliului.

9
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

ETAPELE TRAVALIULUI
Durerile travaliului pot apărea când te aştepţi mai puţin. Chiar
dacă există o dată la care ar trebui să se nască, aceasta nu
înseamnă neapărat că bebeluşul va alege exact acea dată pentru
a veni pe lume. Travaliul poate genera nişte emoţii neaşteptate
pentru partenerul tău, precum nervozitate, anxietate sau frică.
De fapt, este posibil ca în acest moment o mamă să nu ştie ce
simte.

Natura a făcut din naştere ceva simplu şi elegant. Deşi travaliul


şi naşterea copilului tău sunt unice pentru tine, toate femeile
trec prin acelaşi proces.

Cu siguranţă că ai auzit expresia „mi s-a rupt apa”.


Asta înseamnă că începe travaliul real, deoarece sacul plin cu
lichid amniotic care susţine copilul se rupe. Acest fapt poate fi
precedat de contracţii sau poate determina contracţiile. Simpla
prezenţă a contracţiilor nu indică prezenţa travaliului, dar când
se rupe apa, chiar începe distracţia – ca să-i spunem aşa!

Probabil că mulţi bărbaţi se întreabă cum or fi contracţiile astea.


Chiar dacă nu putem descrie cu adevărat în cuvinte senzaţia, o
putem asemăna cu o serie de lovituri în vintre, care ţine câteva
ore, în timp ce eşti tras de păr, iar rinichii tăi sunt înţepaţi cu
ceva ascuţit. Este o durere greu de descris, dar poţi să fii sigur că
este foarte intensă.

În prima etapă a travaliului, cervixul se slăbeşte, se subţiază şi se


deschide, în timp ce bebeluşul se aşează în pelvis, pregătit
pentru naştere. Deseori, procesul începe lent, printr-un set de
contracţii scurte şi neregulate ale uterului. După o perioadă care
poate dura între câteva ore şi chiar câteva zile, contracţiile devin
mai puternice şi mai frecvente.

Odată ce intensitatea contracţiilor creşte, cervixul se dilată


(devine mai mare) şi se retrage (devine mai subţire) iar
bebeluşul se mută mai jos, în pelvis. Contracţiile sunt tot mai
intense pe măsură ce cervixul îşi dilată ultimii centimetri. La
finalul primei etape a travaliului, cervixul este deschis în
întregime, iar bebeluşul este gata să treacă prin canalul de
naştere. Bebeluşul se poate naşte după dilatarea cervixului la 10
cm.

10
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Prima şi cea mai lungă etapă a travaliului are trei faze distincte:
faza timpurie sau latentă; faza activă; şi tranziţia.

În timpul fazei timpurii a travaliului, contracţiile apar deseori la


intervale mari de timp — la 10 minute sau mai mult —
semănând cu o senzaţie de strânsoare sau tragere în spate sau în
vintre şi pot varia considerabil din punct de vedere al frecvenţei
şi al intensităţii. Când ajunge la acest punct, viitoarea mămică
poate să se simtă emoţionată, sociabilă şi vorbăreaţă sau poate fi
un pic nervoasă. Cele mai multe femei rămân acasă în această
fază, timp în care cervixul se dilată de la 0 la 4 centimetri,
pentru a veni mai târziu la maternitate, în faza activă a
travaliului.

În faza activă, contracţiile apar la intervale de aproximativ 3


minute şi durează între 45 şi 60 de secunde, fiind poziţionate
înspre centrul abdomenului. Contracţiile devin mai puternice,
ascuţite şi apoi se retrag, ca un val. În acest moment, curajul
femeii poate să scadă, odată cu iminenţa naşterii. Multe femei
cred că nu vor fi capabile să continue naşterea, deoarece durerea
devine tot mai puternică. Acesta este momentul în care
instructorul de naştere devine cel mai important om, dar vom
trata acest subiect mai târziu!

Tranziţia are loc în momentul în care cervixul atinge punctul


maxim de dilatare, a ultimilor doi centimetri. Aceasta este cea
mai dificilă fază a travaliului şi care produce cele mai puternice,
lungi şi frecvente contracţii. Din fericire, tranziţia este relativ
scurtă, uneori durând doar două sau trei contracţii. Chiar şi în
cazul primului travaliu, tranziţia durează rareori mai mult de o
oră.

În timpul tranziţiei, contracţiile au loc la fiecare două sau trei


minute şi durează între 60 şi 90 de secunde. Practic, perioadele
de relaxare dintre ele sunt scurte, iar intensitatea lor o poate
face pe partenera ta să se simtă speriată şi copleşită. Chiar dacă
ea a apreciat prezenţa şi atingerile tale în prima parte a
travaliului, în timpul perioadei de tranziţie ea poate fi irascibilă,
retrasă şi impulsivă. Pot apărea frisoane, greţuri şi senzaţii de
defecare. Aceste senzaţii fizice reflectă coborârea bebeluşului în
canalul de naştere şi pot deveni mai intense, odată cu intrarea în
al doilea stagiu al travaliului.

11
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

În cazul naşterii vaginale, naşterea este a doua etapă a


travaliului. Când cea mai mare parte a capului bebeluşului a
intrat în canalul de naştere, se spune că este angajat sau
poziţionat pentru naştere. În acest punct, contracţiile pot
încetini şi apar la patru sau cinci minute, fiind mai slabe. Acesta
este momentul în care începe împingerea.

Asistentul de naşteri va monitoriza cu regularitate „coborârea”


bebeluşului. Când capul bebeluşului ajunge la acelaşi nivel cu
oasele inferioare ale pelvisului, poziţia sa va fi înregistrată ca
poziţia „0”. Pe măsură ce capul copilului îşi continuă mişcarea
prin canalul de naştere, poziţiile următoare vor fi identificate
astfel: +1, +2, +3, etc. şi reprezintă înaintarea bebeluşului în
centimetri.

Pe durata celei de a doua etape a travaliului—care poate dura


între 15 minute şi până la peste 2 ore—bebeluşul tău va continua
să coboare prin canalul de naştere. Bebeluşul este împins prin
canalul de naştere ca rezultat al combinării forţei contracţiilor
cu cea a împingerii. În acest moment, mama poate deveni foarte
obosită, mai ales dacă travaliul a fost lung sau dificil. Totuşi,
cele mai multe femei consideră că a doua parte a travaliului este
mult mai satisfăcătoare din punct de vedere fizic şi emoţional.

Deseori, emoţia generată de iminenta naştere a copilului face


contracţiile mai uşor de suportat. În a doua fază a travaliului,
zona perineală dintre vagin şi rect va începe să se întindă. Este
posibil ca în această zonă asistentul de naşteri să facă o incizie
de dimensiuni mici sau o epiziotomie, pentru a preveni ruperea
epidermei din zona perineală în timpul naşterii şi pentru a face
mai mult loc copilului. Vom explora epiziotomiille în alt capitol.

Pe măsură ce copilul se apropie de oasele şi ţesutul moale,


capătul pliabil al pelvisului se va mula uşor pe conturul
canalului de naştere. Odată ce capătul acestuia alunecă pe sub
osul pubic, naşterea se poate produce în orice moment.

După ce apare capul bebeluşului, asistentul de naştere va apăsa


uşor cu mâna, în zona de sub pelvis, pentru a pregăti naşterea
copilului. În unele cazuri rare, este necesară utilizarea unui
forceps sau a extragerii cu vacuum, pentru a ghida capul
copilului prin canalul de naştere.

12
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

În acest moment este mai bine să respiri decât să împingi, astfel


încât capul bebeluşului va ieşi uşor, şi nu dint-o dată. Când
apare capul, asistentul de naştere se va asigura de poziţia
cordonului ombilical, care nu trebuie să fie înfăşurat în jurul
gâtului. Apoi va curăţa imediat gura şi nările bebeluşului de
mucus. La următoarea contracţie, asistentul de naştere va scoate
corpul copilului, apoi va clampa şi va tăia cordonul. Imediat ce
starea generală a nou-născutului a fost evaluată, vei putea să-ţi
îmbrăţişezi copilul şi să te bucuri de el.

Etapa a treia şi cea finală a naşterii implică eliminarea placentei.


După câteva minute de la naştere, contracţiile uterine a căror
intensitate scade rapid vor provoca desprinderea placentei de
peretele uterin. În general, placenta este eliminată repede.

Asistentul de naştere va examina placenta şi va verifica dacă


vaginul nu are răni sau leziuni. Dacă ţi s-a făcut epiziotomie,
doctorul o va coase. Între timp, probabil tu şi partenerul tău nici
nu veţi mai băga de seamă detaliile, ocupaţi fiind cu
împărtăşirea bucuriei noului vostru bebeluş.

Deci iată frumuseţea naşterii în termeni profani. Travaliul şi


naşterea pot fi destul de scurte, sau pot dura multe ore. De aceea
este important pentru mamă să aibă o persoană care s-o susţină.
Evenimentul poate fi foarte stresant şi derutant. Sala de naşteri
poate fi un loc înfricoşător, iar procedura tulburătoare. Deci, ce
se întâmplă exact în momentul când ajungi acolo?

13
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

AM AJUNS, ACUM CE FACEM?


Travaliul şi naşterea seamănă cu un joc de genul „grăbeşte-te şi
aşteaptă”, şi de cele mai multe ori chiar aşa este. Sunt câteva
lucruri care trebuie făcute când ajungi pentru prima dată la
maternitate. Majoritatea părinţilor noi se înscriu din timp
pentru şederea acolo. Dacă travaliul începe pe neaşteptate, s-ar
putea să nu ai timp, aşa că, în calitate de partener la naştere, va
trebui s-o înscrii pe viitoarea mămică. Dacă te-ai înscris deja,
trebuie numai să te înregistrezi (hei, exact ca la hotel!).

Te vor duce în camera ta, care va fi aceeaşi unde vei sta pe


perioada internării. De asta se numesc camere de naştere.
Rezervarea unei camere de naştere uşurează mult lucrurile
pentru noii părinţi, evitând trimiterea lor de ici-colo. Odată ce
mama se instalează în pat, sora sau asistentul de naştere îi vor
verifica semnele vitale şi le vor înregistra. De asemenea, vor fi
verificate şi urmărite îndeaproape bătăile şi ritmul inimii fătului,
aceştia fiind cei mai buni indicatori ai răspunsului bebeluşului la
stres în timpul naşterii. În mod normal această procedură
implică un captator cu ultrasunete în formă de curea ataşat pe
abdomenul mamei, care va capta sunetul inimii fătului. Bătăile
inimii vor fi înregistrate continuu pe o bandă de hârtie. Mai
există şi manometrul, un dispozitiv sub formă de curea, care
măsoară frecvenţa şi intensitatea contracţiilor. Cu ajutorul
acestor două dispozitive se pot afla informaţii detaliate despre
bebeluş în timpul travaliului.

Dacă s-a rupt apa, starea bebeluşului poate fi supravegheată


intern prin intermediul unui mic electrod poziţionat pe capul
său. Nu-ţi fă griji, nu doare şi nu e periculos. Această procedură
implică introducerea unui mic electrod în formă de spirală
(Electrod ataşat scalpului fetal) şi lipirea acestuia pe capul
bebeluşului pentru a înregistra ritmul cardiac fetal. De obicei, în
uter se plasează un mic cateter pentru a măsura intensitatea
contracţiilor (Cateter pentru presiune uterină). Acest tip de
monitorizare poate da informaţii mult mai precise despre ritmul
cardiac fetal şi contracţiile tale în comparaţie cu observarea
externă.

Multor femei li se administrează şi un intravenos. Este mai mult


o măsură preventivă, în cazul în care va fi nevoie de
medicamente mai târziu.

14
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Asistentul de naştere va face şi un control intern, pentru a


determina gradul de dilatare a cervixului. Aceasta se face foarte
simplu, prin introducerea mâinii acoperite cu o mănuşă
lubrifiată, în vagin. Procedura este foarte discretă, sub un
cearşaf sau o pătură. Abţine-vă de la glume, oricât de tare v-ar
da ghes imaginaţia. Mai ales, nu-i spune „Deschide şi spune
AAA”.

Asistentul de naştere îţi va explica ce se întâmplă şi la ce trebuie


să te aştepţi în timpul travaliului. Trebuie să te întrebe dacă ai şi
tu întrebări iar ei vor trebui să-ţi răspundă, pentru liniştea ta
sufletească. Asistentul de naştere va preleva o serie de informaţii
medicale. Trebuie să fii foarte sinceră în legătură cu problemele
medicale anterioare precum şi cu alte sarcini pe care le-ai avut.

Dacă nu se bănuieşte vreo complicaţie sau riscul unei infecţii, se


trece la examenul vaginal pentru a verifica poziţia fetală,
dimensiunile pelvisului, subţierea şi dilatarea cervixului. Se pot
preleva o mostră de sânge şi o mostră de urină care vor fi testate
pentru a se vedea prezenţa proteinelor. În spital poţi refuza orice
procedură care ţi se pare inutilă din punct de vedere medical,
precum raderea extinsă a zonei pubiene sau administrarea unei
clisme. Nu este nevoie aproape niciodată de aceste ritualuri
învechite dar, deşi au fost eliminate în multe centre de naşteri,
continuă să fie aplicate în unele instituţii.

După ce toate acestea au fost făcute, tot ce a mai rămas de făcut


este să te relaxezi şi să aştepţi! Majoritatea sălilor de naştere
sunt dotate cu aparatură modernă, cum ar fi televizorul. În acest
caz te sfătuim să nu te concentrezi mai mult pe televizor decât pe
femeia în chinuri. Multe femei nu văd cu ochi buni acest
comportament.

Subsemnata, autoarea acestei cărţi, am născut de două ori.


Primul meu travaliu s-a petrecut într-o adevărată hărmălaie, pe
fundalul meciului cu St. Louis Cardinals. Doctorul a intrat în
cameră şi prima lui întrebare a fost: „Cât e scorul?” la care i-am
răspuns printre dinţii încleştaţi: „7 centimetri, şi închide naibii
ăla odată!”. Al doilea travaliu l-am petrecut uitându-mă la
seriale cu tipi, precum Magnum P.I. şi A-Team. Crede-mă,
ultimul lucru pe care vrei să-l vezi când eşti în travaliu este Tom
Cruise!

Deci ce ai tu de făcut?

15
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

ROLUL TĂU ÎN SALA DE NAŞTERI


Sunt o grămadă de lucruri pe care le poţi face pentru a ajuta în
timpul travaliului şi naşterii. Vom vorbi despre măsurile de
încurajare pe care le poţi oferi în următorul capitol. Hai să
vedem mai întâi ce înseamnă un partener de naştere grozav.

Înainte de toate, cea mai importantă dovadă de sprijin este


participarea la cursurile de naştere înainte de eveniment. Astfel
o să înţelegi mult mai bine cum îţi poţi ajuta partenera în timpul
diferitelor faze ale travaliului. În timpul acestor cursuri, veţi
face, probabil, un tur al sălii de naştere şi al spitalului pentru a
vă familiariza cu împrejurimile.

Citirea acestei cărţi este un bun punct de plecare. Explorează şi


mai mult procesul naşterii căutând materiale video şi vorbind cu
alţii despre experienţele lor din sala de naşteri.

Trebuie să ai mereu benzină în maşină iar maşina să fie


pregătită din punct de vedere mecanic pentru drumul spre
spital. Când începe travaliul, Mama nu se va putea concentra
decât asupra naşterii iminente. Ai grijă de valiza ei şi fii sigur că
„a urcat şi ea” cu voi în maşină. Sună la doctor şi apoi anunţă
rudele că bebeluşul e pe drum.

Pregăteşte-te să ţi se adreseze ţipete, eventual lovituri, insulte de


care nici măcar nu ai auzit! Acceptă cu bucurie pedeapsa şi nu o
lua în nume de rău. Ea încearcă numai să înlăture durerea. Nu
uita că vor fi schimbări de stare şi comportamentale care pot
apărea cu viteza fulgerului. Ţine pasul.

Încurajeaz-o cât de mult poţi. Spune-i cât de bine se descurcă.


Dar să nu o spui de prea multe ori. Deseori femeile simt că nu
vor putea să reziste până la capăt. În acest moment trebuie s-o
încurajezi foarte mult şi s-o sprijini. Află la ce se aşteaptă
partenerul tău de la tine în sala de naştere.

Discută cu partenera ta despre sentimentele şi ideile ei, dar fii


atent cum faci asta. În loc să colaboreze, partenera ta va
interpreta neliniştea ta ca un semn că nu vrei să fii în sala de
naşteri.
Informeaz-o. Nu pălăvrăgi, dar anunţ-o cât durează contracţiile
şi cât timp de relaxare va avea înaintea următoarei.

16
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Unii cred că umorul este de folos în sala de naştere, dar mama


care îndură durerea şi disconfortul nu prea va privi umorul la fel
ca tine. Mai presus de toate, fii sensibil la nevoile sale.

Trebuie să ştii ce doreşte partenera înainte de începerea


travaliului. Poate că nu va avea posibilitatea de a-ţi comunica
dorinţele, astfel încât va aprecia dacă o vei face tu pentru ea.
Poate nu chiar în acel moment, dar în mod cert mai târziu, după
ce se termină totul. Pune întrebări şi cere răspunsuri dacă nu
eşti sigur de ceea ce s-ar putea întâmpla la un anumit moment.

Dacă oboseşte, va deveni foarte certăreaţă. Nu o băga în seamă


şi nu te împotrivi. Nu vorbeşte serios. Când simte că pierde
controlul, acesta poate fi singurul mod de a-l recâştiga. Va face
asta pentru că se simte în siguranţă cu tine. Treci peste asta.

Nu uita să-ţi rezervi un pic de timp pentru relaxare. Rolul de


partener de naştere poate fi foarte stresant. Plimbă-te prin
spital. Bea o cafea. Mai ieşi din când în când să-ţi încarci
bateriile. Dar, te rog, nu fă asta în ultima fază a travaliului. Ar
putea cauza mai multe probleme decât îţi imaginezi. Ar fi foarte
bine dacă ai avea un înlocuitor pentru momentele în care vrei să
iei o pauză. ATENŢIE, NU o lăsa singură prea mult timp. Eşti
acolo ca să o susţii.

Fii flexibil când îţi oferi sprijinul şi susţinerea. Anumite strategii


de travaliu pot funcţiona pentru unele femei, dar pot să nu
funcţioneze pentru partenera ta. Treaba unui partener de
naştere este să discearnă ce funcţionează, şi să elimine ce nu
merge. Cu mult înainte de naştere, tu şi partenera ta trebuie să
vă faceţi timp să discutaţi despre toate aşteptările şi opţiunile ei;
mai târziu poţi lua iniţiativa ţinând cont de dorinţele ei. Ajut-o
în momentele de travaliu şi atunci când trebuie să împingă.
Când contracţiile se dublează, şi ea încearcă să respire în toate
felurile (şi este prea ocupată cu respiratul pentru a mai putea
spune ceva), poţi să-i spui cu adevărat că se va termina curând.
Când partenera simte nevoia să împingă, stai pe-aproape.
Priveşte-o în ochi, vorbeşte-i calm, respiră cu ea şi dă-i impresia
că eşti fericit.

Trebuie să fii pregătit pentru a lua decizii. Numai tu şi partenera


ta ştiţi ce doriţi amândoi, dar ea nu va fi în cea mai bună
condiţie pentru luarea unor hotărâri decisive. Fii pregătit pentru
acţiuni decisive dacă aşa o va cere situaţia. Va avea dureri foarte

17
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

mari – FOARTE MARI. Nu o condamna şi încearcă să asculţi ce


are nevoie. Probabil îţi va spune înainte ca tu să acţionezi. Când
crezi că nu mai rezistă, poate încă mai este în stare. Ascult-o şi
reacţionează în conformitate.

În sala de naşteri se întâmplă multe. Fii conştient de ceea ce faci


în timpul procesului şi de ceea ce vei lăsa în seama
profesioniştilor. Deşi acolo vor fi multe persoane experimentate
de la care poţi cere ajutorul, tu vei fi cel mai important sprijin al
partenerei tale. Este unul dintre acele evenimente unde simpla
ta prezenţă este cel mai important lucru. Chiar dacă vrei – şi
trebuie – să laşi situaţia în mâinile profesioniştilor, tu rămâi cel
mai important sprijin al partenerei tale. Unii dintre viitorii tătici
spun că se tem că nu vor fi la înălţime, dar să pleci brusc în
timpul travaliului şi al naşterii nu este o opţiune în zilele
noastre. Trebuie să ştii că travaliul nu este numai fizic ci şi
emoţional. Pot exista momente în care ea poate că nu ştie ce
vrea. Numai simplul fapt că eşti acolo, că o respecţi, că-i dai
sugestii privind schimbarea poziţiei, sau tehnici diverse pentru a
ameliora disconfortul, sau chiar numai faptul că o îmbrăţişezi şi-
i spui că se descurcă foarte bine, o ajută foarte mult.

Venirea pe lume a unui copil este unul dintre marele mistere ale
vieţii. Grijile fac parte din acest mister! Ziua în care se va naşte
copilul tău va fi unică şi va avea propria sa istorie. Respiră adânc
şi înfruntă-ţi temerile. Ai încredere în tine. Fii tu însuţi. Şi în
special, fii acolo! Sunt foarte multe lucruri pe care le poţi face
pentru a uşura disconfortul pe care îl simte ea în timpul
travaliului. Poate fi cel mai important cadou pentru ea, aşa că
citeşte cu atenţie acest capitol, tipăreşte-ţi-l in minte şi nu-l uita
sub nicio formă.

18
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

DAR CHIAR DOARE!


Când începe travaliul, este normal ca mama să fie speriată.
Teama duce la tensiune, iar tensiunea duce la durere! Cu cât
sunt muşchii mai tensionaţi (şi uterul e un muşchi), cu atât mai
rău se va simţi ea! La fel, când apare frica, reală sau imaginară,
adrenalina eliberată în sânge circulă prin tot corpul, ceea ce
afectează funcţionarea muşchilor, ritmul cardiac şi provoacă o
senzaţie din ce în ce mai mare de disconfort, anxietate, etc.
Poate exista atât tensiune emoţională cât şi psihică. Relaxarea
este cheia care uşurează emoţional şi fizic procesul naşterii.

Începe să afli cum îi place să fie atinsă şi/sau masată pentru a se


relaxa înainte de travaliu! Găseşte cuvinte de mângâiere pe care
să i le şopteşti la ureche în timp ce ea îţi poate spune ce îi place
şi ce nu. Fii întotdeauna pozitiv! Nu spune „Nu mă asculţi, nu te
concentrezi, etc.…!” Spune-i „Te descurci grozav şi te iubesc,
sunt mândru de tine, te admir”, şi aşa mai departe. Nu-ţi fie
teamă s-o atingi, iar dacă nu-i place ce spui sau ce faci, nu te
simţi ofensat!

În etapele de început ale travaliului, încearcă să-i distragi atenţia


de la durere. Încearcă un joc, o plimbare, un film. Travaliul va
progresa, la fel şi durerea, dar distragerea atenţiei poate fi un
instrument eficient pentru ea – şi pentru tine!

Pe măsură ce contracţiile devin mai puternice şi mai dese, rolul


tău devine din ce în ce mai important. Dacă ai participat la un
curs de naştere, acum este momentul să pui în aplicare toate
acele lecţii. Dacă nu ai asistat la cursuri, cere asistentei câteva
îndrumări.

În acest moment, treaba ta este să menţii concentrarea


partenerei. Ea nu trebuie să renunţe sau să se panicheze. Dacă
începe să fie neliniştită sau agitată în timpul unei contracţii,
priveşte-o în ochi şi spune-i să respire adânc. Ţine-o de mână şi
spune-i că se descurcă foarte bine. Dar fii pregătit pentru
momentul în care este posibil ca încurajările tale să nu fie atât
de bine primite. Un medic din San Francisco îşi aminteşte de un
tătic a cărui soţie a ţipat la el să tacă din gură când acesta i-a
spus – în mijlocul unei contracţii – că se descurca grozav.

19
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Între contracţii, vei fi îngrijitorul şi servitorul partenerei. Dacă


vrea fulgi de gheaţă, o să-i aduci imediat! Dacă vrea un masaj pe
spate, o să-ţi sufleci mânecile şi…la treabă!

Spune-i să mănânce ceva înainte de a pleca la spital sau înainte


să înceapă partea dificilă a travaliului. Nu ne referim la o masă
cu cinci feluri de mâncare, ci la ceva uşor care să căptuşească
puţin stomacul. Vor trece multe ore până va reuşi să mănânce
ceva consistent, aşa că trebuie să aibă ceva în stomac. Alege
mâncăruri care sunt uşor de digerat şi care nu provoacă greaţa.

Ajunşi în sala de naşteri, creaţi un mediu confortabil, cu lumină


discretă şi puţină muzică. Puteţi încerca aromoterapia, dar
trebuie să ştiţi că simţurile se intensifică în timpul travaliului,
aşadar mirosurile nu trebuie să fie copleşitoare şi nici invazive.
Foloseşte cuvinte drăgăstoase şi atinge-o cu un sărut sau două,
sau trei sau mai multe! Du-o să înoate într-un loc imaginar, sau
la o plimbare pe plajă pentru a o ajuta să se relaxeze. Fii pregătit
pentru momentul în care se va răzgândi dacă ceva nu va
funcţiona pentru ea. Oricât de bine ai planificat totul, s-ar putea
să fii nevoit să schimbi planurile la un moment dat, şi nu
contează daca eşti pregătit sau nu.

Calmează-te. Vei sta acolo timp de cinci sau zece ore, sau mai
mult, fără multe pauze. Aminteşte-ţi că trebuie să ai grijă şi de
tine. Foloseşte-ţi mai degrabă corpul, decât braţele, pentru a
asigura contragreutatea. Aşează-te ori de câte ori ai ocazia.
Aceste măsuri nu inhibă travaliu, ba chiar de multe ori îl
intensifică. Mobilitatea şi activităţi ca balansarea pelvisului ajută
fătul să se aşeze în poziţia corectă pentru naştere. Posturile
verticale ajută fătul datorită gravitaţiei care îl face să deschidă
cervixul şi să coboare în canalul de naştere. Strategiile pentru
relaxarea muşchilor lasă uterul să lucreze.

Unele activităţi fizice care ajută în cazul durerii includ


plimbarea, aşezarea pernelor în jur pentru o poziţie confortabilă,
masajul. Multe femei au dureri mari de spate în timpul
travaliului. Masarea spatelui ajută la uşurarea durerii. Unul
dintre trucurile pe care le-am aflat este masarea spatelui cu o
minge de tenis . Îi iei durerea cu mâna şi o ajuţi cu travaliul
spatelui. Ai putea să înveţi despre acupresură. Acupresura este
foarte diferită de masaj. Este aplicarea unei presiuni pe anumite
puncte pentru a uşura durerea fără ace şi fără a freca pielea.
Poate fi o tehnică foarte eficientă.

20
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

În timpul perioadelor de stres fizic intens, corpul produce


anestezice naturale numit endorfine. În cazuri de tipul „fără
durere nu există victorie”, endorfinele sunt responsabile pentru
euforia şi bucuria care urmează după aceste perioade. Când se
exercită o presiune pe anumite zone, corpul eliberează
endorfinele în mod natural.

De multe ori, balansul ajută la scăderea durerii. Pentru ca


aceasta să aibă efect, trebuie să te aşezi în spatele ei şi să-ţi pui
braţele în jurul umerilor ei. Ţine-o strâns şi legănaţi-vă uşor
înainte şi înapoi, ritmic. Ritmul o va ajuta să se calmeze.

Poate părea un clişeu, dar respiraţia în timpul contracţiilor va


ajuta considerabil. Respiră cu ea şi fii atent ca ea să inspire pe
nas şi să respire pe gură. Astfel se previne hiperventilarea.

Deseori, duşurile sau băile calde pot ajuta în timpul travaliului.


Un instrument grozav care trebuie confecţionat este un ciorap
umplut cu orez crud. Acesta poate fi încălzit în cuptorul cu
microunde pentru a furniza căldura care o poate ajuta să-şi
relaxeze muşchii. Alternativa este o cârpă rece sau o pungă cu
gheaţă, pusă pe frunte sau pe gât pentru puţin confort. După
cum am mai zis, travaliul este o muncă grea, iar posibilitatea ca
ea să se înfierbânte este foarte reală. O altă tehnică bună este
găsirea unui punct în cameră asupra căruia ea să se concentreze
în timp ce respiră la contracţii. Acest punct poate fi un obiect din
cameră sau ceva ce aţi pregătit împreună înainte. Încearcă să pui
sonograma bebeluşului vostru pe perete.

Respiraţia poate uşura cu întârziere durerea naşterii. În timpul


travaliului activ, scopul este ca mama să fie cât de relaxată
posibil pentru ca cervixul să continue să se dilate, şi să furnizeze
bebeluşului o cantitatea generoasă de oxigen pregătindu-l
pentru naştere.

Următoarele tehnici de respiraţie, folosite singure sau în


combinaţie, pot avea efect în timpul travaliului. Practicaţi aceste
tehnici în timpul sarcinii. Dacă le stăpâneşti bine înaintea
travaliului propriu-zis, acestea pot ajuta la modificarea ritmului
respiraţiei pentru a uşura cât mai eficient durerea.
 Respiraţii profunde, de curăţare. Respiraţi lung şi
profund la începutul şi la sfârşitul fiecărei contracţii.

21
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

 Respiraţii lente, din piept. Concentraţi-vă şi respiraţi lent,


de 8-10 ori pe minut în timpul primelor contracţii mai
blânde din prima etapă a travaliului.
 Respiraţie rapidă din piept. Folosind aceeaşi tehnică din
travaliul de început, dublaţi viteza acestora pe măsură ce
prima etapă a travaliului progresează iar contracţiile
cresc în frecvenţă şi intensitate.
 Respiraţie superficială din piept. Foloseşte această
tehnică superficială în momentul de vârf al celor mai
intense contracţii.

Aducerea pe lume a bebeluşului este o treabă grea şi de lungă


durată. La un moment dat în timpul travaliului, tu şi partenera
ta veţi descoperi ceva – poate un ritm de respiraţie, o pată pe
tavan, un animal împăiat adus de acasă – asupra căruia ea să se
concentreze în timpul contracţiilor. Cu metoda Lamaze, treaba
ta este să distragi atenţia partenerei tale şi să o calmezi atunci
când ea începe să creadă că nu o va scoate la capăt.

Cere întotdeauna permisiunea înainte de a încerca ceva nou;


paşii pe care îi face trebuie să o ajute şi să-i aducă alinare. Oferă-
i sprijin emoţional. Spune-i mereu că face o treabă bună.

Folosirea acestor metode de relaxare întârzie administrarea


medicamentelor. Acestea pot cauza probleme dacă sunt
administrate în doze repetate, sau dacă se amestecă diverse
medicamente cu efect îndelungat. Prin folosirea măsurilor de
relaxare, poţi avea nevoie numai de o doză de narcotic în loc de
trei, poţi evita folosirea unui narcotic şi a unui epidural, sau poţi
întârzia momentul epiduralului. Despre epidurale vom vorbi
mai târziu.

Avantajul este că aceste practici pot fi oprite dacă nu sunt de


ajutor sau în eventualitatea că ar putea cauza probleme. De
exemplu, dacă bebeluşului nu-i place o anumită poziţie, găseşte
alta. Analgezicele, odată administrate, nu pot fi anulate, şi vei
avea nevoie de alt medicament sau altă procedură pentru a
remedia efectele adverse. Acestea, la rândul lor, prezintă şi ele
riscuri.

Măsurile de confort nu pot anula complet durerea. Aceasta


poate da naştere sentimentului de eşec personal dacă mama a
dorit o naştere fără medicamente.

22
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Cu toate acestea, acest lucru nu se întâmplă foarte des dacă


respecţi şi sprijini dorinţa mamei de a evita analgezicele, dacă
recunoşti eforturile sale şi dacă o susţii în deciziile sale. Multe
lucruri se pot schimba când începe etapa grea a travaliului aşa
că, dacă începe să ţipe în spital indiferent de motiv, trebuie s-o
laşi cu orice preţ!

Toate acestea necesită o serie de pregătiri, aşa că va trebui să


faci o listă înainte să înceapă travaliul. De multe ori lista este
numită „trusa” travaliului. Ce lucruri trebuie incluse?

23
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

TRUSA PENTRU TRAVALIU

În calitate de partener la naştere, vei fi responsabil cu strânsul


lucrurilor de care vei avea nevoie în sala de naştere pentru mai
mult confort. Chiar dacă viitoarea mămică este în centrul
atenţiei, vei avea nevoie de câteva lucruri şi pentru tine.

Travaliul durează mult timp, în mod normal între 12 şi 18 ore,


poate şi mai mult. În cele mai multe cazuri travaliul are loc în
timpul nopţii, deci şi tu, tatăl, trebuie să te simţi confortabil.
Ţinând cont de acest lucru, este bine să ai un bagaj pregătit şi
pentru tine, când va fi momentul de plecare, în afară de cel al
partenerei tale.

Un bagaj complet pentru travaliu conţine multe lucruri. Iată


câteva sugestii:

• Un tricou în plus sau un schimb de haine pentru tine. S-


ar putea să stai mai mult, iar confortul tău contează!

• Un costum de baie în caz că vei intra cu partenera în cadă


sau la duş. Crede-mă, imaginea unui bărbat gol în timp ce
eşti în travaliu nu este tocmai binevenită, orice aţi crede
voi, bărbaţii!

• Fă-ţi câteva sanvişuri să le ai la îndemână. După cum am


spus, s-ar putea să stai pe acolo ceva timp, şi chiar dacă
McDonald’s este „chiar după colţ”, nu cred că ea ar fi
încântată să dispari pentru un Big Mac, mai ales când tot
ce poate ea să-şi permită sunt fulgi de gheaţă sau
îngheţată pe băţ!

• Este neapărată nevoie de o minge de tenis pentru


travaliul spatelui!

• Un CD-player portabil sau un casetofon, pentru


„atmosferă” în cameră.

• Lumânări pentru lumină discretă. Asigură-te mai întâi că


spitalul îţi dă voie.

• Ceva cu care tu şi mama să vă petreceţi timpul. Cărţi,


jocuri, scrabble, rebusuri şi altele asemenea pot fi o sursă
de distracţie în faza de început a travaliului.

24
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

• Dacă doctorul îţi permite, adu-i acadele în caz că i se face


foame.

• O listă cu numerele de telefon ale persoanelor pe care vrei


să le suni odată ce va avea loc evenimentul binecuvântat.

De regulă, bărbaţii vor să ştie două lucruri: care este sexul


copilului şi dacă totul este în regulă cu mama. Detaliile nu sunt
importante.

Femeile, în schimb, cer detalii. Naşterea unui copil este un


eveniment definitoriu în viaţa unei femei; este şi un etalon după
care femeile se compară între ele. Prin urmare, femeilor trebuie
să le dai mai multe informaţii. Ceea ce le spui tu nu este nici pe
departe destul, dar faptul că informaţiile vin de la un bărbat este
de apreciat; în plus, te vor lăuda în faţa soţiei tale.

• Uleiurile aromate pot calma nervii mamei în timp ce se


masează anumite zone

• NU UITA APARATUL DE FOTOGRAFIAT! Majoritatea


spitalelor nu mai dau voie cu camere video în sala de
naştere, dar permit fotografierea – mai ales după ce vine
pe lume copilul. Dacă ai un aparat digital, nu uita să ai
baterii de rezervă!

• Bani mărunţi pentru automate. În cazul în care ţi se


termină tartinele de acasă!

Ce se întâmplă dacă măsurile pentru confort nu îşi fac efectul şi


Mami are nevoie de un medicament? Cel mai sigur va fi vorba de
un epidural. Hai să vedem ce este un analgezic artificial.

25
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

MINGEA DE TENIS NU A FUNCŢIONAT


Luarea deciziei de a naşte natural este una personală, dar
deseori unele dintre femei se răzgândesc atunci când sunt lovite
de realitatea durerii. Copiii mei au fost născuţi amândoi pe cale
naturală, dar eram tânără şi naivă. Dacă ar fi să mai rămân
însărcinată, aş alege medicaţia. Cu tehnologiile medicale
existente în zilele noastre, şi cu progresele făcute în medicină,
un mic ajutor este foarte indicat.

Există două medicamente de bază pentru diminuarea durerii


care pot fi administrate în timpul travaliului. Acestea sunt
analgezicele (mult mai puternice decât Tylenol) şi epiduralul. O
să vorbim despre ambele.

Analgezice
Toate medicamentele ajung, prin placentă, la bebeluş, de asta
trebuie utilizate numai când este necesar şi în doza cea mai mică
dar totuşi eficientă. Nubain şi Demerol, de exemplu, sunt
medicamentele obişnuite care se administrează în timpul
travaliului. Sunt administrate în doze mici dar tind să diminueze
efortul uterului şi pot da somnolenţă fătului dacă momentul
naşterii este foarte aproape.

Morfina intratecală este un sistem mai nou de diminuare a


durerii, din ce în ce mai acceptată. Morfina este introdusă
printr-un cateter lângă, dar nu în, măduva spinării din regiunea
lombară. Efectele fetale sunt minime iar mama obţine o
diminuare excelentă a durerii fără pierderea efortului uterin în
timp ce îşi păstrează reflexul de a împinge. Ca efecte colaterale
s-au înregistrat mâncărimi şi greţuri la unele paciente.

Doctorul îţi poate face un blocaj para-cervical. Medicamentul


este injectat în cervix, de obicei în prima parte a travaliului,
diminuând durerea provocată de contracţii, fără a interfera cu
nevoia sau puterea de a împinge. Medicamentul nu are efectul
scontat la aproximativ o treime dintre femei, şi trebuie repetat
în fiecare oră. Astăzi nu mai este folosit în mod frecvent.

Blocarea Pudendal este altă opţiune. Anestezia este injectată


prin peretele vaginal în timpul celei de-a doua faze a travaliului
pentru a uşura durerea din perineu (zona dintre vagin şi rect).
Poate fi folosit la naşteri fără alte medicamente. Medicamentul
nu afectează nevoia sau puterea de împingere şi, în general,

26
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

maschează efectele şi remedierea epiziotomiei – incizia


executată pentru lărgirea deschiderii vaginale.

În sfârşit, avem blocarea spinării sau a şalelor. Se face o singură


injecţie cu anestezie locală în măduva spinării, amorţind
complet abdomenul inferior şi zona perineală. Acest tip de
anestezie este rar utilizată în timpul travaliului dar este o
opţiune în cazurile care necesită forceps sau cezariană. Blocarea
spinării elimină complet nevoia de a împinge şi poate scădea
tensiunea. În unele cazuri, rare, provoacă o durere de cap severă
când trece efectul.

Epidurale
Epiduralul câştigă în popularitate în cazul diminuării durerilor
naşterii. Un ac cu un tub subţire şi flexibil este înşurubat în
spaţiul dintre măduva spinării şi vertebră. La îndepărtarea
acului, anestezicul curge continuu prin tub.

La fel ca şi la blocarea spinării, această procedură elimină total


durerea din zona perineului. Dozajul poate fi uşor modificat sau
întrerupt. Majoritatea medicilor consideră blocarea epidurală ca
fiind cea mai bună metodă de diminuare a durerii în cazul
travaliului fără complicaţii sau a cezarienei fără urgenţă,
deoarece permite femeii să fie permanent atentă la ce se
întâmplă. Cu toate acestea, anestezicul are nevoie de circa 20 de
minute pentru a-şi face complet efectul şi poate lăsa un „punct
fierbinte” dureros. În plus, poate diminua contracţiile uterine,
generând nevoia de ocitocină. De asemenea, creşte riscul de
naştere cu ajutorul forcepsului.

Pentru administrarea medicamentului şi pentru plasarea tubului


va fi chemat anestezistul. În general, singurele persoane care au
voie în sală în timpul procedurii sunt mama, asistentul de
naşteri şi doctorul. Poţi rămâne şi tu dar, în caz contrar, nu
trebuie să-ţi faci griji. Anestezistul îi va spune mamei să se aşeze
pe pat pentru inserţia tubului. Mai întâi i se poate face o injecţie
pentru amorţire, în zona coloanei. Este important ca ea să nu se
mişte în timpul procedurii, pentru a evita orice probleme la
inserţia acului şi a tubului. Procedura nu durează mult, deci asta
nu ar fi o problemă.

Epiduralele sunt necesare şi sunt o alegere excelentă pentru


unele femei. Cel mai bun efect îl au în cazul femeilor cu travaliu
îndelungat. Majoritatea femeilor pot tolera un travaliu

27
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

progresiv. Dar, după multe ore de progres minim, când


persoanele care o ajută sunt extenuate, când ea însăşi simte că
tot efortul ei nu are niciun rezultat, tipul de analgezic epidural îi
dă mamei un răgaz pentru odihnă şi recuperare a forţelor.

Mama trebuie avertizată să se aştepte la intravenoase, ruptura


artificială a membranelor, repaus la pat, mărirea ocitocinei, şi
din acest moment va fi necesară monitorizarea fetală externă
sau internă. Asemenea intervenţii au dezavantajul naşterii cu
medicaţie şi pierderii controlului mamei asupra procesului.
Pentru unele este un preţ mic pentru uşurarea durerii şi simt că
recâştigă controlul când durerea este diminuată.

Aproape toate femeile care au ales epiduralul au spus că sunt


bucuroase că au făcut-o. Este vorba mai ales de femeile care mai
au copii şi care au refuzat epiduralul prima dată. Cred că cea mai
frecventă părere pe care am auzit-o este „Dacă ştiam că era atât
de bine, nu aş fi ezitat!”

Bine, deci până acum am ajuns în sala de naşteri şi ştim cum să


o facem pe Mami să se simtă comod, avem chiar şi posibilitatea
de a alege un medicament. Dar ce se întâmplă când vine
momentul să împingă?

28
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

VINE COPILUL!
Când cervixul femeii este complet dilatat, la 10 cm, a venit
momentul să împingă. Pentru mulţi bărbaţi, asta poate părea
uşor. Ce mare chestie să împingă? Ei bine, nu uita că bebeluşul
este mult mai mare decât orificiul prin care iese. Am auzit odată
un comic spunând că este ca şi cum un bărbat ar încerca să
scoată o bilă de bowling pe nas.
În orice caz, nu e chiar atât de rapid pe cât ai crede. Venirea pe
lume a copilului este partea cea mai grea – chiar mai grea decât
lupta cu contracţiile! Este momentul când intră în joc
elasticitatea femeii. Lucrul cel mai important pe care bărbaţii
trebuie să şi-l amintească în legătură cu naşterea unui copil este
că e ceva urât, dar în acelaşi timp minunat. Mulţi bărbaţi au
spus că a fost în regulă cu contracţiile şi partea dificilă a
travaliului, dar când a venit vorba de naşterea propriu-zisă, au
fost total depăşiţi de situaţie.

Sfatul cel mai des auzit în vestiare când vine vorba despre
prezenţa lor la naştere ar putea fi să stea la capul patului şi să nu
se uite în jos. Poţi să faci cum vrei, însă e o chestie unică în viaţă
aşa că, dacă chiar nu vrei să te uiţi, nu te uita. Dar să ştii că poţi
să pierzi ceva minunat!

În acest moment picioarele îi vor fi îndepărtate şi tot ce i-a dat


Dumnezeu va fi expus vederii. Crede-mă, nu-i pasă. Toată
ruşinea a zburat pe fereastră când copilul a coborât în pelvis
încercând să iasă.

Când are o contracţie trebuie să împingă. Asistentul de naştere


va fi de mare ajutor în această fază şi este important să-l
ascultaţi. Curând veţi găsi un ritm.

Poziţia normală pentru împins este cea cu picioarele depărtate –


surpriză mare, nu? Ea trebuie să respire profund, pe gură, să-şi
ţină respiraţia, să bage bărbia în piept şi să împingă. Scuze
pentru descriere, dar e ca şi cum ai elimina – hm – un intestin
foarte încărcat (ca să-şi facă toată lumea o idee!)

De câte ori împinge, copilul mai înaintează puţin pe canalul de


naştere. Respiraţia în timp ce împinge face ca bebeluşul să
retrocedeze puţin şi împiedică înaintarea, aşa că încurajaţi-o să
împingă cât de mult poate.

29
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

Când travaliul este în plină desfăşurare, i se va spune să împingă


de trei ori la rând câte 10 secunde. Asta înseamnă că procesul se
va desfăşura în felul următor: respiraţie adâncă, împins în timp
ce numeri până la zece (unu-Mississippi, doi-Mississippi, etc.), o
scurtă pauză şi încă de două ori. Cu cât face asta mai mult, cu
atât mai mult înaintează copilul. Va împinge cu mai multă forţă
Dacă-şi ţine respiraţia.

Totuşi, nu există o metodă „corectă” de împingere sau de


respiraţie. Depinde de ce-i spune corpul. Trebuie numai să fii
lângă ea şi să o sprijini cu orice are nevoie pentru ca lucrurile să
progreseze.

Ce faci în acest moment? Apucă-i picioarele din spatele


genunchilor, adu-le până la piept, numără şi încurajeaz-o!
Niciodată nu vei mai spune de atâtea ori „Poţi să o faci!”. Poţi să
încerci şi expresii de genul „Ţine-o tot aşa”, „Te descurci de
minune”, „Aşa se face”, etc.

Fraze de evitat: „Vai, ce scârbos”, „Nu eşti în stare de mai


mult?”, „Nu cred că doare chiar aşa de tare”, şi „Hai, scoate-l o
dată, pentru Dumnezeu, începe meciul”. (Scuze, am simţit
nevoia de puţin umor în acest moment!)

În timp ce ea împinge şi tu numeri, asistentul de naştere va


monitoriza din nou înaintarea copilului cu mănuşa lubrifiată.
Vor face probabil şi o mişcare circulară în jurul cervixului pentru
a face loc pentru copil.

Doctorul poate realiza o epiziotomie pentru a face mai mult loc


pentru copil. Nu este nici pe departe atât de dureros precum
pare, dar trebuie să ştii despre ce este vorba.

30
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

TAIE-MĂ DOCTORE!
Epiziotomia se face prin tăierea deschizăturii vaginale cu
foarfecele pentru a o lărgi pentru naştere. Pentru o epiziotomie
mediană, în Statele Unite şi Canada medicul taie în jos, spre
anus. Pentru o epiziotomie mediolaterală, metoda preferată în
alte părţi ale lumii, tăietura se duce într-o parte. Unii medici din
Statele Unite şi Canada fac mereu epiziotomii mediolaterale, iar
unii le fac în cazul folosirii forcepsului.

În comparaţie cu epiziotomiile mediolaterale, epiziotomiile


mediane sunt mai uşor de reparat, dor mai puţin după, se pierde
mai puţin sânge, cauzează mai puţine complicaţii în timpul
vindecării, dau rezultate anatomice mai bune, şi este mai puţin
să simţi durere în timpul relaţiilor intime. Totuşi, epiziotomiile
mediane sunt însoţite de riscul de a se extinde în sau prin
sfincterul anal.

Dacă bebeluşul are probleme aproape de naştere, medicul sau


moaşa nu vor mai aştepta timpul normal pentru o naştere fără
epiziotomie. În unele cazuri, femeia este extenuată sau nu se
întinde bine ş medicul recomandă o epiziotomie. Dacă motivul
este extenuarea, trebuie să ştii că epiziotomia scurtează naşterea
în medie cu 9 minute – ceea ce e minunat!

Mulţi asistenţi de naştere ezită când vine vorba de epiziotomie.


Unii cred că duce la slăbirea podelei pelviene. Podeaua pelviană
este un grup complex de muşchi care formează un fel de hamac
suspendat între osul pubian din faţă şi baza coloanei din spate.
Pe aici trec uretra, vaginul, şi anusul. Slăbirea podelei pelviene
sau rănirea poate duce la disfuncţii sexuale, incontinenţă
urinară, incontinenţă anală.

Dar, dacă bebeluşul nu se naşte fără epiziotomie, devine absolut


necesar, şi multe femei se recuperează repede prin exerciţiul
Kegel pentru întărirea muşchiului tăiat.

În primele zile va exista un anumit disconfort, chiar şi fără


epiziotomie. Este normal să existe o durere generală sau chiar o
mică rană a perineului. Totuşi, dacă se face o epiziotomie, există
mult mai multe şanse de durere în timpul mersului şi când se
aşează comod. De asemenea, mama poate simţi înţepături

31
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

puternice în timpul urinării, iar eliminarea intestinelor poate fi


extrem de neplăcută în primele câteva zile.

Dacă ai ghinionul să apară complicaţii în urma epiziotomiei – se


extinde sau se infectează – vei avea o perioadă prelungită de
durere, sau probleme precum incontinenţă anală care ar putea
afecta calitatea vieţii tale în mod serios sau chiar permanent, în
special în ceea ce priveşte relaţiile sexuale.

Răul făcut de epiziotomie poate să nu apară imediat.


Incontinenţa anală şi urinară se poate declanşa după câţiva ani,
când vârsta şi căratul în braţe al copiilor au efecte ce se adaugă
celor ale epiziotomiei.

Apoi soseşte copilul.

32
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

BINE AI VENIT PE LUME!


Nu este mult de spus despre naşterea copilului. După cum v-am
spus, înainte de sosirea lui se împinge, se ţipă, se vorbeşte
printre dinţi şi se răcneşte (în majoritatea timpului). Vom face
tot ce ne stă în putinţă.

După tot acest împins, capul copilului va începe să se vadă la


marginea vaginului. În acest moment mama va trebui să
împingă cu toată forţa. Este greu de adus pe lume un copil, şi în
acel moment devine şi mai greu. Pentru taţi, vezi din nou tipul
cu mingea de bowling!

Copilul a călătorit prin canalul de naştere şi este aproape de a


intra în lumea reală. Odată ce a ieşit capul, mamei i se cere să nu
mai împingă, iar asistentul de naştere absoarbe, cu o pompiţă de
plastic, mucusul din nasul şi gura bebeluşului.

După cap ies şi umerii şi copilul este aici!


Totul se întâmplă foarte, foarte repede, deci dacă vrei să fii
martor la naşterea copilului, concentrează-te acolo.
Mama începe să simtă o uşurare imensă chiar şi după apariţia
capului, semn că este în regulă.

Copilul va fi acoperit cu mucus, nu vă alarmaţi. Iese la spălat.


Mulţi bărbaţi au impresia că văd în nou născuţi imaginea
tradiţională a extratereştrilor. Te rog să te abţii de la astfel de
comentarii. Mama a muncit pe brânci ca să aducă extraterestrul
pe lume, aşa că ţine-ţi impresiile pentru tine. Şi apoi, aspectul
acesta dispare rapid iar bebeluşul se transformă în cea mai
frumoasă fiinţă umană. Crede-mă!

Cordonul ombilical va fi pensat şi apoi tăiat. Te vor întreba dacă


vrei să tai cordonul. Este decizia ta, dar trebuie să ştii că nu
afectează în niciun fel mama sau copilul.

Sunt momente când este nevoie să se intervină cu un forceps sau


cu un extractor cu vacuum. Forcepsul seamănă cu două linguri
mari pentru salată, iar doctorul le foloseşte să scoată capul
copilului din canalul de naştere.

Extragerea cu vacuum se face cu o cupă mare de plastic care


arată ca un con de îngheţată, se aplică pe capul copilului şi
rămâne fixat prin aspirare. Pe cupă există un mâner care îl ajută

33
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

pe doctor să scoată copilul prin canalul de naştere. Alegerea


între forceps şi vacuum este de obicei făcută de doctor. Niciuna
dintre aceste proceduri nu va afecta bebeluşul, deci nu te
alarma.

Acesta este marele moment, un eveniment de care-ţi vei aduce


aminte tot restul vieţii. Şi iată partea cea mai grea: Trebuie să
RĂMÂI CALM. Încearcă să-ţi înfrânezi lacrimile şi isteria până
după naşterea copilului. Soţia ta are nevoie de ajutorul tău, la
propriu şi la figurat.

O vei încuraja la fiecare împingere, şi îi poţi susţine spatele


pentru ca ea să poată împinge mai comod. Dacă eşti în stare,
acordă-ţi câteva momente pentru a privi naşterea cu adevărat.
Când vezi primul centimetru din capul copilului, poţi să-i spui
partenerei că aproape a terminat.

După naştere, copilul va fi aşezat pe abdomenul mamei şi îl vei


putea vedea bine pentru prima dată. Există şi un motiv pentru
care medicii fac asta.

Când nou-născuţii sunt ţinuţi aproape de corpul mamei, ei se


simt aparent în siguranţă şi astfel, tranziţia de la viaţa în uter la
cea din afara uterului este mult mai uşoară pentru ei. Nou-
născutul recunoaşte vocea şi mirosul mamei, iar corpul ei îl
încălzeşte mai repede şi mai sănătos decât păturile sau
incubatorul.

Când copiii născuţi la termen simt pielea mamei lor, aproape că


nu plâng în primele 90 de minute de viaţă. Dar dacă sunt puşi în
coşul de lângă mamă, plâng cam 20 – 40 secunde la fiecare cinci
minute în următoarele 90 de minute. Nou-născuţii au percepţia
destul de dezvoltată pentru a face diferenţa între un coş şi mama
lor!

Odată născut bebeluşul, întreabă mama dacă are nevoie de ceva.


Vrea să înceapă să dea telefoane sau vrea să doarmă? Sau
ambele? Ajut-o să se relaxeze. Încă îi fac bine masajele pe spate,
şi încă va mai simţi un pic de durere. Mai presus de toate,
bucură-te de moment! În afara faptului că trebuie hrănit şi iubit,
este o perioadă de odihnă. Mai târziu veţi avea destul timp să vă
gândiţi la ultimele 18 ore şi la următorii 18 ani.

34
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

În general, bărbaţii au două reacţii după naşterea copilului. Mai


întâi, plâng. Apoi înşfacă aparatul de fotografiat. Când partenera
voastră va ţine pentru prima dată bebeluşul în braţe, vei
declanşa bliţul de nenumărate ori. După câteva poze, o să laşi
camera la o parte şi o să vrei să iei copilul în braţe. Ţine-l
aproape şi lasă-l să-ţi studieze faţa.

Dacă bebeluşul pleacă la incubator în timp ce partenera se


reface, du-te cu el şi ţine-i companie. Când adoarme, poţi da
prima rundă de telefoane la prieteni şi familie. Nu uita să vezi ce
face partenera ta. Dacă este trează, va vrea să afle ultimele veşti
despre starea bebeluşului şi cât de bine s-a descurcat ea.

Cam asta ar fi tot. După atâta muncă şi chin, vine momentul


sărbătoririi unei noi vieţi! Ce se întâmplă cu bebeluşul imediat
după naştere?

Perioada imediat următoare naşterii bebeluşului este o


experienţă minunată. În aceste momente, cu bebeluşul lângă
tine, toate visele, speranţele şi planurile se îngrămădesc în capul
tău.

La un minut după naştere, pediatrul sau asistentul de naştere îi


va da bebeluşului un scor Apgar. Acest scor ajută echipa
medicală să evalueze dacă bebeluşul are nevoie de oxigen sau
altă formă de asistenţă medicală. După 5 minute va primi alt
scor Apgar.

Este foarte important pentru bebeluşi să aibă căldură. Copilul


tău va fi învelit în pături şi este posibil să fie pus într-un pătuţ cu
încălzire.

Clama chirurgicală de la cordonul ombilical va fi schimbată cu


una de plastic, care seamănă cu o agrafă de păr, iar capătul
cordonului va fi tăiat cu grijă. În prima zi după naştere, bucata
de cordon ombilical va fi tratată cu un pigment purpuriu pentru
nu se infecta.

Asistentul de naştere va verifica semnele vitale ale bebeluşului şi


posibilele complicaţii. Bebeluşul va fi curăţat, cântărit şi
măsurat.

Legile statului spun că în ochii copilului trebuie pus un


antibiotic, pentru a preveni complicaţiile posibile datorită

35
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

vreunei infecţii vaginale materne. Majoritatea spitalelor folosesc


Eritromicină, dar unele încă mai folosesc nitrat de argint, care
poate fi mai iritant.

I se va face o injecţie cu Vitamina K în coapsă. Această vitamină


este cerută de ficat pentru coagularea sângelui. La adult,
bacteria din intestine fabrică vitamina K. Nou-născuţii nu au
bacterii în intestine; prin urmare, nu pot produce singuri
vitamina K. Injecţiile cu vitamina K previn problemele de
sângerare la nou-născuţi.

Este necesar un test al glucozei din sânge dacă bebeluşul este


foarte mare sau foarte mic sau dacă Mama a avut diabet
gestaţional. De obicei, asistenta sau tehnicianul recoltează o
picătură de sânge din călcâiul bebeluşului. Dacă nivelul glucozei
este prea scăzut, mamei i se poate spune să alăpteze copilul sau
să-i dea lapte praf sau apă îndulcită.

Poţi câştiga o apreciere imensă din partea Mamei, dacă o răsfeţi


după sosirea bebeluşului. Mama a trecut prin multe experienţe,
atât fizice cât şi emoţionale. Acum este cel mai potrivit moment
pentru a-i arăta cât de mult o iubeşti. Adu-i flori, ciocolată, sau
scrie-i un bilet de dragoste. Orice ai face, încearcă să marchezi
momentul într-un mod special.

Chiar şi cele mai bine întocmite planuri pentru naştere pot avea
rezultate greşite, şi totul se va termina cu o cezariană.

36
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

CARE SUNT MOTIVELE PENTRU O


CEZARIANĂ?
Rata naşterilor prin cezariană în Statele Unite a explodat de la
5% în anii 60 la aproape 25% în anii 80. La această creştere au
contribuit mulţi factori, inclusiv frecvenţa naşterilor repetate
prin cezariană, folosirea monitorizării fetale electronice,
folosirea în scădere a breşei vaginale şi a forcepsului, şi tendinţa
de a interveni chirurgical când travaliul „nu progresează”.
Naşterea prin cezariană este cu certitudine mai sigură astăzi
decât în 1960, şi este indicată în mod evident în situaţii extreme
sau urgenţe, deşi provoacă mai multe leziuni materne decât
naşterea vaginală.

Naşterea prin cezariană este acceptată ca soluţie inevitabilă în


cazul unor complicaţii apărute în timpul travaliului. Din
experienţa ultimelor două decenii, majoritatea experţilor spun
că naşterea prin cezariană nu este întotdeauna benefică pentru
femeie sau copil. Pentru a lua o hotărâre în cunoştinţă de cauză,
trebuie să înţelegem unele dintre complicaţiile cele mai
frecvente care pot apărea în timpul travaliului.

Ruperea prematură
Majoritatea femeilor încep travaliul în mod spontan când
rupturile membranelor şi sarcina au ajuns la termen. Când
travaliul nu începe între 12 şi 24 de ore, situaţia este descrisă ca
„ruperea prematură a membranelor” (RPM). Deoarece RPM este
una dintre cauzele numărului mare de cezariene, majoritatea
doctorilor induc travaliul după RPM la termen. Deşi abordarea
„aşteaptă să vezi” a fost asociată cu mai puţine naşteri prin
cezariană decât folosirea ocitocinei pentru stimularea
contracţiilor, un studiu de amploare a conchis că inducerea
travaliului cu supozitoare vaginale ce conţin prostaglandina E2
este o opţiune viabilă pentru rezolvarea RPM – în special la
femeile aflate la primul copil. În studiu, numărul de cezariene la
femeile care au primit prostaglandină a fost la jumătate faţă de
cele care au primit oxitocină sau au aşteptat începerea
travaliului.

Lipsa progresului
În general medicii sunt de acord că, odată început travaliul,
cervixul femeii trebuie să se dilate cu 1,2 cm până la 1,5 cm pe
oră. Uneori dilatarea lipseşte în faza activă, în ciuda contracţiilor

37
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

regulate. Această situaţie este cunoscută sub numele de „lipsa


progresului”.

Dat fiind că travaliul se poate întrerupe dintr-o mulţime de


motive, cauza imediată nu este întotdeauna clară femeii sau
medicului. Dacă se întâmplă acest lucru, doctorul va efectua un
examen pelvian, va verifica semnele vitale şi va monitoriza fătul
pentru o scurtă perioadă de timp. Dacă totul pare în regulă, el
sau ea poate aborda problema fără a interveni sau poate lua în
considerare posibilitatea de a „ghida activ” travaliul tău.

Există un număr de proceduri eficiente pentru restabilirea


travaliului. Dacă sacul amniotic nu este încă rupt, doctorul îl
poate rupe manual, printr-o procedură numită amniotomie.
Deoarece, după ruptura membranelor, femeia este gata să nască,
poate fi o strategie riscantă în timpul fazei latente, când există
posibilitatea unui travaliu fals. Mai multe studii de cercetare au
conchis că amniotomia efectuată în timpul travaliului activ
scurtează durata sa cu aproximativ 2 ore. Mai mult, creşte rata
naşterii vaginale, şi nu există riscul leziunilor la femeie sau copil.

Medicii nu se pun de acord în privinţa modului de abordare a


sarcinilor care depăşesc 40 de săptămâni, în proporţie de 10%.
Scopul principal este evitarea leziunilor sau morţii copilului ca
urmare a lipsei de oxigen sau a pătrunderii meconiului în
plămâni – riscuri stabilite în sarcinile trecute de termen. Unii
doctori sunt în favoarea inducerii travaliului în săptămâna 41 –
42, în timp ce alţii recomandă monitorizare fetală până la
începerea spontană a travaliului.

Într-un studiu amplu pe femeile cu sarcini prelungite dar fără


complicaţii, inducerea travaliului a generat un număr mai mic
de naşteri prin cezariană, în principal deoarece a existat mai
puţin stres fetal. În orice caz, puţini medici lasă o sarcină mai
mult de 42 săptămâni. În aceste situaţii rare, travaliul este indus
de multe ori cu prostaglandină gel sau ocitocină.

Dimensiunea pelvisului
Anumite diferenţe în anatomia femeii pot duce la complicaţii în
timpul travaliului. În timpul naşterii vaginale, fătul trebuie
împins prin zona pelvisului cu ajutorul contracţiilor uterului. În
general, pelvisul unei femei este destul de încăpător şi are forma
adecvată pentru a permite trecerea fătului. Dacă nu a avut
fractură de pelvis sau de os sau o boală neuromusculară,

38
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

medicul nu trebuie s-o descurajeze de la încercarea unei naşteri


naturale numai pe baza dimensiunilor pelvisului. Chiar dacă
zona pelvisului este mai mică decât media, poate fi îndeajuns de
mare pentru făt dacă restul travaliului a decurs normal.

Cu toate acestea, în unele cazuri, dimensiunile capului fătului


depăşesc dimensiunile canalului de naştere. Dacă se întâmplă
asta, travaliul nu va progresa în a doua etapă; la fel, prima etapă
a travaliului poate fi neregulată. Dacă dimensiunea copilului
este cauza lipsei de progres a travaliului, va fi nevoie de
cezariană.

Poziţia copilului
În peste 95% din sarcinile la termen, capul copilului este
îndreptat spre cervix. În mod normal, capul copilului este
orientat către piept, cu coroana capului înspre canalul de
naştere, pregătit pentru naştere.

În unele situaţii neobişnuite, iese faţa, fruntea sau partea de sus


a capului copilului. Dacă fătul rămâne în una din aceste ultime
două poziţii în timpul travaliului, este necesară cezariana
deoarece partea cea mai îngustă a capului copilului poate fi prea
mare pentru pelvisul tău. O ieşire cu faţa este foarte rară. Dacă
ai avut mai mulţi copii, medicul va insista, mai mult ca sigur,
asupra cezarienei. Naşterea vaginală măreşte riscul de lezare a
gâtului sau coloanei vertebrale a copilului.

Poziţia – sau atitudinea – copilului reprezintă un alt considerent


în stabilirea celei mai sigure metode de naştere. Peste 99% din
cazuri sunt cele în care fătul este aşezat vertical în uter. În restul
cazurilor, avem aşezarea transversală, când fătul stă cu spatele la
canalul de naştere. Când copilul este în această poziţie la
începutul travaliului, totul se termină de obicei cu o cezariană.

Cezarienele sunt nişte operaţii, deci trebuie luate în considerare


alte proceduri decât cele pentru naşterea vaginală. Poţi să asişti
la naştere, dar trebuie să ştii la ce să te aştepţi.

39
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

CEZARIANA PENTRU TAŢI


Pregătirea pentru operaţie include administrarea unui
intravenos la început, raderea părului pubian care se vede când
ţii picioarele lipite şi inserarea unui cateter în vezică. Burta va fi
spălată cu antiseptic iar în jurul inciziei se va crea un câmp
steril. Pe piept şi pe deget se vor pune senzori pentru
monitorizarea tensiunii sanguine, a ritmului cardiac şi a
gradului de oxigenare a sângelui. Pe piept se pune o perdea
transversală pentru ca mama să nu vadă operaţia. Majoritatea
cezarienelor se fac sub anestezie epidurală deoarece este mai
sigură decât anestezia generală. Dacă s-a făcut deja un epidural,
anestezistul îl va întări astfel încât pacienta să fie amorţită de la
degetele picioarelor până la stern. Mai întâi va trebui să te
schimbi în haine chirurgicale. După ce intri în sala de operaţie, ţi
se va da un loc în capul mesei de operaţie. Ţi se va spune să nu
atingi nimic din câmpul steril, ceea ce este foarte important, ca
un pilot aerian care îţi spune să nu atingi niciun buton în timp ce
avionul este în aer! Veţi putea vorbi între voi pe măsură ce
operaţia progresează. Dacă doreşti, poţi să priveşti peste perdea
şi să vezi o parte din cezariană; doctorul ei vă va ghida. Este un
moment extraordinar să vezi cum iese bebeluşul din uter, nu
este aşa de scârbos cum sună. Amândoi veţi auzi primul plânset
al copilului la scurt timp după naştere; dacă nu aţi aflat sexul
copilului după naştere, doctorul vă va anunţa acum. Bebeluşul
este predat echipei pediatrice pentru a fi uscat, evaluat, şi pentru
a primi medicaţiile. Sunt aceleaşi operaţiuni ca şi în cazul
naşterii vaginale.

Dacă se foloseşte anestezie generală, i se va introduce prin IV.


Odată inconştientă, anestezistul îi va introduce un tub pe gât
pentru menţinerea căilor respiratorii şi eliberarea gazului
anestezic. Operaţia durează în general una sau două ore. Timpul
de la începutul operaţiei până la naşterea copilului este de circa
cinci minute. Cea mai mare parte din timpul petrecut după
naştere este pentru suturarea ţesuturilor.

Cu rare excepţii, incizia de aproximativ 10 cm se face orizontal


chiar deasupra zonei pubiene. Se preferă incizia uterină
orizontală deoarece cicatrizarea este mai puternică. Totuşi, în
anumite situaţii, ca de exemplu când placenta acoperă cervixul,
incizia se face vertical.

40
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

În timpul operaţiei, va simţi cum este trasă şi împinsă dar fără


durere. Manipulările ar putea-o face să se simtă incomod, deci
trebuie să o asiguri că aşa este normal. După naştere, medicul
predă bebeluşul pentru a fi examinat. Unele spitale permit
bebeluşilor sănătoşi să rămână cu tine şi cu partenera ta în
timpul acestor operaţiuni. În altele în schimb, personalul va
duce bebeluşul în incubator, indiferent de starea de sănătate a
copilului.

În timp ce personalul medical examinează nou-născutul,


obstetricianul scoate placenta prin incizie, absoarbe fluidul şi
începe să închidă cu copci uterul şi straturile interne de ţesut.
Incizia din piele poate fi cusută cu copci convenţionale, capse,
sau chiar cu bandă. În final, rana chirurgicală este acoperită cu
un bandaj. După operaţie mama ajunge în salonul de recuperare
unde poate fi monitorizată îndeaproape în următoarele două
ore. În unele spitale, bebeluşul îi este adus mamei pentru a fi
alăptat. Politicile sunt diferite, poţi sta cu copilul la recuperare
sau în incubator.

A doua zi, mama continuă să se vindece după intervenţie şi va


începe să aibă grijă de noul bebeluş. Procesul de recuperare
începe prin mers, suportarea durerii după operaţie, restabilirea
activităţii „intestinelor” pentru a putea mânca. Încurajarea şi
prezenţa ta va fi necesară mai tot timpul.

Şederea post-operatorie în spital durează, în medie, trei zile, dar


soţia ta va mai resimţi efectele operaţiei mult timp după ce
ajunge acasă – de la cinci la şapte săptămâni. Dorinţa ta de a o
ajuta, înţelegerea faptului că este epuizată şi nu se simte bine,
vor fi vitale pentru începerea unei noi familii.

Dacă Mama fost supusă unei cezariene neplanificate – cu alte


cuvinte s-a hotărât cezariana deoarece travaliul nu a avut cursul
scontat – va trebui să lupte şi cu sentimentul că nu a putut avea
o „naştere naturală”. Multe femei interpretează această situaţie
ca pe un EŞEC, chiar dacă nu ar fi putut face nimic pentru a
preveni asta (care este adevărat în aproape majoritatea
cazurilor). Trebuie să fii conştient de reacţia ei emoţională şi să
o încurajezi să vorbească despre acest lucru. Cea mai bună
reacţie la comentariile ei este să o asculţi fără să o întrerupi.
Dacă sentimentele negativiste durează mai mult de câteva zile,
anunţă doctorul. Acestea sunt nişte situaţii obişnuite. Care sunt
părţile negative ale şederii tale în camera de naştere?

41
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

DA SAU NU?
Chiar dacă majoritatea bărbaţilor ar trebui să fie prezenţi la
naşterea copilului lor, mulţi sunt mai mult decât reticenţi.
Credem că este important să vedem şi părţile negative ale
prezenţei lor în camera de naştere.
După cum am spus anterior, motivul numărul unu pentru care
bărbaţii nu vor să fie prin preajmă în momentul naşterii este
probabil faptul că încep să-şi vadă altfel partenera după ce
bebeluşul a ieşit prin „zona plăcerii”.

Să ne gândim în felul următor: dacă o zonă destinată recreerii se


transformată în zonă de afaceri, este dificil să-i schimbăm la loc
destinaţia şi să redevină ce a fost înainte.

După ce un bărbat a văzut cum naşte partenera sa, el suferă o


modificare psihologică foarte importantă. În pat, ea devine
mama cuiva în loc de partenera sexuală care era odată.

Din fericire, aceasta nu este o problemă pe termen lung. Bărbaţii


sunt fiinţe sexuale şi când ea doreşte să aibă relaţii intime, ei pot
trece peste orice şi se predau instinctelor lor sexuale. Când nu ai
relaţii, ai tot timpul să te gândeşti de ce nu, şi poţi găsi o mie de
motive. Dar fii sigur că atunci când ea este pregătită, toate
motivele vor zbura direct pe fereastră. Să fii martor la naştere
tinde să înlăture misterul sexului şi a părţii ei „intime”. Cu
alăptatul, problema se poate complica şi mai mult.

Când o femeie alăptează, sânii devin arme. Laptele matern este


fabricat prin stimulare, şi dacă tu iei parte la asta, rişti să fii
„împroşcat” din când în când – oricât de neplăcut ar suna. Dacă
ţi se pare că nu mai ai nicio speranţă, ei bine, nimic mai fals.
Senzaţiile pot fi depăşite. Nu trebuie să faci terapie intensă
pentru a-ţi recâştiga viaţa sexuală după naşterea copilului. În
general, medicii recomandă abstinenţa până la şase săptămâni
după naştere. Iată câţiva paşi pentru tine, să poţi recăpăta
plăcerea vieţii sexuale.

Mai întâi, aminteşte-ţi că ai participat la conceperea acelui copil.


Dumnezeu a făcut ca ea să poată naşte. Corpul ei a fost construit
în acest scop, dar şi pentru a purta copii, deci trebuie să priveşti
situaţia ca fiind cursul normal al lucrurilor. Corpul său îşi va
recupera forma în timp şi vei fi din nou atras de ea. Aşa ne

42
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

putem explica perechile cu mai mulţi copii! Fiind un bărbat


sensibil şi iubitor, şi iată ce paşi poţi face.

Sprijin-o în eforturile sale de a fi mamă (mai ales dacă este


primul copil). Natura îi spune că prioritatea sa este asigurarea
unui început bun în viaţă copilului, şi nu va avea linişte până nu
va reuşi. Dacă pare excesiv de îngrijorată sau deprimată de rolul
ei ca mamă, anunţă doctorul.

Împărţiţi sarcinile legate de copil, atât cât doreşte ea, chiar şi


noaptea. Nu uita că are un copil, şi încă se vindecă după
operaţie, deci va fi obosită şi nu se va simţi prea bine – iar acest
lucru nu este tocmai romantic. În plus, asta va arăta că eşti un
partener căruia îi pasă şi care vrea să se implice în activitatea
părintească.

Încurajeaz-o să facă exerciţii. Sprijin-o în toate eforturile sale şi


ajut-o să-şi facă timp pentru exerciţii. Când va începe să se simtă
bine cu corpul său, va reapare dorinţa sexuală. (Nu uita că
trebuie să urmeze sfatul doctorului în ceea ce priveşte exerciţiile,
care îi sunt interzise pentru cel puţin şase săptămâni).

Nu uita să fii romantic! Este uşor să pici în rutina treburilor


părinteşti şi să uiţi de atracţia reciprocă datorită căreia aţi făcut
un copil. Deşi este nevoie de răbdare, la momentul potrivit, o
cină în oraş sau un week-end departe numai voi doi ajută la
reaprinderea flăcării.

Aminteşte-ţi ce te-a atras în primul rând la ea. Vrem să credem


cu tărie că are prea puţin de-a face cu „partea intimă”.
Concentrează-te pe asta şi când intri în dormitor lasă la uşă
amintirile din ziua naşterii.

Odată ce deveniţi părinţi, este foarte greu pentru ambii să găsiţi


un pic de timp liber pentru voi doi. Deşi pare că bebeluşul vă
afectează relaţia, nimic mai fals. Un copil nu strică o relaţie bună
şi nici nu îmbunătăţeşte una rea. Partenerii trebuie să găsească
timp pentru ei oricât de greu este şi oricât de obosiţi ar fi.

Încearcă să te gândeşti în fiecare zi la partenerul tău ca la iubitul


tău /iubita ta şi nu ca la tatăl/mama copilului tău. Petreceţi timp
cu copilul împreună, jucaţi-vă cu el împreună. O să petreceţi
timp de calitate împreună şi ca familie. O dată pe săptămână
rugaţi un prieten sau un membru al familiei să aibă grijă de copil

43
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

pentru câteva ore, astfel veţi avea un pic de timp doar pentru voi
doi.

Relaţiile sexuale pot fi afectate în mare parte odată cu naşterea


copilului şi din această cauză relaţia voastră de cuplu poate avea
de suferit. Ca proaspătă mămică, solicitarea din partea copilului,
epuizarea, nefericirea dată de modificările corpului după naştere
şi efectele alăptării asupra libidoului, toate acestea afectează
dorinţa sexuală după naştere. Partenerul poate avea impresia că
ai timp numai pentru copil, iar pentru el nu. Totodată tu simţi că
toţi cer ceva de la tine, iar tu nu ai deloc timp să te odihneşti.
Dacă găsiţi timp să vă îmbunătăţiţi relaţia sexuală vă va ajuta pe
amândoi. Nu există un moment exact pentru a reîncepe viaţa
sexuală. Actul sexual nu este necesar mereu. Puteţi să staţi
împreună în pat, să vă îmbrăţişaţi, să petreceţi timp împreună,
şi astfel relaţia se va îmbunătăţi şi te vei simţi bine în corpul tău.
Dacă ai dureri în timpul relaţiilor sexuale, chiar şi după
vindecare, atunci nu o face. Întreabă doctorul şi îţi va spune ce
este de făcut. Vaginul este un ţesut elastic şi suplu, care se
vindecă repede, iar corpul femeii a fost creat pentru a purta
copii. Corpul uman are puteri de recuperare nebănuite. Din
păcate, mintea omului stă la alte lucruri. Încearcă să-ţi vezi altfel
partenera când vine vorba de romantism şi de a face dragoste.

CONCLUZIE
Cum am spus şi mai înainte, decizia de a fi sau nu prezenţi la
venirea pe lume a copilului este una foarte personală care
trebuie luată individual. Nu vrem să te influenţăm în niciun
sens.

Se discută permanent acest subiect: dacă bărbaţii trebuie lăsaţi


sau nu în sala de naştere. Unii spun că fac mai mult rău decât
bine. S-a spus chiar că viitorii taţi super-neliniştiţi sunt cauza
numărului mare de cezariene deoarece nu suportă să-şi vadă
perechea în chinuri.

Pe de altă parte, mulţi bărbaţi se simt inutili în sala de naştere.


Sunt aceia care nu-şi pot imagina sau înţelege prin ce trece
consoarta lor şi pur şi simplu aşteaptă să le zică cineva ce trebuie
să facă. Miracolul unei noi vieţi care se naşte poate fi
înspăimântător şi chiar deranjant pentru unii. În timp ce
44
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

majoritatea taţilor pot uita în cele din urmă imaginile văzute, nu


toţi bărbaţii reuşesc. Chiar dacă eşti în sala de naştere, nu
înseamnă că trebuie să ai acelaşi avantaj ca şi medicii sau
asistentele, dacă asta te preocupă. Poţi să participi la bătălie fără
să fii în prima linie. Este nemaipomenit să vezi cum apare capul
bebeluşului, dar poate fi şi şocant. Este uimitor să vezi cordonul
ombilical care leagă bebeluşul de mamă, dar poate fi şi foarte
dezgustător. Este emoţionant când doctorul te lasă să tai
cordonul ombilical, dar poate fi şi foarte înspăimântător, chiar şi
pentru bărbaţii în general neînfricaţi.

E ciudat să auzi un bărbat că îşi doreşte să nu fi luat parte la


naşterea copilului său. Singura situaţie în care un bărbat ar
putea crea probleme în sala de naştere este când nu poate
suporta să o vadă pe soţia sa în chinuri, şi din cauza asta atribuie
actului naşterii o durere anormală pe care a simţit-o soţia sa şi
se gândeşte că este vina sa.

Nimănui nu-i place să fie inutil când persoana iubită are dureri
mari. De aceea sunt foarte importante cursurile pregătitoare.
Partenerul joacă un rol cheie când o asistă pe femeie la naştere
şi o ajută să colaboreze mai eficient.

Dar dacă simţi că nu mai suporţi să-ţi vezi partenera în chinuri,


nu o face. Dacă eşti „sensibil” numai când te gândeşti la naştere,
stai în sala de aşteptare. Cel mai important este să vorbeşti
deschis despre asta cu partenera ta.

S-ar putea ca reacţia ei să te surprindă plăcut. Se poate simţi


uşurată şi o va chema pe mama sa sau pe cea mai bună prietenă,
ştiind că ele pot trăi cu imaginile drastice şi tulburătoare care
însoţesc venirea pe lume a unei noi vieţi.

Travaliul şi naşterea nu reprezintă ceva ce i se întâmplă unei


femei, ci femeia însăşi face totul. Nu există o „forţă” exterioară
care coboară asupra ei pentru a-i aduce experienţa naşterii şi
neplăcerile asociate cu ea! Este un proces înnăscut, natural,
psihologic!

Corpul unei femei este proiectat minunat, fizic şi chimic, pentru


a da naştere unui copil. Neplăcerea vine în urma diverselor
procese psihologice inclusiv presiunea pe organele anatomice,
întinderea ţesuturilor şi de la contracţiile naturale care sunt
mult mai blânde decât cele stimulate prin pitocină. Iar hormonii

45
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

din corpul ei fac să se întâmple toate aceste lucruri! Treaba ta


este să o ajuţi să treacă prin acest proces cât de bine poţi. Fii
protectorul său. Protejează-i intimitatea, dorinţele. Pune-i
întrebări şi fă ceea ce doreşte EA să faci. Dacă nu ai mai fost în
sala de naştere, se poate să te simţi nesigur. Vei fi majoretă,
antrenor sau asistentă neoficială? De obicei câte puţin din
fiecare. Partenera ta va avea nevoie de tine în fiecare fază, de la
primele contracţii până la naştere şi după. Cartea aceasta este un
bun început, dar pentru a avea experienţă trebuie să vă înscrieţi
la un curs de naştere. Aveţi acces la acesta prin intermediul
spitalului local şi aproape întotdeauna vă pot oferi un orar
convenabil.

Aşa cum am mai subliniat, vei învăţa cum să o relaxezi şi să o


masezi, ce poziţii să adopţi, când trebuie să foloseşti cald şi rece
pe corpul ei pentru a reduce disconfortul şi aşa mai departe!
Trebuie să PRACTICI, şi să PRACTICI, şi să PRACTICI ceea ce
ai învăţat!

Aceste cursuri sunt nepreţuite deoarece învăţarea este proactivă!


Când înveţi ceva nou, ai încrederea că trebuie să faci ce ai
învăţat. Când eşti un participant activ, ai sentimentul de control,
precum şi satisfacţie personală. Imaginează-ţi cât de bine te vei
simţi ştiind că ai putut să o ajuţi pentru că ai ştiut cum. (De
asemenea, tehnicile de relaxare pe care le-ai învăţat le poţi face
şi tu! Te vor ajuta să te relaxezi de-a lungul vieţii).

Rolul tău este foarte important. Prezenţa fizică şi tăria


emoţională contează foarte mult pentru sentimentul de
siguranţă al partenerei tale. Şi ceea ce faci pentru a veni în
sprijinul partenerei în timpul travaliului şi al naşterii îi vor da
siguranţa că îi vei fi mereu aproape.

Nu lăsa teama să te priveze de şansa de a fi alături de partenera


şi de copilul tău! Fii proactiv pentru acest eveniment incredibil!
Învaţă cât poţi din el! Pe măsură ce înveţi, te vei simţi mai
confortabil cu rolul tău în experienţa partenerei tale în timpul
travaliului. La sfârşit, veţi avea ceva minunat de împărtăşit
amândoi – venirea pe lume a copilului vostru! Sunt O
MULŢIME de lucruri pe care le poţi face!

Când vine momentul, ai doar o şansă să întâmpini noua viaţă la


conceperea căreia ai ajutat, şi acel moment se află la câteva
secunde după naştere. Locul este sala de naştere. Îndată ce vei

46
www.bebelusi.org Ghidul tatălui în sala de naştere

putea auzi, atinge şi mirosi nou-născutul, intri într-o nouă lume


– lumea părinţilor. Va fi plină de încercări, dar şi cel mai frumos
dar al vieţii!

Îţi mulţumim pentru interesul cu care ai parcurs


aceste pagini. Nu uita să verifici ultimele titluri care
apar pe www.bebelusi.org

47