VULNERABILITĂŢI, RISCURI, ŞI

AMENINŢĂRI ASIMETRICE LA ADRESA

SECURITĂŢII STATELOR

Autor:
Slt. Miron Marius

SIBIU 2021
CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................................3
ACȚIUNILE PRICIPALILOR ACTORI ÎN SECURITATEA INTERNAȚIONALĂ.......................4
AMENINȚĂRI POLITICE LA ADRESA SECURITĂȚII....................................................................6
ASPECTE CONCLUZIONALE..............................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................8

2
INTRODUCERE

În consecința evoluției tehnologice și nu numai, putem să confirmăm fără a

pune la îndoială, că începutul secololui al XXI-lea lansat noi provocări la adresa
mediului de Securitate cu care eram obișnuiți, acestea începând să devină din ce în
ce mai neconveționale. În consecință sunt mult mai puțin predictibile și totodată
multidimensionale. Acestea constituie în prezent una din caracteristicile securității
interne, cât și externe. Ca urmare, au devenit parte componentă, indispensabilă, a
politicilor ce privesc strategiile de Securitate. Nevoia ne-a împins spre o necesitate
de cooperare la nivel international, care în secolul trecut ar fi părut imposibil de
realizat. Ulterior, aceasta a devenit un fundament în ce privește asigurarea
stabilității acestui mediu atât de ambiguu. Având ca scop asigurarea sentimentului
de încredere și liniște prin asocierea cu absența oricărui pericol, atât pentru
individul de rând, cât și pentru comunitatea apartenentă.
Vulnerabilităţile sunt consecinţe ale unor disfuncţii ori deficienţe sistemice,
care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unei ameninţări sau a unui
risc.1
Cu alte cuvinte, orice vulnerabilitate a sistemul de Securitate poate fi
exploatată și transformată în amenințare, astfel că acestea reprezintă un risc
continuu care poate denatura încrederea în sistemul propriu oferită de individ
sistemului.
Securitatea internaţională este acea stare a sistemului de relaţii internaţionale
în care toate statele lumii se află la adăpost de orice agresiune, act de forţă sau de
ameninţare cu forţa în raporturile dintre ele, de orice atentat la adresa
independenţei şi suveranităţii lor naţionale sau integrităţii teritoriale.2
Aceasta este stare ideală a sistemului. Evident, este imposibil de atins având
în vedere aploarea evenimentelor din ultimele decenii. Totuși minimarizarea
incidentelor de Securitate este primordială pentru crearea unui mediu în care
invidivul poate să trăiască fără a se îngrijora de pe o zi pe alta în ce privește
integritatea statală.

1
Administraţia Prezidenţială, Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019
2
Dicţionarul diplomatic, Editura Politică, Bucureşti, 1979, p. 789.

3
ACȚIUNILE PRICIPALILOR ACTORI ÎN SECURITATEA
INTERNAȚIONALĂ

Având dezvoltată o puternică dimensiune economică, Europa își îndreaptă

majoritatea eforturilor din ultima perioadă în direcția stabilității și securității în
întreaga arie a întregului European. Dacă privim din punct de vedere geopolitic,
observăm că Europa dispune de doua mari dimensiuni. Joncțiunea acestora nu s-a
putut realiza complet și a devenit un inconvenient major în facilitarea
manifestărilor Europei în ce privește politica de Securitate și apărare. Datorită
extinderii NATO către Est, dimensiunea euroatlantică a crescut. Ca și efect negativ
putem constata dificultate în gestionarea celorlalte dimensiuni.
Accesul diferenţiat al statelor la resurse afectează relaţiile dintre acestea.
Deşi numărul şi amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale a
scăzut, s-a amplificat şi diversificat modalităţile de rezolvare prin forţă a
divergenţelor de natură etnică şi religioasă.3
Deşi stârneşte un interes din ce în ce mai mare în ultima perioadă, politica
Rusiei nu ar trebui să surprindă ceilalţi actori. Insistând asupra moştenirii istorice,
Rusia încearcă să îşi renegocieze statutul, însă Rusia nu ar trebui privită în toate şi
peste tot. Raţiunea pentru acest argument este relativ simplă: Rusia nu are resursele
necesare pentru a controla un spaţiu atât de mare şi nici experienţa unui model de
succes care să îi facă sarcina mai uşoară. În ultimii ani, Moscova a făcut destul de
puţine eforturi pentru a convinge ceilalţi actori că acţiunile sale respectă normele
dreptului internaţional şi că valorile şi principiile care o ghidează sunt menite să
asigure securitatea în Europa. Ceea ce Rusia a încercat să exprime în ultimii ani
este faptul că va reuşi să îşi renegocieze oricum poziţia în sistem, fie şi prin acţiuni
care să intimideze alte state şi comunitatea internaţională. Alegând această cale
pentru a-şi realiza obiectivul, Moscova a pus în practică o serie de măsuri pentru a
convinge alţi actori că beneficiază de capabilităţi impresionate şi nu va ezita să le
utilizeze la nevoie.4

3
UNAp, CSSAS, Surse de instabilitate, Editura UNAp, Bucureşti, 2004, p. 7
4
Mihai Diac. „Putin şi-a testat cu succes trenul nuclear care poate lansa rachete asupra Europei”, România Liberă.
23 noiembrie 2016; http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/putin-si-a-testat-cu-succes-trenul-nuclear-
care-poate-lansa-rachete-asupra-europei-433762.

4
 UE a demonstrat până în acest moment că deţine un avantaj competitiv în
raport cu modelul pe care îl promovează Rusia. Securitatea în Europa nu se va
îmbunătăţi însă dacă Rusia va continua să testeze coeziunea UE în fiecare punct
vulnerabil. În acelaşi timp, izolarea Rusiei nu poate fi o soluţie pe termen lung
pentru continentul european. Relaţiile dintre cele două entităţi vor fi puternic
schimbate fundamental în momentul în care Moscova va înţelege rolul pe care îl
are UE în dezvoltarea continentului şi a vecinătăţilor sale. Însă pentru moment,
Rusia continuă să îşi convingă cetăţenii că europenii îi privesc cu ostilitate.5

Conflictul continuu dintre acești actori puternici a implicat și îi implică în

continuare pe cei mai slabi din punct de vedere al resurselor și a tehnologiei. Acest
fapt are ca urmare diferite atacuri teroriste revendicate de cei din urmă în scopul de
a distrage atenția de la actorul principal aflat în spatele evenimentelor.
Progresul tehnic a pus la dispoziţia unor indivizi asociali capacităţi
distructive care, altădată erau destinate doar guvernelor şi armatelor.6
Reacţia comunităţii internaţionale împotriva terorismului cuprinde întreaga
gamă de acţiuni (politice, diplomatice, economice şi militare) fiind îndreptate atât
asupra cauzelor, cât mai ales asupra efectelor. 7 Efectele terorismului sunt
recunoscute în lumea contemporană și sunt crescute exponential din cauza mass-
mediei. În primul rând acestea afectează sentimental de încredere în sistemul
actorilor afectați, iar în al doilea rând au ca si efect direct denaturarea economică
prin sabotarea anumitor ramuri, cum ar fi : turismul, comerțul, industria, etc.
Acestea conducând în mod inevitabil la apariția unor vulnerabilități care urmează a
fi exploatate de către actori principali în scopuri proprii și dăunătoarea mediului
international de Securitate.
Combaterea necesită eliminarea oricăror posibile vulnerabilități din timp, cât
și prin acțiunile directe ale NATO care au ca țintă grupările teroriste, indiferent de
regiunea în care se află.

AMENINȚĂRI POLITICE LA ADRESA SECURITĂȚII.

5
“Rusofobskoe Bingo”. RIA Novosti, 12 noiembrie 2016, https://ria.ru/society/20161112/1481228907.html.
Jurnaliştii ruşi au realizat un joc de bingo prin care ironizează tendinţa europeană de a asocia Rusia cu un element
perturbator al sistemului internaţional.
6
Cf. col. (r.) Grigore ALEXANDRESCU, Modele posibile ale noului război, în Impact Strategic nr. 1-2/2003, p.
135- 139.
7
Cf. UNAp, CSSAS, Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securităţii şi apărării naţionale în condiţiile
statutului României de membru NATO, Editura UNAp, Bucureşti, 2004.

5
 Prin intermediul mass-mediei și a lucrărilor de specialitate, ne putem
informa în amănunt despre sursele de instabilitate politică existente pe mapamond.
Multe dintre acestea nu sunt reale și au ca scop manipularea audienției.
Amenințările reale sunt greu de identificat și definit în cadrul contextului politic
international actual. Aceste evenimente afectează direct grupuri de oameni și au ca
țintă acele grupuri cu putere de decizie care fără a conșțientiza actionează în
favoarea celor care inițiază acest proces.

Din categoria ameninţărilor intenţionale se disting:8

- generate de natura regimului politic (dictatorial, fundamentalist);

- nerecunoaşterea diplomatică a statului respectiv;
- intervenţiile politice specifice din partea unui stat în afacerile interne ale
altui stat;
- propagandă ostilă;
- sprijinul multilateral acordat unor grupări politice antistatale;
- crearea de grupări interne, ostile statului naţional;
- suspendarea sau excluderea din diferite organisme de securitate;
- influenţarea elaborării unor recomandări şi rezoluţii ale unor organisme
internaţionale defavorabile pentru statul vizat.

Totalitatea amenințărilor politice este în continuă creștere și se completează

permanent cu forme și tehnici care pun în dificultate combaterea acestora.
Rezistența și metodele folosite sunt în aceeași creștere, una dependentă de cauză, și
este reprezentată printr-o activitatea neîntreruptă care necesită acțiuni de tip
JOINT.
Diferenţa dintre provocările minore care rezidă din mediul competitiv
internaţional şi ameninţările la adresa securităţii naţionale se manifestă într-un
spectru care şi întinde de la obişnuit şi rutinar, până la drastic şi fără precedent.9

8
Col. prof. univ. dr. Ion IRIMIA, Aspecte ale insecurităţii naţionale, în Buletinul AISM nr. ¤/2002, p. 105
9
Barry BUZAN, Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Chişinău, 2000, p. 123

6
ASPECTE CONCLUZIONALE

Având în vedere evenimentele petrecute de-a lungul istoriei, putem spune cu

certitudine că aceste vulnerabilităţi, riscuri, şi ameninţări sunt un impas în evoluția
umană și îngreunează semnificativ formarea întregului la nivel global.
Vulnerabilitățile prezente în fiecare sistem sunt expuse de mass-media și
exploatate fără întârziere de actori care urmăresc interese ce pot fi realizate doar
prin afectarea stabilității secuțității actorul respectiv.
Continuarea acțiunilor întrunite de combatere a terorismului sunt pentru
moement cel mai bun mijloc de minimalizare a daunelor provocate de grupurile
teroriste.
Continuu, amenințările cresc, schimbă forma și evoluează, iar combaterea
acestora devine o muncă din ce în ce mai dificilă.
Modalitatea ideală de a neutraliza aceste amenițări și riscuri este prin
prevenirea acestora. Acțiunea care nu întodeauna reușește, însă cu timpul se vor
găsi soluții și pentru îmbunătățirea acestei metode.
Mediul securițății este în continuă schimbare, iar singura șansă este
adaptarea din mers în vederea stabilizării acestuia.

7
BIBLIOGRAFIE

1. file:///C:/Users/mariu/Downloads/riscuri_si_amenintari_actualitate_si_persp
ectiva%20(1).pdf

2. https://adevarul.ro/international/europa/balcanii-spatiul-marii-negre-zona-
complementara-securitate-principalii-actori-
1_584530805ab6550cb8214710/index.html#_ftn4

3. http://www.aos.ro/wp-content/anale/RSMVol18Nr2(51)Art.4.pdf

4. https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/amenintari_la_adresa_securitatii.pdf