de Adrian Păunescu Mai greu imi e cand toti ai lumii dorm Si-n jurul meu tacerea ma intreaba, Atunci as prefera sa mor degraba, Asediat de-acest pustiu enorm.
Mai greu imi e cand ma aud plangand
Si fiecare punct vital ma doare Si ma sufoc sub orice intrebare, Pe cand ma fugareste propriul gand.
Mai greu imi e cand nu mai pot crea,
Jur-imprejur, nicio diversiune, cand lumea intr-un somn total apune Si sta de veghe numai lampa mea.