1

Sfaturi pentru a depasi conflictul cu autoritatea

Uneori realizam ca avem dificultati in comunicarea cu persoanele in pozitii de

conducere. Putem resimti conflict si teama de a ne confrunta cu ei. Iata cum putem
aborda autoritatea altora mai echilibrat.

Cine este „autoritatea”?

Printre figurile autoritare cel mai des intalnite sunt in primul rand parintii, profesorii si

seful de la munca. Orice persoana investita cu un anumit control – ce poate fi exercitat

asupra noastra – ne blocheaza, ne face reactivi si deseori nelinistiti.

Multe persoane traiesc o stare de disconfort puternic atunci cand trebuie sa se

intalneasca cu persoanele din viata lor pe care le considera ca fiind autoritare.

Chiar mai mult, simt o teroare cumplita atunci cand sunt chemate in biroul sefului sau
au un sentiment de supunere fata de acesta.

Asemanator se pot comporta si cu colegii mai in varsta sau in fata unor persoane pe
care le percep ca fiind superioare.

Nesupunerea, tendinta de rebeliune si nevoia de a contrazice intra in scena in

astfel de momente.

Ce se afla in spatele acestor frici?

Pentru a reusi sa depasesti conflictul cu autoritatea, e necesar in primul rand sa
intelegi care e cauza.

La baza acestor emotii traite fata de o persoana pe care o consideram autoritara se afla
o puternica subapreciere a propriei persoane, neincredere, o stima de sine scazuta, iar
valorizarea proprie se raporteaza in permanenta la exterior.

Daca ne simtim in conflict cu persoanele investite cu autoritate, ne este in

realitate teama de evaluarile lor si de orice critica poate veni din aceasta
directie. Ne simtim neputincioase in anumite situatii.

Conflictul tine atat de teama de a nu ne fi alterata si mai mult stima de sine cat si de
dorinta de a ne arata mai presus de aceste persoane.

In al doilea caz, este o tentativa de a inlatura puterea de la cel care pare sa o

detina.Confruntarea, are ca rol confirmarea ca altii nu sunt mai presus decat noi si
nici… mai buni.
 2

Originea conflictului cu autoritatea

Majoritatea persoanelor carora le este frica de autoritate se simt ca si cum ar fi un copil
in fata unui parinte.

Ele se simt imperfecte, imature, mici, in fata unui parinte autoritar, perfect, puternic,
mare. Prin mecanismul proiectiei, persoana investeste persoanele considerate
autoritare idealul de perfectiune pe care si l-a format in copilarie in relatia cu
parintii.

Totodata, la varsta copilariei, parintii au fost normativi in mod excesiv, perceputi ca

persecutivi. In consecinta, chiar si ajunsi la varsta maturitarii, pastram teama de a nu fi
astfel tratati in continuare de persoanele in pozitii de control.

Rolul autoritatii in educatie

Autoritatea poate avea un rol benefic in dezvoltarea si educatia propriului copil,
atunci cand o manifestam cu masura si nu cenzuram initiativele sau dorintele
acestuia.

Uneori, pentru implementarea regulilor de educatie, parintii isi impun opiniile si

solicitarile copiilor, apeland deseori la metode mai putin placute precum pedeapsa,
daca nu sunt urmate.

Pedepsit, copilul nu va intelege regula, eventual o va adopta de teama, crescand

cu convingerea ca sentimentele sau parerile lui nu conteaza in fata autoritatii.

Invatand sa se conformeze de teama, vor prelua acest stil si la maturitate. Atunci, vor
duce la bun sfarsit chiar si sarcini mai putin placute, de teama reprosurilor sau a
repercusiunilor.

Parintii cu un astfel de stil educational, vor obtine pe moment supunere, urmata

de rebeliune in perioada adolescentei.

Totodata, isi marcheaza copilul, neinvatandu-l sa comunice, sa isi exprime nevoile si

dorintele si cenzurandu-i increderea in sine.

Copilul trebuie luat in considerare atunci cand stabilim reguli de

respectat. Intotdeauna vor exista teritorii „nenegociabile”, dar si zone de compromis, in
care copilul invata ca detine si el controlul.

Cum evitam autoritatea negativa

In primul rand, invata sa spui „nu” copilului tau, dar urmat de o explicatie pentru ca
acesta sa inteleaga diferenta intre ceea ce este bine si ceea ce este rau.
 3

Faptul ca esti parinte nu-ti da dreptul sa spui: „Nu! Pentru ca asa vreau eu!”. Explicand
cu rabdare copilului „de ce nu” veti putea evita sau remedia mai usor viitoarele
conflicte dintre voi.

Daca sunt momente in care simti ca devii furioasa si crezi ca nu te vei putea controla,
pleaca de langa copil, iar dupa ce te vei calma, discuta cu el intr-o maniera asertiva,
fara a-l ofensa si agresa in vre-un fel.

Incurajeaza-ti copilul ori de cate ori respecta regulile si incurajeaza-l in sustinerea

propriilor idei, accepta si solutiile lui alternative, sau negociati impreuna anumite
reguli.

Chiar si atunci cand pedepsesti copilul pentru nerespectarea unor intelegeri sau
rugaminti din partea ta, ofera-i sprijin emotional si arata-i ca ii intelegi supararea. Nu il
izola si nu rupe legatura afectiva cu el, in momentul pedepsei.

Cum imi controlez reactiile in fata autoritatii?

In primul rand accepta ca te-ai maturizat, nu mai esti un copil. Parintii te-au crescut cum
au stiut, iar acum depinde de tine sa nu te cenzurezi si sa nu repeti o relatie
disfunctionala. Daca simti ca nu poti sa iti gestionezi trairile si reactiile, poti apela la
ajutorul unui specialist.

Desi poate parea dificil, incearca sa te impaci cu trecutul tau si cu stilul educational al
parintilor. Poti incerca sa modelezi relatia actuala cu ei, sa ii ierti pentru
eventualele neajunsuri si totodata, sa ii intelegi.

Poate la randul lor au repetat un stil educational invatat in propria copilarie. Depinde de
tine ce vei face in continuare.

Odata ce accepti ca, de cele mai multe ori, ceea ce exprima cei din jur ii prezinta
pe ei si nu pe tine, vei fi mai intelegatoare in situatii critice.

Acestea se ivesc atunci cand simti ca cineva incearca sa isi impuna o parere si sa te
controleze. Invata sa iti sustii punctul de vedere in mod asertiv, fara a intra in defensiva
si fara a ataca la randul tau.

Impune limite sanatoase in relatiile cu ceilalti invatand in primul rand tu sa tii cont
de nevoile tale.

In plus, fa exercitii de reconstruire a stimei de sine si nu lua personal orice conflict in

care te regasesti. Tine cont de faptul ca multe situatii sunt circumstantiale si presupun o
multime de factori implicati.

De Eliza Geanina Cogian

 4

Remedii pentru conflictul cu autoritatea

Te emoționezi în fața superiorilor? Ești inhibată când ți se face
observație? Este posibil să resimți conflictul cu autoritatea. Iată și cum
poți remedia această problemă.
Deși această teamă este des întâlnită, în egală măsură este și evitată sau negată.
Teama de a vorbi în fața autorităților și atacurile de panică sunt probleme strânse legate
între ele și ambele își au originea în primii ani de viață.

O mare diferență între oameni și alte animale este aceea că noi ne naștem incapabili de
a ne deplasa singuri, ne a ne hrăni singuri și mai ales de a vorbi.

Acest lucru ne pune din start într-o poziție de totală dependență față de persoanele
din jurul nostru.

Pornind de aici, începe lupta noastră pentru libertate și independență care se poate
termina la finalul pubertății sau poate ține toată viața.

Un lucru pe care este bine să îl avem în minte este faptul că primele persoane
care ne pot alunga durerile, care ne pot liniști sau care ne pot da senzația de
siguranță sunt părinții noștri, adică persoane cu autoritate.

Tot ele sunt persoanele de care depinde viața noastră: prin faptul că în prima fază
absolut toate nevoile sunt satisfăcute de ele, practic ele sunt cele care ne mențin în
viață.

Cum apare conflictul cu autoritatea

Datorită percepției noastre și uneori și datorită comportamentului persoanelor care ne
au în grijă, noi le putem percepe ca persoane rele, persoane care ne-au rănit și astfel
vom dori să le rănim.

Dar în același timp avem în minte și faptul că de aceleași persoane depinde viața
noastră.

Dacă atunci când suntem mici ne este foame și vrem să mâncăm, dar mama nu este în
apropierea noastră, ne putem imagina la acea vârstă că mama face acest lucru
dinadins și că ea este o mamă rea.
 5

Dacă atunci când vrem să ne jucăm în parc, tatăl ne interzice să ne jucăm lângă lac și o
facem din motive de siguranță, noi poate că nu înțelegeam acest lucru și o luăm în
nume de rău.

Aici ne aflăm într-un moment crucial. Ne simțim răniți, vrem să rănim, dar dacă
rănim acele persoane, riscăm să distrugem aceleași persoane care ne-au oferit
iubire, hrană, protecție.

Mai mult de atât, vorbim de o vârstă destul de mică, de până în 3 ani. Dacă ne sunt
descoperite intențiile agresive? Dacă vor vrea și părinții să ne facă același lucru pe
care noi vrem să îl facem?

Rezultatul este ascunderea acestor sentimente. Din acest motiv probabil vă întrebați de
ce aveți o teamă față de persoanele cu autoritate când relația cu părinții a fost
întotdeauna una bună.

Manifestări ale conflictului cu autoritatea

Ascunderea emoțiilor dă naștere unui puternic conflict în noi pe care îl rezolvăm prin fel
de fel de soluții de compromis, în funcție de situațiile de viață trăite, de la fobii până la
sentimentul permanent al unei morți iminente, toate acestea fiind însoțite după caz de
atacuri de panică.

Modelul relațiilor cu părinții reprezintă tiparul tuturor relațiilor ulterioare. De la ei

învățăm șablonul de relaționare, astfel că de la relația copil – părinte ajungem la relația
angajat – angajator sau elev – profesor.

Cum putem interveni

Exerciții de respirație. Trageți aer adânc în piept și calmați-vă respirația. Mintea și
corpul sunt un tot unitar.

Dacă vă calmați corpul, vă calmați și mintea, iar dacă vă calmați mintea, vă calmați și
corpul. Inspirați puternic și expirați puternic.

Folosiți gândirea rațională. Gândiți-vă că nu sunteți în pericol. Ce rost are să vă faceți

atâtea griji? Dacă vă apucă această frică în momentul în care vă trage la răspundere un
șef, ce vi se poate întâmpla?

În cel mai rău caz vă avertizează. Dacă aceste sentiment apare când sunteți tras de un
polițist pe dreapta, care poate fi cel mai sumbru deznodământ? Primiți o amendă.

Psihoterapia psihanalitică. Prima îndrumare pe care doresc să o ofer este să apelați

la un psihoterapeut psihanalist și alături de acesta să explorați toate zonele pe care
în timp, datorită greutăților, le-ați blocat.
 6

Acest lucru nu se va face ușor. Așa cum nici problema de care suferiți nu a apărut într-o
zi, nici dispariția ei nu va dura doar o zi sau nu va ține de o simplă pastilă înghițită.

Nu cedați în fața soluțiilor la îndemână și aparent ușoare. Multor persoane, și mai

ales bărbaților, le este greu să își recunoască neputința în fața problemelor, de aceea
apelează la pseudosoluții de moment.

O astfel de soluție este alcoolul. De câte ori nu am auzit: „Bea ceva înainte ca să te
îmbărbătezi!”? O altă soluție pentru a face față stresului poate fi și cea a pastilelor.

Toate aceste soluții de moment sunt și vor rămâne doar de moment. Fiți sinceri
cu dumneavoastră!

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

Tel.: 0761.517.763