Supraaglomerarea elevilor cu activită ţile de studiu, îi determină pe
unii pă rinţi să considere, eronat, că practicarea exerciţiilor în mod organizat îi oboseşte, le ră peşte timpul. Însă exerciţiile fizice ne oferă încă multe avantaje atunci câ nd se practică în mod organizat, ştiinţific, pe ramuri de sport, în echipe reprezentative, conducâ nd la performanţe sportive în competiţii dar şi la formarea şi întă rirea releţiilor de prietenie. Deasemenea, acestea reprezintă şi un mijloc eficient de propragandă prin competiţii cu caracter de masă . Lipsa de mişcare este o problemă . Se ştie că lipsa de mişcare duce a atrofierea şi pierderea tonusului muscular, însoţite treptat de reducerea capacită ţii funcţionale, a rezistenţei organusmului ceea ce fac ca acesta să fie mai uşor expus la îmbolnaviri. Şcolarii nu trebuie să ajungă la vârta maturită ţii fă ră să -şi formeze obişnuinţa de- a practica exerciţii sau vreun sport. Mişcarea fizică nu trebuie să lipsească din viaţa nici unui şcolar. Sportul intreţine o condiţie satisfă că toare a parametrilor funcţionali, cardio-vasculari şi ai sistemului osteoarticular, creează un anumit echilibri psihic, genereaza sentimentul tonic de independenţă şi utilitate. Prin antiteză , sedentarismul însotit de supraalimntaţie şi alţi factori nocivi, favorizează apariţia aterosclerozei, a hipertensiunii arteriale sau a reumatismului cronic degenerativ. Deci, dragi parinţi, să nu vă fie frică , pentru că sportul nu le strică nimic copiilor!