Sentimentul de singurătate influențează gesturile și

comportamentul alimentar

Autorul cercetării: Emilia VOROBIOV

ABSTRACT
Am investigat dacă nivelul sentimentului de singurătate are efecte asupra
comportamentului alimentar. Am constatat că subiecții cu un nivel scăzut de singurătate au
deprinderi alimentare mai sănătoase față de indivizii cu un nivel înalt al sentimentului de
singurătate. Persoanele cu un sentiment scăzut de singurătate au un mecanism mai eficient în
reglarea nevoilor alimentare, însă oamenii cu nivel înalt de singurătate folosesc alimentele ca
mecanism de coping în detrimentul relațiilor sociale echilibrate și afective. Rezultatele noastre
au arătat că nivelul sentimentului de singurătatea influențează comportamentul și gesturile
alimentare.

Cuvinte cheie: singurătate, sentiment de singurătate, comportament alimentar, tulburări

alimentare, relații sociale
 INTRODUCERE
Singurătatea. Din punct de vedere științific este unul din cel mai puțin explicite
fenomene, chiar dacă aceasta a fost studiată și investigată. Singurătatea analizată ca fenomen
psihosocial, este „acea stare psihosocială în care cercul de relații al unei persoane este mai puțin
satisfăcător decât își dorește” [Cristea, 2000]. С.Г. Корчагина oferă o clasificare a singurătăţii și
diferenţiază singurătatea difuză, singurătatea de înstrăinare şi singurătatea disociativă. Conform
modelului creat de acest autor, singurătatea difuză apare atunci când individul se identifică cu
alte persoane şi refuză să afişeze propriile sale interese. Iar singurătatea de înstrăinare se referă
la dezvoltarea mecanismelor de separare în structura personalităţii, forma extremă a cărora
reprezintă înstrăinarea de lume în general. Singurătatea disociativă preprezintă una dintre cele
mai complexe din punctul de vedere al trăirii singurătăţii şi al manifestării acesteia, făcând parte
din categoria stărilor de limită şi presupunând un comportament de identificare şi excluziune.
Geneza singurătății este determinată de procesele de identificare şi înstrăinare şi de alterarea
bruscă a acestora faţă de unele şi aceleaşi persoane [Корчагина, 2008, pag.228].
Sentimentul de singurătate. Senzația de a te simți singur chiar dacă ești înconjurat de
oameni, se datorează experienței de alteritate a persoanei, de a fi „diferită de alții”, care
generează bariere psihologice în comunicare și trăirea sentimentului de a nu fi înțeles, acceptat
sau dorit de către ceilalți. Singurătatea ca sentiment, în viziunea lui Харламенкова, este adesea
asociată cu conștientizarea de către subiect a incapacității sale de a construi o relație reciprocă
de dragoste și înțelegere. Mai mult ca atât, singurătatea, în cazul dat, este însoțită de trăirea
subiectivă a izolării sociale a persoanei, care, totodată, este implicată într-o rețea largă de
relaționare: profesionale, familiale etc. [Харламенкова, 1999, pag.21-28].

Teoria evoluționistă a singurătății – dezvoltată de John Cacioppo și Louise Hawkley, în

cadrul Centre for Cognitive and Social Neuroscience, University of Chicago – ne arată faptul că
izolarea socială dă naștere unor sentimente de insecuritate și ne determină să fim hipervigilenți
în contextele sociale. Nu ne place singurătatea, pentru că, biologic, nu am fost concepuți pentru
asta. Sentimentul de singurătate ne motivează să ne formăm și să menținem relații sociale.
Căutăm prezența altora, pentru că cercul nostru social ne ajută să facem față situaților dificile și
ne crește șansa de supraviețuire. În lucrarea „Loneliness: Human Nature and the Need for Social
Connection” [Cacioppo, Hawkley, 2008] autorii sugerează ideea că există o legătură biologică
directă între singurătate şi degradarea sănătății. Savanții au adus argumente despre persoanele
care trăiesc singure, solitare, dar şi cele cu relații sociale slabe, motiv pentru care ele se confruntă
cu mai multe probleme de sănătate, au speranța de viață mai redusă, iar probabilitatea unor boli
ale psihicului este mult mai mare. Drept efect persoanele ce suferă de singurătate sunt mai
agresivi și au alimentație nesănătoasă, respectiv, au probleme de imunitate.
Singurătate, sentimentul de singurătate și alimentația. Numeroase studii au demonstrate
existența unei relații între singurătate și comportametul alimentar. K. J. Rotenberg și D. Flood au
realizat o cercetare prin care au demonstrat că cantitatea de alimente consumate a crescut în
funcție de sentimentul de singurătate la consumatorii cu restricții ridicate (diete alimentare).
Acest studiu a arătat că nivelul de singurătate poate juca în inhibarea și dezinhibarea consumului
alimentar. [Rotenberg et al., 1999].

Martha Peaslee Levine de la Penn State College of Medicine a examinat într-un studiu
legătura dintre singurătate și tulburările alimentare. Tulburările de alimentație precum anorexia
nervoasă, bulimia nervoasă sau alte tulburările de alimentație sunt corelate cu un nivel crescut
de singurătate. Emoția negativă a singurătății contribuie și alimentează simptomele tulburării
alimentare. Relațiile interpersonale negative, atât experiențele reale, cât și percepțiile
distorsionate ale indivizilor, exacerbează tulburările alimentare și sentimentele de singurătate.
Caracteristicile care au fost asociate cu singurătatea se referă în mod clar la tulburările alimentare
[Martha, 2012]. Alți autori au demonstrat că starea nutrițională insuficientă este o problemă
frecventă la vârstnici, corelată cu îmbătrânirea, bolile, dar și factorii de mediu, iar singurătatea
ar trebui să fie unul dintre acești factori [Ferry, 2005].

La fel, s-au făcut numeroase cercetări în contextul pandemiei. Kerry Health and Nutrition
Institute explică într-un articol următorul lucru: „izolarea socială și singurătatea sunt asociate cu
apetitul redus , consumul redus de alimente, activitatea fizică redusă și riscul crescut de
subnutriție în rândul persoanelor în vârstă. Pe de altă parte, în timp ce consumul insuficient de
alimente este mai frecvent la adulții vârstnici izolați social, unii indivizi pot răspunde la izolare și
la anxietatea legată de COVID prin utilizarea alimentelor ca mecanism emoțional de coping care
duce la supraalimentare. Persoanele în vârstă izolate social consumă mai puține fructe și legume,
iar luarea mesei în singurătate mai frecvent este asociată cu o varietate dietetică mai mică.
Gătitul pentru unul poate reduce motivația de a găti și de a savura o „masă adecvată” și, în
schimb, adulții mai în vârstă pot opta pentru mese rapide, incomplete din punct de vedere
nutrițional [KHNI,2020].
Deşi există numeroase studii cu privire la relația dintre comportamentul alimentar și
sentimentul de singurătate, care, în mare parte, vizează mai curând tulburările alimentare, în
cercetarea noastră ne-am propus să observăm dacă sentimentul de singurătate influențează nu
doar tulburările specific alimentare, dar și diverse comportamente și gesturi alimentare.

Ipoteza noastră este că sentimentul de singurătate influnțează comportamentul și gesturile

alimentare precum: regim alimentar, preferința de a mânca singur sau în companie, preferința
față de aspectul mâncării, prezența furiei în cazul înfometării, plăcerea de a surpinde pe cineva
cu ceva gustos, autorecompensa cu ceva gustos în urma unei munci dificile și preferința față de
prepararea mâncării.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Participanți
125 subiecți (100 femei, 25 bărbați), cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 ani, au participat în cadrul
unui sondaj online privind comportamentul alimentar în funcție de moduri afective.

Proiectarea cercetării

În cadrul cercetării au fost utilizate două chestionare.

 Chestionar (5 întrebări, scală Likert 5 puncte) ce măsoară intensitatea sentimentului de

singurătate, conform chestionarului schemelor cognitive Young ysq-s3 (anexa1).
 Chestionar (7 întrebări) cu privire la comportamente și gesturi alimentare: regim
alimentar, preferința de a mânca singur sau în companie, preferința față de aspectul
mâncării, prezența furiei în cazul înfometării, plăcerea de a surpinde pe cineva cu ceva
gustos, autorecompensa cu ceva gustos în urma unei munci dificile și preferința față de
prepararea mâncării (anexa2). Aceste comportamente alimentare supuse cercetării au
fost selectate în mod arbitrar.
Chestionarul privind intensitatea sentimentului de singurătate poate avea valoarea minima 5
puncte și valoarea maximă 25 puncte. Convențional, subiecții au fost împărțiți în 3 grupe în
funcție de scorul total acumulat.

1) 5-10 puncte: nivel scăzut al sentimentului de singurătate

2) 11-17 puncte: nivel mediu al sentimentului de singurătate
3) 18-25 puncte: nivel înalt al sentimentului de singurătate

Procedură și măsurare

Au fost comparate răspunsurile mediilor aritmetice simple ale celor 3 grupe de subiecți privind
comportamentul alimentar. S-a luat în considerare simpla variație a răspunsurilor medii cu
privire la comportamentul alimentar în funcție de intensitatea sentimentului de singurătate.
REZULTATE

1. Distribuția subiecților în funcție de nivelul sentimentului de singurătate

Nivelul sentimentului Numărul de subiecți Procente

de singurătate

Scăzut 54 43.2

Mediu 51 40.8

Înalt 20 16.0

2. Răspunsurile subiecților privind comportamentul alimentar în funcție de nivelul sentimentului

de singurătate.
Rezultatele medii exprimat în procente (%)

Nivelul Regim alimentar Preferința de a mânca Preferința față de Prezența furiei

senzatiei singur sau în companie aspectul mâncării în cazul
de înfometării
singuratate
Stabil Variabil În funcție Singur În Simplu Gourmand Da Nu
de foame companie

Scăzut 17.3 25.00 57.7 37 63 59.3 40.7 42.6 57.4

Mediu 21.2 24 .1 54.7 53.1 46.9 62.5 37.5 50 50

Înalt 32.4 43.2 24.3 76.9 23.1 66.7 33.3 64.1 35.9

Rezultatele medii exprimat în procente (%)

Nivelul
Plăcerea de a surpinde pe Autorecompensa cu ceva Preferința față de prepararea
senzatiei
cineva cu ceva gustos gustos în urma unui munci mâncării
de
dificile
singuratate
Da Nu Da Nu Singur Cineva

Scăzut 85.2 14.8 57.4 42.6 72.2 27.8

Mediu 68.8 31.3 62.5 37.5 62.5 37.5

Înalt 61.5 38.5 69.2 30.8 51.3 48.7

DISCUȚII

Regim alimentar
Analiza rezultatele sugerează două
observații:
a) Cu cât sentimentul de singurătate
crește, cu atât individul tinde mai mult să
prefere un regim alimentar stabil.
b) Cu cât sentimentul de singurătate este
mai mic, cu atât individul preferă să
mănânce doar atunci când îi este foame.

Cu privire la prima observație, Fromm menționa că „cea mai profunda nevoie a omului
este, deci, cea de a-și depăși izolarea [Fromm, 2016]”, iar dacă acest lucru nu este realizabil, omul
vede viața ca pe o închisoare, poate percepe „lumea ca pe o închisoare construită din mâncare,
țelul vieții fiind acela de a mânca pereții închisorii: mâncatul devine scopul vieții; mâncatul
înseamnă eliberare. [Fromm, 2019]”. Regimul stabil ar putea semnifica cadrul izolării și al
granițelor, dar și crearea sentimentului de control prin controlul alimentar, care devine scopul
vieții.

Cu privire la a două observație, putem sugera că persoanele cu un nivel scăzut de

singurătate sunt persoane cu un nivel ridicat al stimei de sine și al autoacceptării, iar acest lucru
înseamnă un contact mai mare cu propriul corp și simțuri și de a manifesta un comportament
spontan și firesc conform propriilor necesități. Respectiv, aceste persoane tind să mănânce doar
atunci când le este foame, în acest fel, fiind într-o consonanță mai mare cu necesitățile corporale
și bioritmul său. Aceste persoane, de regulă, sunt implicați activ în viața socială, nu au
necesitatea de a-și face un obicei alimentar și se focusează asupra mâncării doar când simt o
necesitate fizică.
Preferința de a mânca singur sau în companie

Analizând rezultatele, putem observa:

sentimentul se singurătate mai înalt,
influențează preferința către alegerea de
a mănca singur.
Ceea ce ar putea părea un paradox, din
moment ce ne așteptăm ca o persoană cu
un sentiment înalt de singurătate să caute
compania celorlalți. Totuși, aceste
persoane nu se simt în siguranță în
prezența celorlalți, se tem de respingere
sau neacceptare, așa cum spune Cozolino:
„ Dacă ai nevoie să te simți conectat pentru a te putea vindeca, dar îți este prea frică să ai
încredere pentru că ai devenit temător și dereglat în relații, atunci te-ai înțepenit. Acest cerc
vicios îi menține pe oameni într-un ciclu constant de singurătate - abordare – teroare – evitare –
singurătate” [Cozolino, 2006, pag.230]. Deducem că trauma singurătății ne acutizează acest
sentiment iar așa cum spune Yalom :„Renunțarea la starea de fuziune interpersonală înseamnă
întalnirea cu singuratatea existențială” [Yalom, 2016]. Cei cu un sentiment acut de singurătate,
ar putea dezvolta astfel „coping-ul prin evitare” [Șleahtițchi, 2007] care se manifestă ca tendință
de a evita confruntarea realității și încercarea de a evada din ea. La fel, așa cum am menționat
anterior, această traumă poate genera o profundă frică de a fi respins social, precum și o frică de
abandon.

Preferința față de aspectul mâncării

Observăm că sentimentul de
singurăte influențează, într-o mică
măsură, și asupra pierderii motivației de a
găti și a mânca frumos.
Cu cât sentimentul de singurătate
este mai înalt, cu atât se pierde interesul
față de aspectul frumos al mâncării
(gourmand). Acest lucru poate fi cauzat că
persoana nu are pe cine să surprindă cu
bucate frumos amenajate. Ar fi și o
explicație dacă privim singurătatea ca o
cauză a apariției depresiei, acolo unde prevalează gândurile negative și convingerile precum „nu
are rost”- se pierde orice sens. De fapt, așa cum au menționat și cercetătorii americani în izolare,
motivația de a găti pentru o singură persoană, scade [KHNI,2020].
Prezența furiei în cazul înfometării

Conform rezultatelor putem observa:

sentimentul de singurătate înalt,
contribuie la trăierea sentimentului de
furie în cazul înfometării.
Putem presupune că vulnerabilitatea
emoțională crește odată cu privarea de
elementul compensator (hrana). Astfel,
cei care se simt singuri și compensează
lipsa relațiilor interpersonale cu
mâncarea, devin mult mai iritați atunci
când nu și-au reglat starea de
homeostazie, pentru că la aceste persoane este formată o asociere între homeostazia fizică-
satisfacerea nevoilor primare, cu starea de echilibru intern, care de fapt, nu este reglat prin
metode relaționale și afective, dar prin mecanismul de coping precum mâncarea.

Plăcerea de a surpinde pe cineva cu ceva gustos

Rezultatele la această întrebarea
sugerează: sentimentul de singurătatea
influențează și plăcerea de a suprinde pe
cineva cu ceva gustos. Cu cât este mai
înalt nivelul de singurătate, cu atât
scade preferința de a suprinde pe cineva
cu ceva gustos.

În general, a oferi și a primi

mâncare este întâi de toate o legătură
afectivă, iar persoanele cu un sentiment
înalt de singurătate întâmpină dificultăți
în crearea legăturilor afective și ezită să acționeze, sunt pasivi și le este frică să greșească sau să
fie neacceptați.
Autorecompensa cu ceva gustos în urma unui munci dificile

Conform răspunsurilor subiecților

putem observa: un nivel mai înalt de
singurătate influnțează preferința
de autocompensare cu ceva gustos în
urma unei munci dificile.
Acest lucru poate fi explicat cu
ajutorul Teoriei ERG a lui Alderfer, cea
care pune în evidență trei categorii de
nevoi individuale care trebuie
satisfăcute gradual: nevoi de
existență, relaționare și dezvoltare.
Se menționează că daca satisfacerea
unor trebuinte de ordin superior este impiedicata, crește nevoia de a satisface una sau mai multe
trebuințe de ordin inferior [Prodan, 1999, pag.56]. Deducem că singurătatea, care survine din
nesatisfacerea nevoilor superioare de relaționare, poate provoca compensarea prin satisfacerea
peste măsură a trebuințelor de ordin inferior, trebuințelor de bază, cum ar fi: alimentația. Din
aceste motive, drept substitut al relațiilor interpersonale în care poate să se refugieze omul după
o muncă grea, indivizii cu un nivel înalt de singurătate tind mai mult să își oferă ca recompensă
ceva gustos.

Preferința față de prepararea mâncării

Rezultatele la această întrebare
sugerează o influență a sentimentului
de singurătate și asupra preferinței
față de cine să prepare mâncare.
Presupunem că nevoia nesatisfăcută
de relaționare este observabilă în
acest context, în care individul își
manifestă mai activ, deși indirect,
dorința de a fi îngrijit, de a
experimenta primirea atenției din
partea altora, prin intermediul
mâncării.
CONCLUZII
Singurătatea este cea mai patogenă emoție, și ea își lasă amprenta nu doar supra
comportamentului interpersonal, dar și asupra comportamentului alimentar, din câte am reușit
să surprindem prin cercetarea noastră și ceea ce confirm ă ipoteza noastră, precum că nivelul
sentimentului de singurătate poate influența mai multe comportamente și gesture alimentare.
Alimentele sunt uneori privite ca un instrument de evadare din lanțurile singurătății, de a petrece
timpul „mai distractiv” și de a „umple golul” cu alimente, și mai puțin cu relațiile umane afective,
pentru a reuși să se evite un posibil eșec relațional, care există doar în mintea omului ce a suferit
o trauma emoțională și acum folosește mâncarea ca mecanism de autoapărare. Odată ce
soluționăm problemele emoționale și suntem mai atenți la propriile senzații, înțelegem
adevărata valoare a alimentelor, fără a exagera dar și fără a le omite importanța pentru o viață
sănătoasă din punct de vedere fizic cât și psiho-emoțional.
Explicațiile noastre asupra rezultatelor cercetării sunt ipotetice și deschid posibilitățile de
a lărgi și de a aprofunda studiile privind comportamentul alimentar și de a testa însăși
intepretarea acestor rezultate.
Anexa 1
Chestionar privind evaluara nivelului sentimentului de singurătate (extras din chestionarului
schemelor cognitive young ysq-s3 (forma scurtă).

Afirmați pe o scală de la 1 la 5 adevărul următoarelor afirmații:

1. În general oamenii nu au fost lângǎ mine ca sǎ îmi ofere cǎldurǎ, sprijin şi dragoste
2. Locul meu nu este aici, sunt singuartic(ă)
3. Mă simt străin sau neințeles de ceilalți oameni
4. Întodeauna mă simt înafara grupului
5. Mǎ tem cǎ oamenii de care mǎ simt apropiat(ǎ) mǎ vor pǎrǎsi sau abandona
Anexa 2
Chestionar privind evaluarea comportamentului alimtar.
1. Regimul meu alimentar este
a) stabil și la aceleași ore, indiferent dacă îmi este sau nu foame
b) variabil și mănânc doar când am timp disponibil
c) mănânc doar atunci când îmi este foame
2. De regulă, prefer să mănânc:

a) Singur
b) În companie
3. De regulă, prefer să mănânc:
a) gourmand (contează aspectul bucatelor, poziția tacâmurilor, frumusețea compoziției)
b) simplu (nu contează aspectul mâncării)
4. Obișnuiți să vă recompensați cu ceva gustos pentru un lucru făcut din greu ?

a) Da
b) Nu
5. În urma înfometării îndelungate, simțiți o dorință de a ”exploda” de furie?
a) Da
b) Nu
6. Prefer mai mult:
a) să-mi prepar singur mâncarea
b) să-mi prepare cineva mâncarea
7. De regulă, îmi place să suprind pe cineva cu o gustoșenie
a) Da
b) Nu
BIBLIOGRAFIE:
Cacioppo John T., Patrick, William., (2008) Loneliness. Human Nature and the Need for Social
Connection. New York: W.W. Norton and Company.
Cozolino, L.J. (2006) The Neuroscience of Human Relationships: Attachment and the
Developing Social Brain. New York: Norton.
Cristea, D., (2000), Tratat de psihologie socială. Bucureşti: Pro Transilvania
Ferry M, Sidobre B, Lambertin A, Barberger-Gateau P. The SOLINUT study: analysis of the
interaction between nutrition and loneliness in persons aged over 70 years. J Nutr Health
Aging. 2005 Jul-Aug;9(4):261-8. PMID: 15980927.
Fromm, E., (2016), Arta de a iubi. București, Editura: Trei
Fromm, E., (2019), Arta de a fi. București, Editura: Trei
KHNI (2020), The Impact of Social Isolation on Eating Behaviour and Nutrition,
https://khni.kerry.com/news/the-impact-of-social-isolation-on-eating-behaviour-and-
nutrition/
Martha Peaslee Levine (2012) Loneliness and Eating Disorders, The Journal of Psychology,
146:1-2, 243-257, DOI: 10.1080/00223980.2011.606435
Prodan, A., (1999) Managementul de succes- Motivatie si comportament. Iași:Editura Polirom
Rotenberg KJ, Flood D. Loneliness, dysphoria, dietary restraint, and eating behavior. Int J Eat
Disord. 1999 Jan;25(1):55-64. doi: 10.1002/(sici)1098-108x(199901)25:1<55::aid-
eat7>3.0.co;2-#. PMID: 9924653.
Șleahtițchi M., (2007), Tipuri de coping,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Tipuri%20de%20coping.pdf
Yalom, I.D., (2016), Psihoterapia existențială. București: Editura: Trei
Корчагина С.Г., (2008) Психология одиночества: Учебное пособие. Москва: Московский
психолого-социальный институт, 2008.
Харламенкова, Н.Е., (1999) Стратегии самоутверждения и ценностные предпочтения
одинокого человека. В: Психологический журнал, 1999, том.20, №2