„Un pic de neant”

„Antologia Anticipației Franceze”

Vladimir Colin

Tabuurile constituie subiecte de discuție care au fost sau sunt și în prezent interzise din
diverse motive. Acestea au existat atât în perioada comunistă, când era practicată cenzura, dar și
în prezent. În cele ce urmează mi-am propus să prezint aspecte ale tabuurilor așa cum reies ele
din două opere literare aparținând celor două perioade: comunismul și crizele prezentului
continuu.
„Un pic de neant” este o colecție de povestiri științifico-fantastice editată de Vladimir
Colin, care a apărut în anul 1970 în editura Albastros. Colecția se constituie din optsprezece
povestiri franțuzești.
Vladimir Colin, autorul antologiei, a fost un scriitor novelist și de povești scurte, care, în
jurul anului 1940, a fost un propagandist. Era unul dintre cei mai importanți autori ai literaturii
române de fantezie și ficțiune științifică, principalele sale lucrări fiind cunoscute pe mai multe
continente. Treptat, de la mijlocul anului 1950, Colin a abandonat ideologia comunistă.
Prefața propusă spre discuție cuprinde câteva cuvinte cheie și sintagme care trădează
aspecte referitoare la cenzură. În cel de-al doilea paragraf al prefeței se distinge o primă idee
relativă la cenzură și, implicit, la promovarea regimului comunist: „operă de pionierat”1.
Pionierii erau elevii cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani, care primeau educație comunistă.
Plecând de la această premisă, se deduce faptul că operele de pionierat erau creațiile unor
scriitori care contribuiau la propaganda regimului comunist și conturarea unei imagini magistrale
a tot ce ține de comunism, inclusiv conducătorul. Cenzura este evidențiată și în structura
„cititorul român nu a putut cunoaște”2 – caracteristica a regimului, care nu permitea răspândirea
informațiilor. De asemenea, Colin afirmă faptul că a încercat să aleagă în antologie exemple
relevante pentru „a convinge un cerc mai larg de cititori”3, ceea ce reflectă propaganda,
încercarea de a convinge populația de o anumita idee, iar scrierile au cel mai pragmatic si
puternic impact asupra acesteia, putând schimba radical mentalitatea oamenilor. Cenzura
transpare și din structura „civilizații diferite”4, întrucât poate fi referință la Holocaust,
exterminarea evreilor de către nemți, ca modalitate de a evita numirea celor două civilizații
angrenate în acest context sensibil și, în special, termenul „evrei”.
Anticipația franceză și modernă este reliefată la nivelul povestirilor înlănțuite în colecția
„Un pic de neant”. Aceasta este un tip de conspirație, specifică perioadei comuniste, prin care
autorii pun în lumină o ipoteză, o posibilă realitate care ar rezulta în urma unor circumstanțe
specifice, și căreia urmează să îi revină un răspuns. Spre exemplu, Vladimir Colin menționează
teme esențiale, precum: „conflict nuclear”5, „sinistre catastrofe atomice”6. Există oameni care,

1
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 3
2
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 4
3
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 4
4
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 5
5
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 5
6
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
prin intermediul scrisului, au încercat să „anticipeze” consecințele unor acțiuni puse în aplicare
de anumite state.
Colin pune în contrast literatura occidentală – care „predică un nihilism lipsit de
speranțe”7 – cu literatura de anticipație, care „explorează temele majore ale actualității,
meditând asupra devenirii speciei...”8. Cea dintâi are ca scop negarea absolută a crimelor
comunismului și „camuflarea” adevărului față de popor, iar literatura de anticipație încorpora
informații subtile referitoare la aspectele negative imprimate în urma acțiunilor nocive ale
comuniștilor. Cu toate astea, Colin adaugă și faptul că multi scriitori se „plasează pe poziții
hotărât democratice”9, dar, în realitate, ei asimilează anticipația împreuna cu evazionismul și
superficialitatea, adică prin scrieri se încearcă desprinderea temporară de realitate, însă nu și
informarea poporului, ceea ce este numit de acesta „subliteratură”10. Operele au, în același timp,
caracter informativ și întotdeauna trebuie sa existe un mesaj care să ajungă la cititor, nu doar să
fie un refugiu față de cotidian. Scriitorii autentici nu „se mulțumesc doar să nareze o întâmplare
ciudată”11, ci abordează problematici ce îi determină pe cititori să gândească.
Într-o altă ordine de idei, în ceea ce privește contemporaneitatea, romanul politic „1984”,
este semnat de George Orwell și apărut în anul 2002 în editura Polirom, cuprinde elemente
textuale care pun în lumină cenzura.
Vladimir Tismăneanu a fost un politolog român, profesor la Universitatea Maryland, care
a scris dintr-o perspectivă critică al unui susținător a unei societăți civile
Prefața tradusă de Vladimir Tismăneanu reprezintă „o investigație a semnificației
contemporane a romanului”12 orwellian. Cenzura este practicată și în prezent, însă nu în aceeași
măsură ca în secolul precedent. Chiar și în zilele de astăzi, cine ajunge la conducere pretinde că a
fost „silit de împrejurări”13, dar cu toții au același interes, și anume să păstreze puterea, care
reprezintă pentru ei un scop. Pentru a păstra puterea este necesară ascunderea adevărului, cu alte
cuvinte cenzurarea acțiunilor care duc la degradarea țării din toate punctele de vedere:
„Partidul ... subvenționează o armată de funcționari supuși, pentru a rescrie mereu un trecut
neasumabil”14. Informațiile care ar putea servi la prezentarea realității în care trăim, felul în care
se desfășoară lucrurile de fapt, sunt contracarate cu inepții și minciuni, pentru a estompa orice
încercare de a ajunge la adevăr.
Cu toate acestea, una dintre statele care încă se află sub regimul comunist și în prezent
este China. Lumea descrisă de Orwell în romanul său coincide cu situația actuala din China:
„Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune.”15, „...
angoasa și anxietatea ca fenomene ce acompaniază dezvoltarea subiectivității în acest veac”16,
„ideea de opoziție a fost anihilată, iar libertatea ca practică și concept a fost definitiv
7
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
8
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
9
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
10
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 7
11
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 7
12
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 6
13
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 9
14
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 10
15
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 7
16
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 8
suprimată”17. În ciuda evoluției tehnologice avansate comparativ cu alte state, în China există
camere de supraveghere pe străzi pentru urmărirea permanentă a cetățenilor dacă intenționează
să se opună regimului, se practică cenzura, omul este privat de drepturi, iar exemplele pot
continua.
Cu toate acestea, oamenii din întreaga lume trăiesc în continuare cu speranța că
orânduielile statelor din care fac parte vor lua alta formă, ideală sau cât mai aproape de aceasta,
lipsită de minciuni, ipocrizie, în care conducătorul să nu acționeze în propriul folos și să nu
cenzureze adevărul, întrucât acest lucru duce la regresul condiției de trai a poporului pe care îl
reprezintă și îl conduce. Hannah Arendt afirma că: „Rămâne totuși adevărul că fiecare sfîrșit în
istorie conține în chip necesar un nou început; acest început este promisiunea, unicul „mesaj”
pe care îl poate vreodată genera sfîrșitul.”18 Prin acest citat se întărește ideea de speranță, că
schimbarea stă în viitoarele generații care vor găsi o soluție la această problemă cu care omenirea
se confruntă de foarte multă vreme.
În final, Vladimir Tismăneanu descrie din nou regimul ca o „instituție omniprezentă”19,
al cărei scop a fost întotdeauna „lichidarea libertății, distrugerea democrației, zdrobirea
demnității individului”20. Cenzura este o practică politică comunistă, dar și principala
caracteristică a acestui regim.
Prin urmare, tabuurile din perioada comunismului, cât și cele de astăzi au contribuit la
aplicarea cenzurii, ca practică adoptată de comuniști, pentru ca omul de rând să nu afle vreodată
ce se afla în spatele cortinei scenei politice de-a lungul anilor.

17
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 9
18
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 13
19
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 14
20
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 14
 Bibliografie

https://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Colin
https://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Tism%C4%83neanu

„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 3

2
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 4
3
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 4
4
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 5
5
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 5
6
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
7
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
8
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
9
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 6
10
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 7
1
„Antologia Anticipației Franceze” de Vladimir Colin, editura Albatros, 1970, pagina 7
2
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 6
3
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 9
4
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 10
5
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 7
6
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 8
7
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 9
8
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 13
9
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 14
20
„O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell, editura Polirom, 2002, pagina 14