ROMANIA IN DOCUMENTE CARTOGRAFICE (II)

Aplicații SIG în
cartografia istorică
Ștefan Constantinescu
1764-1785: Ridicarea Iosefină

Imperiul Habsburgic s-a remarcat prin cartarea celui mai

întins teritoriu în cadrul Primei Ridicări Topografice.
Aceasta a acoperit vechiul imperiu Austriac, teritoriul Ceh,
Galiţia şi Bucovina, Ungaria, Croaţia, Transilvania şi chiar
teritoriile joase austriece (ce reprezintă acum teritoriul
aproximativ al Belgiei). Este mai puţin cunoscut faptul că
aceste ridicări au acoperit şi o fâşie din Vechea Românie,
de-a lungul graniţelor habsburgice cu Transilvania
(Krettschmer şi al., 2004).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ridicarea_topografic%C4%83_iozefin%C4%83

Ridicarea Iosefină nu avea o bază

geodezică și nici o proiecție cunoscută.
1806-1869: Ridicarea Franciscană

A doua campanie de măsurători (Franziszeische Aufnahme) a avut loc între anii 1806 –
1869 şi s-a bazat pe o reţea de triangulaţie ce acoperea o mare parte din teritoriul
actual al României. Aceste hărţi au fost realizate utilizînd proiecţia Cassini-Soldner şi
elipsoidul Zach-Oriani. 2628 de hărți.
A treia ridicare topografică (Neue Aufnahme)

Cea de a treia campanie de măsurători topografice (Neue Aufnahme) s-a desfăşurat

începînd cu anul 1869, hărţile fiind construite avînd la bază datumul Sf. Ana 1840,
datum referenţiat la elipsoidul Bessel 1841 (adoptat în Imperiul Habsburgic începînd
cu anul 1869). http://earth.unibuc.ro/download/harile-austriece-1910-reproiectate-in-stereo70
Cadastrul stabil

O altă serie de hărți, cunoscute sub titulatura de Cadastru stabil au fost ridicate într-un
interval scurt de timp, la scara 1:2880. Scopul acestora era unul direct economic,
pentru a avea o bună evidență a proprietăților în vederea perceperii impozitelor.
Evoluția concepției Geodezice Militare în România

1855-1857 Schema triangulației Țării Românești

 Evoluția concepției Geodezice Militare în România

1864 se introduce sistemul metric în România printr-o lege semnată de Alexandru

Ioan Cuza.

1874: apare primul atlas de semne convenționale românesc, intitulat atlas

topografic.

Particularități în executarea lucrărilor topografice din Dobrogea (pg. 54).

- harta topo s-a întocmit la scara 1:10k
- lucrările au început în 1880 și au durat 3 ani
- triangulația s-a sprijinit pe latura Defcea-Săpata [geonames.org] Gherghina
19272,49m determinată în anul 1855, fără să mai existe o altă latură de control.
- proiecția pseudocilindrică transversală Cassini;
cotele au fost calculate prin nivelment trigonometric față de nivelul Mării Negre;

Institutul Geografic al Armatei a devenit din 1910 Serviciul Geografic al Armatei,

subordonat direct ministrului de război.
 Evoluția concepției Geodezice Militare în România

Schema lucrărilor de triangulație executate în perioada

1873-1898
Evoluția concepției Geodezice Militare în România

Până la sfârșitul sec. al XIX-lea Serviciul Topografic

Militar Român executase pe teren, cu forțe proprii
următoarele lucrări, cu formatul foii de 50x50cm.

- Harta topografică a Moldovei, la scara 1:20000,

formată din 496 de foi de hartă, a 100kmp fiecare;

- Harta topografică a Dobrogei, la scara 1:10000,

formată din 736 de foi de hartă, a 25kmp de teren
fiecare;

- Harta topografică a Munteniei de Est, la scara

1:20000, formată din 460 foi de hartă, a 100kmp de
teren fiecare.

Schemă lucrări 1875-1902

 Evoluția concepției Geodezice Militare în România

La est de Zimnicea (230 est de Paris), s-a utilizat

proiecția cilindrică transversală Cassini pe
elipsoidul Bessel (1941 semiaxa mare:
6337397m, semiaxa mică: 6356077m și turtirea:
1:299,15), iar la vest de acest meridian proiecția
echivalentă conică Bonne sprijinită pe elipsoidul
Clarke.

Lucrările geodezice și topografice după a doua

concepție au fost în general cele situate la vest de
Zimnicea, iar cele de cartoreproducere s-au
referit la întreg teritoriul țării (pg. 62). Între
1900-1914 s-au executat lucrări la vest de
Zimnicea în proiecție pseudoconică echivalentă
Bonne.

Schema lucrărilor geodezice începute în 1898 și

topografice începute în 1900
Baza geodezică Ciorogârla-Militari, care s-a numit ulterior Baza Centrală, cu o lungime
de 9420,0547m.

Legătura cu triangulația din Transilvania s-a făcut prin punctele geodezice Vârful
Negoiu și Piatra Craiului.

Lucrările de construire a unui observator au început în 1894 și s-au finalizat un an mai

târziu, pe strada Piscului, la nr.68.

1895 se instalează în portul Constanța două medimarimetre la care s-au înregistrat

continuu, până în 1916, observații asupra nivelului Mării Negre. Ulterior, până în 1932
citirile se fac la miră. Ca zero fundamental a fost considerat un reper construit din beton
masiv în curtea Capelei Militare din Constanța.

1898 se determină azimutul fundamental al țării pentru aliniamentul Dealul Piscului-

Foișorul de Foc.
1895-1898 planul topografic al orașului București.
Rețeaua de nivelment de precizie din sudul țării executată până în 1913
Evoluția concepției Geodezice Militare în România

Harta topografică militară la scara 1:50k s-a întocmit pe baza originalelor de teren la scara 1:10k
și 1:20k. S-a folosit metoda fotolitografică și ulterior, gravura în piatră. A fost pentru prima dată
când s-a folosit la noi generalizarea cartografică. S-a construit doar pentru Dobrogea, Moldova și
estul Munteniei, în proiecție Cassini. În total au fost 144 de foi, iar în 1906 se încetează
cartografierea și imprimarea.

În 1902 începe întocmirea hărții la scara 1:100k având ca bază hărțile 1:10k și 1:20k. Pentru
zonele neridicate pe teren (NV Munteniei și N Olteniei) s-au folosit hărțile la scara 1:57600 din
1855-1857. Se trece de la reprezentarea prin hașuri la curbe de nivel. La est de Zimnicea s-a
mers pe Cassini și Bonne la vest.

Harta geografică la scara 1:200k se bazează pe informația generalizată din hărțile la scara a:
20k. Proiecția a fost la fel ca originalul: Cassini pentru Moldova Dobrogea și estul Munteniei.
Dimensiunile 40x40cm, cu un total de 64 de foi de hartă. În vestul Munteniei și Oltenia s-a folosit
proiecția Bonne cu dimensiunea de 120min centesimale pe longitudine și 80 de minute centesimale
pe latitudine. Fotolitografia a fost metoda de reproducere a hărții, iar pentru hidrografie s-a
utilizat gravura în piatră. Relieful a fost redat prin hașură și nu prin curbe de nivel. S-au utilizat 4
culori iar prețul unui exemplar era de 2lei.
 http://earth.unibuc.ro/download/planurile-directoare-de-tragere

Până în 1916 originalele de teren ale hărții 1:20k și 1:10k nu fuseseră copiate și
multiplicate pentru nevoile armatei. Un număr redus de copii fuseseră făcute pentru
nevoi civile.

1916-1917 s-a introdus o nouă proiecție conică conformă (Lambert-Cholesky) și o

nouă nomenclatură;
-  este primul produs cartografic care tratează unitar întreaga Românie, cu aceiași
proiecție și cu o legendă unitară, având un caracter public, nesecret;
-  mai ales primele hărți nu erau din măsurători proprii ci se bazau pe surse anterioare
românești, austriece sau rusești;
- elipsoidul Clarke: semiaxa mare a= 6378249,2m semiaxa mică b=6356515,0m turtirea=
1/293,465 excentricitatea e2= 0,0068034617 e=0,0824831

- meridianul central al proiecției localizat la 2 grade centesimale la vest de meridianul

Observatorului Astronomic Militar din Bucureşti (24g18`44,99`` longitudine estică, respectiv
45g02`29,216`` latitudine nordică);

- punctul central al proiecției pe Valea Oltului în apropierea localității Stolniceni (Vâlcea);

- sistemul de coordonate a fost astfel plasat încât punctul de intersecţia a paralelei de 45 gr. şi
a meridianului central să respecte relaţia x=y=500km;

- coordonata carteziană a punctului central de proiecţie este x=500000m şi respectiv

y=504599,11m

- dimensiunile hărților trebuiau să fie mai mari ca materialele anterioare, adică 75x50cm

- Planurile Directoare de Tragere au fost ridicate la scara 1:20k rezultând 2118 planșe;
 Planșele au L=75 cm (15km pe teren) și l=50 cm (10km pe teren);
Echidistanța curbelor de nivel este de 20m;

- nomenclatura: primele două

caractere semnificau numărul
coloanelor, iar ultimele două caractere
numărul liniilor;
- seria de planșe la scara 1:100k acoperă un număr de 102 foi de hartă;

-  dimensiunea lor este aceiași cu hărțile 1:20k, rezultând o suprafață acoperită mai
mare de 25 de ori; echidistanța curbelor este de 100m; pe aceste hărți apre
alături de maron și negru, culoarea verde pentru vegetație;
seria la scara 1:200k a fost realizată cu aceiași mărime grafică; redarea reliefului s-a făcut prin
metoda hașurilor; s-au folosit doar două culori negru și verde (vegetația);

1921 are loc reforma agrară, în urma căreia s-a modificat toponimia cu numeroase cuvinte
românești;
- după 1924 s-a realizat o reactualizare pe baza aerofotogramelor;

- culoarea maron (sepia) s-a utilizat pentru relief și negru pentru restul reprezentării;
- la începutul deceniul patru doar 5% din hărți sunt transpuse în proiecția stereografică
secantă bazată pe elipsoidul Hayford;
- din 1951 au debutat noi campanii de măsurători;
- din 1959 se introduce proiecția Gauss-Kruger pentru a racorda hărțile cu cele din
spațiul sovietic;

exemplu de colorare ulterioară