ROMANIA IN MATERIALE CARTOGRAFICE

Aplicații SIG în
cartografia istorică
Ștefan Constantinescu
Proiectia hărtei unei tări este ca un rând de haine de comandă si nu din cele de haine
gata, adică ce vine bine unei tări nu-I vine bine alteia. (Buchholtzer si Rotaru, 1937).
Teritoriul de astăzi al României a cunoscut mentionări sub raport cartografic încă din antichitate.
Geographia lui Ptolemeu mentionează teritoriul Daciei. Redescoperirea operei sale a dus la
numeroase reprezentări, denumiri grecești apărând pe hărți până în sec. al XVIII-lea.

http://soltdm.com/sources/mss/ptol/ptol_dac.htm
Tabula Peutingeriana
Scutul de la Dura-Europas: scut de lemn îmbrăcat în piele
pe care era desenată o hartă a Pontului Euxin, unde
apare si Dobrogea.

Portulane: Petro Visconti (1318, 1321), Angelino Dulcerto

(1339), Andreas Wasperger (1148)

Mapamondul lui Fra-Mauro din anul 1459 indică

denumirea de Zagora pentru întreaga Dobroge. Aflat pe
zidurile mînăstirii St. Michel de lîngă Veneţia
reprezentarea este orientată cu sudul în partea
superioară. Dunărea se varsă prin cinci guri, iar din ultimul
braţ sudic există o ramificare (reprezentată aici foarte
deformat), ce se scurge în două bălţi. Una dintre primele
schiţe ale Razelmului. Harta a fost scanată din lucrarea lui
Romulus Seişanu, Dobrogea. Gurile Dunării şi Insula
Şerpilor. Schiţă Monografică. Studii şi documente Ed.
Ziarului Universul, 1928, pg. 23
1480 Nicolaus Laurentii
1493 Hieronymus Munzer
1507 Waldssmuler
1512-1594 Gerhard Mercator
1527-1598 Abraham Ortelius
1527-1598 Abraham Ortelius
1545 Sebastian Munster
1580-1622 Philip Cluver
1595 Jodocus Hondius
1645 Atlasul lui Blaeu (Novus Atlas)

http://www.library.ucla.edu/yrl/reference/maps/blaeu/
Prima lucrare cartografică atribuită unui învăţat român este ″Harta Siberiei″ (1676) publicată de
spătarul Nicolae Milescu (Rus, 2002).

Harta Stolnicului Cantacuzino (1701)

1718 versiunea latină
1737 Dimitrie Cantemir a realizat prima hartă a Moldovei, ″Principatus Moldaviae nova accurata″

Harta lui Dimitrie Cantemir, cel care a domnit în

Moldova între 1710-1711, a fost tipărită la
Amsterdam în 1737. Conţine paralele şi
meridiane, raportarea ultimelor fiind făcută
după sistemul Ferro pe care-l vom întîlni mai
tîrziu şi la hărţile austriece. Ea a fost
redescoperită de către George Vâlsan în
Biblioteca Naţională din Paris. Ceea ce se
cunoaşte mai puţin e faptul că această hartă a
constituit baza pentru multe materiale
cartografice viitoare. Este cazul hărţii lui la
Rouge din anul 1770, intitulată „Carte de la
Moldovie dressee sur celle du Prince Cantimir”.

http://earth.unibuc.ro/articole/ii-litoralul-romanesc-in-documente-cartografice-perioada-medievala
De prin veacul XVII si Domnii români au început a
chema în slujbele de Stat oameni învătati de
aiurea, sau au trimis tineri pentru iluminare în
apusul european. Printre acestia, în anul 1716,
NOTARAS a învătat-ca bursier al Domnului
Brâncoveanu-teologia în Bizant si matematicile în
Italia. El a fost elevul lui Cassini. Notara a făcut,
prin mijloace destul de elementare măsurători
geografice de latitudini și longitudini în Bucuresti si
Târgoviste (Buchholtzer si Rotaru, 1937).

În sec. al XVII-lea numeroase hărti europene

ating spatiul românesc: 1738 Block, 1750
Gerard si Leonard Walk, 1751-1758 Robert de
Vaugondy, 1759 Baptist Homan, 1771 Roth,
1772 Rizzi Zannoni, 1774 Dunn, 1775 Bawr
(Bauer).

Detaliu din harta Bawr

 Alte hărti referitoare la teritoriul national: 1781 Iacob Adam, 1785 Gussefeld, 1788 Ruchedorf, 1788
Carol Schutz, 1788 Schrambel (bazat pe Roth, 1771 si Schmidt, 1778), 1789 Probst.

Harta din 1785 a lui Gussefeld si un

detaliu din aceasta
1790 colonelul austriac SPECHT: Militarische karte der Kleine (Oltenia) und grossen Walachie.
Detaliu zona montană
1790 Hora von Otzelowitz: Funf Moldavischen Districten la scara 1:28k, compusă din 108 foi de
hartă.

HĂRTILE TOPOGRAFICE APAR ÎN ROMÂNIA DUPĂ 1800

1806 A. von Wenzely General karte con Siebenburgen (ed. a III a)

1808 Harta Moldovei si a Transilvaniei a lui Lichenstern. Alte materiale:1809 Smith, 1810 Josef
Dierwaldt, 1811 Herbitz, 1811 Riedl, 1812 Danielov etc.

1845-1847 Harta generală a Europei întocmită sub conducerea Colonelului SCHEDA. Tările
Române apar pe foile XIII, XIV, XVIII si XIX. Editia a doua a hărtii va aparea în 1856 la scara
1: 576k

1833 două hărti ale Moldovei de către Petru Asaki, la cererea Marelui logofăt A. Sturza
1833 Colonelul Hâncu harta administrativă a Valachiei la scara 1:428k, după harta Institutului
Geografic din Viena.
1842: P. Antoni harta Moldovei împărtită în 23 de tinuturi
1843 Carol Begheanu Planul liniei Dunării
Alte produse cartografice: 1849 A. Haneman, 1853 H. Detaliu din harta Szatmary
Kiepert, 1855 J. Grimm, 1856 Stulnagel, 1856
Czoemig, 1855 Kiepert

1855-1856 Cezar Boliac Harta română în relief.

Retipărită în 1923

1855-1857 Harta Maresalului FLIGELY Harta Olteniei

si Munteniei. Reprodusă la Viena în 1864. Harta are
112 planse (60x40cm) la scara 1:57600. La lucrările
de teren iau parte si mai multi ofiteri români, printre
care si C. Barozzi.

În 1856 se face descrierea geometrică a Dunărei care

este completată de un lant simplu de triunghiuri până
în Banat, extins ulterior si în Muntenia. Reprezentarea
a fost una expeditivă, topografică și nu descrierea
geometrică respectivă si s-a realizat la Viena, la scara
1:28800 stânjeni. Reproducerea ulterioară la scara http://ecolotru.web.officelive.com/Harti.aspx
1:57600 s-a realizat de către SZATMARY, un simplu
fotograf.
 Constantin Barozzi (1833-1921)

1870 HARTA MARELUI STAT MAJOR (Colonelul Barozzi). Începe în 1873 cu ridicările din
Moldova. Triunghiurile de ordinul I erau amplasate la distante de 25-40km cu înăltimi de 8-12m.
Moldova: proiectia echivalentă Bonne care nu deformează suprafetele, dar variază unghiurile si
laturile figurilor, la scara 1:20k. Motivul alegerii proiectiei a fost pentru a folosi ulterior harta la
măsurătorile de suprafete agrigole (hotărniciile).

1876-1880: ridicările se întrerup datorită Războiului de Independentă

1880-1884: ridicarea Dobrogei la scara 1:10k pe temeiul triangulatiei geodezice, despărtită de
restul Tării, asa încât nu avem putinta alipirei acestor hărti la cele din Muntenia si Moldova.
Hărtile de teren la scările 1:10k si 1:20k au fost generalizate ulterior la sc. 1:100k, prin gravură
pe piatră.
1884 se reia ridicarea Moldovei de nord
1893 se ajunge la Estul Munteniei, când se schimbă axele de coordonate pentru determinările
geodezice, pe un punct din Muntenia.

în 1916 Institutul Geografic Militar schimbă proiectia Bonne cu Lambert-Cholesky printr-un metod
grafic și prin calcul. Această nouă proiectie nu deformează unghiurile de teren cu cele de pe
hartă, necesitate impusă de solicitările artileriei.
http://earth.unibuc.ro/harti/

Detaliu din Bucuresti,

extras din cadrul
Planurilor de Tragere
(1:20000)
Lucrările CED la gurile Dunării si pe litoralul românesc

Exemplu de ridicare batimetrică la gura Sulinei (1857)

 Planurile elaborate de Capt. Spratt pentru gurile Dunării (1856)

Thomas Abel Spratt (1811-1888) Charles Hartley (1825-1915)

1898-1899: Costa României.
Nicolae Ionescu-Johnson
Trecerea din proiectia Bonne si Lambert-Cholesky în proiectia Stereografică în anul 1930.
- planimetria era învechită
- noile provincii aveau hărti în proiectii diferite de Regat
- se alege Proiectia Stereografică pe un plan unic secant
- elipsoidului Hayford (a = 6 378 388 m; b = 6 356 912 m; α = 1: 297).
- această proiectie păstrează pe hartă unghiurile figurilor de pe teren, si deformează putin
lungimile.

scările alese 1:20k, 1:50k, 1:200k în culori, cu umbre peste curbele de nivel (afară de 1:20k)

1937 Harta generală la scara 1:500k si 1:1000k s-a elaborat în proiectie policonică pentru o
racordare rapidă cu a celorlalte tări.

În 1934 Institutul Geografic Militar introduce gravura pe zinc.

 http://earth.unibuc.ro/index.php?s=autori&autor=Bogdan%20Moro%C5%9Fanu

Proiectia Gauss-Kruger

- introdusă în România în 1951

- elipsoid Krasovski-1940
- proiectie cilindrică transversală
- Pământul este împărtit în fuse de 6gr. longitudine si fuse de 4 gr latitudine. În România se suprapun fusele
34 si 35 long. E si zonele latitudinale K, L, M.

Proiectia Stereografică pe plan secant unic 1970

- adoptată în România ca urmare a Decretului 305 din luna septembrie 1971

- are la bază elementele elipsoidului Krasovski-1940
- planul de referinte pentru cote Marea Neagră-1975
- nu deformează unghiurile
- s-a introdus pentru realizarea planurilor topografice de baza la scarile 1:2 000, 1:5 000 si 1:10 000