Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
Independența în satisfacerea nevoii
Terminologie
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Nevoia de a învața – Manifestări de independenţă
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei
Dependență în satisfacerea nevoii
1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi
2. Deficit de cunostinte
Intervenţiile asistentei medicale
Rolul asistentului medical în educația pentru sănătate
Interdependența cu celelalte nevoi fundamentale
Procesul de îngrijire/ Nursing
Nevoia de a învăţa repezintă necesitatea fiinţei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini şi
deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente.
Independența în satisfacerea nevoii
Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei, psihologiei, eticii, sociologiei şi a altor a altor
ştiinţe, care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere.
Procesul învătării este deosebit de complex si cuprinde organizarea întregii comportări a
individului, pentru a deveni capabil să-şi dirijeze întreaga sa activitate în mod creator, în funcţie
de condiţiile în care se află, pe baza cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior.
În urma acestei analize, omul poate simţi nevoia da a învăţa mijloacele cele mai eficace de
menţinere a sănătăţii.
După ce a dobândit cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii, el capătă un
sentiment de siguranţă, prin care devine capabil să lupte împotriva bolii, anxietăţii şi stresului
vieţii cotidiene.
Terminologie
• Învăţarea – activitate pentru însuşirea de cunoştinţe şi dobândirea de noi deprinderi în toate
sectoarele vieţii psihice (cunoaştere, voinţă, emotivitate). Produsul final al învăţăturii poate fi: un
concept teoretic, o atitudine, o deprindere motorie sau poate fi multidimensional.
• Deprinderea – componentă automatizată a activităţii. Pentru menţinerea independenţei în
satisfacerea nevoii de a învăţa să-şi păstreze sănătatea, pacienţii sunt conştienţi de necesitatea
formării de atitudini şi deprinderi corecte, necesare obţinerii unei stări de bine.
• Cunoştinţe (informaţii) – reflectarea în conştiinţă a realităţii obiective.
• Dorinţa – interesul în acumularea cunoştinţelor.
• Educaţia – ansamblul de acţiuni de transmitere a cunoştinţelor, de formare a deprinderilor şi
comportamentului.
Educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete, specifice de
menţinere sau redobândire a sănătăţii (rolul de educator al asistentei medicale).
•Gândirea – proces psihic, ce reflectă nemijlocit – dar abstractizat şi generalizat – obiectele,
fenomenele, relaţiile dintre ele.
•Memoria – capacitatea de asimilare, fixare şi reproducere a experienţei cognitive acumulate.
•Anxietatea – sentimentul de disconfort şi de tensiune pe care le simte omul în faţa problemelor
vieţii.
•Stresul – dezechilibrul între experienţa la care individul trebuie să facă faţă şi capacitatea sa de
a realiza acest lucru, cu repercusiuni asupra stării de sănătate.
• Cultura – totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii
social-istorice.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici
• Vârsta
Copilul, în timpul creşterii şi dezvoltării sale, învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi
menţine sănătatea, dacă este instruit, supravegheat şi controlat.
Adultul învaţă şi se perfecţionează pentru a utiliza toate mijloacele necesare menţinerii sănătăţii.
Vârstnicul acumulează mai greu noi cunoştinţe (amnezia de fixare), dar are capacitatea de a le
utiliza şi adapta pe cele învăţate anterior.
• Capacităţi fizice
Fiinţele umane, potrivit condiţiilor lor fizice (integritatea fizică somatică şi a organelor de simţ,
facultăţile intelectuale), fac posibilă dobândirea de cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru
menţinerea sănătăţii.
Factori psihologici
•Motivatia – totalitatea factorilor dinamizatori şi direcţionali care îl dinamizează pe om, îl incită
la acţiune, îi jalonează direcţia acesteia.
Printre factorii motivaţionali de dinamizare sunt: trebuinţele şi năzuinţele.
Învăţarea, ca activitate umană, răspunde unor trebuinţe sau interese ale persoanei, deci se supune
legii motivaţiei şi este îndreptată spre un scop, adică se supune legii finalităţii: finalitatea practică
în medicină care rezidă în păstrarea sănătăţii sau în vindecare.
• Emoţiile
Emoţiile şi sentimentele legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere (pacientul
devenind conştient asupra propriei responsabilităţi ce o are asupra sănătăţii sale).
Factori sociologici
• Mediul ambiant
Un mediu ambiant adecvat, cu luminozitate şi temperatură normale, atmosferă de calm şi linişte,
creează ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe.
Nevoia de a învața – Manifestări de independenţă
– exprimarea dorinţei de a învăţa;
– manifestarea interesului de a învăţa;
– starea de receptivitate;
– dobândirea de cunoştinţe, singur, prin lectură;
– dobândirea cunoştiinţelor împreună cu alţii prin intermediul radioului, tv, cursuri, conferinţe;
– dobândirea de noi atitudini, deprinderi si modificarea comportamentului pentru menţinerea
sănătăţii.
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea
independenţei
– asistenta medicală explorează nevoile de cunoaştere ale pacientului;
– elaborează obiective de studiu cu pacientul;
– informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi, pliante,
reviste, diapozitive etc;
– susţine motivarea pacientului fată de cunoştinţele care urmează să le dobândească;
– organizează activităţi de educaţie pentru sănătate: convorbiri, cursuri, conferinţe, filme,
demonstraţii practice;
– prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu mijloace şi procedee adecvate nivelului
de cultura şi gradului de înţelegere a pacienţilor.
Dependență în satisfacerea nevoii
Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă:
– nevoia de a învăţa (ce ştie pacientul referitor la starea de sănătate actuală, experienţele
pacientului având incidenţă asupra nevoii de a învăţa, informaţiile de care membri familiei au
nevoie pentru a răspunde nevoitor pacientului);
– dorinţa de a învăţa (capacitatea de concentrare când i se pun întrebări, atenţia, factorii care
motivează pacientul să întrebe, tendinţa de a pune întrebări);
– resurse de învăţare (felul în care familia percepe şi înţelege boala pacientului şi consecinţele ei,
dorinţa pacientului de a face familia să participe la programul educaţional, resursele de care
dispune pacientul la domiciliu);