Membrana celulară

Membrana celulară (membrana plasmatică) este o membrană semipermeabilă

subțire care înconjoară citoplasma unei celule . Funcția sa este de a proteja
integritatea interiorului celulei, permițând anumite substanțe să intre în
celulă, păstrând în același timp alte substanțe. De asemenea, servește ca bază
de atașament pentru citoschelet în unele organisme și peretele celular în
altele. Astfel, membrana celulară servește și la susținerea celulei și la
menținerea formei acesteia.

Chei de luat masa

 Membrana celulară este o membrană cu mai multe fațete care învelește

citoplasma unei celule. Protejează integritatea celulei împreună cu
susținerea celulei și ajută la menținerea formei celulei.

 Proteinele și lipidele sunt principalele componente ale membranei

celulare. Amestecul exact sau raportul dintre proteine și lipide poate
varia în funcție de funcția unei celule specifice.

Fosfolipidele sunt componente importante ale membranelor celulare. Se

aranjează spontan pentru a forma un strat strat lipidic semi-permeabil,
astfel încât numai anumite substanțe pot difuza prin membrană către
interiorul celulei.

 Similar cu membrana celulară, unele organite celulare sunt înconjurate

de membrane. Nucleul și mitocondriile sunt două exemple.
 O altă funcție a membranei este de a regla creșterea celulei prin
echilibrul endocitoză și exocitoză . În endocitoză, lipidele și proteinele
sunt îndepărtate din membrana celulară pe măsură ce substanțele sunt
interiorizate. În exocitoză, veziculele care conțin lipide și proteine se
fuzionează cu membrana celulară crescând dimensiunea celulei. Celule
animale , celule de plante , celule procariote și celulele fungice au
membranele plasmatice. Organitele interne sunt de asemenea învelite
de membrane.
Membrana celulară este compusă în principal dintr-un amestec
de proteine și lipide . În funcție de locația și rolul membranei în organism,
lipidele pot constitui între 20 și 80% din membrană, restul fiind proteine. În
timp ce lipidele ajută la conferirea membranelor flexibilitatea lor, proteinele
monitorizează și mențin climatul chimic al celulei și ajută la transferul de
molecule prin membrană.
Lipide cu membrană celulară
Fosfolipidele  sunt o componentă majoră a membranelor
celulare. Fosfolipidele  formează un strat strat lipidic în care zonele capului lor
hidrofile (atrase de apă) se aranjează spontan pentru a se confrunta cu
citosolul apos și cu fluidul extracelular, în timp ce zonele cozilor lor hidrofobe
(respinse de apă) sunt îndepărtate de citosol și fluidul extracelular. Stratul
stratificat lipidic este semi-permeabil, permițând doar anumite molecule
să  difuzeze  prin membrană.
Colesterolul  este o altă componentă lipidică a membranelor celulare
animale. Moleculele de colesterol sunt dispersate selectiv între fosfolipide de
membrană. Acest lucru ajută la menținerea rigidității membranelor celulare,
împiedicând fosfolipidele să fie prea strâns împreună. Colesterolul nu se
găsește în membranele celulelor vegetale.
Glicolipidele  sunt localizate pe suprafețele membranei celulare și au
un   lanț de zahăr glucidic atașat la ele. Ele ajută celula să recunoască alte
celule ale corpului.
Proteine de membrană celulară
Membrana celulară conține două tipuri de proteine asociate. Proteinele
membranei periferice  sunt exterioare și conectate la membrană prin
interacțiuni cu alte proteine. Proteinele integrale ale membranei  sunt
inserate în membrană și majoritatea trec prin membrană. Porțiuni din aceste
proteine transmembranare sunt expuse pe ambele părți ale
membranei. Proteinele de membrană celulară au o serie de funcții diferite. 
Proteinele structurale  ajută la formarea și sprijinul celulei.
Proteinele receptorilor de membrană  celulară  ajută celulele să
comunice cu mediul lor extern prin utilizarea  hormonilor ,
neurotransmițătorilor și a altor molecule de semnalizare.
Proteinele de transport , cum ar fi proteinele globulare, transportă
moleculele prin membranele celulare prin difuzie facilitată. 
Glicoproteinele  au un lanț de carbohidrați atașat la ele. Acestea sunt
încorporate în membrana celulară și ajută la comunicarea celulă la celulă și la
transportul moleculelor prin membrană.
Membranele organite
Unele  organite celulare  sunt, de asemenea, înconjurate de membrane de
protecție. Nucleu ,  reticul endoplasmatic ,  vacuole ,  lizozomii și  aparatul
Golgi  sunt exemple de organite legate de
membrană. Mitocondriile  și  cloroplastele  sunt legate de o membrană
dublă. Membranele diferitelor organite variază în compoziția moleculară și
sunt potrivite pentru funcțiile pe care le îndeplinesc. Membranele organite
sunt importante pentru mai multe funcții vitale ale celulelor, inclusiv  sinteza
proteinelor , producția de lipide și  respirația celulară .
Structuri celulare eucariote
Membrana celulară este doar o componentă a unei celule. Următoarele
structuri celulare pot fi găsite și într-o celulă eucariotă animală tipică:

 Centrioli - ajută la organizarea asamblării microtubulilor.

 Cromozomi - ADN celular gospodăresc.
 Cilia și Flagella - ajutați în locomoția celulară.
 Reticulul endoplasmatic - sintetizează carbohidrați și lipide.
 Aparat Golgi - produce, depozitează și livrează anumite produse
celulare.
 Lizozomi - digera macromoleculele celulare.
 Mitocondriile - furnizează energie celulei.
 Nucleul - controlează creșterea și reproducerea celulelor.
 Peroxisomii - dezintoxică alcoolul, formează acid biliar și folosește
oxigen pentru a descompune grăsimile.