Biscuiții „mami, mai faci?

”
De cinci zile o țin tot numai într-o tavă de biscuiți.

Fac, dispar. Fac, dispar. Se termină, pun totul la loc, aud de jos, din zona genunchilor:
– Mami, tututiș!
Ivan îmi aduce aminte că în ultima jumătate de oră n-am făcut biscuiți. Fac iar. O aduc
pe Sofia de la grădi:
– Mami, aici miroase a biscuiți „din ăia”. Mai sunt?
– Nu mai sunt, dar…
– Mai faci, nu? Te rooog, doar o tavă…
Fac. Dispar. Fraților, așa rețetă de biscuiți eu n-am mai pomenit. Zici că-s fermecați. Fiți
atenți, e simplu de tot:
– brânză dulce grasă de vaci (câtă aveți)
– făină albă (aceeași cantitate cu brânza)
– unt topit (două treimi din cantitatea de brânză sau făină)
– semințe de vanilie sau extract de vanilie sau altă aromă care vă place
(opțional) un îndulcitor (eu folosesc nimic sau puțin muscovado, care e un zahăr brun
nerafinat)
Se amestecă toate cele, mai adăugați făină până nu se mai lipește, întindeți foaie
subțire, tăiați forme de care doriți, dați la cuptor 10-15 minute, până se bronzează. O să
vedeți că se umflă la copt, ceea ce e super fain că dacă le faceți pătrate, ies ca niște
perne, dacă le faceți rotunde ies ca niște lunițe.
Eu am făcut și cu brânză făgăraș, că nu mai aveam brânză dulce (după cinci ture de
biscuiți), am pus mai puțin unt, au ieșit geniale. Ies foarte bune și fără îndulcitor, dar să
puneți ceva aromă. Brânza dulce le dă o consistență super faină și un gust discret, iar
după copt se parfumează casa ceva de speriat.

Vă recomand să încercați când nu mai știți ce să faceți bun, se fac super rapid, se
răcesc rapid (la noi acest aspect este esențial, răbdarea nu este punctul nostru forte).
Se păstrează bine în pungi de hârtie cred, la noi n-au apucat să trăiasca mai mult de o
oră.