AMG I

NURSING I
- Note de curs -

Curs 1 – 14.09.2021

Repere istorice – practici si conceptii

Slujitorii sanatatii de-a lungul timpului

1|Page
AMG I

COMATI – la inceput de mileniu

Dupa cercetari minutioase, istoricii nostri, interpretand si judecand datele puse la indemana
de arheologie, lingvistica, folclor, patrund pana in negurile indepartate ale primului mileniu pentru a
descifra atitudini si fapte la ingrijirea sanatatii in tara noastra.
Consemnarile lui Hipocrate, Plinius cel Batran, Teofrast sunt comori de cunostinte despre
practicile cunoscute pentru vindecarea bolilor de catre popoarele antice, dintre care si geto-daci.
Dupa numarul mare de denumiri dacice ale plantelor de leac cu efecte antispastice, sedative,
purgative, diuretice, antihemoroidale, vomitive, cicatrizante, revulsive, se apreciaza ca stramosii
nostri se bucurau in lumea Greco-romana de un mare prestigiu.
Asa cum studiile intreprinse in clinici si laboratoare sunt puse in practica printr-un numeros
aparat medico-sanitar, pastrand proportiile, observatiile medicilor sacerdoti ajungeau la poporul de
jos printr-un corp de subordonati denumiti COMATI. Atributiile acestora erau despre ingrijirile
ranitilor in razboaie. Acesti COMATI erau antrenati in unele activitati diplomatice. Ei trimiteau o
solie de pace de la Traian catre Decebal, solie care era formata din 5 COMATI (se adresau Cezarului
in plenul Senatului in limba latina).
Acesti COMATI trebuiau sa fie instruiti de catre PILEATI, care erau capabili de o asistenta
medicala efectiva.
PILEATUL reprezenta pe ganditorul care poarta povara deciziei, a hotararii supreme, in timp
ce COMATUL este omul de actiune, gata de a-si asuma orice sarcina si de a o duce la bun sfarsit cu
orice pret.

BARBIERII si vremea lor

Originea barbierilor poate fi gasita la inceputurile epocii crestine si este legata de conceptia
despre boala a crestinismului. Barbierii se ocupau cu ingrijirea bolnavilor si executarea unor practici,
mai ales in domeniul micii chirurgii.
Interventiile sangeroase incep sa fie practicate de unii meseriasi (barbierii) sub
supravegherea si la indicatia medicilor (barbiereau bolnavii, executau tunsoarea rituala a capului
celor ce imbratisau viata de calugari in manastirile din Germania, extinsa apoi la luarea de sange si
executarea unor pansamente.
Aceasta categorie de slujitori ai sanatartii era implicata direct nu numai in actul de ingrijire,
dar si in raspunderea medicala. Acestia au beneficiat de pregatiri suplimentare in spitalele noastre
de la inceputul secolului al XIX-lea sub denumirea de “chirurg”.

2|Page
AMG I
SORA – ASISTENTA MEDICALA – NURSA
Titulatura de “sora” a reprezentat in tara noastra momentul afirmarii profesiei si a progresului
in asistenta medicala.
In 1839 a luat fiinta la noi prima scoala sanitara sub denumirea de “Scoala de invatatura a
mestesugului mosirii”.
Eforia Spitalelor Civile a infiintat scoli de lunga sau scurta durata de formare a subchirurgilor,
moaselor, felcerilor.
In cei peste 100 ani ce au trecut de la infiintarea primei scoli de surori, indiferent de sistemul
de pregatire, pesonalul sanitar de la patul bolnavului, in timp de pace sau razboi, s-a numit “sora”.
Prestigiul sorei in cadrul colectivului de munca si in fata bolnavului tine inainte de toate, de
respectul si exigenta fata de ea insasi ca pregatire, comportament, disciplina, competenta, omenie.
Aceasta profesie are semnificatia si rolul de a intinde o mana pentru a alina suferinta
oamenilor sau pentru a o preveni.
In ultimii ani, se incearca si la noi inlocuirea denumirii de “asistenta medicala” cu cea de
“nursa”. Cuvantul “nurce” in limba Latina inseamna “a hrani”.
Dupa definirea data de Asociatia Asistentelor Medicale din SUA, “nursa” este o persoana
educata si licentiata in practica nursingului, adica a diagnosticului si tratamentului raspunsurilor
umane la problemele actuale si potentiale.
Spitalele medievale sunt socotite atat la noi, cat si in intreaga Europa, lacasuri de adapost si
ocrotire, aziluri pentru saraci si batrani lipsiti de mijloace, aziluri pentru orfani, precum si ca institutii
specializate pentru izolarea bolnavilor contagiosi, case de ciumati, sifilitici, leprozerii sau pentru
bolnavii mintal, aceasta din urma facand trecerea spre ospicii.
In secolele al XV – XVI – lea se deschid primele farmacii la Brasov, Cluj, Sibiu, precum si
unele bai publice si particulare, unde baiesii puteau sa efectueze masaje, sa puna ventuze sau chiar sa
trateze entorse si fracturi.
Primii medici in acea perioada sunt Valentin Krauss din Brasov, care face prima relatare
despre sifilis si Paulus Kir, care in calitate de profesor la Scoala Honterus din Brasov, publica prima
lucrare despre cunoasterea din timp a regulilor unei vieti sanatoase si cum sa se fereasca de boli.
Din initiativa spatarului Mihai Cantacuzino se construieste la Bucuresti si se da in functiune
in anul 1704, spitalul de pe langa Manastirea Coltea cu 24 de paturi numai pentu cei cu rani si
bubosi.
Al doilea spital este Sf. Pantelimon zidit de domnitorul Grigore Ghica al II-lea intre anii 1735
1752 cu 12 paturi pentru cei ce ar patimi de boli cronice. Aceste spitale se intretineau din veniturile
unor mosii si ale altor proprietati cu care au fost inzestrate, cit si din diferite impozite platite de
bresle catre manastiri.

3|Page
AMG I
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea marea majoritate a oraselor din tara noastra au
spitale care cunosc o evolutie rapida sub aspectul organizarii si functionarii.
Incep sa se creeze sectii pe specialitati, iar practica antisepsiei este generata in toate spitalele.
Intre cele doua razboaie mondiale spitalele se dezvolta progresiv, unele devin baze clinice de
invatamint.
In ultimile decenii s-au inregistrat in tara noastra schimbari privind structura si activitatea
spitalelor din tara noastra.
La sfirsitul secolului al XVIII-lea apare prima metoda stiintifica de vaccinare impotriva
variolei.
In anul 1895 , ia fiinta un Institut de vaccin animal, in cadrul Scolii de medicina veterinara
din Bucuresti, iar in 1821 acesta devine Institutul Pasteur.
 Victor Babes
o A publicat primul tratat de bacteriologie din lume
o Stabileste principiul antibiozei si antibiogramei, seroterapia in 1889 – metoda
romaneasca de tratament antirabic
 Ion Cantacuzino
o Se numara printre intemeietorii scolii romanesti de microbiologie si medicina
experimentala
 Mihai Ciuca 1871-1956
o Intre 1907-1914 aprofundeaza imunologia scarlatinei si studiul holerei
o Intemeiaza scolala de medicina preventiva
 Gheorghe Marinescu 1863 1938
o Creatorul scolii romanesti de neurologie, prin studierea celulei nervoase
 Dr. Carol Davila in 1861 a deschis azilul de fete “Elena Doamna” si pentru baieti pe strada
Coltea,
Medicina nu a aparut ca stiinta asa cum este cunoscuta astazi. De la arta vracilor si samanilor,
care pretindeau ca alunga duhurile rele si de la medicina sacerdotilor, care practicau in umbra
templelor, pana la medicina moderna este cale lunga.
Metodele de vindecare cele mai cunoscute in Antichitate erau:
- Luarea de sange, care era considerata o metoda de vindecare a hipertensiunii, febrei,
migrenei, apoplexiei (pierderea brusca a cunostintei)
- Descantecul
- Lobotomie (= taierea unui lob din creier; se trateaza schizofrenia si depresia)

Actul medical in Egiptul Antic

Cele mai multe informatii privind medicina acestei perioade provin de la celebrele papirusuri
medicale. Unul dintre cele mai celebre este papirusul EDWIN SMITH, descoperit in 1930.
Medicina nu era practicata de vrajitori sau vraci, ca in triburile primitive, ci de medici laici
(medicii care erau specializati pe fiecare domeniu) care totusi colaborau cu sacerdotii.

4|Page
AMG I
Acestia aveau cunostinte temeinice redate printr-o impresionanta literatura medicala si aveau
faima bine cunoscuta si peste hotare. Interventiile chirurgicale se limitau doar la deschiderea
abceselor si circumciziilor. Chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat ranile.
Medicamentele folosite erau de origine naturala (miere, ulei, ceapa, usturoi) sau origine
minerala (saruri de Pb, de Cu).
Uneori se recurgea si la remedii care astazi spar fanteziste (organe sau excremente de
animale, pilule combinate cu vin si bere, etc).
Cele mai cunoscute scrieri medicale egiptene sunt:
- Papirusul EBERS
- Papirusul BRUGSH
- Papirusul EDWIN SMITH, etc
Studiul lor releva baza epirica a procedeelor medicale amestecate cu magia si practicile
religioase.

Medicina iudaica
Codul de sanitate cuprins in Vechiul Testament abordeaza in primul rand aspecte ale igienei
individului, familiei si comunitatii, cu scopul de mentinere a sanatatii si prelungire a vietii.
Vechii evrei aveau programe planificate de vizitare a bolnavilor la domiciliu pentru curatenie
fizica si spirituala atat a celui suferind, cat si a familiei sale. Preotii erau cei care dadeau verdictul de
curat sau murdar unei personae pe baza cartilor sfinte si tot ei decideau izolarea bolnavilor suferinzi
de boli contagioase sau reintegrarea in familie a celor vindecati.
Medicina iudaica era practicata de medici si de moase.

Medicina indiana
Are la baza o conceptie medicala mitica, bazata pe exorcizare si demonologie.

Medicina persana
Savantul persan Razes aa scris un tratat de medicina care cuprindea toate cunostintele acelor
vremuri si observatii proprii. Sunt descrise amanuntit diverse boli, printre care pojarul si variola.

Medicina islamica
Ingrijirile medicale practicate de arabi aveau la baza mostenirea medicala hipocratica
adaptata la principiile islamice.
Cea mai reprezentativa figura a medicinei arabe a fost ABU AL HUSEIN, cunoscut sub
numele de AVICENA. In tratatul sau, reda cu rigurozitate matematica cunostintelor medicale ale
vremii: anatomia, fiziologia, diagnosticul si tratamentul. A facut primele descrieri clinic ale

5|Page
AMG I
diabetului zaharat. A reusit sa faca o diferentiere argumentata intre ulcer, gastrita si stenoza pilorica,
precum si intre meningism si meningita.

Medicina in China Antica

Boala apare datorita deteriorarii echilibrului dintre cele doua principii fundamentale YIN si
YANG. Medicii chinezi erau excelenti observatori clinici. Pacientii erau supusi la examene medicale
amanuntite. In ceea ce priveste terapeutica, chinezii cunosteau foarte bine plantele medicinale, dar
utilizau si extracte din tesuturi sau organe animale si substante minerale.
Alte metode terapeutice erau:
- Gimnastica medicala
- Masajul
- Acupunctura

Renasterea si Iluminismul
 Realdo Colombo – anatomist si chirurg care a contribuit la explicarea micii circulatii
 Michael Servetus – primul European care a descoperit circulatia pulmonara a sangelui
 Ambroise Paret – a sugerat utilizarea ligaturii in locul cauterizarii
 William Harvey – a descris circulatia sangelui
 Garcia de Orta (?) – primul care a descries holera si alte boli tropicale, precum si remediul
vegetal

Medicina actuala
Este bazata pe cercetare. Majoritatea bolilor au tratament, dar altele inca mai asteapta sa fie
descoperite si tratate.
De-a lungul timpului, arta de a ingriji a fost influentata de specificitatile culturale, etnice,
credinta diferitelor grupuri etnice.
Chimistul L. Pasteur a reusit cateva descoperiri esentiale in microbiologie, chimie,
imunologie, realizand vaccinuri impotriva holerei aviare, antraxului si turbarii.
Victor Babes, impreuna cu patologul Victor Cornil publica prima carte de bacteriologie din
lume.
Dezvoltarea stiintelor va duce la aparitia unor mari clinicieni precum Rene Laenek, care
introduce metoda ascultatiei in examinarea clinica (cu stetoscopul). El a fost primul care a inventat
si a construit primele stetoscoape auriculare.
In America, apare prima asociatie de voluntari pentru sanatate, numita “Societatea
Doamnelor milostive” (in prima jumatate a secolului al XIX lea) pentru ajutorarea bolnavilor si
saracilor.

6|Page
AMG I
In 1866, in Philadelphia, ia nastere Asociatia Nurselor Vizitatoare (presteaza ingrijiri la
domiciliul bolnavilor).
In 1840 apar primele departamente locale de sanitate.
In 1878 se infiinteaza Serviciul Spitalelor de Marina, institutie care ofera ingrijire marinarilor
raniti.
In 1863 la Geneva, se formeaza un comitet in vederea discutarii unor aspect legate de
sprijinirea serviciilor sanitare si la acordarea de prim ajutor tuturor militarilor raniti.
Secolul XX adduce accelerarea dezvoltarii fara precedent in toate sectoarele de activitate,
inclusive in medicina si arta ingrijirilor de sanatate.

7|Page