UNIVERSITATEA BABEŞ – BOLYAI,

CLUJ – NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
KINETOTERAPIE

Referat de înot terapeutic

APA MINERALĂ PENTRU SĂNATATEA

ORGANISMULUI

● Deak Ildiko Timea Gr. 209

● Toth Adel Gr. 211

Data:
14. 05. 2008.
 Apa minerală pentru sănătatea organismului
(Apele sărate)

În Antichitate apa a fost întrebuinţată mai întâi în scopuri igienice, iar mai apoi şi în
scopuri curative, sub formă de abluţiuni (spălare rituală a corpului).
Apa influenţează diferite sisteme organice importante şi de aceea poate fi folosită în
tratamentul majorităţii bolilor, indiferent de gravitatea lor.
Apa este mediul în care se peterc toate procesele vieţii vegetale, animale şi umane. Ea
fiind un solvent biologic universal, având rolul cel mai important în desfăşurarea tuturor
reacţiilor biochimice din organismele vii.
În secolul al XVIII – lea, dar mai ales în secolul al XIX – lea, hidroterapia era în mare
voga în centrul Europei, în special în Germania.
Întemeietorul hidroterapiei este preotul german KNEIPP din Bad Worishofen, landul
Bavaria, care în cârţile, conferinţele şi consultaţiile sale a râspândit modul de folosire a
acestei terapii. Prima şi principala lucrare medicală a lui Kneipp se intitulează Remedii de
medicina naturală, cura de apa pentru vindecarea bolilor şi păstrarea sănătăţii, - defapt
este un tratat de hidroterapie populară, care a apărut in anul 1886.
 În organosmul uman, întocmai ca şi în natură, apa se află intr-o continuă circulaţie şi
primenire. Apa este cea mai îndemăna şi mai simplu mijloc terapeutic pentru călirea
organismului, pentru vitalizarea lui dar şi pentru a-l trata de numeroease afecţiuni.
Organismul uman conţine 65-70% apă, iar creieriul între 85 şi 90%.
Apa transportă substanţele nutritive spre toate organele, alimentează traseele nervoase,
asigură capacitatea de funcţionare, şi de reproducrere a tuturor celulelor, intră un compoziţia
săngelui a limfei şi reglează temperatura corpului. De asemenea apa contribuie la eliminare a
toxinelor din organism, prin rinichi, intestinul gros, piele şi plămăni.
Hidrotreapia este o metodă terapeutică prin care apa se foloseşte atât intern, cât şi
extern, sub diferite forme: băi, comprese, frecţii ori saună. Acţionând prin intermediul
temperaturii, pe calea unor factori mecanici, prin substanţele chimice sau gaze pe care le
conţine apa, hidroterapia îşi găseşte aplicare într-o serie de largă de afecţiuni. În aplicaţii
extreme cele mai obişnuite căi prin care apa se acţionează asupra organisnului sunt excutaţia
termică şi excitaţia mecanică. Pielea este organul care mijloceşte aceste excităţi şi le valorifică
în interiorul corpului. Excitaţia termică a apei este condiţionată în mod exclusiv de
temperatura ei, în timp ce excitaţia mecanică exercită acţiuni bine determinate asupra
pielii şi, prin intermedilu ei, asupra întregului organism uman în general.
În Antichitate , ritualul de băii nu era destinat exclusiv curăţării trupului, ci reprezenta
şi o metodă de relaxare fizică şi spirituală. În funcţie de elemente folosite şi de temperatura
apei (36-39* C), baia poate avea effect calmant sau revitalizant, stimulator sau relaxant.
Durata unei băi nu trebuie să depăşească 20 de minute. Băile de plante medicinale se bazează
în principal de acţiunea directă, la nivelul tegumenteului, şi a diverselor principii active cu
acţiunea antiseptică, antiinflamatoare, cicatrizantă, fiind astfel util în numeroase boli de piele.

Apele minerale sunt soluţi complexe de săruri minerale sau gaze nereproductibile în
laborator, care iau naştere în scoarţa terestră prin acţiunea de dizolvare a apei subterane asupra
rocilor cu care vine în contact şi ajunge la suprafaţă sub forme de izvoare naturale, lacuri sau
prin foraje. Se consideră apă minerală dacă ea are o mineralizare totală de peste 1g/litru. În
funcţie de săruri minerale solide dizolvate poate avea o mineralizare medie (1-15g/l),
concentrată (15-35g/l), foarte concentrată (35-150g/l) şi de mare concentraţie (peste 150g/l).
Se preferă apa concentrată peste 10gram la litru, apă hipertonă, peste 320 miliosmoli per litru.
Concentraţia ionică activă în ordine descrescândă a macroelementelor, care determină tipul
apei, este de peste 20mEq per litru 1000mg per litri CO2 nivel sau 1mg H2S. Apele
oligominerale, cu mineralizare sub 1g per litru au caracter specific prin componenţi biologici
activi (sulf, fier, CO2).
Apele sunt termale peste 20 C*- independent de ţinut mineral- şi pot fi hipotermale (20-
31C*), termale (32-38C*) şi hipertemale (peste 38 C*).
Apele minerale corespund bacteriologic şi chimic şi au efect terapeutic sau acţiune
farmacologică confirmată.
Apele carbogazoase sunt vasculoactive, utile în afecţiuni cardiovasculare. Conţinutul de sulf
este regenerator al cartilajului articular şi folosit în tratamementul psoriaziasului.
Apele sărate au 393mg per litru Na şi 603mg per litru Cl, pot fi iodate, bromate, cu efect
antiinflamator în afecţiuni cronice ginecologice şi articulare. Cele alcaline conţin 726mg per
litru bicarbonat (Na K); apele alcalino-teroase au în plus ioni de Ca2+ Mg2+cu efect sinergic
regenerator, antiinflamator în artroze. Microelemente curative bioactive în doze minime
necesare- utile în metaloterapie –sunt: Fe 10mg per litru, Br 5 mg per litru, I 1mg per litru,
Co, Cu, As 7mg per litru, cu rol în hematopoeză. Vanadiul antagonist cu manganul, 10mg per
litru înpiedică depunerea colesterului în peretele arterial. Zincul acţionează asupra înmulţiri
celulare. Există antagonism dintre sulf – seleniu şi bor kaliu. Apele radonice 1unităţi per litru,
rare, sunt analgetice, vasodilatatoare, anti metabolice, activează hipofiza anterioară şi
paratiroida.
Efecte chimice ale apelor minerale termale naturale sub forma curei externe (băi) sunt
mai puţin semnificative faţă de utilizarea lor în kinetoterapie, dar sunt superioare în
comparaţie cu băile medicinale artificiale fără microelemente. Avantajul băilor cu apă
minerală constă mai ales în efectele benefice însumate, simultane a elementelor termo-fizico-
chimice înpreună cu complexul de factori naturali ai staţiuni balneare: climatul,
microclimatul, talasoterapia, antenamentul fizic dozat, cura de teren, fizioterapia, mod de
viaţă, alimentaţia etc.
Baia generală - ca o componentă a curei balneare - acţionează mai ales ca o terapie ne-
specifică de schimbare a reactivităţii generale şi imunologice, mai puţin farmacodinamic.
Balneaţia externă este o terapie de reglare, adaptare la solicitarea progresivă a rezervelor
funcţionale mobilizabilă ale organismului. Vom evalua capacitatea compensatorie a
bolnavului. Încărcarea depinde de suma intensităţi stimulilor, durata de aplicare şi starea
biologică a bolnavului (nu de vârsta cronologică)
 Cura cu ape clorurate sodice

Sovata

Apele sărate mixte puternic concetrate, hipertone, bromurate, iodurate, sulfuroase, calcice,
magneziene au efect cumulativ al componenţilor chimici.
Clorura de sodiu are efect local direct iritant. Depozitat în stratul cornos la suprafaţa
tegumentului usucă pielea. „Mantaua” de sare creşte turgescenţa pielii, creşte numărul
celulelor Langerhans imunocomponente, este antiflogistică keratolitică, sensibilizează pielea
la acţinea RUV –indicată în psoriazis. Pătruns în piele formează depozite de sare cu absorbţie
lentă şi eliberată în circulaţie sub forma de ioni are efect postrezorbtiv.
Efectele reflexe la distanţă, de excitoterapie nespecifică sunt: scăderea
hiperexcitabilităţii nervoase în nevralgii şi a tonusul muscular paravertebral. Excitoterapia
este decontracturantă, ergotropă, vagotonică, echilibrată endocrino-metabolic, modifică
comportamentul termoreglator cutanat.
Iodul din apele sărate fosile de concentraţie redusă are rol farmacodinamic activ sub
forma ionului iod în legătură complexă. „Mantanua” de sare din piele eliberează treptat ionii
absorbiţi în circulaţie. Absorbţia prin inhalare în timpul băii este mai important decât cea pe
cale transcutanată. Postresorbtiv iodul va fi pemanent în tiroidă, ficat şi ţesutul limfatic. Iodul
amelioreză circulaţia periferică, reduce rezistenţa periferică şi scade tensiunea arterială medie
- indicat în HTA.
Amelioreză cele 4 indici: presiune-frecvenţă, necesitate de O2 pentru miocard, presiune-timp
şi perfuzia coranariană. Componente al hormonului tirodian, iodul este util atât în hipofuncţie
cu carenţă cât şi în hiperfuncţii. Faţă de băi sărate sulfuroase care accentuează vagotonia,
hiperfoliculinemia şi la care criza balneară apare la 4-6 zile – băile cu ape sărate iodurate
accentueză simpaticotonia; criza balneară este mai tardivă la 5-8 zile şi mai scurtă. Se indică
în vagatonie, obezitate, hipotiroidism, hipertensiune şi ateroscleroză.

Factorii termice
Efectul recelui în baia de mare, sau de lac peste 15-18-26C* este mai eficient pentru
kinetoterapie. Local acţionează pe circulaţia veno-limfatică. Efectele termalităţii la 36-38C*
au un aport important. Contăm pe efectul antialgic, decontracurant mucular, vasodilatator
cutanat. În lacuri helioterme cu concentraţie sărată stratificată, datorită radiaţiei solare,
refracţiei solare, refracţia RIR, temperatura apei se încâlzeşte progresiv spre profunzime.
Jumătatea superioară a corpului imersat în lac se află în confort termic la 8-22C* - dependent
de vânt şi soare - în contrast cu hipertermia organelor abdominale, bazinului şi membrelor
inferioare, datorită acumulării termice de 45-55C* la 1,5-2 m adâncime.

Bazna
Factorii mecanice
Este reprezentat de hidrogimnastică cu efect cumulant prin stimularea hemodinamicii
şi metabolismului. Forţa de plutire, „puterea de ridicare”, efectul descărcării de greutate a
corpului este direct proporţional cu concentraţia, densitatea apei sărate –faţă de apa dulce.
Astfel o persoană de 70 kg imersată în apă sărată „pierde” greutate până la 7,9 - 2,8 kg
greutate relativă. Presiunea hidrostatică orientată în toate direcţiile, proporţională cu
adâncimea, oferă o rezistenţă şi efect de frecare mai mare la mişcare prin vascozitatea
crescută, favorizând circulaţia de întoarcere.
 Praid

Factorii chimici
Îmbaierile în apele sărate calde, combinate cu hidro- si aero-masajele permit organismului
accelerarea schimbului electro-chimic cu mediul. Astfel, osmolaritea organismului devine mai
permisiva, facilitând asimilarea mineralelor (prezente în apa de îmbaiere), în principal ionii de
Natriu (Na), Iod (I), Calciu (Ca) si Fier (Fe). Acest fenomen duce în primul rând la
remineralizarea ţesuturilor si organismului, în condiţii naturale, care conferă eficienţa tratării,
ameriorării şi vindecarea multor afecţiuni, atât direct, cât şi indirect. Aceste rezultate se pot
obţine doar in curele complete şi repetate de câteva ori.

Factori relaxanţi
Prin proprietaţile curativ-relaxante, oferite intr-un mediu intim şi tradiţional, îmbaierile în
apele sărate sunt un izvor de sănătate forţifant pentru omul modern.

Hidroterapia cu ape sărate este indicată în următoarele afecţiuni:

- Stări de oboseală prelungite, stress;
- Afecţiuni musculare, articulare şi artrita, Afecţiunile reumatismale,
- Artroze si preartoze (artroza genunchiului, şoldului, umărului, cotului, mâinilor) faza
inactivă;
- Osteoporoza algică a coloanei vertebrale,
- Spondiloze (cervicală, dorsală, lombară, forme simple, fără complicaţii neurologice),
nevralgii lombosciatice, deficit funcţional;
- Stări după entorse, fracturi, luxaţii ale membrelor, tratate ortopedic;
- Afecţiuni ale organelor genitale masculine (tulburări de dinamică sexuală, impotenţa,
infertilitate); Tulburări funcţionale genitale la femei (frigiditate), metroanexite, cervicite,
cistite cronice, insuficienţa ovariană;
- Circulaţie periferică deficitară, Activităţi în condiţii de frig şi umezeală;
- Dereglări endocrine hipofuncţionale; meteosensibilitate, sindromul adinamo-astenic,
tulburările circulatorii periferice.
- Afecţiuni endocrine cu deficit hormonal (asociate de obicei afecţiunilor reumatice sau
sterilitaţii): insuficienţa tiroidiană si cea ovariană
- Afecţiuni repetate ale căilor respiratorii superioare asociate bolilor reumatismale
Pentru copii:
- Întârzieri de creştere în greutate şi înălţime, stări post rahitice, scolioze, cifoze, maladia
Scheuermann;
- Obezitate, meteorosensibilitate, amigdalite, faringite, otite, sinuzite, bronsite, polipi.

Contraindicaţiile băilor sărate:

Sarea în general nu are contraindicaţii în curele externe, fiind un component fiziologic al
corpului uman. În timpul băii sărate, o cantitate mică de apă şi sare trece prin porii pielii, şi se
acumulează în depozitele de minerale subcutanate, o altă parte va pătrunde în organism pe
calea respiraţiei. Ionul de Na (component al sării) este un element foarte important ce este
folosit în economia organismului. Orice transfer de substanţe între celulele sale şi spaţiul peri-
celular, se face în prezenţa ionului de Na şi a apei.
Dacă sarea nu are contraindicaţii în curele externe, în schimb apa caldă, are. Acestea sunt:
faza acută a oricărei boli, bolile infecto-contagioase si venerice, cancerul, hemoragiile
repetate si abundente, sarcina şi perioada de alăptare, bolile psihice şi epilepsia, bolile cardio-
vasculare (hipertensiunea arterială cu valori mai mari de 200 mm Hg, stări după accidente
vasculare cerebrale, infarctul miocardic, tromboflebita, ateroscleroza avansată), chistul
ovarian, fibromul uterin.
 Apă sărată

Băi cu ape clorurate sodice: Govora, Sărata Monteoru, Bazna,

Sovata,Praid.

Alte băi minerale:

Baia carbogazoasă

Baia CO2 are mecanism de acţiune diferit de cea a mofetoterapiei. Asupra circulaţiei cutanate,
musculare şi sistemice acţionează simultan şi împreună 4 factori: CO2 gaz chimic din baie,
micromasajul cutanat al bulelor de gaz, temperatura apei –efect termic şi efectul mecanic al
apei.
Băi: Vatra Dornei, Balvanyos, Covasna.

Balvanyos

Baia sulfuroasă

Mecanism de acţiune a băii sulfuroase se bazează pe componenta chimică majoră –H2S activ,
componenta reflexă şi elemente minerale sau oligiminerale asociate.
Băi: Herculane, Nicolina-Iaşi, Pucioasa, Călimăneşti.
 Ape acratoterme
O categorie particulară reprezintă apele acrartoterme peste 20C*.
Băi: Felix,Călan, Moneasa, Topliţa, Fiugii(Ita.)

Felix
 Bibliografie:
1. VIOLETA BIRO – Automasajul, hidroterapia si zooterapia. Terapii alternative, 2006,
Ed.Polirom, Bucuresti.

2. KRAUSZ LUDOVIC, KRAUSZ LUDOVIK-TIBOR- Fiokinetoterapie. Pe baze

fiziopatologice. 2001.

3. Imagini de pe internet.