1.

INIŢIERE ÎN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL

DIRECTIVELE DEZVOLTĂRII ASISTENŢEI MEDICALE
PE PLAN INTERNAŢIONAL ŞI NAŢIONAL

Iniţierea în profesia de asistent medical

Profesia de asistent medical/nursă a avut de-a lungul anilor numeroase dificultăţi în
recunoaşterea ei. Cunoscută şi chiar practicată din perioada preistorică ,,arta de a îngriji” are un
caracter universal dar recunoaşterea ca profesie s-a produs la jumătatea secolului al XX-lea.
Secolul XX caută să definească cât mai exact termenul de nursing/nursă plecând de la
definiţia simplă în care ,,nursa” este profesionistul care hrăneşte, încurajează şi protejează o
persoană, fiind pregatită pentru a îngriji bolnavi, răniţi şi bătrâni.
În prezent practicarea profesiei de asistent medical/nursă se face cu exigenţe sporite. Nursing-
ul este o activitate complexă; nursa tratează pacientul complex, bio-psiho-social în vederea
asigurării unei stări perfecte de bunăstare fizică, psihică şi socială. Nursing-ul s-a transformat de-
a lungul anilor dintr-o meserie în profesie, în care vocaţia este înlocuită de profesionalism.
Epoca modernă şi conteporană a generat reforme şi-n sănătate, cu baze ştiinţifice de
învăţământ medical. Florence Nightingale (1820-1910) a revoluţionat modul de îngrijire al
bolnavilor. Îngrijirile nu trebuie să reflecte doar milă, ci să se bazeze pe înţelepciune şi ştiintă.
Datorită ambiţiei şi devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au
transformat în instituţii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar şi cu personal
de specialitate pregătit să intervină în orice moment.
Virginia Henderson (1897-1996) publică un volum cu titlul  „Principiile de baza ale
nursingului”. Dezvoltarea unităţilor spitaliceşti, ca unităţi de îngrijire a bolilor grave, accesibile
tuturor categoriilor sociale a condus la apariţia nursingului clinic, care este practicat şi în prezent.
Nursing - din engleză înseamnă îngrijiri.
Nursă - asistent medical.
Nursing-ul - este un ansamblu de tehnici de îngrijire a omului sănătos şi bolnav.
Nursing-ul - (OMS şi Consiliul Internaţional al Nurselor) este o parte integrală a sitemului
de îngrijire a sănătăţii, cuprinzând: promovarea sănătăţii; prevenirea bolii; îngrijirea persoanelor
bolnave (fizic, mental, psihic, cu handicap) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările
comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
Astfel această disciplină se ocupă de:
 dezvoltarea armonioasă a omului de la naştere în toate etapele vieţii până la bătrâneţe şi
moarte
 educaţia sanitară pentru prevenirea îmbolnăvirilor
 cunoaşterea nevoilor fundamentale ale individului
 tratarea şi îngrijirea omului bolnav
Nursa este о persoană care: a parcurs un program complex de formare aprobat de Consiliul
Asistenţilor Medicali (CAM), a trecut cu succes examenele stabilite de CAM, îndeplineşte
standardele stabilite de CAM, este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de
CAM, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa (după Consiliul Internaţional al Nurselor).
Nursa este autorizată în îndeplinirea acelor procedeuri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea
sănătăţii în orice situaţii s-аr afla, dar să nu facă о procedură pentru care nu este calificată.

Directivele dezvoltării asistenţei medicale pe plan internaţional

 Istoricul medicinei, nursingu-lui se contopeşte cu istoria dezvolării societăţii umane cu
perioadele sale de progres, stagnare sau declin, care s-au influenţat reciproc.
Putem spune că nursing-ul se prezintă la nivel internaţional către sfârşitul sec. XIX, în 1899 la
Londra când a fost creat Consiliul Internaţional al Nurselor. Strategiile de funcţionare ale
nurselor s-au înbogăţit cu direcţii noi privind o stare de sănătate mai bună pentru indivizi şi
comunitate, promovarea igienei sociale şi a sănătăţii publice, precum şi elaborarea unui limbaj
comun în nursing. În dezvoltarea profesiei de asistent medical un rol major a constituit
activitatea lui Florens Nigtinghale şi a Virginiei Henderson.
Florence Nightingale a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Florence Nightingale a
fost nu numai prima infirmieră modernă, dar și un statistician important. Datorită ambiției și
devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituții
de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar și cu personalul de specialitate gata
oricând să îngrijească bolnavii.
Capacitatea ei intelectuală deosebită, altruismul şi energia ei au consacrat-o în domeniu și i-au
asigurat un loc în istorie. În Londra există un muzeu care îi poartă numele şi unde se regăsesc
acte care i-au aparţinut.
Florence Nightingale s-a născut la 12 mai 1820 în Italia, din părinţi britanici, iar numele ia
fost inspirat de orașul în care a văzut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte înstărită, ea a
avut şansa pe care extrem de puţine femei o aveau la vremea respectivă. Ea s-a înscris la un curs
de trei luni în domeniul asistenţei medicale, ceea ce i-a permis să ocupe un post de infirmieră, pe
care nu l-a mai părăsit până în 1854.
În anul 1854, în timpul războiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovadă de
extraordinara sa capacitate de organizare. Condițiile din spitalele pentru soldaţii englezi răniţi în
Crimeea erau cu adevărat jalnice, mai ales în acea situaţie; lipsea îngrijirea medicală de
specialitate, iar igiena era inexistentă. Tinerii soldaţi mureau în spital, chiar dacă rănile lor nu
erau letale, ci din cauza instalării septicemiei. Pentru a îmbunătăţi situaţia, guvernul britanic a
hotărât să trimită pe cineva capabil care să se ocupe de acest serviciu şi anume pe Florence
Nightingale. Aceasta, însoţită de 38 dintre cele mai bune infermiere formate de ea, a ajuns la
spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854.
Florence şi echipa sa s-au ocupat cu maximă rigurozitate de curăţenia din spital, sterilizarea
instrumentarului, procurarea de feşe şi pansamente din tifon, precum şi de alimentaţie, până
atunci cu totul improprie soldaţilor. În urma acestor măsuri puse în practică extrem de riguros,
mortalitatea în rândul răniţilor s-a redus simţitor.
Unii consideră că a fost ,,impulsivă, arogantă și dominantă”. Ea este considerată о pioneră în
Nursing. Cu tenacitate și ambiție, ea și-a depășit invaliditatea, și a condus acțiunea de organizare
a spitalelor de garnizoană din Anglia, a creat un sistem de sănătate în India, a înființat și a
condus școlile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul că, practic, consultațiile aveau loc în
dormitorul lui Florence sau prin corespondență. I-au cerut părerea miniștri, generali și directori,
iar ea le-a răspuns cu același profesionalism. A ajuns astfel, de-a lungul vieții, să scrie peste
17.000 de scrisori, ceea ce-i conferă un loc înalt în istoria epistolografiei. Datorită ei, s-a
înființat Academia Medicală Militară şi Şcoala de infirmiere de pe lângă Spitalul Sf. Thomas.
Până la moartea ei în 1910, Florence, continuă să mai scrie cărţi și broșuri în dorința de a
ridica nivelul asistențelor medico-sanitare. Ziua de 12 Mai a devenit Ziua Internaţională a
asistenţilor medicali din întreaga lume, la iniţiativa Consiliului Internaţional al
Asistenţilor Medicali, în cinstea zilei de naştere a d-nei Florence Nightingale, fondatoarea primei
şcoli laice de asistent medical din lume. Ziua internaţională a Nurselor se sărbătoreşte în
Republica Moldova din anul 1994. În cinstea F.Nightingale italienii au înălţat în Florența
sculptura cu inscripţia ,,Florence Nightingale a fost un exemplu de autoconsacrare oamenilor și a
carității internaţionale”.
Virginia Henderson una din primele Nurse, care a dat după Florence Nightingale
interpretarea sa despre Nursing. Ea s-a născut la 30 noiembrie 1897, al cincilea copil din cei
nouă ai familiei Daniel şi Liusi Abbot Henderson, în Kanzas Siti, Stat Missouri, SUA, unde a
petrecut primii 4 ani ai vieţii. Interesul pentru Nursing a apărut la tânăra Virginia înainte de I - ul
război mondial.
În 1918 Virginia Henderson a început studiile la şcoala de Nursing a armatei Statelor Unite
din Washington. A finisat studiile în 1921 şi s-a angajat ca Nursă în New-York. Din anul 1959 a
condus proiectul ,,Indexul Studiilor Nursing”, realizându-l în 1972 la vârsta de 75 de ani. Acest
proiect includea şi ,,Aprecierea privind cercetarea în Nursing în SUA” în 4 volume, care sunt de
о importanţă istorică.
Ea a editat cartea ,,Natura Nursingului” în 1964, ce conţine descrierea concepţiei funcţiei
unice a Nursingului. În 1983 cercetătoarea emerită a devenit membru al celei mai prestigioase
Asociaţii Sigma Teta din SUA ,,Pentru activitatea de lider în Nursing”. Virginia Henderson a
fost prima persoană care a primit prestigiosul Premiul Cristiane Reimann acordat de Consiliul
Internaţional al Nurselor.
Definiţia dată de V.Henderson Nursingului este atât de cunoscută, încât nimeni nu mai
gândeşte cine a scris-o şi când: ,,Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea
spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare
acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperare, cu condiţia ca acesta sa aibă tăria, voinţa sau
cunoaşterea necesară pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă
singur cât mai curând posibil”.
Doamna Nursing-ului ,,Nursa cea mai iubită de către întreaga lume” - după cum a numit-o
preşedinta CIN Margaretta Madden Styles - Virginia Henderson a murit la 98 de ani, la 19 martie
1996 în casa sa din New Haven.
Organizaţii şi asociaţii profesionale: Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Consiliul
Internaţional al Nurselor (ICN)
În anul 1907 a fost creată prima organizaţie sanitară mondială - Biroul Internaţional al Igienei
Publice, care a funcţionat până în anul 1946. Ulterior a fost înfiinţată OMS (Organizaţia
Mondială a Sănătății) cu sediul central la Geneva, la 7 aprilie 1948, ziua aceasta este
consemnată ca Ziua Mondiala a Sănătăţii. Având în prezent 193 de state membre, are
reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale.
Este o organizație internațională care are rolul de a menține şi coordona situația sănătății
populațiilor pe glob. Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre,
contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări
mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin.
Ţelul OMS constă în promovarea cooperării internaţionale în vederea ridicării tuturor
popoarelor la cel mai înalt grad de sănătate.
Pentru realizarea acestor deziderate OMS acţionează:
 autoritate conducătoare şi coordonatoare în domeniul sănătăţii, în lucrările cu caracter sanitar
internaţional
 acordă ajutor guvernelor pentru întărirea serviciilor lor de sănătate
 înfiinţează şi întreţine servicii administrative şi tehnice, servicii epidemiologice şi de statistică
 contribuie la desfăşurarea acţiunilor vizând eradicarea bolilor epidemice, endemice şi a
oricăror altor boli
 propune convenţii, acorduri şi regulamente referitoare la diferite probleme internaţionale
privind sănătatea
 facilitează cooperarea între grupurile ştiinţifice şi profesionale care contribuie la progresul
sănătăţii etc.
Sunt membre ale OMS statele care au semnat, aderat sau acceptat în orice alt mod actul
constitutiv al organizaţiei - Constituţia - precum şi cele care au solicitat admiterea în organizaţie,
iar cererea lor a fost aprobată cu majoritatea simplă de către adunarea mondială a sănătăţii.
România este membră a OMS de la 8 iunie 1948, Moldova a fost primită în calitate de membru
plenipotenţial al OMS în anul 1992.
Structura organizaţiei:
1. Adunarea mondială a sănătăţii, reunind reprezentanţi calificaţi ai tuturor statelor membre
şi care se întruneşte anual în sesiuni ordinare şi, după caz, în sesiuni extraordinare
2. Consiliul executiv, alcătuit din 30 de persoane desemnate pe o perioadă de 3 ani şi condus
de un preşedinte, se întruneşte cel puţin de două ori pe an
3. Secretariatul cuprinde personalul tehnic şi administrativ al organizaţiei, având în frunte
pe directorul general numit de Adunarea mondială a sănătăţii

OMS are sediul la Geneva şi dispune totodată de o reţea de şase birouri regionale:
 pentru Europa, inclusiv Algeria şi Maroc, cu sediul la Copenhaga
 pentru Africa fără Algeria, Maroc, Libia şi Egipt, cu sediul la Brazzaville
 pentru Mediterana orientală, inclusiv Libia şi Egipt, cu sediul la Alexandria
 pentru Asia de sud-est, cu sediul la New Delhi
 pentru Pacificul occidental, inclusiv China şi ţările insulare dintre Australia şi Japonia, cu
sediul la Manila
 pentru America de Nord şi de Sud, cu sediul la Washington

În anul 1899 a luat fiinţă Consiliul Internaţional al Nurselor care are ca scop îmbunătăţirea
îngrijirilor de sănătate şi a condiţiilor de lucru, profesia de nursă fiind direct legată de societate.
De când a fost fondat Consiliul Internaţional al Nurselor a reuşit să se impună ca organizaţie
dinamică cu profesionişti din sănătate, un organism implicat activ în deservirea profesiei de
nursing şi a unei societăţi mai bune pentru toţi. Astăzi ICN este o federaţie de 118 asociaţii
naţionale și este condus de nurse, pentru nurse, cu implicaţii majore în politica globală de
sănătate.
Principiile şi premisele dezvoltării asistenţei medicale pe plan naţional
Începutul acordării asistenţei medicale în Moldova îşi trage rădăcinile din timpurile lui Ştefan
cel Mare, care a înfiinţat ,,Corporativa nevoiaşilor” – o instituţie obştească. Un rol decisiv în
dezvoltarea ajutorului medical din Moldova s-a întâmplat în 1814 când a fost propus de a
construi la Chişinău un spital şi care peste 3 ani se finisează cu construcţia unui bloc central cu
capacitatea 36 paturi.
Primul spital din Chişinău a început să activeze la 26 decembrie 1817. Printr-o hotărâre
specială Administraţia Militară din Basarabia, în anul 1869, anunţă despre deschiderea spitalelor
militare şi a fi admise la lucru surori de caritate. Apare necesitatea pregătirii cadrelor medicale,
deoarece în Basarabia nu era nici o şcoală medicală.
 În anul 1870 la Adunarea Generală de Zemstvă, pentru prima dată a fost discutată problema
cadrelor medicale şi anume necesitatea deschiderii unei şcoli de felceri şi moaşe. Prima şcoală
medicală a fost deschisă la 1 iunie 1872. La şcoala de felceri erau admişi bărbaţi de la 16-18 ani,
cu termen de studiu 3 ani. La primul an au fost admişi 21 persoane. Programa şcolii de moaşe era
de 2 ani şi erau admise femei de la 18-40 ani. În primul an de studiu au fost admise 7 persoane.
Prima şcoală de surori medicale a fost deschisă la Tiraspol în anul 1936 cu programul de
studiu 3 ani, cu frecvenţă serală. În anul 1944 a fost deschisă şcoala medicală în Chişinău. În
anul 1945 au fost deschise şcolile medicale în Soroca, Tighina, Cahul, Orhei. La 18 octombrie
1944 conform Hotărârii Sovietului Comisarilor Norodnici s-a inființat prima şcoală de felceri şi
moaşe în orașul Chișinău. Efectivul şcolii era constituit din 4 profesori titulari, medici-
practicieni, 7 grupe şi 215 elevi. Prima promoţie din anul 1945 a avut 36 de felceri. 
Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 375 din 26 decembrie 1957 Şcoala de Medicină a
Ministerului Sănătăţii este reorganizată în Şcoala-bază de Medicină şi devine un centru metodic
pentru toate şcolile de profil din Republică.
Un aport substanţial în dezvoltarea instituţiei revine directoarei Raisa Pacalo, care a stat în
fruntea acestui colectiv pe parcursul a 24 de ani (1964-1987).
Din 1987 până în 1993 Şcoala - bază de Medicină a fost dirijată de Cecilia Badrajan. Doamna
Director a ţinut să păstreze şi să promoveze tradiţiile şi toate realizările obţinute pe parcursul
anilor. Pentru succese în muncă Cecilia Badrajan a fost decorată cu medalia Meritul Civic.
În anul 1976 a fost deschisă şi şcoala de medicină orăşenească din Chişinău care în 1999 se
afiliază la Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie.
Din ianuarie 1993 până în 2002 în funcţia de Director al Colegiului activează Ştefan Plugaru,
doctor în medicină, conferenţiar universitar, Om Emerit care a contribuit la dezvoltarea
procesului de formare a specialiştilor cu studii medicale superioare de scurtă durată. În această
perioadă este pus accentul pe realizarea activităţii ştiinţifice manageriale şi de specialitate.
Din octombrie 2002 - martie 2005 colectivul profesoral-didactic este dirijat de absolventul
Colegiului, Boris Golovin, care deţine gradul I managerial şi categoria superioară de medic
stomatolog. În această perioadă se acordă o atenţie deosebită îmbunătăţirii condiţiilor de muncă
şi de trai ale colaboratorilor şi elevilor, prin modernizarea bazei tehnico-materiale.
Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.1782 din 23.XII.2003 instituţia a fost
numită Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău. Colegiului Național de
Medicină și Farmacie prin Hotărârea de guvern nr.791 din 22.10.2012 i s-a conferit numele
,,Raisa Pacalo”.
Din martie 2005 până în prezent Colegiul este condus de directorul Ala Manolache, care
deţine grad superior managerial, grad didactic superior. Activitatea instituției este realizată în
formarea unui specialist medical de calitate, competitiv şi capabil să muncească în echipă.
Accentul se pune pe cadre medicale culte, acţionare cu un înalt profesionalism şi capacităţi de
cercetător.
La 26 iunie 2014, doamnei Ala Manolache, directorul instituției, ia fost înmânat Ordinul
„Gloria Muncii”, conferit prin decret prezidențial Colegiului Național de Medicină și Farmacie
„Raisa Pacalo”. Distincția a fost acordată Colegiului Național de Medicină și Farmacie „Raisa
Pacalo” la aniversarea de 70 de ani de activitate, în semn de „înaltă apreciere a meritelor
deosebite în dezvoltarea învățământului preuniversitar în domeniul ocrotirii sănătății, pentru
contribuție substanțială la pregătirea specialiștilor medicali de înaltă  calificare și activitate
metodico-didactică prodigioasă”.
 Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.744 din 01.06.2016 instituţia a fost
reorganizată în Centrul de excelenţă în medicină şi farmacie ,,Raisa Pacalo”.
Activitatea Asociaţiei Nurselor din Moldova (ANM)
La 27 octombrie1994 la iniţiativa unui grup din 30 de asistente medicale în Moldova a fost
infiinţată Asociaţia Asistenţilor Medicali din Moldova, preşedintă - Elena Stempovschi.
Asociaţia de Nursing din Republica Moldova (ANM) – este o organizaţie profesional-ştiinţifică,
nonguvernamentală, nonprofit, apolitică, înregistrată la Ministerul Justiţiei al Republicii
Moldova în 1997. În 2004 numărul de asistenți medicali/nurse a ajuns la 7800.
Scopul acestei asociaţii este:
 promovarea și implementarea Nursingului modern în practica asistenţei medicale
 menţinerea calităţii serviciilor acordate pacienţilor
 ridicarea prestigiului profesiei
 colaborarea cu alte organizaţii relevante internaţionale
Pe parcursul a 20 ani, Asociaţia a reuşit cu succes să lărgească reţeaua prin înfiinţarea a 34
filiale în întreaga republică.
Din 1997 este memebră cu drepturi depline a Forumului European al Asociaţiilor de Nursing,
a Organizaţiei Mondiale ale Sănătăţii. Asociaţia întruneşte specialişti din diferite domenii de
activitate: nursing în pediatrie, oncologie, psihiatrie, nursing comunitar ş.a.
Pe parcursul acestor ani de activitate, Asociaţia a contribuit la dezvoltarea conceptului de
nursing modern şi implementarea lui în sistemul de asistenţă medicală a Republicii Moldova,
prin organizarea diverselor conferinţe, simpozioane, ateliere – curs cu participarea celor mai
buni experţi în domeniu.
De asemenea, Asociaţia, în colaborare cu Centrul de excelenţă în medicină şi farmacie ,,Raisa
Pacalo”, a participat la elaborarea diferitor programe de educaţie continuă în domeniul nursing-
ului. A fost elaborat „Programul de dezvoltare a conceptului nou de nursing”, drept bază servind
modelul V. Henderson, Asociaţia a participat la elaborarea „Politicii de sănătate a R.M”, unde
nursing-ul este o direcţie prioritară.