Biomateriale

polimerice
(naturale și sintetice)
Curs 3
an III - Bioinginerie
Polimer natural (Biopolimer) –provin din biosinteza, se
folosesc extractii adecvate din mediul natural.
PROTEINE
Proteinele își exercită funcțiile:
 la nivel intracelular,
 membrane celulare,
 în mediul extracelular extins
 mediul extracelular proxim.
Proteinele – clasificare în funcție
de rolul pe care acestea îl au.

Colagenul este proteina dominanta

în țesuturi, face parte din clasa
proteinelor cu rol structural.
 COLAGENUL SI PROTEINELE COLAGENICE

Colagenul
este cea mai abundentă proteină care se regăseşte în organismele
mamiferelor ( 5%)
25-35% din întreaga cantitate de proteine din corpul uman, este
colagen.
este principalul component al ligamentelor şi tendoanelor.
este responsabil pentru elasticitatea pielii iar degradarea sa duce la
apariţia ridurilor odată cu înaintarea în vârstă.

Colagenele – familie de proteine asemanatoare ca

structura
 Biosinteza colagenului

Biosinteza macromoleculei de colagen cuprinde două faze:

- o fază intracelulară, când are loc sinteza procolagenului
- o fază extracelulară, ce continuă cu organizarea structurală
a moleculei.
Faza intracelulară - în fibroblaşti, osteoblaşti sau condroblaşti, unde
aminoacizii sunt activi şi unde se pot atașa de substrat datorită prezenţei
unor enzime activatoare şi a adenozintrifosfatului (ATP).
Aminoacizii activaţi formează un complex cu acidul ribonucleic de transfer
(ARN) printr-o reacţie de cataliză enzimatică între gruparea carboxil şi
gruparea riboză a acidului ribonucleic.

Biosinteza colagenelor începe îndată ce ansambluri ARN mesager-ribozomi s-au

constituit și s-au atașat de reticulul endoplasmatic (RE) rugos, împreună cu enzimele
necesare acestui proces.
Etapele biosintezei colagenelor
 Biosinteza colagenului decurge în trei etape principale,
prin procese biochimice ce au loc concomitent la nivel
intracelular:
1. Sintetiza lanțurilor subunitare colagenice din aminoacizi liberi prin
procese de transcripție, translație și proceselor de modificare post-
translațională în interiorul celulelor specifice

• 2. Modificarea selectivă enzimatică a grupărilor funcționale laterale

ale catenelor de aminoacizi, prin hidroxilarea prolinei și a lizinei cu
formarea hidroxiprolinei și respectiv a hidroxilizinei.
• Resturile de hidroxilizină formate vor lua parte la procesele de reticulare a colagenelor și vor servi ca
situsuri de legare a unităților carbohidrate. Aceste procese diferențiază biosinteza colagenelor de a
celorlalte proteine. Enzimele necesare hidroxilării sunt prolin-hidroxilaza şi lizin-hidroxilaza. Glicozilarea
hidroxilizinei se produce în prezenţa enzimelor numite glicozil-transferaze.

3. Asamblarea supramoleculară a catenelor α-polipeptidice =>

procolagenul triplu-helicoidal, inițiată dinspre capătul C-terminal (după
clivarea peptidelor de semnal). Se produce alinierea catenelor, formarea
triplului-helix și propagarea împachetării.
Procolagenul conţine în partea N-terminală aminoacizii triptofan şi cisteină, absenți la colagenul matur, dar
care au un rol fundamental în evoluţia tridimensională a macromoleculei, deorece aceştia se unesc prin
punţi disulfidice.
 Etapele 1, 2 şi 3 au loc în
interiorul celulei.
Odată format triplul-helix în etapa
a 3-a, el este expulzat din celulă sub
forma unui precursor cu structură şi
spaţialitate complexă, denumit
procolagen.
Procolagenul este apoi “procesat”
extracelular, în etapa a 4-a, pe cale
enzimatică, pentru a fi transformat în
tropocolagen, unitatea structurală ce
joacă rol de scleroproteină în matricea
extracelulară.
În continuare, agregatetele fibrilare de tropocolagen sunt supuse reticulării.
Aceasta se realizează prin intermediul lisinei şi lisil-oxidazei
Biomateriale colagenice si provenienta acestora din resurse de tesut conjunctiv
 Structura materialelor colagenice

- nivelul de organizare moleculară, prin intermediul noțiunilor de structură

primară, secundară, terțiară și cuaternară.

Structura primară a materialelor colagenice. Structura primară se referă

la tipul de aminoacizi și ordinea de legare a aminoacizilor, considerând
catena principală orientată astfel încât în partea stângă să fie gruparea
aminică, iar în partea dreapta gruparea carboxilică.

Structura primară a colagenului

 Structura primară a colagenului

Secvenţa AA într-un lanţ polipeptidic:

 de la capătul N-terminal spre C-terminal
 Structura primară a colagenului
Structura primară a acestor proteine implică unități
repetitive formate din tripletul de aminoacizi:

(Gly-X-Y)n

unde X și Y sunt reprezentate cel mai frecvent de prolină,

respectiv de hidroxiprolină.

Gly = 33% din totalul aminoaciziilor

X= Pro (10%), 3-Hidroxliprolina (Hyp), Glu, His, Leu, Phe
Y= 4-Hyp (10%), Hidroxiliziina (1%), Thr, Lys, Arg
 Aminoacizii aflați în compoziția materialelor colagenice pot fi grupați în
categoriile:
•aminoacizi apolari: Ala, Gly, Ile, Leu, Met, Pro, Phe, Val;
•aminoacizi polari neionizabili - hidroxilici: Hyp, Ser, Thr, Tyr;
•aminoacizi polari ionizabili: cu funcții carboxilice(Asp, Glu); cu funcții
aminice: Arg,, His, Hyl, Lis.
Aminoacizi Apolari
O CH3 O
O
H3C
H2N OH H3C OH
OH NH2 NH2
Glicina Alanina Valina
O CH3 O O
H3C H3C S
OH OH H3C OH
CH3 NH2 NH2 NH2

Leucina Izoleucina Metionina

O O
H
N OH
OH
NH2
Prolina Fenilalanina
Aminoacizi Polari neionizabili Aminoacizi Polari-carboxilici
O
H
O
N
OH HO
OH
HO O NH2
Hidroxiprolina Acid aspartic
O
O O
OH
NH2 HO OH
HO
Tirozina NH2
O
Acid glutamic
HO OH
NH2
Serina
CH3 O

HO OH
NH2
Treonina
 Aminoacizi Polari-aminici

O
NH2 O
H2N
HN NH OH OH
NH2 NH2
Lizina
Arginina

O
O
H H2N
N OH
OH
OH NH2
N NH2

Histidina Hidroxilizina
Structura primară a proteinelor
 Structura secundară
• S-a stabilit că atomii Cα adoptă poziţii rigide faţă de
planul dublei legături şi că în peptidele naturale se
întâlneşte numai configuraţia trans mai stabilă
decât cis.

Configuraţia trans a unei legături peptidice

Fiecare catenă polipeptidică a colagenului constă din circa

1000-1100 aminoacizi.
 Structura secundară
Structura secundară a proteinelor este definită de conformația spațială a
lanțurilor polipeptidice, ca urmare a restricțiilor de rotire liberă în jurul
legăturilor chimice care compun catena principală, și a împiedicărilor sterice
ale catenelor laterale învecinate. Structura secundară este dată de un singur
lanț α-polipeptidic, răsucit de la dreapta spre stânga, numit helix minor.

Conformația spațială a helixului colagenelor

Parametri geometrici ai spiralei, sunt:
- p - pasul elicei (5,4Å);
- r - raza elicei;
-  - unghiul de rotație.

Alte mărimi utilizate pentru descrierea elicei se

referă la:
- numărul de aminoacizi pe o perioadă,
exprimat prin coeficientul de simetrie nm, unde n
reprezintă numărul de aminoacizi și m este
numărul de spire pe o perioadă;
- lungimea proiecției unui aminoacid pe axa
de rotație a elicei;
- lungimea moleculei spiralate;
- grosimea spirei sau diametrul moleculei
spiralate;
- sensul de rotație al spirei (spre stânga sau
spre dreapta).
Spirală - stabilizată prin repulsia dintre ciclurile Pro şi Hyp
 Structura secundară
α – HELIXUL (HELIXUL MINOR)
Legăturile de hidrogen. Lanţul polipeptidic se
răsuceşte la nivelul legăturilor simple pentru ca
grupările O=C şi NH să devină adiacente
stereochimic pentru a forma punţi de H. Se obţine
astfel o structură repetitivă helicoidală în care toate
unităţile se află în raporturi spaţiale identice cu
unităţile vecine

O grupare NH formează o punte de hidrogen cu

gruparea CO aparţinând celui de-al 4 lea rest
aminoacidic din secvenţa liniară. În acest fel, toate
gruparile CO şi NH sunt unite prin punţi de
hidrogen.

Legătura de hidrogen este o interacţiune slabă necovalentă între

hidrogenul unei molecule şi atomul mai electronegativ al unei molecule
acceptoare.
Structura terțiară
Structura terțiară
Structura terțiară- legaturi covalente
 Structura terțiară

Lungimea moleculei de colagen fibrilar este de 4,4 ori lungimea periodicitatii

axiale (cca. 300 nm), indicand o suprapunere a moleculelor la capete de 25
nm. La ambele capete ale moleculei sunt extensii de peptide nehelicoidale
(telopeptide): NH2 – terminala si COOH – terminala.
Organizarea tridimensionala a asociatelor moleculare, prin:
agregarea unidirectionala cap-cap a moleculelor
(macromoleculelor) printr-un proces de polimerizare liniara,
ducand la aparitia protofibrilelor, structuri cu diametrul de 15
Å si lungime variabila;
agregarea laterala a protofibrilelor, determinand aparitia
fibrilelor, fibrelor si fasciculelor de fibre. Fibrilele au diametre
uniforme ce variaza in diferite tesuturi, a caror stadii de
dezvoltare pot fi cuprinse intre 50Å si 2000Å.
-Stabilitatea acestei structuri se realizează prin legături intermoleculare de
hidrogen, ionice, hidrofobe, dar şi covalente. Creşterea numarului de
legături covalente în procesele de maturare conduce la formarea unei reţele
tridimensionale de lanţuri polipeptidice.

S-a pus în evidenţă şi realizarea între moleculele de colagen adiacente a

unor legături prin intermediul apei, cea ce conferă un anumit grad de
liniaritate fibrilelor.
Forțele care stabilizează structura cuaternară a proteinelor sunt în special
legăturile de hidrogen, interacțiile hidrofobe și legăturile ionice. Structura
cuaternară poate fi atribuită tropocolagenului imediat dupa clivarea
telopeptidelor, conformația acestuia fiind alcătuită din două lanțuri
polipeptidice legate între ele covalent și o a treia catenă ce rămane
asociată ansamblului doar prin legături fizice.
TIPURI DE COLAGEN
 TIPURI DE COLAGEN
Catenele polipeptidice pot fi de câteva tipuri: α1(I, II, III, IV),
α2(circa 30 de tipuri), și se deosebesc prin:
• hidroxilarea prolinei și lizinei;
• secvența aminoacidică.

Se cunosc mai mult de 30 de tipuri de colagen, care diferă

prin tipul catenelor polipeptidice constituiente. Cele mai
importante sunt primele 5 tipuri de colagen.

Colagenul de tip I, II și III se numește fibrilar deoarece

formează fibre, care participă în formarea structurii țesutului
conjunctiv;
Colagenul tip IV și V se referă la tipurile amorfe de colagen
(formează membrana bazală a vaselor sanguine).