Subiectul 15: emic / etic

Perspective complementare în abordarea unui sistem sociocultural, ori a unui element din
componenţa sa. Emicul se defineşte prin abordarea sistemului din lăuntrul acestuia, în
timp ce eticul se defineşte prin abordarea aceluiaşi sistem din exterior. Aici termenul
„etic" are cu totul altă origine şi semnificaţie decît omonimul său din domeniul moralei.
Distincţia e./e. se datorează lingvistului american Kenneth Pike (Language in Relation to
a Unified Theory of the Structure of Human Behavior, 1954) şi se întemeiază pe
deosebirea între fonemică şi fonetică.

Fonemica se ocupă de aspectele idiomatice ale sunetelor unei limbi, aspecte controlabile
numai de autohtoni, pe cînd fonetica se ocupă de sunetele lingvistice în general,
indiferent de limbă. Orice limbă conţine sunete apropiate ca pronunţie, a căror rostire
greşită poate genera sintagme inoportune - fie absurde, fie nostime. Asemenea sunete
sînt, în limbile cu scriere latină: b/p, c/g, d/t, f/v etc. Un străin care vorbeşte româneşte
dar nu şi-a însuşit foarte bine fonemica limbii române, este expus erorii de a rosti, de
pildă: „drac", „paie", „fată", în loc de „drag", „baie", „vată" (sau invers), cu efectele
corespunzătoare, ivite prin infiltrarea acestor confuzii în construcţia unor enunţuri. Alte
asemenea confuzii pot apărea - referindu-ne tot la limba română - şi prin schimbarea
accentului, ignorarea sedilei în cazul literelor „ş" şi „ţ" etc. Pike a desprins din termenii
„fonemic" şi „fonetic" desinenţele („-emic" / „-etic") şi Ie-a conferit independenţă. Astfel,
de la studiul comportamentului verbal, distincţia a fost extinsă la comportamentul non-
verbal, la cultură în general.

Distincţia e./e. se aplică la clasificarea plantelor, animalelor, uneltelor, la terminologia de

rudenie, la comportamentul mental. Cercetătorul, spre exemplu, poate releva efectul
curativ pe care îl are o anumită plantă într-o anumită maladie, dar aspectul emic al
problemei îi pretinde să nu ignore nici credinţa bolnavului în descîntecul ce însoţeşte
tratamentul. Distincţia e./e. are implicaţii filosofice importante, emicismul ca mişcare
antropologică modernă intrînd în rezonanţă cu studiul valorilor, cu relativismul cultural,
cu decentrarea (înţeleasă nu numai psihologic, dar şi epistemologic), cu problema
particularului şi universalului în cultură.. Gh.G.

Sursa: http://www.dictsociologie.netfirms.com/E/Termeni/emic_etic.htm

15. Esenta distinctiei dintre emic si etic.

 
Emic-etic sunt termeni elaborati de catre lingvistul Keneth
Pike (1954) prin derivarea din cuvintele "fonetic" si
"fonemic".

Perspective alternative pentru abordarea si analiza

culturii.

Datele emice sunt derivate din perspectiva indigenului, iar

datele etice, din punct de vedere al observatorului.

Distinctia de datoreaza lingvistului american Keneth Pike si

se intemeiaza pe distinctia fonemica (care se ocupa cu
aspectele idiomatice ale sunetelor unei limbi, aspecte
controlabile numai de autori) si fonetica (sunetele linvistice in
general, indiferent de limba). Desinentele emics-etics au fost
folosite apoi in mod independent pentru extinderea distinctiei
la nivelul culturii in general.

Perspective asupra faptelor socio-culturale - viziunea din

interior, proprie celor care savarsesc faptul respectiv, si una
din exterior.

Emics - perspectiva analitica si interpretativa bazata pe

semnificatia pe care faptele culturale analizate le au pentru
bastinasi.

Etics - perspectiva analitica si interpretativa care face

abstractie de semnificatiile pe care faptele analizate le au
pentru bastinasi.

 
Importanta cea mai mare a distinctiei - ridica problema
obiectivitatii stiintifice - care este o permanenta pendulare
intre emics si etics, uneori o perspectiva fiind mai importanta
decat cealalta.