Prof.Luminiţa Vînturache Dacă vrei să-nveţi!

Schiţe şi comentarii literare

Lacustră
de George Bacovia

Apariţia: - Lacustră apare în volumul de debut Plumb, 1916, şi este una dintre cre
aţiile tipic bacoviene, în care starea sufletească a poetului este sugerată
şi determinată de starea naturii

Incadrarea: - Poezie de atmosferă, Lacustră aparţine liricii singurătăţii

Tema: - o reprezintă condiţia nefericită a poetului, comunicând sentimentul singură

tăţii totale într-o lume ostilă, incapabilă să înţeleagă adevărata artă, o lume
de care poetul se simte despărţit printr-un gol istoric

Ideea: - starea de dezolare şi disperare a poetului (care conferă şi nota de elegie poe
ziei)datorată imposibilităţii de adaptare şi de supravieţuire într-o lume medi
ocră, superficială, supusă degradării morale şi materiale

Titlul:- este alcătuit dintr-un substantiv comun care defineşte o locuinţă din vremuri
le îndepărtate, temporară şi nesigură, construită pe apă şi susţinută de piloni,
pentru a-l proteja pe om de pericolele de pe uscat, oameni sau animale.

-sentimentul este: - de dezagregare, sub imperiul apei, a lumii şi a individului

- de spaimă, provocată de impresia participării la întoarcerea ma-
teriei dezorganizate în haosul primordial
Motive: - poezia cuprinde o succesiune de motive:
singurătatea(care domină) noaptea moartea
nevroza golul
ploaia şi teroarea de ud plânsul

Structura compoziţională:
- poezia este alcătuită din patru catrene aşezate într-o simetrie perfectă
- prima strofă se repetă în ultima, cu modificarea versului al doilea, pentru a accen
tua curgerea implacabilă a timpului şi solitudinea poetului într-o societate apă să
toare
- surprinde două planuri: - exterior, al lumii şi al naturii
- interior, al vieţii sufleteşti trăind sub imperiul armoniei
om-natură
- relaţia dintre ele se realizează prin percepţii

- 44 -
Prof.Luminiţa Vînturache Dacă vrei să-nveţi! Schiţe şi comentarii literare

 Strofa I
- surprinde valoarea de determinant pe care o are natura asupra stărilor sufleteşti ale
poetului
- obsesia ploii, a tristeţii şi a singurătăţii creează un tot=atmosfera bacoviană
- domină senzaţia auditivă De-atâtea nopţi aud plouând
Aud materia plângând
- „urechea interioară bacoviană aude pretutindeni plânsul naturii sau marşul fune
bru al ploii ca un simbol al însingurării de o lume aflată în decădere”(Adriana Mi
tescu)
- adjectivul nehotărât atâtea sugerează un număr mare de nopţi, respectiv ideea de
timp, de atemporalitate, iar substantivul materia, ideea de spaţiu, de nedefinit
- obsesia ploii este atât de puternică, încât poetul are impresia că picăturile de ploa-
ie sunt lacrimi ale materiei Aud materia plângând
- constatarea supărătoarei singurătăţi, în condiţiile unor ploi care par să nu se mai
oprească, îl duce pe poet la starea de meditaţie şi de transferare într-o altă lume, în
alte timpuri Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre
- locuinţa lacustră este izolată, instabilă(pe piloni), fragilă; cauza fragilităţii o consti
tuie apa, care joacă un dublu rol: - protejează împotriva duşmanilor, oameni sau ani
male
- erodează lemnul din care sunt făcuţi pilonii =peri
col;
- izolarea poetului este şi simbolistă, dar şi un act de protest faţă de o societate ne
dreaptă

 Strofa a II-a
- starea sufletească a poetului e redată prin intermediul senzaţiilor tactile şi organi
ce: parcă, mi se pare, echivalente cu am senzaţia că...; senzaţia de umed şi rece este
obsedantă pentru poetul care suferea de ftizie
- spaima provocată de izbitura (accentul cade pe forţa apei care izbeşte, nu atinge,
nu mângâie) brutală şi neaşteptată a valului este amplificată până la disperarea
eului liric din pricina solitudinii
- somnul este unul „răsturnat” pentru că presupune zvârcolire sau coşmar; tresar
prin somn (strofa a II-a) şi tot tresărind(din strofa a IV-a) denotă teamă, stare de ne
nevroză, nesiguranţă (eul liric nu ştie când se va prăbişi locuinţa);
- poetul retrăieşte spaimele primordiale ale individului care foloseşte locuinţa;psiha
nalistul Karl Gustave Jung consideră că păstrăm în subconştientul nostru miturile,
spaimele, angoasele strămoşilor, diferitelor generaţii care s-au succedat până la noi,
adică un subconştient colectiv cu care ne naştem.

- 45 -
Prof.Luminiţa Vînturache Dacă vrei să-nveţi! Schiţe şi comentarii literare

- starea de nevroză, de iritare provocată de plânsul materiei se corelează cu spaima,

cu frica. Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal
- Podul rămas la mal înseamnă un pericol, potenţând sentimentul de solitudine şi
nelinişte, deoarece doar izolarea este cea care îi asigură liniştea sufletească

 Strofa a III-a
- senzaţiile se menţin, se amplifică starea de nelinişte, de angoasă şi spleen a eului
liric, rezultat al contopirii poetului cu vremea locuinţelor lacustre
- apare tendinţa de izolare, de retragere într-un spaţiu dat, dar şi într-un timp istoric
relativ determinat
- substantivul gol creează o anume stare de nevroză, reia ideea de neant, întărită de
versul Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc
- poetul se confundă cu începutul, lumea devenită neant dispare, singura certitudi-
ne rămânând senzaţiile simt(intuiţie lirică specific bacoviană);
- imaginea piloţilor grei simbolizează apăsarea: Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc
- apar aici două momente: - prezentul cu ritmul obsesiv al ploii
- trecutul îndepărtat când omul se claustra în locuinţele
lacustre

 Strofa a IV-a
- reia prima strofă, cu schimbarea versului 2, Tot tresărind, tot aşteptând, pentru a
sugera ideea de atemporalitate
- se menţine starea de copleşitoare dezolare, de nevroză a eului liric din cauza per-
manentelor pericole ce pândesc existenţa umană
- agasanta vrajă a ploii duce poetul la exasperare; dacă la început acesta percepe
ploaia, în final o simte, deci poetul se integrează în mediul prezentat; se face astfel
legătura între atmosfera de singurătate şi atmosfera ploii

- gerunziile cu valoare onomatopeică: plouând, plângând, aşteptând, tresărind:

- dau senzaţia de scurgere, de ploaie
- creează atmosfera monotonă de plictiseală, de melancolie
şi tristeţe
- realizează muzicalitatea textului
- apare în poezie paralelismul dintre sentiment(teamă, dezolare, singurătate) şi sim
bolul care întrupează acest sentiment=apa

G.Călinescu: - în Lacustră întâlnim „suprema condensare a teroarei de ud şi haluci

naţia unui diluviu ce izbeşte cu valuri de apă pe cel adormit”

- 46 -