COMBATEREA BULLYING-ULUI IN

SCOALA

Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi

asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare.
Bullying-ul este un comportament cu tentă agresivă întâlnit mai ales în
rândul copiilor de vârstă școlară, care implică un raport inegal de putere între
persoanele implicate. Astfel de comportamente au caracter repetitiv și ambii copii
implicați în proces pot suferi consecințe serioase și de lungă durată.

Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:

 un dezechilibru de putere: copilul care agresează își folosește puterea

pentru a controla sau a le face rău altora;
 caracter repetitiv: comportamentul agresiv se întâmplă des și are potențial
de a se repeta;
 caracter intenționat: cel care agresează are intenția de a-l răni pe celălalt.
(BAR LORENA)

Există 3 tipuri de bullying:

 bullying verbal: tachinări, injurii, comentarii nepotrivite cu tentă sexuală,

utilizarea sarcasmului, amenințări;
 bullying social, cu implicații asupra reputației cuiva și asupra relațiilor lui cu
cei din jur: a abandona o persoană cu rea intenție, a convinge alți copii să nu fie
prieteni cu o anumită persoană, răspândirea zvonurilor răutăcioase despre
cineva, a face pe cineva să se simtă jenat în public;
 bullying fizic: a lovi, a ciupi, a scuipa, a pune piedici, a împinge, a lua sau a
distruge lucrurile cuiva și alte gesturi fizice nepoliticoase.
Aceste tipuri de comportament pot fi întâlnite în timpul orelor de școală sau chiar
după finalizarea orelor. De asemenea, multe incidente pot fi întâlnite în spații de
joacă, pe terenul de sport, în mijloace de transport în comun, pe rețele de socializare
etc. (DASCALU ILINCA)

Care sunt „rolurile” în bullying?

 
În situațiile de bullying există mai multe roluri pe care copiii le manifestă: copii care
agresează, copii care sunt agresați, copii care asistă la manifestarea agresivă, copii
care încurajează gestul agresiv, copii care au rolul de a proteja victimele incidentelor
agresive.

Copiii care riscă să fie victimele bullying-ului au următoarele particularități:

 sunt considerați diferiți de colegii lor (fie sunt supraponderali sau
subponderali);
 poartă ochelari sau haine diferite de cele considerate potrivite în rândul
elevilor;
 pot fi copii noi în școală;
 sunt considerați incapabili pentru a se proteja de ceilalți;
 sunt melancolici, anxioși și pot avea stimă de sine scăzută;
 sunt mai puțin populari și au de obicei puțini prieteni.
Deși aceste criterii sunt îndeplinite de un anumit copil, acest lucru nu înseamnă că
va fi hărțuit în mod cert în viitor.

Copiii care sunt predispuși la a deveni agresori:

 sunt de obicei violenți și ușor de frustrat;
 au parte de mai puțină implicare din partea părinților și pot avea dificultăți în
mediul de acasă;
 pot avea intenții negative orientate spre ceilalți;
 au probleme în a urma niște reguli clar definite;
 consideră violența o experiență pozitivă și aparțin de obicei unui grup de copii
care manifestă agresivitate.

Copiii care au trecut prin incidente de bullying pot fi remarcați prin:

 răni;
 leziuni inexplicabile;
 haine, cărți, electronice pierdute sau distruse;
 dureri de cap și de abdomen frecvente;
 schimbări în comportamentul alimentar – lipsa poftei de mâncare sau pot veni
acasă înfometați pentru că nu au reușit să mănânce la școală;
 dificultăți în a adormi sau coșmaruri frecvente;
 deteriorarea rezultatelor școlare;
 interes scăzut pentru sarcini școlare;
 absența plăcerii de a merge la școală;
 evitarea situațiilor sociale;
 sentiment de lipsă de ajutor și pierderea încrederii în sine;
 comportamente auto-distructive precum fugitul de acasă, își fac rău singuri
sau au ideații de suicid.
De cele mai multe ori, acești copii au nevoie de suport din partea adulților prezenți
în viața lor. Poate cel mai important impact asupra copiilor îl poate avea inițial o
discuție cu părinții lor, astfel încât aceștia să ofere copiilor un cadru de înțelegere și
de securitate fizică și emoțională.
(LUPU MIHAI/ LUPU MARIA)
 Cum pot interveni părinții, cadrele didactice și alți adulți semnificativi
pentru a ajuta copiii să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți:

 oferă modele pozitive celor mici pentru a stabili relații de prietenie cu ceilalți
copii (mijloace plăcute de a solicita integrare în activități de grup – este important
să fie recompensat comportamentul adecvat);
 ajută copiii să înțeleagă consecințele anumitor acțiuni, pe măsura înțelegerii
lor. Încurajați copiii să comunice cu un adult în cazul în care sunt tratați de alți
copii într-o manieră care îi face să se simtă inconfortabil, triști, agitați sau dacă au
fost martori într-o situație în care alți copii au fost răniți;
 stabilesc reguli clare pentru comportament în grupuri de copii și monitorizează
cu grijă interacțiunile cu ceilalți copii oferind intervenții rapide pentru a opri
comportamente agresive.
Discuția părinți-copii, profesor-copii și consilierea specializată sunt metode de a
contribui semnificativ în dezvoltarea relațiilor sănătoase între copii. (NICA ARIANA)

Statistici Bullying:

În 2019, conform primului studiu sociologic desfășurat în România în rândul

copiilor, părinților și cadrelor didactice cu privire la existența bullyingului în școli,
comandat de Asociația Telefonul Copilului, 72% dintre elevi sunt victime ale acestui
fenomen, dar doar 40% dintre respondenți au avut curajul să își recunoască postura
de victimă.
51% dintre copiii victime apreciază ca principalul motiv pentru care au fost
agresați este aspectul fizic. 62% dintre victime au fost agresate de un alt elev, iar o
treime de un grup de elevi (33%).
42% dintre copiii martori la episoadele de bullying au intervenit în apărarea
victimei. Însă, întrebați cum au reacționat colegii lor după un astfel de gest de interes
social: 60% au considerat că a trecut neobservat comportamentul lor, 21% au fost
priviți drept eroi, 16% - drept turnători, iar 10% - au fost și ei apoi agresați.
O concluzie îngrijorătoare privind motivele pentru care un copil a agresat un
altul este că 50% dintre aceștia au considerat că victimele au meritat acest
tratament, 36% au afirmat că și ei au fost agresați de persoana respectivă și au
simțit nevoia să se răzbune, 29% au dorit să se impună, 15% consideră că mai mulți
colegi se comportă astfel cu acea persoană și au făcut și ei la fel, 11% au făcut-o ca
să se distreze, iar 6% au afirmat că astfel de comportamente sunt ceva obișnuit la ei
în școală și nu consideră că au făcut nimic deosebit.
La rândul lor, 7 din 10 profesori admit prezența fenomenului bullying în școala
unde profesează. În ceea ce privește măsurile care pot fi adoptate, 81% dintre elevi
consideră că este necesar ca profesorul/dirigintele să le vorbească despre bullying
în orele de curs, profesorii semnalând în unanimitate această necesitate, iar
programa școlară să prevadă detalii despre acest fenomen. 87% dintre părinți și
91% dintre cadrele didactice consideră că se impune adoptarea unor măsuri
legislative referitoare la prevenirea și intervenția în cazuri de bullying. (DASCALU
ILINCA)
 Pentru a preveni situatiile de Bullying la clasa noastra, am creat un
Regulament de Ordine Interioara:

1. Elevii se bucură de toate drepturile legale şi nici o activitate

din clasă nu le poate leza demnitatea, personalitatea sau propria
imagine.
2.   Elevii beneficiază de libertatea de informare şi de exprimare.