Calatoria pe timp de noapte

,,Este timpul’’, s-a gandit cartita.

Acestea fiind spuse, cartita a iesit din tunelul ei intunecos. Era ora 11:00
noaptea. Vietatea s-a dus la popandau, prietenul ei, si i-a batut la usa.
Popandaul, nerabdator si incantat, a deschis usa:
- Esti pregatita? a intrebat acesta.
- Sigur e o idee buna sa iesim afara? intreba curioasa cartita.
- Atat timp cat este noapte si pradatorii dorm, iar noi ne vom intoarce pana la
rasaritul soarelui, nu ar trebui sa intampinam nicio problema.
Peste cateva minute, erau afara din casele lor subterane. Cartita era atat de
uimita sa simta aerul proaspat si mirosul florilor parfumate, incat a si uitat ca
trebuia sa aiba grija la animalele periculoase de afara.
Deodata, cei doi prieteni au auzit sunete ciudate in departare. Fricosi, dar in
acelasi timp curiosi sa vada ce este dupa campul de flori sub care isi aveau
casutele, acestia au avansat cu pasi mici si silentiosi spre marginea campiei, de
unde se auzeau sunete slabe.
- Cine esti? au intrebat popandaul si cartita in sincron, atunci cand au intalnit o
vietate mica, firava, care se tara in padurea deasa care se invecina cu campia
de flori unde locuiau.
- Sunt un vierme pasnic, care nu face rau nimanui. Va implor sa nu ma mancati!
- Stai linistit, nu iti facem nimic! Am plecat sa exploram lumea din afara
casutelor noastre, spusera increzatori cei doi prieteni.
- De ce sunteti afara la ora aceasta tarzie? Intreba mirat viermele.
- Am vrut sa-i prezint cartitei lumea de afara, raspunse popandaul. Din pacate,
nu are o vedere foarte buna, fiindca a stat toata viata in tunelurile de sub
pamant, a continuat explicatia popandaul.
- Daca vreti, va pot insoti in calatoria voastra, s-a oferit viermele. Cunosc foarte
bine aceste tinuturi si va pot fi un ghid bun, alaturi de popandau, zise
taratoarea.
- Desigur! au spus cei doi prieteni. Dupa tine!
Insotiti de viermele care le-a devenit companion, cartita si popandaul au vizitat
Arborele Sacru, Iazul Fericirii si Tufisul Magic, care erau locuri populare in
padurea pe care o explorau impreuna cu noul lor prieten.
Deodata, uimiti, cei trei prieteni au vazut o vulpe roscata cum manca un biet
soricel care nu a reusit sa se apere de vicleanul animal. Vulpea era si dusmanul
lor, asa ca popandaul si cartita au luat-o la fuga spre casa lor, lasand in urma
toate minunile pe care le-au intalnit in scurta lor calatorie.
- Ma temeam de asta, a spus cartita intristata. Suntem nevoiti sa ne intoarcem
repede acasa ori riscam sa fim parte din masa de seara a vulpii.
Cartita s-a intors acasa, deloc suparata, fiindca a fost cea mai tare zi din viata
ei!