Teoria cunoașterii se bazează pe faptul că mediul Factorii – forțe motrice care provoacă, determină

înconjurător este obiectiv, existent și se dă un fenomen, un rezultat.

cunoașterii. Însuși procesul de cunoaștere este un
proces de reflectare a realității. Criteriul de
apreciere a cunoașterii este practica. Analiza ca
metodă a cunoașterii este strâns legată de
gândirea și recepționarea conștientă a mediului
înconjurător de către om. Gândirea nu este
altceva decât un lucru analitic al omului. Studierea
proceselor, fenomenelor din natură și societate
este imposibilă fără a precauta corelațiile dintre
părțile lor componente, fără analiză.
Prin analiză, în sensul îngust al cuvântului ca o
metodă de cunoaștere, se înțelege acea operație
logică de descompunere sau desfacere a unui
întreg (obiect, fenomen, proces) în elemente,
precum și stabilirea factorilor și a cauzelor, care l-
au generat în scopul relevării (reflectării) naturii,
locului, însemnătății și necesității lor în cadrul
întregului respectiv.
Însă pentru determinarea a ceea ce este principal,
caracteristic, ceea ce ține de latura internă a
obiectelor, fenomenelor și proceselor, de
manifestări esențiale ce au loc în adâncul acestora
este necesară îmbinarea analizei cu corelativul ei –
sinteza. Prin sinteză, ca metodă a cunoașterii, se
înțelege operația logică de reunire într-un singur
tot a elementelor, factorilor și cauzelor izolate
anterior pentru operația de analiză în scopul
dobândirii imaginii integrale a obiectului,
fenomenului sau procesului respectiv. În așa mod,
analiza în sensul larg al cuvântului, reprezintă o
examinare a obiectelor, fenomenelor, proceselor
în diversele lor forme de legătură și dependență.
Analiza economică studiază fenomenele din punct
de vedere economic, respectiv al consumului de
resurse și al rezultatelor obținute. De asemenea,
trebuie luate în considerație relațiile structural-
funcționale și a celor cauză-efect.
Obiectul analizei economice – activitățile sau
fenomenele din punct de vedere economic,
respectiv al consumului de resurse și al
rezultatelor obținute
Cauzele finale – împrejurări care în anumite
condiții explică apariția unui fenomen, starea și
evoluția acestuia.
Complexitatea analizei economice decurge și din
faptul că în economie există următoarele situații:
 -același efect poate fi produs din cauze diferite;
 -aceeași cauză poate produce efecte diferite;
 -efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a
complexului de factori sau forțe;
 -complexitatea și intensitatea cauzei pot
determina nu numai intensitatea
fenomenului dat, ci și calitatea lui;
 -în fenomenul analizat pot apărea însușiri pe care
nu le-a avut nici un element al fenomenului.
Analiza economică poate fi clasificată în mai multe
tipuri în funcție de diferite criterii, astfel:
a) după scopul urmărit:
- analiza pentru stabilirea obiectivelor;
- analiza de control a modului de execuție a
programelor.
b) după nivelul la care se desfășoară analiza:
- analiza microeconomică;
- analiza macroeconomică.
c) după raportul între momentul în care se
efectuează studiul și cel al desfășurării
fenomenului economic:
- analiza postfactum sau post operatorie (analiza
realizării obiectivelor);
- analiza previzională sau prospectivă.
d) luând în considerare examinarea și urmărirea
însușirilor esențiale sau a determinărilor
cantitative a fenomenelor:

Obiectul analizei economice a întreprinderilor – - analiza calitativă;

activitatea desfășurată, factorii care au influențat-
o într-un mod sau altul (favorabil sau defavorabil), - analiza cantitativă.
precum și căile de îmbunătățire a activității.
e) după modul de desfășurare:
Obiectul analizei economice – studierea sub
multiple aspecte a rezultatelor utilizării resurselor - analiza pe linia verigilor organizatorice (loc de
umane, materiale și financiare în diverse muncă, subdiviziune, întreprindere);
întreprinderi, la nivel micro sau macroeconomic, în
scopul descoperirii de noi posibilități (rezerve - analiza pe tematici (analiza costului, analiza
interne) de dezvoltare și perfecționare a activității rentabilității etc.).
economice desfășurate de acestea.
f) după modul de urmărire a fenomenelor în
timp:
Părțile componente ale obiectului analizei
economice sunt: indicatorii; factorii; rezervele
- analiza statică;
interne.
- analiza în dinamică.
Indicatorii analitici se deosebesc: în dependență
de unitatea de măsură (sau după formă): g) după criteriile de studiere a fenomenelor:

-unități naturale (m, kg, l, t); - analiza tehnico-economică;

-convenționale naturale (borcane convenționale); - analiza economico-financiară;

-de muncă (om-ore, om-zile); - analiza financiară.

-valorice (lei, mii lei).

după conținut:

-cantitativi – caracterizează dimensiunile analizei

economice în general și a proceselor și resurselor
în parte;

-calitativi – caracterizează eficiența economică la

nivel de entitate.

după gradul de generalizare:

-indicatori generali – caracterizează întregul

proces economic;

-indicatori particulari – caracterizează unele laturi

ale acestui proces. modul de calcul etc.