CONSILIEREA ÎN CARIERĂ, PRIMUL PAS SPRE MESERIA IDEALĂ

Orientarea și consilierea elevilor este un proces complex de pregatire și indrumare a elevilor, in

funcție de aptitudinile și interesele lor, spre acele forme de activitate scolara sau academice, care să
le permită să opteze spre anumite domenii profesionale.

Este necesar să se cunoasca personalitatea elevului, să se realizeze educarea sa in vederea alegerii

carierei, să fie informat cu privire la rețeaua școlara, la profesiile existente, să se consolideze si să se
îndrume efectiv. Cunoașterea personalității elevilor se efectuează prin intermediul unei conlucrări cu
profesorii diriginți, cu familia și chiar cu colectivul clasei din care face parte elevul. Activitatea
necesită un anumit timp și se apelează la metodele așa-zis clasice de cunoaștere, cum sunt:
observația, analiza rezultatelor activității elevilor, convorbirea, teste psihologice, eșantionatul,
analiza datelor biografice, autocaracterizarea și alte metode in funcție de fiecare caz in parte. Paralel
cu metodele expuse anterior psihologul școlar uzează și de analiza rezultatelor activității respectiv o
amanuntiță evaluare a produselor lor care sunt amprentate de individualitatea Eului propriu fiecarui
școlar in parte. Aceste produse specifice pot fi: compuneri, eseuri, compoziții artistice de tip plastic
respectiv picturi, desene, sculpturi, machete ori lucrări de tip artizanal, de tip muzical compoziții etc.
Toate acestea încununează un anumit stil de personalitate care este unică in felul ei și posedă calități
care-l individualizeaza pe fiecare elev în parte. Autocaracterizarea este o altă metodă de investigație
psihologică foarte apropiată de analiza datelor biografice și totuși distinctă. Ea constă într-o
introspecție profundă, greu accesibilă psihologului, este practic o sursă de informații proprii asupra
atitudinii elevului față de el insuși, o autoanaliză profundă corelată de o sinceritate specifică vârstei.
Educarea elevilor în vederea alegerii carierei, astfel încât acesta să efectueze opțiuni școlare și
profesionale realiste, presupune transmiterea și însușirea unor informații despre diferitele domenii
ale realității, formare de priceperi și deprinderi, dezvoltarea intereselor, a aptitudinilor generale și
speciale, formarea unor trăsături de caracter, volitive pozitive solicitate în profesia pentru care
opteaza elevul. Această activitate are un caracter permanent și vizează echilibrul între ceea ce vrea,
ceea ce poate și ceea ce trebuie să facă elevul. Conţinutul materialelor publicate în această revistă
reprezintă exclusiv responsabilitatea autorilor. Asociaţia EduFor Craiova nu este responsabilă pentru
modul în care conţinutul informaţiei va fi folosit. Orientarea şcolară şi profesională este procesul
maximei sincronizări dintre aspiraţiile personale şi cele sociale cu privire la muncă, privită ca sursă de
satisfacţii individuale şi ca mijloc de progres economic general, acest process presupunând
competenţă, competiţie, succes, eşec, învăţare, pregătire profesională continuă, asumare de
responsabilităţi. Aceasta vizează în mod explicit alegerea acelei filiere de educaţie şi formare
profesională de care elevul să beneficieze din plin şi cu cât mai puţine eşecuri. „Orientarea devine
simultan şcolară şi profesională” (Ghiviriga 1976) şi vizează împlinirea în timp a unei vocaţii ca
segment particular al unei personalităţi permanent dinamice. Procesul consilierii şi orientării şcolare
şi profesionale poate viza mai multe aspecte de natură: -Cognitivă: furnizarea de informaţii formarea
în tehnicile de căutare a unei forme de învăţământ adecvate în vederea continuării studiilor şi implicit
a unui loc de muncă; -Afectivă: ameliorarea imaginii de sine; -Cristalizarea unei aptitudini pozitive
faţă de muncă. Pentru a înţelege totul despre o meserie, elevii ar trebui să-i întrebe pe cei care o
exercită. Elevii ar putea apela la psihologul şcolar sau la diriginte să le faciliteze posibilitatea de a fi
pentru o vreme «umbra» unui profesionist de a cărui meserie sunt interesaţi. Consilierea în carieră îi
va ajuta pe elevii să își clarifice scopurile și aspirațiile, să își înțeleagă propriul profil educațional, să ia
decizii informate, să fie responsabili pentru propriile acțiuni, să își gestioneze cariera și procesul de
tranziție în diferite momente ale vieții. Astfel consilierea şi orientarea şcolară şi profesională se
întemeiază pe patru acţiuni fundamentale: Cunoaşterea personalităţii elevului; Educarea elevului în
vederea alegerii carierei; Cunoaşterea reţelei şcolare şi a lumii profesiunilor; Consilierea şi
îndrumarea efectivă a elevului Viitorul oricărei societăţi depinde de capacitatea sa de a se îngriji de
sănătatea şi bunăstarea următoarei generații. Noi, ca profesori, vom reuși să-i ajutăm pe elevii noștri
să se autodepăsească prin participarea la concursuri scolare, olimpiade și alte activități
extracuriculare care să implice un hobby sau o pasiune care poate duce catre o viitoare carieră.
Principalele mijloace utilizate în orientarea școlară și profesională, modernizate, actualizate și
integrate în noile conținuturi ale învățămantului sunt:  vizitarea altor școli, universități, întreprinderi
și instituții în scopul cunoașterii, informării, orientării  efectuarea de exerciții de autocunoaștere și
interevaluare desfășurate in clasă  discutarea preocupărilor de timp liber, a hobby-urilor, pasiunilor
personale  prezentarea profesiilor părinților  invitarea în școală de personalități, oameni de diferite
profesii și prezentarea activității lor  analizarea diferitelor lucrări, cărți, articole, emisiuni de radio și
televiziune, filme documentare, ziare specializate în reportaje economice și despre munca, a ziarelor
de reclamă și a rubricilor de anunțuri etc. care au conținuturi ajutătoare Consilierii si Orientării 
încurajarea participării elevilor la cercurile de specialitate organizate in scoală și/sau în afara acesteia
 invitarea de directori de sc. profesionale, de licee, rectori din instituțiile de învățămant superior 
organizarea de întâlniri cu foști elevi ai școlii și care au realizări profesionale remarcabile  simularea
în clasă a diferitelor contexte de viață și profesionale Conţinutul materialelor publicate în această
revistă reprezintă exclusiv responsabilitatea autorilor. Asociaţia EduFor Craiova nu este responsabilă
pentru modul în care conţinutul informaţiei va fi folosit.  organizarea de întălniri comune elevi,
părinți, profesori pe teme de Consiliere si Orientare. Unul din elementele importante pentru
managementul carierei este, asa cum am arătat deja, cunoașterea de sine. În continuare voi detalia
acele aspecte care au o relevanţă mai mare pentru deciziile de carieră, chiar dacă autocunoașterea
nu se oprește doar la acestea. a) Interesele–reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane
pentru anumite domenii de cunoștinţe sau de activitate. El constituie unul din elementele importante
de decizie în carieră. Preferinţele pentru anumite domenii de cunoaștere și activităţi, favorizează
alegerea ocupaţiilor în care aceste interese pot fi valorificate, Modalităţi de investigare a intereselor:
1) reflectarea sistematică asupra alegerilor anterioare; 2) inventarele de interese, instrumentele cele
mai utilizate în intervenţiile de orientare. Inventarele de interese au adesea și variante care se pot
auto-administra și pot fi utilizate în autocunoaștere, spre exemplu Chestionarul de interese bazat pe
teoria lui Holland. b)Valorile–reprezintă convingerile bazale ale indivizilor. Ele sunt surse
motivaţionale și ale standardelor individuale de performanţă într-un anumit domeniu. Modalităţi de
investigare a valorilor personale: 1) Ierarhizarea unor valori date; 2) Analiza alegerilor anterioare; 3)
Utilizarea discreţionară a timpului; 4) Analiza fanteziilor personale legate de carieră; 5) Identificarea
modelelor. c)Caracteristicile de personalitate–reprezintă pattern-uri tipice de gândire,
comportament, afectivitate și relaţionare pe care le manifestă o persoană. Simţul comun spune că
personalitatea este variabila centrală, determinant în alegerea și adaptarea la carieră. Persoane cu
caracteristici de personalitate similare pot să aibă performanţe bune și să fie mulţumiţi în ocupaţii
diferite, așa cum persoane cu caracteristici diferite pot prefera aceeași ocupaţie sau ocupaţii similare.
Aceasta deoarece comportamentul nostru este determinat nu doar de caracteristicile noastre
personale, ci și de caracteristicile mediului în care se desfăoșară. O modalitate uzitată de a corela
caracteristicile de personalitate cu mediile ocupaţionale este evaluarea acestora pe patru dimensiuni
bipolare (tipologia lui Jung). Este important ca adolescenţii să înţeleagă relaţia mediate care există
între aceste caracteristici de personalitate i mediile de muncă. d)Aptitudini și deprinderi Aptitudinea
reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa și a obţine performanţă într-un anumit domeniu.
Dezvoltată prin învăţare și exersare, aptitudinea devine abilitate, iar prin aplicare în practică si
automatizare, abilitatea devine deprindere. Modalităţi de identificare a aptitudinilor: 1) Inventarierea
activităţilor pe care o persoană știe/poate să le facă, cel puţin la un nivel mediu și fără un efort
deosebit; 2) Completarea unor chestionare special destinate identificării acestora. În majoritatea
cazurilor chestionarele de aptitudini fac trimitere la domeniile ocupaţionale care se valorifică.
Cunoasterea, informarea și educarea elevilor constituie un sistem a carui rezultanta este consilierea
și indrumarea. Direcțiile de evoluție vizează orientarea educativă, legatura dintre orientarea școlară
și orientarea profesională și integrarea lor în învățământ.