I.

Serviciile în economia imaterialului

1/Dinamica axelor relaţionale din economia mondială
Economia agricola: OM – NATURA
Economia industriala: OM - MASINA
Economia imateriala: OM - IDEI / SERVICII / IMAGINI

Ascensiunea imaterialului
•Inversarea relaţiei material-imaterial cuprinde cererea- consumul-activele- producţia – costurile
comerţul
•Suportul economiei mondiale a basculat spre imaterial care cuprinde: informaţii, creaţii, capital,
servicii, resurse umane
•Consumul este determinat predominant de factorii subiectivi în detrimentul celor obiectivi
•Externalizarea se substituie treptat delocalizării = firma reţea, virtuală, vidă (hollow) noul
model de organizare, gestiune şi management al firmei
•STRATEGIA DEMATERIALIZĂRII catalizator şi suport al GLOBALIZĂRII în special prin
intermediul serviciilor

Procesul Dematerializării – Economia imaterială

 S-a extins asupra tuturor sectoarelor economice şi asupra tuturor ţărilor
 A determinat apariţia unor noi tehnici comerciale, soluţii de management
 Producţia imaterială nu are limite fizice
 Spaţiul îşi pierde din semnificaţie
 Timpul reprezintă atât unitate de măsură cât şi resursă- factor limitativ
 Esenţa economiei imateriale este marcată de excesul de capacitate şi redundanţă
 Serviciile sunt reprezentantul perceptibil al economiei imateriale având toate
caracteristicile acesteia

Logica dematerializării: sumar / Cele 2 lumi

Industrială
 Resurse limitate
 Producţie
 Output palpabil
 Fiabilitate
 Eficienţă
 Stabilitate
 Anonimat
 Secvenţialitate
Imaterială
 Abundenţa de resurse
 Tranzacţii
 Obsolenţă
 Redundanţă
 Volatilitate
 Personalizare
 Suprapunere
Dimensiunile economiei imateriale
-Active intangibile
Resurse şi factori de producţie
- Activităţi imateriale cu deosebire activităţi de SERVICII
Logica dematerializări
- Artefacte :Obiecte de consum final
Sistemul imaterial funcţionează conform unor noi reguli şi principii:
- De organizare a pieţelor
- De comportament economic
- De stabilire şi formare a valorii
- De organizarea afacerilor,
- De concurenţă
- De stabilire a preţurilor
3 A : structura economiei imateriale
1.Active Intangibile:
-Brevete
-Licenţe
-Marca
-Know-how
-Cultura corporaţiei
-Capital uman
-Reputaţie
-Clientelă

2.Activităţi Imateriale:
- Cercetare
- Programare
- Proiectare
- Publicitate
- Intermediere
- Turism
- Consultanţă
- Divertisment
- Comunicaţii

3. Artefacte - Proiecte
- Programe informatice
- Schiţe, rapoarte
- Clip publicitar
- Produse financiare
- Programe turistice
- Studii
- Spectacole, filme
- Transmisiuni de informaţii
11/17/2007 cc 10
1.Activele intangibile/ imateriale
Definiţia contabilă:
Surse non-monetare de beneficii economice viitoare pentru entitatea ce le deţine:
• sunt separabile, individualizabile,
• nu au substanţă materială,
• au o existenţă limitată în timp,
• au valoare de piaţă proprie,
• valoarea se modifica in timp pana la anulare
• sunt deţinute ori controlate de firmă ca rezultat al unor tranzacţii,
evenimente anterioare sau sunt dezvoltate în interiorul firmei, având costuri uşor
de determinat.
Definiţia managerială:
Surse imateriale de valoare, ca rezultat al inovaţiei, organizării afacerilor, aptitudinilor şi
cunoştinţelor capitalului uman.
1.Activele intangibile/ imateriale
o Marca
o de produs
o de fabrică
o Proprietatea intelectuală: patente, brevete, knowhow
o Drepturi de autor
o Licenţe
o Capitalul uman
o Cultura firmei
o Informaţia
o Relaţiile cu clienţii şi furnizorii

1.Activele intangibile / imateriale – caracteristici

o foarte eterogene – între categorii, dar şi în interiorul aceleiaşi categorii

o capacitatea de a genera venituri este mai incertă decât în cazul activelor
corporale
o dificil de identificat şi individualizat
o interacţionează între ele
o nu se supun regulilor clasice de amortizare
o generează probleme specifice legate de proprietatea asupra lor

1.Structura Activelor Intangibile/ Imateriale

 Drepturi înregistrate de proprietate intelectuală- PATENTE, MARCĂ, DESIGN
Protejate legal în mod explicit
 Active intelectuale-procedee, soluţii, baze de date, formule, schiţe, desene, etc
 Codificate, cu caracter confidenţial dar ne-protejate legal în mod explicit
 Capital intelectual- calificare, capital de cunoaştere, cultura organizaţională,
furnizorii şi clientela fidelizată, reputaţia firmei, imaginea, etc
 Necodificate, ne-protejate legal dar apărate de firmă cu mijloace specifice

Valoarea imaterială a companiei depinde, în esenţă, de factori :

• Companiile sunt cumpărate la un preţ care cuprinde valoarea lor de
bilanţ (valoarea trecută cumulată) la care se adaugă capacitatea estimată a
firmei de a creea valoare în viitor « goodwill ».
• Valoarea companiei = Valoarea netă contabilă (1/3)+ valoarea
imaterială (2/3)

1.Situaţii care necesită evaluarea activelor imateriale

Fuziuni, achiziţii, vânzări de companii;
Vânzarea, cumpărarea, licenţierea unor active intangibile
individualizabile/distincte;
Acţiuni judecătoreşti ca urmare a unor încălcări ale DPI;
Calculul taxelor şi impozitelor;
Alianţe strategice;
Managementul cercetării-dezvoltării.

1.Evaluarea activelor imateriale

 Costurile R&D ale posesorului
 Costurile de transfer ca o compensare a pierderii exclusivităţii
 Valoarea de piaţă: surplusul de vânzări sau profit obtenabil
 Costurile de oportunitate: compensarea unui alte modalităţi de valorificare
  Costurile de consecinţă: decurg din deconspirarea informaţiei
 Normele industriale

11/17/2007 cc 18
2.Activităţi înscrise în economia imaterială
 Creaţie: idei, informaţii, imagine, reputaţie,soluţii, artă
 Prelucrare: multiplicare, stocare, diseminare,prestare, evaluare
 Educare, informare
 Prestare: servicii comerciale
 Comunicare: Media
 Manipulare a emoţionalului : spectacole, publicitate.. prin asocierea
spectacularului cu raţionalul

3. Artefactele imateriale

 originalele create de autori, compozitori, arhitecţi, ingineri, designer-i,

programatori, producători etc. –intangibile, lipsite de dimensiune fizică sau
coordonate spaţiale proprii şi, în consecinţă, înregistrate sau stocate pe suporturi fizice
( hârtie, film, casete, discuri etc. ).
 Devin mărfuri odată cu lansarea lor pe piaţă de către creatori / prestatori sau
comercianţi.
 Valoarea lor de piaţă este determinată de factori subiectivi asociaţi celor
tradiţionali (c/o)

 toate artefactele sunt produse combinate, reunind conţinut intangibil şi suport

fizic sau un set de
astfel de suporturi
 acelaşi conţinut poate fi uşor multiplicat, cu costuri mici şi asociat unor suporturi
diferite dând naştere
la artefacte diferite
 Disocierea între conţinut şi suport a dus la proliferarea artefactelor imateriale ca
efect al:
 eliminării constrângerilor de capacitate ce limitau consumul
 diversificării şi multiplicării artefactelor grupate în “familii” cu acelaşi conţinut
 11/17/2007 cc 21
3.Artefactele imateriale - caracteristici- entităţi:
• asupra cărora poate fi stabilit un drept de proprietate
• cu valoare economică pentru deţinătorul lor
• intangibile – nu au dimensiuni fizice sau coordonate spaţiale
• pot fi copiate (multiplicate nelimitat)
• pot fi tranzacţionate similar cu bunurile
• pot fi transmise pe cale electronică - dreptul de proprietate:
• poate fi transferat
• Este recunoscut juridic prin drept de autor sau patent (DPI)

Caracteristici ale consumului:

- se consumă împreună cu alte produse, tangibile sau intangibile - joint
- acelaşi artefact poate fi consumat în mod repetat de către acelaşi consumator sau de
consumatori diferiţi - non-destructive
- consumul unei persoane nu diminuează consumul altei persoane - non-subtractive (or non-
rival)
Stabilirea preţului – deobicei aleatorie
• Costurile de producţie sunt influenţate de următoarele:
• Consumul de masă nu presupune producţia de masă
• Producţia de masă nu se regăseşte înreducerea costurilor
• Costurile factorilor şi valoarea transmisă de actul de creaţie
• Recuperarea costurilor marcată de Uşurinţa copierii, partajării
• Amortizarea se produce la nivelul activelor imateriale şi are termene, viteză şi
reguli specifice

TARISISTEMUL IMATERIALULUI
 5 dimensiuni:
1. Modalitatea de plată
2. Contrapartida
3. Principiul de formare şi dinamica preţurilor
4. Frecvenţa variaţiilor tarifare
5. Structura plăţii
 Negocierea preţurilor ...la nivel planetar:
 Preţ în timp real
 ...şi individualizare

11. MODALITATEA DE PLATĂ:

 DIRECTĂ (UTILIZATOR -CONSUMATOR)
 INVERSĂ (DE CĂTRE PRODUCĂTOR)
 INDIRECTĂ (DE CĂTRE UN TERŢ)
 DIFUZĂ (CONTRIBUABILI)
 COMBINATĂ
2. CONTRAPARTIDA:
 VÂNZARE (SUPORT FIZIC)
 DREPT DE ACCES
 UTILIZARE TEMPORARĂ A UNEI REŢELE
 TRANZACŢIE
 MIXTĂ

3. PRINCIPIUL DE FORMARE ŞI DINAMICAPREŢURILOR:

 DISCRETIONAR
 OPTIMIZAREA UTILIZĂRII UNEI REŢELE
 INTENSITATEA UTILIZĂRII (UNITĂŢI DE TIMP)
 FUNCŢIE DE RESURSELE UTILIZATE, EFORTURILE ŞI CALIFICAREA PRESTATORULUI
 UTILITATE
 MIXT
4. FRECVENŢA VARIAŢIEI TARIFARE:
 NULĂ
 CONTINUĂ
 PERIODICĂ
5. STRUCTURA PLĂŢII:
 SINTETICĂ /GLOBALĂ
 ANALITICĂ/DISOCIATĂ

11/17/2007 cc 28
Consecinţele dematerializării economiei mondiale :
  Dominanta economică este abundenţa...supraabundenţă... hiper-abundenţă
 cu informaţie – “infoglut”
 acumulări
 noi cerinţe şi noi modele de consum:
 Zapping
 Surfing
 Browsing
 Noi oferte - produse care le înlocuiesc pe cele existente
 Canibalizare (proces continuu de înnoire a nomenclatorului)

Noi şi multiple forme de relaţii intra

şi inter
 adâncirea concurenţei – adoptarea de noi strategii: diferenţiere, ritm
crescut de înnoire, personalizare
 în procesul de producţie – fazele intensive în cunoştinţe devin cele mai
importante
 la nivelul firmei – noi forme de organizare – firma reţea – relaţii inter-
reţele
Relevantă pentru competitivitatea firmei –analiza reţelei din care aceasta face
parteirm

ĂReţeaua
Strategie de micşorare a costurilor
Ansamblu de infrastructuri destinate comunicării şi distribuţiei fluxurilor
Sistem relaţional între entităţi cu origine sau interese comune
Îndeplinesc 3 funcţii în economia imaterialului: distribuţie, comunicare, funcţionare
Componentele reţelei: infrastructura fizică, conţinut tangibil/intangibil, reguli de
funcţionare, sistem de control

Nou concept economic: relaţia material – imaterial la nivelul mărfii

(compacks/joints)
• Consultanţă
• Servicii bancare
• Servicii educaţionale
• Transport aerian
• Servicii tehnice
• Turism
• Soft Drinks
• Cosmetice
• Confecţii
• Cafea

Transformarea unor valori materiale în suporturi ale valorilor imateriale

35
Serviciile :
• Activităţi ale unor agenţi economici(prestatori), în interacţiune cu beneficiari sau
consumatori(B/C) şi la cererea acestora, de modificare a stării (S) a unor obiecte sau
persoane cu scopul de a crea o nouă valoare sau o nouă utilitate (V/U).
• Prezintă o mare eterogenitate

Serviciile – definiţie
3 aspecte esenţiale:
• prestaţia se realizează prin relaţia directă între prestator şi consumator
 • activitatea vizează
• transformarea/remedierea/menţinerea unei stări
• serviciul există numai prin efectul său asupra unei realităţi (persoană, bun,
informaţie),ceea ce face imposibilă reproducerea sa în mod identic, din punctul de
vedere al rezultatelor prestaţiei.

Serviciile – caracteristici

 INTANGIBILITATEA
 RELAŢIONALITATEA  IMPOSIBILITATEA
APROPRIERII
 ETEROGENITATEA / VARIABILITATEA
 PERISABILITATEA

A. Intangibilitatea (1)
Ponderea elementelor materiale şi imateriale - combinaţii:
- Prestaţia serviciului <- consum intermediar material sau utilizarea unor componente
materiale – cadru de desfăşurare a unei activităţi de servicii;
- Activitatea cu dominantă imaterială -> rezultat un produs material uşor reproductibil –
carte, dischetă
- Serviciul este standardizat, dimensiunea imaterială tinde să se estompeze: transport
- Produsul material încorporează cunoştinţe sau informaţii specifice: garanţii, service
- Produsul material necesită, pe lângă cunoştinţe legate de producerea lui, consumuri
intermediare imateriale – cazul producţiei industriale.

11/17/2007 cc 40
Intangibilitatea (2)
Consumatorii – au dificultăţi in evaluarea serviciilor concurente:
 sesizează ca se confrunta cu un risc
 acorda o importanţă deosebită surselor de informare
 folosesc preţul ca reper pentru definirea calităţii
 Producătorii - tind să diminueze complexitatea serviciilor oferite:
 pun accentul pe reperele tangibile ale mijloacelor de producere a serviciilor
 dezvoltă comunicarea directă cu consumatorul
 se preocupa de diferenţierea calităţii serviciilor faţă de concurenţă

11/17/2007 cc 42
B. Relaţionalitatea (1)
• Consumatorii - conştientizează rolul lor de co-producători
• devin uneori şi co-consumatori pentru acelaşi serviciu alături de alţi consumatori
• dezvoltă o reacţie de dependenţă faţă de anumiţi producători
• Producătorii - depun eforturi pentru a decala consumul faţă de producţie
• controlează calitatea relaţionalităţii
• ameliorează sistemul de livrare pentru a-şi micşora dependenţa faţă de
consumatori

C. Variabilitatea
 Consecinţă a relaţionalităţii calitatea relaţionalităţi
 Diferenţe calitative de la un ciclu de producţie la altul
 Între ofertanţi - comparativitate redusă/ opacitatea ofertei pe plan calitativ
factor de risc
  Standardizarea dificilă sau imposibilă nu se poate adopta strategia de masă

D. Perisabilitatea & imposibilitatea aproprierii

 Factorii de producţie nu produc valoare decât prin şi odată cu consumul

 Consumul – prima etapă a procesului de valorizare
 Efectul util nu exista decât în prezenţa consumatorului
 Perisabilitatea – se referă în mod special la factorii de producţie si NU la rezultatul
procesului de producţie

Consecinţă a celor 4 particularităţi :

E. Imposibilitatea aproprierii: nu poate fi demonstrat dreptul de proprietate asupra
unui serviciu nici de către prestator şi nici de către beneficiar

Concluzii: Factorii care determină integrarea industriei cu serviciile (1)

 Creşterea economică- creşterea profiturilor companiilor– creşterea veniturilor
individuale
 Progresul tehnic, dezvoltarea tehnicii de calcul, creşterea productivităţii în industrie,
creşterea
timpului destinat creativităţii
 Elasticitatea supraunitară a cererii de servicii în raport cu veniturile
 Deplasarea consumului individual de la consumul de produse spre cel de servicii şi de la
acoperirea necesităţilor la generarea de satisfacţii

1Concluzii (2)
 Creşterea ponderii activelor intangibile, generate de sectorul de servicii, în
produsele industriale.
 Specializarea companiilor în activităţi ce “produc”active intangibile.
 Stabilirea de relaţii fundamentate juridic şi organizatoric între companiile
industriale şi cele de servicii
 Fragmentarea producţiei este însoţită de fragmentarea în servicii
 Noua diviziune a muncii “intraservicii”

Tendinţe tehnice: “Fragmentarea”- descompunerea serviciilor

De ex. Fragmentarea serviciilor medicale

• Servicii de programare a clientelei etc.
• Servicii de investigare
• Servicii de diagnosticare
• Servicii de prescriere a reţetelor medicale
• Servicii de procurare a medicamentelor
• Servicii de plată
• Servicii de afişare Web

Bunuri vs servicii

• BUNURI

 BUNUL ESTE FABRICAT INAINTE DE A INTRA PE PIATA

 PERFORMANTA SI CALITATEA SUNT CONTROLATE DE PRODUCATOR
  PRODUCATORUL CONTROLEAZA REZULTATUL SI ESTE RESPONSABIL DE ACESTA
 VALOAREA DE SCHIMB ESTE DETERMINANTUL UTILITATII
 BUNURILE SE SCHIMBA PE PIATA, CE ARE ROL DE A REGLA C-O

• SERVICII

 SERVICIUL NU EXISTA INAINTE, ESTE CREAT PE MASURA DERULARII PRESTATIEI

 PERFORMANTA SI CALITATEA SUNT RESPONSABILITATEA PRODUCATORULUI SI
CONSUMATORULUI
 NU SE POATE VORBI DESPRE UN VERITABIL CONTROL AL CALITATII
 PRODUCATORUL NU POATE GARANTA REZULTATUL
 UTILITATEA ESTE DETERMINANTUL VALORII DE SCHIMB
 PIATA ISI PIERDE ROLUL DE REGLATOR AL PRETURILOR (mana invizibila)
 NEGOCIEREA SI INFORMATIA SUNT INSTRUMENTELE DE FORMARE A PRETURILOR

Produs – serviciu

• Intensiv în informaţii
• Dificil de stocat şi transportat
• Imaterial/intangibil
• Diversitate mare
• Perfect adaptat cerinţelor consumatorului
• Valoarea este dată de input-ul de forţă de muncă
• Nu se concurează reciproc
• Calitatea produsului depinde şi de calitatea consumatorului
• Procesele şi produsele sunt dificil de diferenţiat
• Proprietatea intelectuală este dificil de protejat; sunt uşor de imitat.
• Reputaţia este crucială

Producţia de servicii

• Imaterială
• Asemănătoare celei artizanale
• Intensivă în muncă
• „La comandă”
• Economii de scară reduse
• Input-uri materiale intermediare foarte multe sau foarte puţine
• Inclusă în alte producţii
• Aparent fără motivaţii de schimbare/transformare
• Implicarea intensă a utilizatorului – eterogenitate

Pieţe de servicii

• Serviciile au valoare de utilizare, dar nu de schimb

• Co-producţie producător-consumator, tranzacţionarea şi consumul nu se pot separa
• Distribuţie în reţele închise
• Nu se pot transporta
• Dificultatea aproprierii
• Perisabile
• Copiere facilă; costul marginal al producţiei neglijabil;
• Fără preţ de piaţă
 • Preţul este compensarea directă a input-ului de forţă de muncă
• Reglementare publică şi profesională

Consumul de servicii

• Încredere în relaţia utilizator-producător

• Producţia şi consumul simultane
• Consumul şi producţia în acelaşi loc
• Utilitate specifică consumatorului
• Satisfac dorinţe de ordin psihologic

CLASIFICAREA SERVICIILOR

Abordare tradiţională:
Clasificarea Internaţională Standard a activităţilor economice elaborată de Comisiade
Statistică a Naţiunilor Unite – gruparea activităţilor economice pentru a se obţine clase
omogene.
 comerţ cu ridicata şi cu amănuntul;
 hoteluri şi restaurante; (HORECA)
 transport, depozitare şi comunicaţii;
 intermediere financiară;
 servicii de afaceri, imobiliare şi închirieri;
 administraţie publică şi apărare;
 asigurări sociale obligatorii;
 educaţie;
 sănătate şi servicii în folosul comunităţii;
 alte servicii sociale, comunitare şi personale;
 activităţi ale personalului angajat în gospodării personale;
 activităţi ale organelor şi organismelor extrateritoriale.

Criterii de clasificare:
 Specificul procesului de prestare: bancare, turistice, distribuţie....
 Funcţia serviciilor: financiare, de producţie, de consum......
 Categoria de informaţii: juridice, medicale, tehnice.....
 Utilitatea: de prevenire a riscurilor, de plată, confort personal, întreţinere tehnică......
 Relaţia cu utilizatorul final: intermediare şi finale
 Gradul de prelucrare sau complexitatea lor: sistemul ISIC 138 servicii pure grupate
în 6 categorii; sistemul CPC: înregistrează “produse servicii”- (600 de categorii) folosit la
negocierile Rundei Uruguay pentru liberalizarea tranzacţiilor

Serviciile în cadrul ciclului de producţie

• un input de servicii e necesar la fiecare stadiu al procesului de producţie.

• serviciile au devenit o sursă majoră de valoare adăugată.
• contribuţia serviciilor la competitivitatea produselor este generală, şi se aplică la
întreg ciclul de producţie.
 • pe măsură ce ciclul de producţie se extinde, serviciile sunt responsabile de o
proporţie din ce în ce mai mare din valoarea adăugată a produsului

Criteriul relaţiei cu activitatea principală

SERVICII ÎN AMONTELE PROCESULUI DE PRODUCŢIE

 Input-uri de servicii anterioare procesului de producţie (studii de fezabilitate, capital de risc,
concepţia şi design-ul produsului, cercetare de piaţă)

SERVICII PRESTATE ÎN CADRUL PROCESULUI DE PRODUCŢIE

 Input-uri de servicii integrate în procesul de producţie (controlul calităţii, al echipamentelor,
leasing, logistica contractării de materiale, întreţinere şi reparaţii).

SERVICII ÎN AVALUL PROCESULUI DE PRODUCŢIE

 Input-uri se servicii post-producţie, necesare definitivării vânzărilor (publicitate, distribuţie,
transport). în cele mai multe cazuri, mare parte a profiturilor se obţin din servicii suplimentare
asociate produsului (întreţinere, reparaţii,pregătirea personalului).
SERVICII PRESTATE ÎN PARALEL CU PROCESUL DE PRODUCŢIE
 Input-uri de servicii necesare operării unei firme (contabilitate, consiliere juridica,
managementul resurselor umane, telecomunicaţii, soft,. asigurare, finanţe, servicii imobiliare,
securitate, catering,
curăţenie).

CLASIFICAREA SERVICIILOR

Sisteme alternative:
 servicii de producţie / de consum
 servicii comercializabile /necomercializabile
 servicii standardizate / individualizate
 servicii PPS / LDS
 servicii fizice, centrate pe persoane, informaţionale
 servicii B2B, B2C
 clasificare OCDE
 clasificare GATS

Cele 12 categorii de servicii conform clasificarii GATS

Sectorul de servicii - Activitati de servicii

1.Servicii de afaceri
• Servicii profesionale
• Servicii informationale
• Servicii de cercetare-dezvoltare
• Servicii imobiliare
• Servicii de inchiriere si leasing
• Alte servicii de afaceri

2.Servicii de comunicatii
• Servicii postale
• Servicii de curierat
• Servicii de telecomunicatii
• Servicii audiovizuale
• Alte servicii

3.Servicii de constructii si engineering

4.Servicii de distributie
• Servicii ale agentilor/comisionarilor
• Servicii de comercializare en-gros
• Servicii de comercializare en-detail
• Servicii de fransiza
• Alte servicii

5.Servicii educationale

6.Servicii de mediu

7.Servicii financiare
• Servicii de asigurari
• Servicii bancare
• Alte servicii financiare

8.Servicii medicale

9.Servicii turistice
• Servicii hoteliere
• Servicii ale agentilor de turism si touroperatorilor
• Servicii ale ghizilor turistici
• Alte servicii turistice

10.Servicii recreative, culturale si sportive

• Servicii de divertisment (inclusiv teatre, concerte, circ)
• Servicii ale agentiilor de stiri
• Servicii ale librariilor, arhivelor, muzeelor si alte servicii culturale
• Servicii sportive
• Alte servicii de divertisment

11.Servicii de transport
• Servicii de transport maritim
• Servicii de transport pe ape interioare
• Servicii de transport aerian
• Servicii de transport in spatiu
• Servicii de transport feroviar
• Servicii de transport rutier
• Servicii de transport prin conducte
• Servicii auxiliare transportului
• Alte servicii de transport

12.Alte servicii

II. Pătrunderea firmei de servicii pe piaţă

ANTRENAREA UNEI FIRME PE PIAŢA SERVICIILOR

Prin internalizarea prestaţiilor necesare (cercetare, publictate, etc)în calitate de prestator
şi eventual vânzător
Prin externalizarea prestaţiilor = acoperirea necesarului de pe piaţă în calitate de
cumpărător
Prin ambele căi în diferite proporţii , diferenţiat pe categorii de prestaţii
Prin INTERNAŢIONALIZAREA FIRMEI în calitate de exportator specializat sau de
intermediar în comerţul cu servicii.

Variante ale externalizării

- utilizarea de forţa de munca din exterior.

- activităţi desfăşurate in mod tradiţional in interiorul firmei, ce sunt subcontractate unor
prestatori externi.
- utilizarea unor resurse din exterior pentru a completa necesarul de resurse al
companiei.
- utilizarea în scop strategic a unor resurse din exteriorul firmei pentru a putea continua
activităţile
curente şi tradiţionale în care s’a specializat şi pentru care deţine resurse şi/sau un
avantaj competitiv.

A nu se confunda cu subcontractarea: externalizarea implică restructurarea întregii

corporaţii în jurul competenţelor strategice şi reţelei de contractanţi externi.

Avantajele optiunii de externalizare sunt:

1.specializarea intreprinderii pe principalul sau obiectiv de activitate, cel care ii asigura si
cel mai ridicat profit si degrevarea de activitati in care nu obtinea profituri;
2.adoptarea unei structuri organizatorice mai functionale, adaptate unei anumite optiuni
de intgrare: aparitia asa numitelor companii modularem companii retea, companii
cognitive, companii virtuale;
3.flexibilitate in acoperirea necesitatilor de servicii – micii furnizori, firmele-sursa ale
serviciilor, se pot adapta mai usor la modificarea necesitatilor de servicii ale intreprinderii
consumatoare de servicii;
4.redirectionarea resurselor intreprinderii spre activitati mai importante;
5.reducerea costurilor (Anderson raporteaza chiar o reducere de la 10% la 30%.

Dezacantajele optiunii de externalizare (se pot formula ca fiind costuri ale externalizarii )
1.pierderea, in timp, a competentelor, calificarii si renumelui in prestarea anumitor servicii iar prin
dependenta fata de sursele externe firma devine mai vulnerabila;
2.slabirea capacitatii inovatoare, creative;
3.costurile economice propriu-zise ale tranzactiilor;
4.costuri sociale- disponibilizarea personalului
5.in cazul unei externalizari excesive, riscul de „drenare” a activitatilor economice delocalizate
(„hollowing-up”), compania reducandu-si functiile.
De ex. BMW, General Motors, Benetton, Amoco, Nike, Mark & Spencer.

Avantajele optiunii de internationalizare

1.scuteste intreprinderea de costurile tranzactiei
2.micsoreaza efortul si riscul alegerii unui partener,
3.exclude riscul obtinerii unui serviciu standard, ne-adecvat necesitatilor sale.
4.firma detine a priori dreptul de proprietate asupra serviciului
5.serviciile devin active specifice ale intreprinderii si se adauga activelor imateriale ) ca servicii
informationale, de publicitate, de cercetare, consultanta),
6.serviciile sunt personalizate pe baza informatiilor detinute de firma si pot fi continuu imbogatite.
7.avantajele de cost, amplificate de internalizarea pe verticala, au ca sursa reducerea costurilor
tehnice si/sau a celor de tranzactie. Firma va internaliza acele activitati al caror cost de productie este
inferior celui de tranzactie.

In concluzie:
1.Intreprinderile isi externalizeaza o parte a activitatilor de servicii din motive care tin de
caracterisiticile profesiilor si natura informatiilor necesare;
2.Prestarea serviciilor poate fi realizata si prin co-productie sau sub-contractare, fiind dificil de
departajat solutia internalizarii de cea a externalizarii serviciilor;
3.Pentru a eficienta coproductia presupune dezvoltarea in cadrul intreprinderii a propriilor competente
necesare adaptarii serviciilor obtinute pe piata la necesitatile intreprinderii. Distinctia intre „a face” si a
cere altuia „sa faca” dispare sau cele doua actiune sunt combinate intr-o a treia cale. In acest fel
relatia de serviciu tinde sa semneze cu relatia de cooperare.
4.Pentru a fi eficienta, solutia sub-contractariii trebuie sa genereze economii de costuri in raport cu
solutia internalizarii. In aceeasi idee, trebuie optat intre sub-contractarea de capacitate, ultima fiind mai
des utilizata in cazul serviciilor la comanda:
5.In masura in care aportul firmei la realizarea serviciului permite constituirea unor active imateriale
proprii, trebuie evitata achizitionarea acestora de pe piata (total sau partial), dat fiind riscurile privind
drepturile de proprietate asupra activelor imateriale achizitionate de pe piata. Drept urmare, solutia
internalizarii pare mai lipsita de riscuri in conditiile unei piete opace si labile cum este cea a serviciilor.

Premise ale internaţionalizării firmelor de servicii:

a) intensificarea utilizării tehnicii de calcul şi extinderea tehnologiei informaţionale ca
modalitate de internaţionalizare a servicilor considerate necomercializabile;
b) facilitarea accesului prestatorilor de servicii spre telecomunicaţii, ca modalitate de
distribuţie la distanţă
c) asimilarea progresului tehnic pentru atenuarea riscurilor în comercializare
d) asocierea serviciilor la bunurile exportate şi tranzacţionarea acestora în acelaşi pachet
comercial;

Premize ale internaţionalizării firmelor de servicii:

e) includerea informaţiilor, ca resurse strategice, în grupul valorilor comercializabile şi
intens
comercializate;
f) focalizarea interesului producătorilor spre lărgirea evantaiului de servicii creatoare de
valoare adăugată şi exportul acestora ca mărfuri per se;
g) posibilitatea companiilor producătoare de a opta fie pentru aprovizionarea pe piaţă cu
serviciile necesare (externalizare), fie să presteze acele servicii de care compania nu se
poate dispensa (internalizare) în condiţiile creşterii necesarului de servicii.
Ambele situaţii atrag stabilirea de contacte cu piaţa internaţională a serviciilor

Specializarea în exportul de servicii (firmă)

ARE CA SUPORT SPECIALIZAREA LA NIVELUL ŢĂRII ŞI ALIMENTEAZĂ ACEASTĂ

SPECIALIZARE DETERMINĂRI:
Maximizarea profiturilor din exporturi prin modernizarea şi diversificarea nomenclatorului
de bunuri şi servicii produse prin: producţia serviciilor intensive în informaţii, optimizarea
valorificării capitalului uman, stimularea cererii de servicii intensive în muncă şi informaţii
Posibilitatea câştigării autonomiei în producţia şi consumul de servicii care nu necesită
consum de resurse.
Existenţa unor dotări factoriale care permit specializarea pe seama avantajului oferit de
anumite resurse (de ex.geografice).
La specializarea în exportul de servicii se aplică modelul HOS (diferenţe tehnologice ca
grad de dezvoltarea sau tipologie,diferenţe în preţurile relative ale forţei de muncă).

Strategii de internaţionalizare a firmelor de servicii:

Strategii de export:
– export direct
– export conjugat
Strategii de pătrundere pe piaţă:
– pătrundere directă pe piaţă
– pătrundere indirectă pe piaţă
Strategii electronice:
– marketing electronic

Modalităţi de pătrundere pe pieţele externe, proprii firmelor de servicii: urmărirea

clientului (SUC) (client-following mode); atragerea pieţei (SAP) (market-seeking mode);
marketing electronic (electronic marketing mode).

Specializarea în exportul de servicii (fimă/ţară)

La specializarea în serviciile diferenţiate (SD) se aplică prioritar principiul avantajului

absolut (se cere
o pregatire foarte specializata sau factori naturali cu caracter de unicat)
La specializarea în serviciile standardizate (SS) se aplică prioritar principiul avantajului
comparativ
(bazat pe costurile mai mici ale factorilor de productie: de ex.resurse umane)
Pe piaţa serviciilor AVANTAJUL ABSOLUT stabileşte specializarea în servicii iar AVANTAJUL
COMPARATIV stabileşte categoriile de servicii în care are loc specializarea.
Gradul de specializare se poate determina prin INDICELE AVANTAJULUI COMPARATIV
APARENT (Revealed Comparative Advantage Index)

Factori de influenţă pe piaţa serviciilor

 Rolul strategic al serviciilor în conexiune cu exporturile de bunuri;
 Creşterea responsabilităţii firmelor faţă de consumatori- instituţii –mediu;
 Creşterea proporţiei DPI în valoarea bunurilor şi serviciilor;
 Sporirea complexităţii tehnice a bunurilor comercializate;
 Diminuarea distanţei economice şi culturale dintre state;
 Accentuarea comerciabilităţii serviciilor;
 Extinderea conceptului de serviciu global;
 Dereglementarea şi liberalizarea comerţului cu servicii

III. Judecăţi şi...Prejudecăţi

1) SUNT SERVICIILE NEPRODUCTIVE?!

 PERSONAL ACTIV= PERSONAL PRODUCTIV !!!!!!!
 ACTIVITATEA DE PRODUCTIE = REZULTAT MATERIAL = ACTIVITATE
UTILĂ !
 VALOAREA-MUNCĂ !
 NIVELUL SI DINAMICA PRODUCTIVITĂTII ATESTĂ CARACTERUL
PRODUCTIV AL UNEI ACTIVITĂŢI !
 ANGAJATII DIN SERVICII = PERSONAL NEPRODUCTIV ?!
 SERVICIILE NU SUNT UTILE ?
 SERVICIILE NU AU VALOARE?
 SECTORUL DE SERVICII = SECTOR NEPRODUCTIV?

2) CORELAŢIA POZITIVA SERVICIIDEZVOLTARE= APARENŢĂ?

 PRETURILE MARI ALE SERVICIILOR DEFORMEAZĂ APORTUL LOR IN PIB ŞI
DINAMICA ACESTUIA
 SERVICIILE NU SE DEZVOLTĂ, CREŞTE NUMAI PREŢUL LOR
  NU SE VERIFICĂ O CORELATIE POZITIVĂ INTRE DEZVOLTAREA SERVICIILOR ŞI
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ
 APORTUL RIDICAT AL SERVICIILOR IN ECONOMIA TARILOR DEZVOLTATE ESTE
CONSECINŢA DEZVOLTĂRII ŞI ÎN NICIUN CAZ CAUZA ACESTEIA.

3) SERVICIILE NU ACOPERĂ NECESITĂTI REALE?

 CONSUMATORUL DE SERVICII ÎŞI DESCOPERĂ NOI NECESITĂTI FIIND

MANIPULAT DE OFERTANŢII DE SERVICII
 NECESITATEA DE CONSUM PENTRU SERVICII ESTE DE TIP IRATIONAL
 FIECARE NOU SERVICIU OFERIT GENEREAZĂ O CERERE PENTRU UN ALT
SERVICIU
 PRIN NATURA LOR SERVICIILE GENEREAZĂ O PIAŢĂ OPACĂ => CONSUMATORII
SE POT ÎNŞELA ASUPRA CAPACITĂŢII UNUI SERVICIU DE A LE SATISFACE O
ANUMITĂ NECESITATE.

4) DETERMINĂ DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII CREŞTEREA CHELTUIELILOR DE

ADMINISTRARE?
 DEZVOLTAREA SERVICIILOR = BIROCRATIZARE?
 CREŞTE NECESARUL DE RESURSE PENTRU SĂNĂTATE,EDUCAŢIE, COMUNICAŢII,
TRANSPORT, CONTROL, ORGANIZARE...
 SCADE CALITATEA ŞI FIABILITATEA SERVICIILOR
 INFORMATIZAREA COMPENSEAZĂ CREŞTEREA COSTURILOR DAR GENEREAZĂ
NOI SERVICII

5) SUNT SERVICIILE CAUZA “DEZINDUSTRIALIZĂRII” sau…..

 PONDEREA SERVICIILOR ÎN PIB ŞI ÎN UTILIZAREA FORŢEI DE MUNCĂ CREŞTE
IN DEFAVOAREA INDUSTRIEI
 DINAMICA INDUSTRIALIZĂRII ESTE ÎN REGRES ŞI RITMUL EVOLUŢIEI
SERVICIILOR SE ACCELEREAZĂ
 ESTE OARE VORBA DESPRE FAZE DIFERITE ALE CICLULUI DE VIAŢĂ A CELOR
DOUĂ SECTOARE?
 ESTE “DEZINDUSTRIALIZAREA” UN MOTIV DE ÎNGRIJORARE?

……..SIMPTOM AL “DEZINDUSTRIALIZĂRII”
 DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢILOR NECOMERCIALE
 CREŞTEREA ANGAJAŢILOR PUBLICI
 INCETINIREA DINAMICII PRODUCTIVITĂŢII
 SCADEREA COMPETITIVITĂŢII NAŢIONALE PE PIAŢA MONDIALĂ
 INDUSTRIA A PIERDUT POZIŢIA DE MOTOR AL CREŞTERII ECONOMICE

6) SERVICIILE – CAUZA A “MALADIEI COSTURILOR”

 PRODUCTIVITATE SCĂZUTĂ= FORŢĂ DE MUNCĂ COSTISITOARE = PREŢURI
RIDICATE (“COST DISEASE”) => TENSIUNI INFLAŢIONISTE
 CUM SE FORMEAZA PREŢUL FORŢEI DE MUNCĂ DIN SERVICII?
 STRUCTURA NOMENCLATORULUI DE SERVICII: SERVICII STAGNANTE (crestere
lenta a productivitatii, asociate calităţii vieţii- servicii medicale, leisure) SERVICII
“BURETE” (calificare scăzută, rol social de diminuare a şomajului) SERVICII
 PROGRESIVE (intensive in munca de calificare inalta contribuie la cresterea
productivitatii din economie:cercetare, informaţionale)
 SPIRALA ASCENDENTĂ A CERERII SE REGĂSEŞTE ÎN SPIRALA PREŢURILOR

7) Serviciile cauză a diminuării competitivităţii naţionale?

 Deteriorarea soldului balanţei comerciale prin scădere a exporturilor de produse

industriale (balanţe comerciale deficitare)
 Marile puteri industrializate îşi pierd poziţiile dominante în comerţul cu bunuri
industriale. (SUA, Franţa..)
 In acelaşi timp creşte excedentul balanţei serviciilor.
 Este o corelaţie negativă între competitivitatea industrială şi cea a serviciilor?
(Germania, Japonia....cu deficit în balanţa serviciilor)
 Concluzie eronată

- Specializarea industrială se bazează pe valoarea adăugată de servicile tehnice;

- Competitivitatea unei grupe de produse nu se poate aprecia NUMAI prin trimitere la poziţia
acesteia în balanţa comercială.

8) “PARADOXUL PRODUCTIVITĂŢII”

• Formulat prin silogismul:

1. Productivitatea creşte lent în activităţile de servicii
2. Activităţiile de producţie utilizează tot mai multe servicii
3. Productivitatea îşi încetineşte creşterea în activităţile de producţie
• CREŞTEREA INVESTIŢIILOR IN CERCETARE ŞI INFORMATIZARE NU SE REGĂSEŞTE IN
EFECTE FAVORABILE VIZIBILE ASUPRA PRODUCTIVITĂŢII.
• INVESTIŢIILE IN “hard-ul” INFORMATIZĂRII SUNT MAI MARI DECÂT CELE PENTRU
CREAREA DE “soft”.
• RISIPĂ DE HARD NEUTILIZAT LA PERFORMANŢELE PROIECTATE.
• RANDAMENTUL ECHIPAMENTULUI I.T. ESTE ANULAT DE RANDAMENTUL SCĂZUT AL
SERVICIILOR INFORMAŢIONALE
• NU DEZVOLTAREA SECTORULUI DE SERVICII CI ORGANIZAREA ŞI STRUCTURA
DEFICITARE SUNT CAUZA PARADOXULUI PRODUCTIVITĂŢII

IV. ISD- Internaţionalizarea serviciilor prin prezenţă

comercială: M3

Definiţii:
• ISD reprezintă investiţiile efectuate în scopul obţinerii unui avantaj pe termen
lung, într-o altă ţară decât cea a investitorului (FMI) de obicei prin STN / SMN.
• STN/SMN sunt firme care se angajează cu capital, marcă sau renume în
organizarea, coordonarea şi controlul unor activităţi economice în mai multe ţări,
fiind motivate de avantajele competitive ce pot fi obţinute în ţara gazdă.

Tendinţe
  Mutarea centrului de greutate a stocului mondial de ISD şi a fluxurilor
globale de ISD, spre servicii (51,2% şi 63,4%),
 Distribuţia ISD în servicii urmăreşte ISD în producţia materială,
 Scopurile ISD în servicii: urmărirea clientelei (CF) pentru servicii intensive
în informaţii şi atragerea pieţelor (MS) pentru servicii intensive în capital.

Caracteristici ale ISD în servicii

Independenţă faţă de localizarea resurselor naturale,
Nu exprimă necesitatea tehnică / geografică de fragmentare a
producţiei,
Reprezintă una din cele mai uzitate căi de internaţionalizare a
firmei de servicii,
• Sunt precedate, în general, de ISD în producţia materială sau, ca
vârf de lance, pilotează STN din producţia materială,
• Sursa valorii nou create poate fi informaţia sau alt activ imaterial;
procesul de capitalizare este lent sau nu se manifestă
• Avantajul de proprietate obţinut este mai nuanţat de la un
subsector la altul,

Motivarea ISD
Aprovizionare cu factori de producţie în condiţii mai
avantajoase (FM, resurse, etc)
Substituirea exporturilor clasice prin metode mai eficiente
de vânzare externă
(defensivă sau agresivă)→individualizare, relaţionalitate, flexibilitate
 Logica organizării ISD ca suport al unei noi diviziuni internaţionale a muncii bazată
pe
avantaje competitive.
 Achiziţionarea unor avantaje competitive suplimentare prin fuziuni, achiziţii, alianţe.

Avantajele ISD: avantaje O.L.I. în servicii

Avantajul de proprietate (O) : firma îşi poate valorifica proprietatea asupra unor
active, mai avantajos în exterior.
Avantajul de localizare (L): firma obţine din ţara gazdă a investiţiei acele avantaje
care decurg din politica ţării, poziţia geografică, costurile factorilor de
producţie,....condiţiile locale.
Avantajul de internalizare (I): pe baza celor de mai sus şi a noilor informaţii şi
competenţe obţinute prin ISD în ţara gazdă, firma îşi poate internaliza noi activităţi,
extinzând nomenclatorul său de servicii.

Consecinţele avantajelor OLI

• Valorificarea O prin ISD: menţinerea calităţii, imaginii şi a diferenţierii serviciilor;
strategie de diversificare (prin adaptare la piaţă) / producţie de masă (prin adaptarea
pieţei); controlul diseminării informaţiei; accesul la resurse şi debuşee
• Valorificarea L prin ISD: condiţiile favorabile din ţara gazdă (dimensiunea, poziţia,
logistica,
resursele umane, reglementările, etc ) care pot fi cuantificate şi comparate.
• Valorificarea I : micşorarea riscurilor şi incertitudinilor operării la distanţă, în cazul
prestării serviciilor.

Fundamentarea deciziei de internaţionalizare prin ISD

�Teoria ciclului de producţie (Vernon): valorificarea diferenţelor în ciclul de viaţă al produsului
→ prelungirea vieţii produsului, prin delocalizare.
� Teoria tipologiei activelor (Hymer): valorificarea diferenţelor în tipologia activelor deţinute de
firmele străine faţă de cele autohtone.
� Teorii asociate strategiilor (Knickerbocker, Rugman Aliber, Kojima, Kogut): urmărirea firmei
leader (pe piaţă oligopol), dispersarea riscurilor, avantajul valutar, dezavantajul comparativ al ţării
gazdă, posibiltatea de capitalizare pentru
serviciile intensive în capital (financiare,logistice)

V. Tranzacţii internaţionale cu servicii NOMENCLATORUL

TRANZACŢIILOR CU SERVICII
� Abordare tradiţională: Clasificarea Internaţională Standard a activităţilor economice
elaborată de Comisia de Statistică a Naţiunilor Unite -gruparea activităţilor economice
pentru a se obţine clase omogene.
� comerţ cu ridicata şi cu amănuntul;
� hoteluri şi restaurante; (HORECA)
� transport, depozitare şi comunicaţii;
� intermediere financiară;
� servicii de afaceri, imobiliare şi închirieri;
� administraţie publică şi apărare;
� asigurări sociale obligatorii;
� educaţie;
� sănătate şi servicii în folosul comunităţii;
� alte servicii sociale, comunitare şi personale;
� activităţi ale personalului angajat în gospodării personale;
� activităţi ale organelor şi organismelor extrateritoriale.

Specificul tranzacţiilor cu servicii

� Au la bază factori comuni şi specifici şi se definesc printr-o dinamică superioară celui
cu bunuri;
� Natura tranzacţiilor se modifică frecvent;
� Serviciile pot fi percepute ca activităţi, ca performanţe şi ca avantaje deci au
determinări subiective calitativ;
� De regulă, sunt considerate nestocabile şi presupun proximitatea furnizorilor şi
beneficiarilor.

Criterii de definire calitativă a serviciului din nomenclatorul firmei

1. Accesibilitate: serviciul este accesibil şi oferit la timp?
2. Credibilitate: prestatorul este credibil şi de încredere?
3. Adaptare: prestatorul cunoaşte cu adevãrat nevoile utilizatorilor?
4. Încredere: serviciul este demn de încredere şi fiabil?
5. Siguranţã: serviciul este sigur?
6. Competenţã: prestatorul posedă competenţa şi know-how-ul pentru a presta un
serviciu de calitate?
7 Comunicare: cât de corect sunt transmise/ recepţionate informaţiile pe parcursul
relaţiei prestator- utilizator?
8 Receptivitate: prestatorul are suficientă răbdare, atenţie, politeţe în relaţia cu
utilizatorul?
9 Implicare: prestatorul este cooperant, bine intenţionat şi operativ pe parcursul prestării
serviciului?
10 Atractivitate: atributele mediului în care se derulează prestarea serviciului precum şi
personalul crează o atmosferă agreabilă/ selectă/ care reflectã o calitate ridicatã a
serviciului?

ETAPELE STRATEGIEI DE PIAŢĂ A UNEI COMPANII

1.Culegerea, prelucrarea, analiza informaţiilor de mediu: evaluarea şi definirea mediului de
acţiune compus din actorii şi forţele exterioare organizaţiei care îi influenteazã activitatea şi
permit/ stimulează derularea unor tranzacţii avantajoase.
El include:
• Mediul economic
• Mediul politic
• Mediul social si cultural
• Mediul demografic
• Mediul tehnologic

2.stabilirea obiectivelor pe baza informaţiilor obţinute

Obiectivele trebuie sã fie:
• Motivante
• Unitare si coerente
• Verificabile
• Realiste
• Cuantificabile
• Determinate ca termen
• Compatibile între ele

3 Elaborarea mixului strategic. Mixul strategic cuprinde un set de instrumente, la dispozitia

managerului, pentru a adapta oferta firmei la specificul pietei tintã.
Ingredientele mixului, la fel cu cele de marketing, sunt:
• Products (service)
• pricing
• promotion
• place
• people
• physical evidence
• process
• perception

Ex:Obiectiv 1- Revizuirea strategiei serviciului

Rãspunde urmãtoarelor întrebãri:
Care sunt avantajele cãutate de consumator? Care sunt posibilitãtile firmei de a le oferi?
Ce cunostiinte si know-how tehnic sunt necesare?
In ce constã superioritatea fatã de concurentã?
Care sunt avantajele concurentei care ar putea prejudicia firma?
Care este câstigul suplimentar ?
Presupune urmãtoarele variante:
-Penetrarea pe piatã - produs si piatã existente
-Extinderea pe piatã - produs existent, piatã nouã
-Dezvoltarea serviciului - produs nou, piatã existentã
-Diversificarea - produs si piete noi

Ex: Obiectiv 2- Crearea unui nou serviciu

I:Ce se întelege printr-un “serviciu nou”?
R:Serviciul care are : noi caracteristici, o nouã prezentare, componente suplimentare, satisface o
nouã necesitate, se bazeazã pe o nouã conceptie.
I:Cum se creeazã un”serviciu nou”?
R: Pe parcursul unui proces de creatie care cuprinde
� aparitia ideii
� evaluarea si “screening-ul” ideii
� transformarea ideii în proect
� testarea proectului pentru obtinerea reactiei
� analiza comercialã si financiarã a proectului
� transformarea proectului în “noul serviciu”
� comercializarea “noului serviciu”

Nou concept - practică veche: CI

� "Competitive Intelligence (CI) este un proces dar si un produs.
� Procesul de Competitive Intelligence este format din o suita de actiuni legate de obtinerea,
culegerea, analiza si aplicarea informatiilor privind produse, elemente si componente din diferite
domenii, clienti, concurenti, in scopul utilizarii si valorificarii acestor informatii in functie de
necesitatile pe termen scurt sau de perspectiva ale unei companii.
� Produsul Competitive Intelligence este rezultatul procesului mentionat realizat in
conformitate cu necesitatile exprimate ale unei
Competitive Intelligence este o activitate de cercetare economică care nu poate fi
asimilata cu spionajul industrial care este atat ne-etic cât si ilegal.
Cercetarea este indreptata asupra mediului extern de afaceri, a membrilor acestuia si
actiunilor lor.
Procesul descris are drept rezultat culegerea informatiilor si convertirea lor in
“intelligence” (utilitati informationale) ca apoi sa poata fi valorificate in adoptarea
deciziilor de afaceri.
Din punctul de vedere al profesionistilor CI daca o informatie obtinuta nu este utilizabila
sau functionala atunci aceea nu este de fapt o informatie .

Noi axe de abordare

� Astăzi consumatorii pretind mai degrabă soluţii la problemele lor decât bunuri şi
servicii în sine;
� Se modifică semnificativ determinanţii competitivităţii;
� Obiectivele firmei nu se mai exprimă sub formă de costuri mai reduse, calificare
superioară a forţei
de muncă şi management mai performant ci prin satisfacţia consumatorilor;
� Eficienţa semnifică: folosire adecvată, lanţ al valorii, protecţia mediului;
� În fluxurile comerciale cercetarea- dezvoltarea, designul, distribuţia, promovarea,
garantarea calităţii, funcţionalitatea bunurilor, serviciile postvânzare capătă o pondere tot
mai mare

STRATEGIA PRODUSULUI

� Succesul pe pieţele externe depinde de capacitatea de a gestiona la nivel naţional şi

internaţional pachete de servicii specifice traseului logistic pe care îl parcurg bunurile;
� O trăsătură de bază a comerţului internaţional cu servicii este binomul standardizare-
diversificare;
� Cererea de servicii creşte continuu pentru că are o elasticitate mai mare în raport cu
veniturile

VI. Politici comerciale în tranzacţiile internaţionale cu

servicii

Logica specializării în servicii (firmă/ţară)

�Maximizarea profiturilor din exporturi prin modernizarea şi diversificarea
nomenclatorului de bunuri şi servicii produse prin: producţia serviciilor intensive în
informaţii, optimizarea valorificării capitalului uman, stimularea cererii de servicii
intensive în muncă şi informaţii
� Posibilitatea câştigării autonomiei în producţia şi consumul de servicii care nu necesită
consum de resurse
� Existenţa unor dotări factoriale care permit specializarea pe seama avantajului oferit
de anumite resurse (de ex.geografice)
� În specializarea la exportul de servicii se aplică modelul HOS (diferenţe tehnologice ca
grad de dezvoltarea sau tipologie,diferenţe în preţurile relative ale forţei de muncă)

Logica specializării în servicii (fimă/ţară)

• La specializarea în serviciile diferenţiate (SD) se aplică prioritar principiul avantajului

absolut (se cere o pregatire foarte specializata sau factori naturali cu caracter de
unicat)
• La specializarea în serviciile standardizate (SS) se aplică prioritar principiul avantajului
comparativ (bazat pe costurile mai mici ale factorilor de productie: de ex.resurse umane)
• Pe piaţa serviciilor AVANTAJUL ABSOLUT stabileşte specializarea în servicii iar
AVANTAJUL COMPARATIV stabileşte categoriile de servicii în care are loc
specializarea.
• Gradul de specializare se poate determina prin INDICELE AVANTAJULUI
COMPARATIV APARENT (Revealed Comparative Advantage Index)

Cuantificarea specializării în servicii (1)

Balassa (1965), Yeats (1985)
� RCA = (Xij / Xit) / (Xnj / Xnt) = (Xij / Xnj ) / (Xit / Xnt)
X= exporturi; i= ţară; j= serviciu-marfă, t= un grup de mărfuri;
n= un grup de ţări
RCA>1 un avantaj comparativ
RCA < 1 un dezavantaj comparativ
RCA = (Xij - Mij) / (Xij + Mij) exporturi si importuri simultane
ale aceluiasi serviciu-marfa (-1…+1)
Brender (1984) a calculat RCA pentru servicii factor si servicii non-factor in diferitele tari
cu grad diferit de dezvoltare economica; Vollrath (1991)
RTA (relative trade advantage)
� In RXA(the logarithm of the relative export advantage)
� RC(revealed competitiveness

Cuantificarea specializării în servicii (2)

RTA= RXA – RMA (cu trimitere la Balassa) unde RXA = (Xij/ Xit) / (Xnj/ Xnt) şi
� RMA = (Mij/ Mit) / (Mnj/ Mnt)
� In RXA= In RTA- In RMA
Unde M notează importurile
In consecinţă, de exemplu în relatiile cu UE
� RCA/UE = RTA/UE = RXA - RMA = (Xij/Xit) / (Xnj/ Xnt) - (Mij/ Mit) / (Mnj/ Mnt)
Specializarea în servicii este stabilă în timp

De la benign neglect la overprotection

� Serviciile nu sunt soluţia pentru obţinerea echilibrului general ci, mai curând, un efect
al acestuia.
� Nu corectează distorsiuni economice sau sociale ci, mai curând, le generează
NECESITATEA REGLEMENTĂRII SECTORULUI si IMPORTULUI.
� Creşterea economică trebuie să satisfacă condiţiile echilibrului general NUMAI prin
acţiunea forţelor de piaţă.
� ECHILIBRUL DE TIP “FIRST BEST” : FĂRĂ CA STATUL SĂ INTERVINĂ şi FĂRĂ COSTURI
SUPLIMENTARE. UTOPIE!!!
� Statele şi centrele de putere regionale caută varianta optimă de reglementare a
importurilor de servicii prin instrumentele specifice, pe baza negocierilor bi şi
multilaterale.

Calitatea protecţiei / costul protecţiei

� Nash Echilibrul economic, Pareto Optimul…. Edgeworth…Box
� Reglementarea imperfecţiunilor pieţei prin negociere (bi sau multi..)cu respectarea
condiţiei ca avantajele primite de una dintre părţi să nu provoace prejudicierea celorlalte
părţi sau acestea să primească un avantaj compensator al prejudiciului creat
De exemplu: In tranzactiile internationale cu servicii se considera că:
� Subvenţia (second best) stimulează prestatorii, promovează activităţile, nu afectează
consumatorii
� Taxa vamală (third best) – limitează importurile, stimulează prestatorii dar afecteză
consumatorii
� Contingentarea …….presupune obţinerea unei licenţe de import, deţinătorii licenţei îşi
însuşesc o rentă” generată de reducerea concurenţei, renta este inclusă în tarifele de pe
piaţă, consumatorii sunt afectaţi de tarifele mărite, efect similar cu cel tarifar. Expatrierea
rentei măreşte costul protecţiei.

Reglementările, cu caracter general, incluse în politica comercială cuprind, în funcţie de

scopul urmărit:
�păstrarea/ameliorarea competitivităţii sectorului de servicii
�impunerea de reguli prudenţiale pentru sectoare cheie, în vederea protejării interesului
public;
�măsuri de politică economică internă menite să încurajeze concurenţa, să desfiinţeze
exclusivitatea sectorială şi
BARIERELE la intrarea pe piaţă;
�deschiderea pieţei şi accesul practicilor internaţionale;
� reforma instituţională în scopul reglementării şi supravegherii independente;
�măsuri privind costurile sociale ale producţiei şi investiţiilor.

Iniţiative de politică economică de ordin general:

(a) măsuri de politică economică internă menite să încurajeze concurenţa, să elimine
drepturile tradiţionale de exclusivitate pentru anumite sectoare şi barierele la intrarea pe
piaţă;
(b) deschiderea pieţei, în vederea expunerii pieţei interne la practicile internaţionale;
(c) impunerea de reguli prudenţiale pentru sectoare cheie, în vederea protejării
interesului public;
(d) reforma instituţională, în vederea unei reglementări şi supravegheri independente;
(e) măsuri ce au în vedere reducerea costurilor sociale, legate de producţie şi investiţii.

Istoricul reglementării serviciilor

� sectoarele cheie de servicii au fost mult timp puternic reglementate, sugerând faptul
că potenţialul lor de liberalizare şi beneficiile economice asociate acesteia sunt mari;
� cadrul tradiţional al reglementărilor de ordin administrativ în multe sectoare de servicii
nu corespunde unui mediu caracterizat de schimbări rapide de ordin economic şi
tehnologic;
� în absenţa unor reforme interne, dezvoltarea sectoarelor de servicii va duce la
extinderea incidenţei reglementărilor guvernamentale şi a controlului;
� dată fiind natura anumitor servicii (de reţea), reformele instituţionale şi ale
reglementărilor interne vor contribui la promovarea competitivităţii activităţilor din aval,
ducând astfel la îmbunătăţirea performanţelor întregii economii.

Bariere –definiţii cu valoare practică (GATS-UE)

Joe Bains: un avantaj oferit firmelor de pe piaţă faţă de potenţialii concurenţi. Acest
avantaj ar putea fi cuantificat prin posibilitatea firmelor stabilite pe piaţă să îşi menţină
nivelul de preţuri, eventual peste cele ale concurenţilor fără ca să îşi pericliteze poziţia pe
piaţă. De fapt Baines echivalează avantajul absolut la costuri cu o barieră la intrarea pe
piaţă. Faţă de evoluţiile şi realităţile pieţei serviciilor, este
o definiţie mult prea îngustă.
Stigler :costurile pe care le suportă firmele care vor să intre pe o piaţă comparativ cu
firmele existente pe piaţă care sunt scutite de aceste costuri. I.e. adoptarea strategiei de
masă de către firmele existente pe piaţă nu (?)reprezintă o barieră comercială atunci
când şi firmele care vor să pătrundă pe piaţă au acces la tehnologia care stă la baza
acestei opţiuni strategice, cu efecte asupra reducerii costurilor unitare.
Ferguson :o situaţie din cauza căreia intrarea pe o piaţă devine
neprofitabilă permiţând firmelor existente pe piaţă să obţină profituri
de monopol.
Fisher o situaţie creată pentru a împiedica intrarea pe o piaţă atunci când aceasta ar fi
fost benefică societăţii. (preţurile ridicate pe care trebuie să le suporte consumatorii prin
limitarea concurenţei pe piaţă precum şi la limitarea gamei de servicii oferite pe piaţă,
dacă nu chiar şi la limitarea
creşterii numărului de locuri de muncă în servicii)
McAfee, Mialon and Williams “barierele la intrare pe piaţă” 2 categorii: bariere care au
ca efect crearea de costuri suplimentare pentru firmele care doresc să intre pe piaţă
comparativ cu cele
deja stabilite şi bariere de tip antitrust care generează costuri de natură să întârzie
intrarea pe piaţă a unor noi firme cu efect asupra micşorării avantajului social ce s-ar fi
putut obţine din aplicarea barierelor din categoria anterioară.

GATS
� Set de obligaţii de ordin general, aplicabile tuturor masurilor ce privesc tranzacţiile
internaţionale cu servicii ale tuturor statelor membre OMC;
� Lista angajamentelor specifice asumate de fiecare stat membru si agenda liberalizării
progresive;
� Anexe ce fac referire la unele ramuri si subramuri ale serviciilor si lista excepţiilor de la
acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate.
12 sectoare de servicii: servicii de afaceri; servicii de comunicaţii; construcţii si servicii de
engineering; servicii de distribuţie; servicii educaţionale; servicii de mediu; servicii financiare;
servicii medicale si sociale; servicii turistice; servicii culturale, recreative si sportive; servicii de
transport, alte servicii.
4 modalităţi de livrare a serviciilor
2 direcţii de liberalizare: accesul pe piaţă,
tratamentul naţional.

Bariere în calea TIS (categorii)

� Aaditya Mattoo - măsuri de protecţie aplicabile tranzacţiilor internaţionale cu servicii:
� taxe vamale
� restricţii cantitative – foarte răspândite şi reprezentative pentru sectorul serviciilor
� măsuri interne discriminatorii, cu rol:
� de a favoriza prestatorii naţionali, prin oferirea unui avantaj de cost – subvenţiile
� de a impune un cost suplimentar sau de a crea un dezavantaj concurenţial
prestatorilor externi – măsuri fiscale, acces la facilităţile esenţiale (porturi, aeroporturi,
reţele de telecomunicaţii)
reglementările interne – nu discriminează explicit faţă de prestatorii externi, dar au rol de
restricţionare a tranzacţiilor internaţionale, fiind potenţiale bariere comerciale

Categorii de Bariere
(1)Restricţii cantitative (RC).Sub forma:
Cotelor (contingentelor) (acorduri de sharing în transportul aerian).
Prohibiţiilor la import (transportul intern, telecomunicaţii de bază, servicii juridice, servicii
de asigurări, servicii educaţionale, servicii de prospectare, de consultanţă în investiţii, etc).
Restricţionarea fluxurilor transfrontaliere de informaţii, pentru a limita intrarea
furnizorilor externi de servicii.
(2)Restricţii prin preţ (RP) micşorează competitivitatea la preţ a furnizorilor externi. Sub
forma :
taxelor de viză la intrarea sau ieşire din ţară,
tarifelor portuare sau aeroportuare discriminatorii,
controlului public asupra tarifelor de acces la anumite servicii (telecomunicaţii, transport,
servicii financiare;
tarifelor vamale aplicate la importul unor bunuri care
înglobează servicii (cazul serviciilor audiovizuale, informaţionale, etc). sau la importul unor
produse cu ajutorul cărora sunt prestate servicii ( cum ar fi tehnică de calcul, echipamente de
telecomunicaţii, material publicitar);
subvenţiilor acordate de stat (cazul serviciilor de construcţii, de comunicaţii, de transport
rutier şi feroviar).

3)Restricţii administrative (RA) presupun condiţionarea prestării de servicii de către

furnizorii
externi de
- prezentarea de documente administrative (licenţe, certificate) sau
- respectarea unor norme şi standarde cum ar fi cele de mediu (cazul turismului şi
transportului).
- obţinerea de comenzi guvernamentale utilizate cu scopul de a favoriza furnizorii interni
de servicii şi bunuri, in raport cu cei externi, prin intermediul marjelor preferenţiale sau
chiar a unor interdicţii explicite.
(4)Restricţii de reţea (RR)
- accesul discriminator la sistemele de distribuţie şi comunicaţii (ptr. serviciile de
telecomunicaţii, transport aerian, publicitate, asigurări, reţea de intermediere).

Cadrul Instituţional Internaţional WTO prin

GATS(serviciile ca obiect de tranzacţii, căi de comercializare, CNMF, OS, AP,

CTN, Comerţul liber, Listele de liberalizări)
� Acorduri preferenţiale:UE-Directiva serviciilor 2006, NAFTA, ECOWAS, GCC
� Acorduri sectoriale: ICAO, Comitetul Basel, ITU, UNWTO, etc

Viziunea GATS
Măsurile de politică comercială aplicate în comerţul internaţional cu servicii se pot grupa
pe trei nivele în funcţie de scopul urmărit: o accesul pe piaţă, (AP) o accesul la clauza
tratamentului naţional,(TN)
o altemăsuri. (AM)
Corelând cu cele patru modalităţi de livrare a serviciilor obţinem 12 categorii mari de
reglementări cuprinse în politica comercială externă:
� Accesul pe piaţă (MA) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a NU
adopta măsuri ce restricţionează:
� numărul de prestatori de servicii;
� valoarea tranzacţiilor sau activelor;
� cantitatea totală a producţiei de servicii sau numărul de firme;
� numărul persoanelor ce pot fi angajate pentru prestarea unui serviciu;
� forma juridică a firmelor prestatoare de servicii;
� nivelul participării capitalului străin într-o firmă sau pe piaţă în ansamblu

Tratamentul naţional (NT) se refera la angajamentul asumat de statele membre de a

NU aplica un tratament mai puţin favorabil prestatorilor externi de servicii fata de cei
interni.
� Listele de angajamente specifice – liste pozitive – numai sectoarele listate sunt supuse
disciplinelor cu privire la MA si NT
� Listele de excepţii de la acordarea MFN – liste negative – clauza se aplica numai daca
nu este înscrisă excepţia.
� Listele de angajamente cuprind două părţi, o primă secţiune de măsuri orizontale, ce
se aplică tuturor sectoarelor înscrise pentru liberalizare, şi o a doua de angajamente
specifice anumitor sectoare.

Gradul de accesibilitate a pieţei (GAP) ca o consecinţă a angajamentelor

asumate la importurile de servicii

• o pentru situaţiile in care un membru a fost de acord să înscrie un anumit subsector

fără limitări sau a
declarat un anumit mod de prestare al serviciului ca fiind „nerestrictionat ca urmare a
unei imposibilitati tehnice” s-a atribuit valoarea 1 care reprezintă maximum de
deschidere a pieţei serviciului respectiv.
•o în situaţiile în care un membru a acceptat să înscrie în angajamentele de liberalizare
un subsector de servicii sau mod de livrare stabilind însă anumite limite, s-a atribuit
pentru nivelul de deschidere ala pieţei, valoarea 0,5.
•o în situaţiile în care un membru a exceptat un subsector sau mod de livrare de la
angajamentele de liberalizare sau nu l-a inscris declarandu-l unbound, s-a considerat ca
gradul de liberalizare aferent este 0.

Cuantificrea nivelului relativ de restricţionare a unui instrument netarifar aplicat la

intrarea pe piaţă,
� prin transformarea în cote care exprimă restricţii tarifare (taxa vamală)
� Hoekman a stabilit un nivel tarifar convenţional (NTC) pentru fiecare sector:
20-50% pentru sectoarele slab restricţionate; 200% pentru sectoarele în care importul
este prohibit
IRAP (indicele de restricţionare la accesul pe piaţă)= GAP X NTC

Bariere la ISD„.... orice măsuri de politică guvernamentală care alterează sau

influenţează
decizia privind locul, domeniul şi forma investiţiei..... cum ar fi limitarea volumului de
investiţii străine sau obligarea investitorului de a se confrunta cu un sistem excesiv de
birocratic de selecţie pentru a convinge autorităţile în legătură cu avantajele naţionale ale
unei ISD, sunt considerate bariere.”

Bariere la fluxul de ISD în servicii

Restricţii la intrarea pe piaţă:
- Interdicţie de a investi în anumite sectoare;
- Restricţii cantitative (limitarea dreptului de proprietate);
- Proceduri de verificare si aprobare („economic needs test”)
- Restricţii privind forma juridică a firmei străine;
-Capital minim obligatoriu;
-Condiţionarea investiţiilor ulterioare;
-Condiţionarea localizării;
-Taxe de acces.
Restricţii de proprietate şi control:
- Obligativitatea de a forma societăţi mixte cu investitorii
naţionali;
- Limitarea numărului de reprezentanţi străini în CA;
- Numirea membrilor din CA de către guvern;
- Aprobarea de către guvern a anumitor decizii;
- Restricţionarea drepturilor acţionarilor străini;
- Transferul obligatoriu al unor drepturi de proprietate către
organisme locale (de ex. după 15 ani).

Restricţii de funcţionare:
- Condiţii de performanţă (% la export);
- Restricţii privind conţinutul factorilor de producţie locali;
- Restricţii la importul de muncă, materiale şi/sau capital;
- Permis sau licenţă de funcţionare;
- Plafonarea redevenţelor;
- Restricţii la repatrierea capitalului şi profiturilor.

RI Indicele de restricţionare a ISD

• Limitele participarii ISD în companiile existente: Interdicţie- 0,5 ; < 50% - 0,5; > 50%
0,25
• Limitele ISD în companiile existente nu si pentru noile companii: Interdicţie- 0,5; < 50%-
0,25; > 50% 0,125
• Screening şi autorizaţii: Demonstrarea efectului benefic- 0,1 ; Autorizare condiţionată
(daca nu contravine interesului naţional)- 0,075; Notificare prealabilă- 0,05
• Restricţii la management şi control: Toate firmele-0,2 Firme existente dar nu şi noile
firme-0,1
• Restricţii de aprovizionare şi funcţionare: Toate firmele- 0,2
Firmele existente dar nu şi noile firme- 0,1

Liberalizare
Acţiuni menite să elimine şi / sau să atenueze efectele barierelor cu care se confruntă, pe
pieţele externe, furnizorii de servicii.
� Premisa liberalizării externe = liberalizarea pieţei şi privatizarea serviciilor = reforma
politicii economice interne şi externe
� Direcţiile de acţiune ale reformei: pe orizontală (instrumente generale: OW, FX, LM), pe
verticală (instrumente sectoriale)
� Instrumente care deschid accesul pe piaţă
� Instrumente care extind acordarea tratamentului naţional
� Instrumente reziduale

Avantajele liberalizării tranzacţiilor cu servicii

� Dezvoltarea unei economii performante pe baza inputurilor obţinute prin serviciile
strategice
� Dezvoltarea sectorului de servicii prin capitalizarea avantajelor competitive ale fiecărei
ţări
� Avantajarea consumatorilor prin preţurile, calitatea şi varietatea serviciilor oferte pe
piaţă
� Modernizarea şi inovarea produselor şi proceselor de producţie
� Creşterea gradului de transparenţă a pieţei şi micşorarea riscurilor pentru furnizori,
consumatori,
investitori. Predictibilitate.
� Stimularea transferului de tehnologie prin liberalizarea ISD
VII. Directiva UE privind tranzacţiile cu servicii
Taxonomia serviciilor în UE
Categoria A : consumatorul (M) şi prestatorul (X) sunt în ţări diferite şi folosesc
reţelele de
comunicare - ex. Servicii bancare
Categoria B : consumatorul se deplaseaza spre prestator- ex.distribuţie,
aeroporturi, transport, turism
Categoria C : prestatorul se deplaseaza spre ţara
consumatorului – ex. Serv. Profesionale, de construcţii, de transport
Categoria D : prestatorii îşi stabilesc o filială în ţara consumatorului.
MODALITATE DOMINANTĂ

Proiectul de Directivă

În forma sa iniţială, proiectul de Directivă conţinea “regula ţării de origine”, potrivit căreia
furnizorii de servicii ar fi putut să îşi ofere serviciile în alte ţări membre decât cea de origine
fără a fi obligaţi să se supună altor cerinţe administrative şi legale decât cele impuse de ţara de
origine. În plus, prerogativa de a supraveghea şi controla îndeplinirea cerinţelor administrative şi
legale revenea
exclusiv ţării de origine. Regula ţării de origine fost eliminată din textul Directivei.

Indicatori sectoriali (1)

�Dezvoltarea serviciilor este înscrisă în strategia dezvoltării durabile
Subsectoarele relevante:
�Distribuţia comercială (peste 20% din populaţia ocupată, VA cca 650 mld Euro, aportul
în PIB diferă de la o ţară la alta (8-16%), productivitate redusă, Germania, Franţa şi UK pe
primele locuri
� HORECA reprezintă 7,5% din totalul firmelor neagricole, firme mici, contribuţie
importantă în PIB în Spania, Portugalia, Austria, Italia.

Transporturi: mărfuri şi persoane, acţiuni directe /complementare este în mare parte

internalizat, influenţat de extinderea UE, modificări tehnologice, sistemul de livrare just-
in-time, deregularizarea transporturilor. UK pe primul loc, Germania. Cea mai mare
contribuţie în PIB în Danemarca, Belgia, Finlanda. Productivitate relativ ridicată (aport PIB
mai mare decât în atragerea fm).

Subsectoare relevante (2)

Comunicaţiile- companii poştale şi de telecomunicaţii. Tradiţional monopol de stat, piaţa
a devenit concurenţială dar are un grad înalt de concentrare a capitalului şi forţei de
muncă. Trei mari categorii de ţări în funcţie de aportul în PIB: Luxemburg, Grecia- ridicat
(peste 3%) Belgia, Danemarca, Italia – sub medie UE (2%) Restul ţărilor (2-2,5%)
Alte servicii : imobiliare, leasing, informaţionale, RC, servicii profesionale. Cea mai rapidă
creştere: industria a externalizat o parte a serviciilor intelectuale, s-a încadrat în dinamica
întregului sector, reflectă creşterea nomenclatorului de servicii, înnoirea produselor,
diversificarea necesităţilor.

Sectorul financiar a înregistrat modificări structurale: absoarbe mutaţiile economice,

tehnice, sociale, politice. A beneficiat de reglementarea liberalizării în interiorul UE,
s-a redus necesarul de fm, frecvente fuziuni şi achiziţii, scade numărul de firma, creşte
dimensiunea medie a companiei, 1/3 societăţi de asigurare, restul intermediere
financiară, ritmuri diferite de la o ţară la alta, aportul în PIB diferit (Luxemburg- 17%,
Austria – 8% Portugalia, Irlanda, Spania- 7%)

Reglementarea serviciilor
Imperfecţiunile pieţei:
1. Concurenţă imperfectă (monopoluri naturale, publice, pieţe monopolistice şi ologopolistice)
2. Fluxuri asimetrice de informaţii privind calitatea, cererea, preţurilor. Concurenţa se manifestă
pe planul reputaţiei prestatorilor. Autorităţile publice întervin pe piaţă prin sistemul de
licenţiere.
3. La externalizarea firmelor, autorităţile

Accesibilitatea pieţei
Nomenclatorul de servicii cuprinde 9 subsectoare:
1. Distribuţie
2. Horeca
3. Transport, depozitare şi comunicaţii
4. Intermediere financiară
5. Servicii imobiliare, renting, servicii profesionale
6. Administraţie publică
7. Educaţie
8. Sănătate şi asistenţă socială
9. Alte servicii sociale şi obşteşti

Caracteristici
Intensitate diferită a concurenţei, structura pieţei sub influenţa determinanţilor “naturali”
(condiţiile în
care se formează cererea şi oferta) şi a celor strategici (politica economică) .
Determinanţii strategici = 3 categorii de sectoare: a)puternic, b) moderat şi c) minim
reglementate

Reglementări: instrumente
a) bancar, asigurări, transport aerian, telecomunicaţii
b) transport rutier, distribuţie, construcţii
c) hotelier, servicii profesionale.
Patru categorii de situaţii în care se încadrează cele 9 subsectoare:
1. Grad ridicat de reglementare organizatorică şi comportamentală
2. Grad scăzut de reglementare organizatorică şi comportamentală (servicii profesionale)
3. Reglementare organizatorică parţială (distribuţie)
4. Reglementare comportamentală pronunţată (transport rutier)

Conţinutul Directivei (1)

Obligativitatea Statelor Membre de a respecta dreptul furnizorilor de servicii de a îşi oferi
serviciile în alt stat membru decât cel de reşedinţă fără a fi obligaţi, în acest scop, să îşi
înfiinţeze sedii pe teritoriile altor state membre. Derogări de la această regulă sunt însă
admise pentru anumite tipuri de servicii, şi anume: servicii poştale, electricitate, apă,
tratamentul deşeurilor, gaze.
2.drepturile consumatorilor de servicii de a se “aproviziona” din alte state membre fără a
fi limitaţi de măsuri restrictive sau discriminatorii, aplicate de propriile autorităţi sau de
către autorităţile din ţara de origine a prestatorului de servicii.
3.aplicarea unui mecanism inovator de examinare de către fiecare stat a propriei legislaţii
în domeniu cu scopul de a identifica situaţii în care regulile aplicate contravin
jurisprudenţei Curţii şi de a le remedia.

Conţinutul Directivei (2)

Cu privire la dreptul de stabilire, Directiva introduce reguli importante, dintre care unele
nu au precedente în jurisprudenţa CEJ, reprezentând progrese absolute în direcţia
asigurării liberei circulaţii a serviciilor.
5. Condiţii ca naţionalitatea sau locul de reşedinţă al acţionarilor şi membrilor conducerii
executive privitoare la acordarea dreptului de stabilire sunt explicit eliminate
6. Criteriile de autorizare care nu vor fi eliminate vor trebui să satisfacă anumite principii
generice de bună practică: transparenţa (informarea prealabilă a criteriilor de acordare a
autorizaţiilor), proporţionalitatea şi nediscriminarea.
7. Statele membre nu pot impune obligaţia autorizării decât în cazul în care acestea sunt
necesare interesului general şi se recomandă înlocuirea sistemelor de autorizare cu
simple notificări.

Conţinutul Directivei (3)

8. Simplificarea administrativă de mari proporţii, plecând de la înfiinţarea de puncte unice
de contact în fiecare ţară membră, care să ofere informaţii şi să permită îndeplinirea
formalităţilor administrative
legate de stabilirea unei prezenţe comerciale permanente pe teritoriul ţării respective şi
continuând cu îndeplinirea electronică a formalităţilor.
9. Nu există în Directivă prevederi care să oblige vreun Stat membru să privatizeze
anumite activităţi
sau să permită accesul neîngrădit pe piaţă în orice domeniu (pentru serviciile poştale şi
pentru o serie de servicii de gospodărie locală - distribuţia apei, colectarea deşeurilor- )nu
există obligaţia acordării dreptului de stabilire pentru operatorii din alte State Membre.

Conţinutul Directivei (4)

De la bun început, Directiva nu urma să se aplice serviciilor aflate în două situaţii
particulare:
a) servicii pentru care reglementarea la nivel comunitar este realizată prin instrumente
speciale (servicii financiare, transporturi, telecomunicaţii, energie);
b) servicii publice, oferite de stat fără plată, în virtutea funcţiilor sale, în domenii precum
educaţie, cultură, social, justiţie precum şi pentru servicii considerate a fi “de interes
general” (îngrijirii sănătăţii, audiovizual, jocurilor de noroc şi al activităţii notariale şi
juridic, agenţii de plasare a angajaţilor temporari, servicii de securitate privată, locuinţe
sociale).

Sfera de aplicabilitate a prevederilor

Directivei UE privind serviciile

Servicii de afaceri: consultanta, reclama – publicitate, recrutare personal, certificare si testare,

reparatii–intretinere.
Servicii destinate întreprinderilor, şi consumatorilor: consultatii juridice si fiscale,
constructii,intermediere imobiliara, comert, organizare targuri si expozitii, inchiriere computere,
autovehicule
Servici de consum: turism, sprijin domestic (e.g. pentru varsta 3-, probleme speciale etc.), servicii de
divertisment, centre sportive, parcuri de distractie.