2.3.

Concepţia elaborării bilanţului exergetic

Bilanţul exergetic furnizează precizări foarte importante în ce priveşte valoarea

pierderilor reale de energie, localizarea şi stabilirea adevăratelor cauze ale pierderilor,
permite analizarea concretă a măsurilor tehnico-orga nizatorice menite să contribuie la
diminuarea pierderilor şi inclusiv la ridicarea performanţelor proceselor respective.
Aplicarea metodei de analiză exergetică presupune determinarea tuturor
componentelor unui bilanţ exergetic, precum şi a parametrilor de stare ai purtătorilor de
energie ce participă într-un contur de bilanţ.
Aşa cum se ştie, exergia unei energii ordonate este egală ca valoare chiar cu
energia respectivă. În cele ce urmează, vor fi prezentate relaţiile de calcul ale principalelor
componente ale bilanţului exergetic.
a) Exergia corespunzătoare unei energii mecanice este dată, prin definiţie, de relaţia:
Emec=Wmec [J/u.r]. (2.1)
b) Exergia corespunzătoare unei energii electrice este definită de expresia:
Ece=Wce [J/u.r]. (2.2)

c) Exergia introdusă sau evacuată dintr-un contur de bilanţ de către cantitatea

G, în kg sau Nm 3 , dintr-un material se determină cu relaţia:
Em=Gem=(I1 - I0) - T0(S1 - S0) , [J] (2.3)
în care em reprezintă exergia unităţii de masă sau de volum din materialul respectiv, în J/kg
sau J/Nm 3 ;
e m = (i 1 - i 0 ) - T 0 (s 1 - s 0 ) [J/kg sau J/Nm2] (2.4)
I 1 =G i 1 [J] (2.5)
I 0 =G i 0 [J] (2.6)
S 1 =G s 1 [J/K] (2.7)
S 0 =G s 0 [J/K] (2.8)
il i 0 este entalpia materialului în starea 1, respectiv în starea de referinţă, în J/kg sau
J/Nm 3; sl s0 - entropia materialului în starea 1, respectiv în starea de referinţă, în J/kg K
sau J/Nm3 K; T0 = temperatura absolută a stării de referinţă, în K.
d) Exergia unei unităţi de combustibil este dată de relaţia:
Ec= Hi - T0(st - s0) [J/kg sau J/Nm3], (2.9)
unde st este entropia produselor finale ale arderii, la temperatura finală (teoretică) de ardere,
în J/kg K sau J/Nm 3 K.
De menţionat că, exergia unui combustibil reprezintă, de fapt, exergia amestecului de
combustibil cu aerul la un exces dat. Prin urmare, exergia este funcţie nu numai de
combustibil, ci şi de cantitatea de aer. Exergia unui combustibil se micşorează cu
creşterea excesului de aer.
e) Exergia unei cantităţi de căldură Q cedată sau preluată de o masă materială, la
presiune constantă, este dată de expresia:
  T 
E Q  Q 1  0  [J ] , (2.10)
 T1 

unde T1 este temperatura purtătorului căldurii Q, în K.

f) Pierderea de exergie în cadrul unui proces de transfer a cantităţii de căldură
Q, între temperaturile T 1 şi T 2 , se determină cu relaţia:

 1 1 T
1 2  T0   Q  T0 Q  T0 S . (2.11)
 T2 T1  T1  T2

2.3.1. Concepţia elaborării bilanţurilor energetice generale

Bilanţul energetic general rezultă prin însumarea bilanţurilor electro-energetice şi

termoenergetice de la nivelul sistemului analizat.
Energiile din structura bilanţului energetic general pot fi transformate în
combustibil şi în acest caz, se obţine bilanţul de combustibil, la nivelul ansamblului cercetat.
Bilanţul energetic general poate fi elaborat la nivelul secţiilor de producţie, la nivelul
întreprinderii, al ramurii industriale şi la nivelul economiei naţionale.
La elaborarea fiecărei forme de bilanţ, trebuie aplicată concepţia siste mică de
abordare a fenomenelor analizate, conform căreia, fiecare element al sistemului se
analizează tehnologic şi funcţional în raport cu ansamblul elementelor din structura
conturului de bilanţ. Aplicarea concepţiei sistemice la elaborarea bilanţului energetic
general reclamă parcurgerea tuturor lanţurilor tehnologice, începâd cu sursa de energie
primară şi terminând cu consumatorii de energie. Deci, energia primară livrată de sursă
trebuie calculată, plecându-se de la consumator, unde energia apare sub formă de energie
utilă la care se adaugă pierderile de energie în ansamblul instalaţiilor ce leagă consumatorul
de sursa de energie primară.
Bilanţul energetic general trebuie să reflecte situaţia consumului util şi al
pierderilor de energie la nivelul tuturor instalaţiilor dintre sursă şi consumator. Astfel, în
bilanţ, trebuie să se reflecte situaţia energetică din cadrul instalaţiilor de extracţie,
transport, distribuţie, transformare şi utilizare a energiei la nivelul tuturor purtătorilor.
Ecuaţia de bilanţ, sub forma sa cea mai generală, se poate scrie astfel:
E prim  E u  E ut  E tf  E ti  E p  E b [ J / u.r ] , (2.12)

în care Eprim reprezintă energia primară; Eu - energia utilă; ΔEut - energia pierdută la nivelul
instalaţiilor de utilizare; ΔEtf - pierderile de energie la nivelul instalaţiilor de producere,
transport şi distribuţie; ΔE ti - pierderile de energie la nivelul instalaţiilor de pregătire a
combustibilului (cocserii, semicocserii, furnale instalaţii pentru lichefiere etc.); ΔEP -
pierderile de energie la nivelul preparării purtătorilor (prelucrare, brichetare, rafinare,
preparare etc.); ΔE b - pierderile de energie la nivelul sursei primare.
Pentru determinarea pierderilor, la diverse niveluri ale sistemului analizat,
trebuie avut în vedere următoarele:
- Energia electrică şi termică nu se pot stoca decît parţial şi incomplet, pe cînd
combustibilul are avantajul stocării. Ca urmare, optimizarea nivelului de pierderi se poate
face la nivelul bilanţului energetic general pe termen scurt de cel puţin un an şi pe termen
lung, ţinînd seama de perspectiva dezvoltării sistemului de energie analizat;
 - Lanţurile energetice care leagă sursa de energie de consumator sunt formate din
instalaţii complexe (sursă, instalaţiile de producere, transport şi distribuţie a energiei şi
consumatorii de energie). Aceste instalaţii se caracterizează prin fluxul de energie, prin
caracteristica de consum şi prin caracteristica de cheltuieli. Fluxul de energie cuprinde
energia debitată de lanţul energetic pe orizontul de prognoză, caracteristica de cheltuieli
intervenind în cadrul modelului de bilanţ energetic general sub forma de funcţie de
eficienţa, iar caracteristica de consum sub formă de restricţie. Modelul matematic al
funcţionării de durată a bilanţului energetic general trebuie construit, ţinînd seama de faptul
că, cheltuielile de transport diferă de la un lanţ energetic la altul, datorită amplasării în
locuri diferite a surselor faţă de consumatori. Consumatorii preiau din sistem diferite feluri de
energii, care se acoperă de la diverse surse. Energiile preluate la nivelul consumatorilor nu se
pot stoca decît parţial şi incomplet, cu excepţia combustibililor clasici şi nucleari;
- Datele necesare întocmirii şi optimizării unui bilanţ energetic trebuie să cuprindă:
energiile utile pe consumatori individuali şi grupaţi, indicatori tehnici şi economici ai
lanţurilor energetice, resursele primare disponibile pe intervalul de timp considerat şi pe
tipuri de purtători de energie, restricţiile problemei studiate privind posibilitatea utilizării
mai multor feluri de combustibil, pentru unul şi acelaşi consumator, corelaţia dintre
energiile produse şi cele consumate, păstrarea unui anumit nivel al rezervelor de
combustibil din sistem etc;
- Construirea unor instalaţii echivalente la nivelul sursei, la nivelul producerii şi
transportului energiei şi la nivelul consumatorilor trebuie reali zată în concepţie sistemică.
Condiţiile de înlocuire a unei mulţimi de instalaţii cu o instalaţie echivalenta sunt:
amplasament identic ca distanţă faţă de centrul de consum,
posibilitate aproximativ identică de înlocuire a unui purtător de energie cu altul.
- Determinarea lungimii echivalente de transport a energiei trebuie realizată în
condiţii tehnico-economice precise. Lungimea echivalentă de transport a energiei rezultă din
condiţia egalităţii cheltuielilor de transport de pe reţeaua reală cu cele pe lungimea
echivalentă, în ipoteza repartiţiei uniforme a consumului de-a-lungul reţelei de transport
şi distribuţie.
Dacă se urmăreşte modelarea în concepţie sistemică a unui bilanţ energetic
general, pe baza cheltuielilor totale actualizate, Zt.ac, se pot utiliza următoarele relaţii:
PME
   1  pn    I i  Ci  Di   Rt .ac 
n i
Z t .ac  Z CP
Z CM
Z ED
, (2.13)
t .ac t . ac t .ac i 1 

CP
în care Z t .ac reprezintă cheltuielile totale actualizate pentru cercetarea proiectarea
CM
instalaţiilor energetice; Z t .ac - cheltuielile totale actualizate pentru montajul instalaţiilor
ED
energetice proiectate ; Z t .ac - cheltuielile totale actualizate pentru explorarea şi dezvoltarea
instalaţiilor energetice în funcţiune; pn - coeficientul de eficienţă economică (0,08 .. 0,06) an -1;
Ii Ci - investiţiile, respectiv cheltuielile implicate la conceperea şi realizarea instalaţiilor
energetice; Di; - cheltuielile cu daunele în anul i de raportare (i=1...25); Rt.ac - valoarea
instalaţiei la momentul dezafectării ei de la reţea.
Tratarea problemei în concepţie sistemică presupune abordarea tuturor problemelor
din fazele tehnologice prin care trece sistemul şi anume: cerce tare-proiectare, CP, construcţii-
montaj, CM, şi exploatare-dezvoltare, ED.
Modelarea procesului de producere-transport şi utilizare a energiei pe lanţuri
energetice se face, plecând de la sursă la consumator sau viceversa, cu ajutorul
cheltuielilor totale actualizate scrise sub următoarea formă:
 
t .ac  Z t .ac  Z t .ac  Z t .ac  Z t .ac  Z t .ac
Z PME SE CE TD CC INM
 PME
, (2.14)

SE
în care Z t .ac reprezintă cheltuielile totale actualizate la nivelul sursei de energie, SE;
ZCE
t .ac - cheltuielile totale actualizate la nivelul centralelor electrice, CE; Z t .ac
TD

-cheltuielile totale actualizate la nivelul instalaţiilor de transport şi distribuţie, TD;

ZCC INM
t .ac - cheltuielile totale actualizate la nivelul consumatorilor de energie, CC; Z t .ac -
cheltuielile totale actualizate generate de influenţa mediului asupra instalaţiilor energetice
PME
(poluare, situaţii de calamitate, condiţii specifice de funcţionare etc.); Z t .ac - cheltuielile
totale actualizate pentru proiectarea, P, montaj, M, şi exploatarea, E, a instalaţiilor
energetice studiate în cadrul bilanţului energetic general.
Determinarea elementelor care intervin în relaţiile (2.12), (2.13) şi (2.14) se
poate face cu ajutorul balanţei legăturilor dintre ramuri, aplicată la diverse niveluri de
analiză a bilanţului energetic general. Pe această bază, se determină sistemic producţia de
resurse, consumul propriu tehnologic, la nivelul tuturor instalaţiilor din structura unui
sistem de energie şi energiile utile la nivelul fiecărui tip de instalaţie. Totodată, se
pot determina costurile pentru fiecare purtător de energie în vederea luării în consideraţie a
implicaţiilor tehnice şi economice care condiţionează formarea preţurilor reale şi optime la
nivelul întregului sistem analizat.
Modelele matematice cu care operează balanţa legăturilor dintre ramuri pot fi statice
şi dinamice. Fiecare dintre acestea pot fi modele matematice închise sau deschise.
Caracterul dinamic al modelului cu care operează balanţa legăturilor dintre ramuri este dictat
de dependenţa mărimilor din model de variabila timp. Dacă consumul final se determină în
afara sistemului, atunci modelul are caracter deschis.
Dacă toate activităţile sînt închise în primul din cele patru cadrane ale balanţei
legăturilor dintre ramuri, atunci modelul este închis.
Modelele matematice statice deschise (a) şi închise (b) ale balanţei legăturilor dintre
ramuri se pot scrie sub următoarele forme matriceale:

 a   I  A X i  Yi
, (2.15)
 b   I  A X i  0i
unde A este matricea coeficienţilor tehnici; Xi - producţia totală a ramurii i; Y i - consumul
final al ramurii i; I - matricea unitate.
Modelul matematic static deschis al balanţei legăturilor dintre ramuri se poate
scrie şi sub forma:
n
X i  a ijX j  Yi , i  1,2,3,....., n (2.16)
j 1

a ij  X ij / X j , (2.17)

unde Xij reprezintă parte din producţia ramurii i consumate productiv în ramura j în
perioada  ; X j - producţia totală a ramurii j.
Problema cea mai des întâlnită în practică constă în determinarea necunoscutelor
(Xi), când se dau mărimile Yi.
Soluţia modelului deschis se poate scrie sub forma:
 X   I  A  Y ,
1
X  BY
n , (2.18)
X i   bijY j  bikYi , bij  X i / Yi , bik  X i / Yk
j 1

în care bij este valoarea producţiei ramurii i, necesară pentru consum, în vederea fabricării
unei unităţi de produs final în ramura j, respectiv k; deci, avînd o structură tehnologică dată
prin matricea A, rezultă că volumul producţiei fiecărei ramuri depinde de nivelul planificat
al consumului final în sistemul analizat.
Modelul matematic dinamic al balanţei legăturilor dintre ramuri operează cu relaţii
de forma:

n 
X i       aij   X j     Yi     I i     , (2.19)
 j 1 
unde Ii    reprezintă investiţiile pentru dezvoltarea producţiei în perioada  .
Pentru a ţine seama de import, modelele matematice input-output îşi modifică
structura astfel:


 1  ri  X i   aij X j   Yi ; i  1,2,...n;
n
(2.20)
 j 1 

 1  ri     X i     aij   X j    Yi    I i    ,
n
(2.21)
j 1

în care ri , ri    este coeficientul de import de natură statică, respectiv de natură

dinamică.
Modelele matematice ale balanţei legăturilor dintre ramuri se pot aplica, începînd cu
întreprinderea considerată sistem de producţie şi terminînd cu economina naţională, care trebuie să
cuprindă sistemic toate unităţile din cadrul ramurilor. La aplicarea acestor modele, trebuie avut în
vedere restricţiile generale şi specifice fiecărui sistem analizat. Dintre acestea, trebuie să reţină
atenţia restricţiile legate de acoperirea consumului cu resursele existente, cele care exprimă modul
de solicitare a resurselor şi cele legate de regimul de funcţionare al instalaţiilor analizate.
Modelul matematic al bilanţului energetic general trebuie să cuprindă atât partea de bilanţ
electroenergetic, cât şi partea de bilanţ termoenergetic. Pentru optimizarea activităţii la nivelul
întregului sistem, se recomandă ca, modelul matematic al bilanţului energetic general să
cuprindă trei aspecte de baza şi anume:
- transportul combustibilului de la sursă la consumator,
- interşanjabilitatea combustibililor la consumator,
- regimul de funcţionare al instalaţiilor analizate.
Dacă activitatea modelată se desfăşoară într-un interval mai mic decît un an, atunci
funcţia de eficienţă a modelului matematic este de forma cheltuielilor anuale de calcul. Dacă
activitatea modelată se desfăşoară pe o durată mai mare decît un an, atunci funcţia de cheltuieli din
structura modelului matematic al bilanţului energetic general are forma cheltuielilor totale
actualizate. Ca o nouă tendinţă în calculul cheltuielilor şi investiţiilor, care intervin în modelul
bilanţului energetic general, reţine atenţia cercetarea operaţională.

3.3. Măsurarea mărimilor folosite în calculul bilanţurilor energetice

 3.3.1. Măsurarea mărimilor electrice

Pentru efectuarea măsurătorilor, în vederea determinării mărimilor din structura unui

bilanţ electroenergetic, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- întocmirea unei scheme monofilare a întregii instalaţii şi cunoaşterea caracteristicilor
cablurilor, barelor, motoarelor şi a altor categorii de consumatori ;
- fixarea punctelor de măsurare a consumurilor de energie;
- pregătirea aparatelor şi realizarea schemelor de măsurare a mărimilor din structura de
bilanţ;
- montarea unui set minim de aparate de măsură la nivelul tablourilor de distribuţie;
- aplicarea măsurilor de protecţia muncii în instalaţiile unde se execută măsurătorile şi
instruirea echipei de lucrători, care preiau sarcina finalizării măsurătorilor legate de
întocmirea bilanţului energetic;
- măsurătorile se fac pentru o zi caracteristică din luna cu cele mai mari consumuri de
energie. Mărimile de măsurat se citesc din oră în oră pe cele trei schimburi de lucru ale
secţiei din conturul de bilanţ analizat. Măsurarea mărimilor se face fie direct, fie
indirect. După determinarea mărimilor din proces, se calculează valoarea lor medie şi
valoarea medie patratică.
Alegerea aparatelor de măsură şi a celorlalte elemente din schema con struită pentru
măsurători se face în ideea ca, aparatajul selectat să reziste solicitărilor mecanice şi a
influenţelor mediului unde va lucra. Pentru ale gerea aparatelor din schema de măsură,
trebuie verificat gradul de precizie şi factorul de calitate ale aparatelor sau dispozitivelor
de citire şi extensia scării, în aşa fel încât să cuprindă gama mărimilor ce se măsoară.
Clasa de precizie a aparatelor de măsură exprimă eroarea tolerată la măsurători, în
procente din indicaţia maximă a aparatului de măsurat.
Pentru aparatele electrice există cinci clase de precizie şi anume: clasa 0,2 cu
eroare tolerată ± 0,2% din scara de măsură; clasa 0,5 cu eroarea ± 0,5%; clasa 1 cu
eroarea ± 1%; clasa 1,5 cu eroarea ± 1,5%; clasa 2,5 cu eroarea ± 2,5%. Aparatele din
clasa 0,1 şi 0,2 sînt utilizate pentru măsurători de precizie în laborator sau pe platforme de
încercări. Aparatele din clasele 0,5 şi 1 sînt utilizate pentru măsurători curente de control.
Aparatele din clasa 1,5 şi 2,5 sunt utilizate ca aparate de tablou. Factorul de calitate cel mai
mare îl au aparatele cu magnet permanent, după care urmează aparatele electrice
electrodinamice, electromagnetice şi de inducţie.
Punerea la zero a aparatelor este obligatorie pentru clasele de precizie 0,2 şi 0,5.
Consumurile proprii tehnologice variază între 0,2 ... 20 VA. Limita superioară de consum se
regăseşte la voltmetre şi wattmetre, iar limita inferioară a consumului apare în cazul
ampermetrelor magnetoelectrice.
Dacă în instalaţie există transformatoare de măsură, atunci trebuie cunoscute
erorile de raport pentru curent, respectiv pentru tensiune şi erorile de unghi. O atenţie
deosebită trebuie dată modului în care se leagă transformatorul de măsură în reţea.
Condiţiile preliminare pentru realizarea unor măsurători precise se referă la: aşezarea
aparatelor în poziţia lor de etalonare, punerea la zero a acului indicator, aburirea geamului
aparatului pentru a evita influenţa sarcinii electrostatice ce se poate forma prin eventualele
frecări în timpul transportului, curăţirea tuturor fişelor de la rezistenţele de precizie şi
montarea lor prin presare în locaşurile respective, montarea corectă în circuitul supus
măsurătorilor a tuturor aparatelor şi în special a contoarelor de energie, mai ales în situaţii
cînd în schemă figurează transformatoare de măsură, ferirea tuturor aparatelor de influenţa
câmpurilor electrice şi magnetice exterioare, prin aşezarea lor la o depărtare apreciabilă de
maşinile electrice, transformatoare şi condensatoare electrice, prin care circulă curenţi
intenşi.
 a) Relaţiile de calcul ale rezistenţelor de măsurat au următoarea structură:

U UR v
R aval  
 U   IR v  U  , (2.22)
 I  
 Rv 
R amonte 
 U  R A I  U  R
A , (2.23)
I I
în care U este tensiunea indicată de voltmetru, în V; I - curentul indicat de ampermetre,
în A; Rv - rezistenţa voltmetrului, în Ω; RA - rezistenţa ampermetrului, în Ω.
Montajul în aval se recomandă pentru măsurarea rezistenţelor sub 10 Ω, iar cel în
amonte pentru rezistenţe mai mari ca 10 ohmi. Erorile de măsură sînt în ambele cazuri
sub 1%.
Metoda de comparaţie permite compararea a două rezistenţe, una cunos cută, R0, cu
alta necunoscută, Rx, montate fie în serie, fie în paralel. Cu ajutorul unui voltmetru se
măsoară succesiv tensiunea la bornele rezistenţei cunoscute, U 0, şi respectiv la bornele
rezistenţei necunoscute U x.
Dacă se măsoară curenţii cu două ampermetre, se obţin I 0 şi I x . Relaţiile de
calcul al rezistenţei R x au următoarea structură:
Ux I0
Rx  Rx ; Rx  R0 . (2.24)
U0 I1

Pentru măsurarea rezistenţelor de izolaţie, care au valori ce ating 1010 Ω., se

utilizează ohmetre sau megaohmetre. Ohmetrele care se recomandă pentru rezistenţe de
izolaţie pînă la 10 4 Ω sunt înzestrate cu scheme interioare tip serie, iar pentru rezistenţe pînă
la 102 Ω, se utilizează ohmetre cu scheme interioare în derivaţie.
Precizia acestor aparate în zona mijlocie a scării este de 0,5 ÷ 2% exprimată în
procente din lungimea totală a scării. Megaohmetrele se construiesc cu scheme interioare de
tip serie şi au ca sursă interioară un magnetou care furnizează o tensiune de 500 ÷ 2500 V.
Pentru măsurarea rezistenţelor de izolaţie mai mari ca 10 10 Ω, se utilizează aparate cu
amplificatoare electronice denumite teroohmetre.
Măsurarea rezistenţei electroliţilor se realizează, în practică, cu metoda
ampermetrului şi voltmetrului, iar în laborator cu ajutorul punţii Kohlrausch.
- b) Măsurarea inductanţelor şi a capacităţilor se realizează cu ajutorul
următoarelor metode: metoda de punte (Wheatstone, Santy, Wien, Schering, Maxwell,
Andreson, Soper, Carey-Foster), metoda comparaţiei (metoda galvanometrului balistic,
metoda Felici), metoda ampermetrului şi voltmetrului şi metode bazate pe aparate
speciale denumite Faradmetre sau microfaradmetre.
Relaţiile de calcul ale capacităţilor şi ale inductanţelor proprii, respec tiv ale celor
mutuale, au următoarea formă:

1 1
Caval  I 2  I v2  Rv2 I 2  U 2 , (2.25)
2 f U 2 f U Rv
1
Camonte  ,, (2.26)
2 f U 2  I 2 RA2
1 U2
  R  RA  ,
2
Lamonte  (2.27)
2 f I 2
 1/ 2
1  U 2  2RUI v 
Laval  , (2.28)
2f  I 2  I 2v 
M  U / 2 f I , (2.29)

în care R reprezintă rezistenţa bobinei, în Ω.

- c) Măsurarea tensiunilor şi curenţilor în practica industrială se realizează cu
ajutorul voltmetrelor şi respectiv a ampermetrelor. Măsurarea tensiunilor alternative mici
se efectuează cu aparate cu termocuplu sau cu redresori uscaţi. Măsurarea tensiunilor
mijlocii 600 ÷ 750 V se realizează cu voltmetre de diverse clase de precizie.
Dintre tipurile de voltmetre existente, se utilizează mai frecvent în practică
următoarele: voltmetre electromagnetice pentru măsurări curente, voltmetre electro-
dinamice pentru măsurări cu precizie mai mare, voltmetre electrostatice care permit
efectuarea măsurătorilor fără consum de curent, voltmetre termice pentru măsurarea
tensiunilor nesinusoidale, voltmetre de inducţie şi voltmetre electronice. Dacă în reţeaua
examinată în cadrul bilanţului, există tensiuni înalte, atunci, în schema de măsură, se
utilizează transformatoare de tensiune pe secundarul cărora se montează voltmetrul pentru
determinarea tensiunii coborâte. Înmulţind valoarea măsurată cu raportul de
transformare, se poate determina tensiunea reală în reţeaua electrică.
Măsurarea curenţilor se face cu ajutorul ampermetrelor montate în circuit cu şi
fără şunturi. În practica industrială, pentru măsurarea curenţi lor pînă la 100 A, se
utilizează aparate electrodinamice conectate direct în circuit. Pentru măsurarea curenţilor
de peste 100 A, se utilizează în schema de măsură un transformator de curent, care
reduce intensitatea curentului la 5 A şi în unele situaţii, la 1 A. Pentru măsurarea
curenţilor de înaltă frecvenţă, se utilizează aparate electronice clasice sau aparate
numerice de măsură.
- d) Măsurarea puterilor active, în circuitele monofazate, se face cu ajutorul
wattmetrelor electrodinamice, care se etalonează fără dificultăţi şi care prezintă
precizie în înregistrarea mărimilor electrice.
Ca aparate de tablou, se mai utilizează wattmetre de inducţie, wattmetre termice
şi uneori wattmetre electrostatice.
Wattmetrul electrodinamic poate măsura cu precizie puterea, dacă s-au păstrat
regulile de conexiune a aparatului la reţea. Fiecare tip de wattmetru este astfel construit
încât la diviziunea maximă să indice o anumită putere nominală. Pentru a afla puterea în
waţi, se citeşte indicaţia în diviziuni a aparatului şi se înmulţeşte numărul de diviziuni cu
constanta aparatului. Pentru wattmetre cu trei sensibilităţi de curent şi trei sensibilităţi de
tensiune, constantele aparatelor de măsură se dau în tabela 3.1.
Tabela 3.1
Constantele câtorva tipuri de wattmetre

I\U 120 V 240 V 480 V

5A 5 10 20
10 A 10 20 40
20 A 20 40 80
Puterea, P, măsurată de wattmetru se calculează astfel:
 U n I n cos n const. Wattmetrului,
P  C u d, C u   (2.30)
dn
în care d este deviaţia wattmetrului; dn - deviaţia maximă; cos φn - factorul de putere; Un, In -
valorile efective nominale ale tensiunii, respectiv curentului. Schemele de montaj, aval şi
amonte, al aparaturii de măsurare a puterii sunt prezentate în figura 3.1.
Puterile consumate de receptor, P R , în montaj aval şi respectiv în montaj amonte,
se calculează astfel:
U2 U2 ,
PR aval  Pmas   (2.31)
R bt R v
U2
PR amonte  Pmas  R bc I 2  . (2.32)
Rv

Fig. 3.31 - Schema de măsurare a puterii: a - montaj în aval; b - montaj în amonte.

Puterile debitate de generator, P G în montaj aval, respectiv amonte, se calculează
astfel:

PGaval  Pmas  RA I 2  Rbc I 2 , (2.33)

U2 U2 ,
PG amonte  Pmas   (2.34)
R v R bc

în care U/Rbt este consumul de putere în bobina de tensiune a wattmetrului; U 2 /R v - consumul

de putere al voltmetrului; Rbc - rezistenţa bobinei de curent; R bt - rezistenţa bobinei de
tensiune;
În practică, se utilizează montajul aval pentru determinarea puterii, P R şi
montajul amonte pentru puterea P G .
Dacă se ţine seama de inductanţa bobinei de tensiune, relaţiile anterioare pentru
puterea receptorului au următoarea formă:

 U 2 U 2  1  tg 2
PRaval   Pmas   , (2.35)
 Rbt Rv  1  tg  tg
 U2  1  tg 2 ,
PR amonte  Pmas   R A I2  (2.36)
 Rv  1  tg  tg

unde ψ este argumentul impedanţei bobinei de tensiune; φ - decalajul curentului

receptorului faţă de tensiunea U.
Când tensiunile şi curenţii din circuitele în care trebuie să se execute măsurătorile
depăşesc valorile nominale ale wattmetrului (I n = 50A şi U n = = 650 V), racordarea
aparatului de măsură la reţea se face cu ajutorul trans formatoarelor de măsură de curent şi
tensiune, care reduc curentul la 5 A, iar tensiunea la 100 V.
 Când se utilizează montajul cu transformator de curent, bobina de curent a
wattmetrului se leagă pe secundarul transformatorului, iar bobina de tensiune se leagă în
derivaţie pe reţea. Cînd se foloseşte montajul cu transformator de tensiune, bobina de tensiune a
wattmetrului se leagă pe secundarul transformatorului, iar bobina de curent se leagă în serie cu
reţeaua. Când în circuitul de măsură, se utilizează două transformatoare, unul de curent şi altul de
tensiune, bobinele wattmetrului se leagă pe secundarul fiecărui tip de transformator.
Puterile măsurate în aceste situaţii au următoarele expresii:

Pm1  K  K i  d , Pm 2  K  K u  d , Pm3  K  K i  K u  d , (2.37)

în care K este constanta wattmetrului; Ki, Ku sînt rapoartele de transformare ale transformatoarelor
de curent, respectiv de tensiune.
Erorile care apar, în cazul montajelor cu transformator, sunt: eroarea de raport a
transformatorului de intensitate şi eroarea de unghi a transformatorului de tensiune.
Măsurarea puterilor active monofazate cu alte mijloace decît wattmetrele electrodinamice
se poate face prin metoda cleştelui Dietz, prin metoda aparatelor de măsură (ampermetru şi
voltmetru), cu wattmetre de inducţie şi respectiv cu wattmetre termoelectrice cu şi fără
transformatoare de curent şi de tensiune.

Fig. 3.2. - Scheme de conectare la reţea a wattmetrelor pentru măsurarea puterii.

Măsurarea puterii active în circuitul de curent alternativ trifazat se poate realiza, aplicînd
următoarele scheme de măsură: schema cu trei wattmetre cu sau fără transformatoare de măsură,
scheme cu doua wattmetre cu sau fără transformatoare de măsură şi scheme cu un singur
wattmetru.
Metoda celor trei wattmetre se aplică în circuitele trifazate fără sau cu fir neutru cu
ajutorul schemelor din figura 3.2, când se montează direct la reţea şi cu ajutorul schemei din
figura 3.3, când se prevăd transformatoare de măsură.
 Bobinele de curent ale wattmetrelor se montează în serie cu conductorul cu borna
polarizată spre generator, iar bobina de tensiune a wattmetrului se montează cu borna polarizată
la conductorul unde este montată bobina de curent şi borna nepolarizată, la un punct comun cu
bornele nepolarizate. Puterea din circuitul trifazat este suma puterilor măsurate:
P = P1 + P2 + P3

Fig. - 3.3. Schema de montaj a wattmetrelor cu ajutorul transformatoarelor de măsură

Schemele cu trei wattmetre se folosesc la încărcarea motoarelor de putere mică şi la

stabilirea consumului de putere pentru asemenea tipuri de receptoare.
Pentru măsurarea puterii în circuite trifazate nesimetrice ca tensiune şi curent, se
utilizează schema cu două wattmetre. Această schemă de măsură rezultă din schema cu trei
wattmetre prin legarea punctului comun la una din fazele reţelei. Montarea celor două
wattmetre se poate face ca în figura 3.4, în schema directă de măsură.

Fig. 3.4. - Schema de montaj a wattmetrelor pe două faze ale reţelei electrice.

Dacă se utilizează transformatoare de măsură, atunci este indicată schema din figura
3.5. Puterea măsurată cu cele două wattmetre corespunde puterii trifazate consumate de receptor şi
se determină, adunînd puterile indicate de cele doua aparate de măsură P = P1+P2. Dacă deviaţia
acului indicator al unui wattmetru este negativă, datorită caracterului sarcinii (unghiul de
defazaj dintre curent şi tensiune mai mare ca 90 o), atunci se schimbă legăturile la bornele
de tensiune şi puterea se ia cu semn schimbat, faţă de situaţia normală.
 Fig. 3.5. - Schema de
măsură a puterii cu
ajutorul a două wattmetre
montate la reţea prin
intermediul
transformatoarelor de
măsură.

În cazul simetriei totale a circuitului trifazat, puterea şi defazajul se calculează

astfel:

P1  U I cos 30   ,  (2.38)
P2  U I cos 30 
  , (2.39)
P  P1  P2 , (2.40)
P2  P1 .
tg  3 (2.41)
P2  P1
Puterea în circuitele trifazate se poate măsura şi cu un singur aparat construit ca un
wattmetru trifazat, denumit şi wattmetru dublu electrodinamic. Se mai construiesc
wattmetre trifazate de inducţie a căror realizare se aseamănă cu cea a contoarelor trifazate.
Wattmetrele duble permit măsurarea puterilor în circuitele trifazate, indiferent de regimul de
lucru al reţelei. Scara lor este gradată în waţi.
În circuitele trifazate simetrice atît ca tensiune, cât şi în privinţa curen tului, se poate
măsura puterea cu un singur wattmetru, fără sau cu transformatoare de măsură. Scara unor
astfel de wattmetre este în aşa fel gradată, încât indică indirect puterea activă trifazată.
- e) Măsurarea puterii reactive se face cu ajutorul a trei montaje şi anume: măsurare
indirectă, măsurare directă (folosind varmetre) şi măsurare directă cu ajutorul
wattmetrelor.
Măsurarea indirectă (prin calcul) a puterii reactive constă în măsurarea puterii active
cu wattmetre şi a puterii aparente, S, cu voltmetru şi ampermetru. Relaţiile de calcul a
puterii reactive în circuite monofazate, Q m, şi circuite trifazate echilibrate, Q t , au
următoarea structură:

Qm  U I sin   S 2  P2  UI  2  P 2 , (2.42)

3U 2 I 2   P1  P2   3U 2 I 2  P12  P22  2P1P2 .
2
Qt  (2.43)

Din cauza erorilor care apar într-o astfel de schemă de măsură, se preferă celelalte
doua metode.
Măsurarea directă a puterii reactive cu ajutorul varmetrelor se face prin metoda
celor trei, respectiv două aparate montate ca wattmetrele.
Varmetrele diferă de wattmetre prin faptul că, bobina de tensiune se pune în serie
cu o inductanţă sau se pune în paralel cu o capacitate. Indicaţiile varmetrelor sunt direct
proporţionale cu puterea reactivă din circuit. Se ştie că aparatele pentru măsurarea
puterii reactive sunt influenţate de variaţia frecvenţei şi pentru a evita acest fenomen, se
construiesc varmetre compensate cu două bobine de tensiune cuplate pe un acelaşi ax, una
în serie cu o inductanţă, iar cealaltă în serie cu o capacitate. Racordarea la reţea a
varmetrelor se face cu respectarea polarităţii bobinelor de curent şi de tensiune ca şi la
wattmetre. Aparatele montate în circuitele de măsură vor indica corect, dacă decalajul între
tensiune şi curent este inductiv şi vor indica în sens contrar, dacă decalajul este capacitiv.
Pentru măsurarea puterii reactive în circuite trifazate, se poate utiliza atât metoda
celor trei varmetre, cât şi metoda celor două varmetre cu sau fără transformatoare de
măsură. Măsurarea puterii reactive se poate face şi cu ajutorul wattmetrelor.
Puterile active, şi reactive se pot măsura cu ajutorul metodelor celor două
wattmetre, folosind în circuit rezistenţe adiţionale speciale. Aceste rezistenţe permit
trecerea de la măsurarea puterii active la măsurarea puterii reactive cu ajutorul a două
wattmetre identice la care bobina de tensiune are o anumită valoare predeterminată cu
precizie.
Măsurarea factorului de putere se face fie măsurând puterea activă cu ajutorul
wattmetrului şi puterea aparentă cu voltmetru şi ampermetru, fie se realizează prin
măsurători directe cu ajutorul cosfimetrului denumit şi fazmetru. Fazmetrele se construiesc
atât ca aparate monofazate, cât şi trifazate.
- f) Măsurarea energiei electrice active şi reactive în circuite monofazate şi
trifazate se realizează cu ajutorul contoarelor de inducţie cu sau fără trans formatoare de
măsură în circuit. Contoarele se pot clasifica atât după numărul elementelor active, cât şi în
funcţie de tehnica de tarifare a energiei.
După numărul de elemente active, deosebim: contoare cu un singur element
activ (contoare monofazate), contoare cu două. elemente active utilizate în circuitele
trifazate, fără conductor neutru şi contoare cu trei elemente active pentru instalaţii de
distribuţie cu patru conductoare.
După tehnica de tarifare a energiei, deosebim: contoare cu un singur cadran de
înregistrare a energiei şi contoare cu mai multe cadrane de înregistrare a energiei. Trecerea
înregistrării de pe un cadran pe altul se face la anumite ore cu ajutorul unor ceasornice de
comutare.
Dintre contoarele cu mai multe cadrane, în practică, se întîlnesc urmă toarele tipuri:
contoare dublu ecran sau dublu tarif, contoare cu triplu tarif (tarif de vîrf, tarif în afara
vîrfului şi tarif de noapte), contoare de vîrf, contoare de depăşire, contoare cu plată
prealabilă şi contoare cu indicator de maxim. Schemele de montaj şi caracteristicile
contoarelor pentru măsurarea energiei electrice active şi reactive se dau în literatura.
Contoarele se pot monta la reţeaua electrică direct, dacă curenţii din circuitul supus
măsurării nu depăşesc 150 A. Pentru curenţi mai mari, montarea contoarelor se face cu
ajutorul transformatoarelor de curent, care reduc intensitatea în secundarul
transformatorului la 5 A.
Scara de înregistrare a energiei cu ajutorul contoarelor se dimensionează fie direct în
kWh, respectiv kVArh, fie în diviziuni, care multiplicate cu o constantă înscrisă pe plăcuţa
contorului permite calcularea energiei consumate în circuitul electric analizat.
Pentru studiul fenomenelor periodice, se utilizează în practica industrială distorsiometre,
analizoare şi aparate electronice de măsură şi control. Dintre tipurile de oscilografe utilizate mai
frecvent în industrie reţin atenţia: oscilografele electromecanice şi oscilografe catodice. Ca aparate
înregistratoare menţionăm cele cu înregistrare continuă, cele cu motor de urmărire şi cele cu
înregistrare rapidă.
Aparatele automate utilizate mai des la măsurători sînt de tipul: compensatoare automate cu
curent de lucru variabil şi cu curent de lucru constant, punţi automate etc. Detaliile privind schemele
de conectare la reţea şi caracteristicile acestor aparate speciale se pot urmări în literatura.
 4.3. Aparate analogice-numerice de măsură şi control

Aparatele analogice numerice pentru măsură şi control s-au dezvoltat pe următoarele

direcţii: aparate pentru măsurarea tensiunii şi a defazajului dintre două mărimi, aparate pentru
măsurarea puterii şi energiei, aparate pentru măsurarea pe cale electrică a mărimilor neelectrice.
Pentru măsurarea tensiunilor continue sau alternative, atât în laboratoare, cât şi în
industrie, se utilizează voltmetre electronice analogice şi numerice, care au o precizie mai mare
decât cele clasice. Voltmetrele analogice se clasifică astfel: voltmetre cu diode (serie sau derivaţie),
voltmetre electronice în puncte, voltmetre cu autocomponente, voltmetre electronice speciale pentru
măsurarea tensiunii efective şi pentru măsurarea tensiunii de vârf, voltmetre electronice
logaritmice, milivoltmetre electronice etc. Pentru măsurarea defazajului dintre două tensiuni sau
dintre tensiune şi curent, se pot utiliza următoarele metode: metoda celor trei voltmetre, metoda
comutatorului electronic, metoda elipsei, metode de comparaţie, metoda fazmetrului analogic etc.
Aparatele numerice pentru măsurarea tensiunii şi a defazajelor dintre două mărimi electrice sunt
voltmetre numerice şi fazmetre numerice. Caracteristicile aparatelor analogice şi numerice de
măsurare a tensiunii, frecvenţei şi a defazajului între mărimile electrice supuse măsurării se dau în
literatura.
Măsurarea puterii şi energiei cu aparate numerice se face, aplicând următoarele metode:
metoda integrării numerice a produsului U.I, ca valori instantanee şi metoda măsurării numerice
separate a tensiunii, curentului şi a factorului de putere (cos φ), respectiv sin φ.
În cazul integrării numerice a produsului U.I, se convertesc separat valorile instantanee ale
curentului şi tensiunii, se efectuează produsul acestora şi se însumează produsele parţiale pe o
perioadă de timp.
Pentru măsurarea puterii reactive, trebuie să se introducă un defazaj de 90o.
Wattmetrele electronice care pot măsura atît puterea activa, cât şi pe cea reactivă au la bază
traductoare speciale, atât pentru circuite monofazate, cât şi pentru cele trifazate, bazate pe
principiul multiplicării pur numerice a eşantioanelor valorilor momentane ale curentului şi ale
tensiunii.
Contorul electronic bazat pe principiul „ Mark-Space-Amplitude-Multiplicator", utilizat pentru
măsurarea numerică a energiei, are următoarele caracteristici: clasa de precizie 0,2, nu este influenţat
de armonici superioare, permite măsurarea în ambele sensuri a energiei, independent de simetria
reţelei, nu este sensibil la vibraţii şi şocuri, este stabil în timp şi nu este influenţat de variaţii ale
temperaturii mediului în care se lucrează. Contorul electronic are în structura sa următoarele
elemente: convertorul curent-frecvenţă de impulsuri, multiplicator pe fiecare fază cu
transformatoare de intrare, elemente de afişaj şi surse de alimentare. Contorul electronic
prezentat se poate folosi la măsurarea energiei în circuitele trifazate cu patru conductoare.
El are trei multiplicatoare, conectate prin intermediul unor transformatoare de măsură de
tensiune şi curent la reţeaua electrică analizată.
Schemele unor wattmetre şi contoare numerice de măsurare a puterii şi energiei
electrice active şi reactive se dau în literatură.
Măsurarea pe cale electrică a mărimilor neelectrice se face cu o aparatură specială,
care îmbină atât partea aferentă mărimii neelectrice supusă măsurării, traductorul, cât şi
partea electrică a dispozitivului de măsurare. Traductoarele transformă o mărime fizică de
măsurat într-o mărime fizică de altă natură, care poate fi observată şi măsurată mai uşor.
Astfel de transformare se poate face fie direct printr-un singur element fizic, fie prin câteva
transformări succesive de mărimi fizice.
Un traductor de calitate trebuie să îndeplinească următoarele con diţii: să fie
sensibil, să aibă o clasa înaltă de precizie, să consume cât mai puţină energie şi să dea răspuns
în timp real.
Dintre tipurile de traductoare cunoscute în tehnica măsurării mărimilor neelectrice
pe cale electrică, reţin atenţia următoarele: traductoare parametrice în care mărimea
neelectrică este transformată într-un parametru electric pentru măsurarea căruia este
nevoie de o sursă auxiliară de energie (termometru electric cu rezistenţă), traductoare
generatoare la care mărimea neelectrică este transformată direct într-o tensiune
electromotoare ca în cazul traductoarelor termoelectrice, piezoelectrice etc. Aceste tipuri
de traductoare sunt mai puţin sensibile şi consumă energie mai multă decât traductoarele
parametrice, dar prezintă avantajul că, mărimea de ieşire este o tensiune care se poate
măsura direct. Dintre cele mai uzuale tipuri de traductoare para metrice existente, reţin
atenţia traductoareîe rezistive, inductive şi cele capacitive. Ca traductoare generatoare
menţionăm: traductorul electrodinamic de inducţie şi traductorul electrochimic.
Pentru măsurări mai complexe, se utilizează fie traductoare cu transformări
succesive, fie traductoare diferenţiale.
Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice s-a extins în tehnică la stabilirea nivelelor
lichidelor din diverse recipiente închise, la măsurarea temperaturilor etc.
Măsurarea pe cale electrică a temperaturilor din diverse instalaţii industriale constituie
domeniul pirometriei electrice. Pirometria electrică reclamă utilizarea următoarelor tipuri de
aparate: pirometre termoelectrice, termometre cu rezistenţă, pirometre cu radiaţie,
pirometre optice etc. Aparatele pentru măsurarea mărimilor neelectrice pe cale electrică
sunt extinse atât ca număr, cât şi ca performanţe şi se utilizează la determinarea mărimilor
de calcul din cadrul bilanţurilor termoenergetice