În Banchetul, Platon prezintă o explicație iubirii și formării acesteia.

Aici cititorul află

"mitul androginului", povestit de un personaj al lui Platon. După această legendă, la
început trăiau pe pământ ființe androgine. Arătau ca doi oameni lipiți spate în spate:
două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie. Aceștia dețineau o putere foarte mare,
puteau face aproape tot ce gândeau.
Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor și, pentru a nu mai reprezenta o
posibilă amenințare, îi despart. Separați însă, părțile nu mai fac nimic. Pe pământ
domnește o letargie completă. Tot mai mulți mor de tristețe și dor.
Zeii, văzând că rămân fără supuși, caută o modalitate de a le da noilor oameni un motiv
pentru a trăi. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume. În acest fel
oamenii își petreceau viața căutându-și jumătatea. Cei norocoși care se găseau se
contopeau formând ființa de odinioară.  
Astfel, în vechi timpuri, Pământul era populat de ființe complete, de androgini, ce aveau
o formă de sferă, trupul lor fiind format dintr-o femeie și un bărbat, din doi bărbați sau
din două femei. Androginii era fericiți, puternici și atât de aproape de perfecțiune, încât
zeii, temători, îi doreau despărțiti în două ființe incomplete. Dar odată separați, ființele
rezultate mureau de tristețe. Astfel că zeii, dorind să îi salveze, îl creaza pe Eros, care
creează iubirea. De atunci, ființele omenești, jumătăți ale ființei originare, își caută
cealaltă pereche. Când și dacă o găsesc, ajung iarăși să cunoască starea de fericire și de
beatitudine din timpurile vechi.