Personajul principal din lucrarea “Apus de soare” de B. Delavrancea este Stefan cel Mare,
domnitor ce a fost ca un soare pentru intreg neamul nostru.
Drama are un dublu conflict: unul interior, psihologic, conflictul dintre Stefan-omul si Stefan-
domnitorul, si unul exterior (care determina intensificarea conflictului interN), complotul
boierilor, in frunte cu paharnicul Ulea, impotriva lui Stefan.

Ca domnitor, Stefan cel Mare s-a impus in constiinta poporului ca un luptator neinfricat pentru
apararea Moldovei, a dus o politica inteleapta, sprijinindu-se pe mica boierime si pe razesi,
manifestand bunatate fata de supusii devotati si asprime fata de uneltitori, folosin-du-si
puterea si autoritatea deplina in scopul apararii tarii.

Batran si bolnav, el doreste sa asigure viitorul tarii prin inscaunarea lui Bogdan. Modestia,
curajul, imensa dragoste fata de tara - toate acestea alcatuiesc portretul moral al domnitorului
Stefan

Trăsăturile voievodului se individualizează mai mult prin vorbele celorlalți care relatează faptele
trecutului, decât prin acțiune. El capătă proporțiile unui erou de legendă, toți vorbind despre el
admirativ, în termeni metaforici: „Slăvitul domn”, „preaslăvitul nostru stăpân”, „Sfântul”, „Leul
Moldovei”, „Soarele”.
Figura lui se întregește treptat, prin acumulare succesivă de trăsături: gingășie , bunătate,
asprime, perspicacitate politică, voință nezdruncinată în îndeplinirea planurilor, pentru a pune
în lumină, la finalul actului o personalitate eroică complexă și impresionantă în intensitatea ei.

      Stefan era un om al poporului, binevoitor mereu oamenilor de rind “Mie nu-mi plac oamenii
smeriti…Veniti sa va blagoslovesc”. Avea in el omenia pentru care poporul il pretuia foarte mult
“saruta mai bine, nu te sfii, Ilinco…”. Stefan isi iubea poporul si vorbea cu oamenii sai blind, fiind
ca un tata pentru intreg neamul “Pe crestetul tau sa cada sarutul voievodului ca ploaia peste
holdele verzi.”. Era un domnitor iscusit, avea strategii excelente in urma carora avea victorii
stralucitoare “Matura tot inaintea lui. Si toti ii jurara credinta…”. Slabit de boala cum era, el
totusi incerca sa faca ceva ca domnitor pentru tara sa, dar unii boieri il considerau deja dus “S-a
dus Stefan. Vecinica lui pomenire…”. Nu-I este frica de moarte si pleaca din viata impacat,
pentru ca a lasat Tara Moldovei in miini bune “Te-am privit de atitea ori in fata… Nu-mi este
frica de tine… isi face cruce, iar capul ii cade pe pieptul Oanei.”.

       Stefan cel Mare a avut o domnie lunga, in timpul careia a dus o multime de lupte
stralucitoare, incercind sa faca tot posibilul ca poporul sau sa traiasca bine si a devenit simbol al
puterii si vitejiei.