Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Celuloza
Celuloza
1. Introducere
Celuloza este o substanță macromoleculară naturală din clasa glucidelor,
fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza
este polizaharidă și împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) și
alte substanțe, formează pereții celulelor vegetale și conferă plantei rezistență
mecanică și elasticitate.
Formarea celulozei in plante este urmarea unui proces biochimic de
fotosinteza din bioxid de carbon si apa: 6nCO2 + 5nH2O →( C6H10O5) + 6nO2 .
Asa cum reiese din reactie, formula moleculara a celulozei este (C6H10O5)n.
2. Surse de celuloză
3. Producerea celulozei
In stare pura,celuloza se fabrica din fibrele de bumbac tratate cu o solutie
de KOH in absenta oxigenului din aer.In industrie,celuloza se obtine,astazi,din
lemn,stuf si din paie.Pentru obtinerea celulozei din plante, trebuie indepartate
lignina, pentozanii, hexozanii, materiile pactice. Cele mai mari cantitati de
celuloza se obtin din lemn, care, dupa ce este cojit este taiat in bucatele mici si
uscat, urmand sa fie tratat chimic
Pentru separarea celulozei din plante exista mai multe metode:
cel mai cunoscut tratament chimic este procedeul cu bisulfit
Acesta se numeste astfel datorita lesiei de sulfit acid de calciu cu care se
trateaza lemnul. Tratarea lemnului cu lesie sulfitica se face la circa 140◦C si 5 At.,
in autoclave, timp de mai multe ore.
Polizaharidele care se mai gasesc in lemn sunt hidrolizate pana la
monozaharide. Dupa terminarea reactiei, amestecul este trecut in vase de
decantare pentru separarea celulozei, care este apoi spalata cu apa, stoarsa la prese
si uscata.
Calitatile obisnuite de celuloza se intrerbuinteaza la fabricarea hartiei, cele
superioare fiind intrebuintate pentru producerea matasii artificiale ( vascoza), sau
pentru prepararea explozibililor.
alt procedeu utilizat pentru fabricarea celulozei este procedeul cu
hidroxid de sodiu, ce consta in tratarea lemnului cu lesii de
hidroxid de sodiu, la 170◦C si 7-8 At.
procedeul cu sulfat – consta in tratarea lemnului cu hidroxid de
sodiu si sulfura de sodiu, obtinuta prin reducerea sulfatului de
sodiu ce se adauga in timpul procesului.
procedeul cu acid azotic, in care se foloseste ca agent de atac
acidul azotic
4.Proprietăți fizice
o Culoarea:alba
o Rezistentă la umezeală sau la contactul cu alte grăsimi, dar se poate
ușor distruge la contactul cu acizii.
o fara gust si miros, cu mare rezistenta mecanica
o insolubilă în apă sau în solvenți organici
o Este solubilă în hidroxid de tetraaminocupric [Cu(NH3)4](OH)2,
numit și reactiv Schweizer.
o Punctul de topire: necunoscut
o Punctul de fierbere: necunoscut
o Temperatura de descompunere: 2600°C
o Densitatea (în stare naturală): între 1,27 - 1,60 g/ml
o Compoziția: 44,4% din componența celulozei este carbon; 6,2%
hidrogen; 49,4% oxigen.
5. Proprietăți chimice.
Deoarece conține un număr mare de grupări de hidroxil, reacționează cu
acizi și formează esteri sau cu alcool și formează eteri.
Grupările hidroxil din celuloză au reactivitate normală și participă la
reacțiile specifice lor: formarea de eteri, de
esteri, de alcooli. După numărul grupărilor
hidroxil dintr-un rest glucozic, care
participă la asemenea reacții se obțin
produși cu diferite grade de transfer.
Tratată cu amestec de acid acetic și
anhidridă acetică, celuloza poate forma
mono-, di- sau tri-acetatul de celuloză. Prin tratare cu soluții concentrate de
hidroxid de sodiu, celuloza formează un produs de tip alcoolat (alcoxid), denumit
alcaliceluloză, ce poate avea, de asemenea, diferite grade de transformare.
Asemenea produși sunt obținuți și folosiți direct la fabricarea fibrelor artificiale.
Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20-30 mm și de aceea pot fi
toarse în fire care apoi se țes. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte, 3-5
mm și încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat. Prin prelucrare
fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale, denumite curent mătase
artificială (au luciu asemănător cu cel al mătăsii naturale).
In mod obisnuit, celuloza este o macromolecula cu un grad de polimerizare
foarte variabil ( 3000 – 12000 )
7. Istoric
Celuloza a fost prezentă pe Terra de când au apărut copacii și
plantele fiind constituentul principal al pereților celulari vegetali. Datorită
acestui fapt nu există o dată anume pentru descoperirea ei; a apărut
înainte de nașterea omului. Recunoașterea celulozei ca fiind un
constituent principal al peretelui celular vegetal a fost în glucoză.
Hârtia (cea mai utilizată celuloză) a fost creată prima dată în anul
1838 datorită descoperirilor botanistului francez Anselme Payen care a
izolat celuloza pentru prima dată din lemn. Atunci a fost înțeleasă
structura sa. În prezent celuloza este polizaharida cea mai răspândită în
natură și se află sub observația oamenilor de știință producându-se
schimbări în procesul de prelucrare, utilizări și genetica plantelor (mulți
fermieri fiind interesați de mutațiile genetice pentru a produce cantități
mai mari de bumbac).
8. Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Celuloză
http://cyd.ro/celuloza-si-proprietatile-ei-chimice/
http://www.scritub.com/stiinta/chimie/Celuloza83651.php
http://www.ipedia.ro/celuloza-570/