Sistemul sanitar din Romania

In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr. 145/1997,
bazat pe o versiune modificata a modelului Bismarck. In prezent, unele structuri din
urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman (tinand cont in principal de
modalitatea prin care sistemul este finantat):
 modelul Semashko – bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului);
 modelul Beveridge – principiul rolului de „ filtru” (avut de medicii de
familie – alesi, in mod liber, de catre pacienti si finantat prin impozite);
 modelul Bismarck – sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime
obligatorii de asigurare, dependente de venituri).
La o analiza a sistemelor de sanatate din tarile Europei centrale si de rasarit, se retin totusi
unele caracteristici comune pe are M. Roemer (1993) le-a rezumat astfel:

 serviciile de sanatate de aproape toate tipurile erau un drept social al

fiecaruia, fara nici o cheltuiala sau cu foarte mici cheltuieli personale;
 asigurarea serviciilor de sanatate era responsabilitatea guvernului la diferite
nivele ale acestuia;
 distribuirea serviciilor preventive si terapeutice era in mod esential
integrata, accentul fiind pus pe prevenire;
 resursele si serviciile de sanatate erau planificate central ca parte a planului
general al intregii ordini economice si sociale;
 deciziile finale cu privire la caracteristicile majore ale sistemului national de
ingrijire a sanatatii erau luate de autoritatile centrale de sanatate si politice, desi grupurile
locale de cetateni aveau posibilitatea de a contribui la formarea politicii de sanatate;
 cata vreme resursele erau limitate, prioritatile in sistemul de sanatate erau
indreptate in special catre necesitatile muncitorilor din industrie si ale copiilor;
 toate partile componente ale sistemului de sanatate erau dirijate si integrate
de o autoritate majora - Ministerul Sanatatii si subdiviziunile sale;
 practica medicala privata (si activitatile conexe) nu era prohibita, dar
constituia subiectul unei reglementari stricte;
 intreaga activitate in domeniul sanitar se baza pe principii stiintifice, astfel
incat practicile non-stiintifice sau religioase, mistice, nu erau, teoretic, permise;
 nemultumirea cetatenilor in legatura cu:
a) calitatea si accesul la ingrijiie de sanatate si medicamente adecvate;
b) pietele secundare in sectorul sanatatii (platile necontabilizate, "pe sub masa");
c) lipsa libertatii de a alege medicul;
d) putere de decizie limitata si slaba.
 nemultumirea personalului din domeniul sanitar in legatura cu:
a) salarii sub media pe economie;
b) lipsa libertatii medicilor de a fi alesi de pacienti si a remuneratiei calculate
in functie de performanta;
c) statutul social modest;
d) putere redusa in crearea politicii de sanatate.
 nemultumirea managerilor serviciilor de sanatate datorita subfinantarii
cronice a facilitatilor de sanatate, echipamentului inferior, bugetului de intretinere
insuficient, lipsei independentei in functionarea institutiilor de sanatate si lipsei libertatii
in stabilirea tarifelor, in contractari, investitii, in reglementarea relatiilor de munca etc.