Cercetarea ”Administratorul public și rolul său în asigurarea standardelor bunei administrări” își

propune să analizeze rolul, competențele și aportul administratorul public în asigurarea standardelor

bunei administrări.

Selectarea temei s-a făcut pornind de la caracterul inovator al funcției pentru sistemul administrativ
românesc, inovator atât din perspectiva sursei de inspirație, şi anume sistemul american, puternic
diferențiat de sistemul francez pe bazele căruia este organizată administrația românească, cât și prin
prisma absenței vreunui precedent instituțional.

Un alt motiv pentru care s-a ales această temă este potențialul ridicat de generare a unei reforme,
administratorul public putând reprezenta o bună sursă de expertiză și profesionalism la nivel local.

Administratorul public a provocat vii discuții privind necesitatea, rolul și importanța sa în

administrația publică, aceste aspecte fiind dezbătute atât în teorie, cât și în practică.

Cu ajutorul instrumentelor cercetării științifice, se poate descifra rolul administratorului public în

îndeplinirea standardelor unei bune administrări.

Cercetarea științifică se bazează pe metode cantitative şi calitative, agreate de comunitatea

științifică: cercetare cantitativă ( interviuri: SPSS; cercetare calitativă: literatura de specialitate și
regimul juridic al administratorului public în sistemele administrative analizate); se vor utiliza, ca
input, date preluate din studii de specialitate, cercetări efectuate anterior, precum și date rezultate
din chestionare proprii, adresate grupurilor-țintă alese pentru cercetare adică cetățeni, funcționari
publici, sondaje de opinie, interviuri

Ținând cont de faptul că literatura de specialitate, precum și legislația aflată în vigoare nu sunt
suficient de dezvoltate cu privire la rolul si competențele aportului administratorului public în
realizarea standardelor bunei administrări, rămâne la latitudinea primarului să stabilească ce
atribuții şi competențe va conferi administratorului.

Din acest motiv, consider că apar două posibile consecințe negative:

1. Primarul deleagă puține atribuții, ceea ce rezultă că administratorul nu poate să aibă un
aport prea mare în realizarea unei bune administrări
2. Primarul deleagă tot și atunci administratorul devine un înlocuitor al primarului. De aici
rezultă alte două aspecte negative:
a. dublând primarul și nedelegându-i atribuții relevante pentru asigurarea standardelor
bunei administrări, nu va putea să-și aducă vreun aport în buna administrare
b. fiind cunoscut faptul că are toate atribuțiile delegate, este perceput ca având pârghiile
necesare aplicării standardelor bunei administrări. Acesta nu le are în concret, nu își
aduce aportul în dezvoltarea serviciilor și relația cu cetățenii. Mai mult, nu se justifică
prezenta lui întrucât există viceprimarul care îl înlocuiește de drept în toate situațiile de
absență.

Așadar este nevoie de voință politică, care să transpună în politici publice, să construiască norme de
drept privind rolul administratorului public, utilitatea acestuia ca element nou în sensul de a-i spori
rolul și elementele puse la dispoziție, aspecte ce duc la creșterea gradului de aplicare a standardelor
bunei administrări. Formalizarea este în consecință.

În situația în care, unui administrator i se deleagă anumite atribuții clare, atunci putem vorbi
despre:
 1. Creșterea calității serviciilor acordate cetățenilor
2. Diversificarea serviciilor acordate.
3. Participarea cetățenilor la actul decizional prin transparență sporită și creșterea gradului
de participare a publicului la luarea deciziilor administrative, dreptul de a fi ascultat
iniante de a se lua o decizie
4. Soluționarea petițiilor în termen, Legea 544/2001 privind liberul acces la informații
5. Repararea prejudiciului adus în urma unei erori administrative

La finalul acestei cercetări, putem face propuneri de a se îmbunătății legislația românească, care
implică și crearea pârghiilor necesare pentru a sigura principiile bunei administrări.

CA SI CONCLUZIE : Cercetarea propusă va încerca să ilustreze şi să analizeze modul în care este

implementat conceptul de administrator public în sistemul european și american și în sistemul
românesc, cum este el susținut în administrațiile publice locale, care îi este aportul în realizarea
standardelor bunei administrări, precum și identificarea de bune practici.

Lucrarea este împărțită in 3 pârți:

I. Considerații introductive și metodologice. Administratorul public în alte state/ analiză

comparativă
II. Administratorul public în România. Identificarea de bune practici și modele în asigurarea
bunei administrări
III. Implementarea funcției de administrator public în România. Studii de caz

Prin urmare, cercetarea încearcă să evalueze dacă administratorul public este sau nu similar cu city
manager concentrându-se pe mai multe dimensiuni pentru comparație, dar și aportul pe care acesta
din urmă îl are în asigurarea standardelor bunei administrări.

4.3 Experiența personală

Argumentele (atuurile) personale pentru abordarea temei propuse constau în principal în pregătirea
personală anterioară, dat fiind faptul că am absolvit atât o facultate de științe juridice, ceea ce îmi
înlesnește abordarea dimensiunii juridice a temei, cât şi un master la SNSPA în ”Managementul
sectorului public”. Pe de altă parte, funcția de administrator public pe care o deţin are drept scop
însăşi asigurarea implementării măsurilor de reformă adoptate în domeniul administraţiei publice,
precum şi asigurarea aplicării standardelor, bunei administrări
Prin urmare, cercetarea încearcă să evalueze dacă administratorul public este sau nu similar cu city
manager concentrându-se pe mai multe dimensiuni pentru comparație, dar și aportul pe care acesta
din urmă îl are în asigurarea standardelor bunei administrări.

Dreptul la o bună administrare este prezentat in terminis în art.41 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene. Conținutul esențial al acestuia constă în dreptul oricărei
persoane la un tratament imparțial, echitabil şi într-un termen rezonabil, dreptul persoanei de a fi
ascultată înaintea luării unor măsuri care-l privesc de către instituții, organe, oficii şi agenți ai
Uniunii, dreptul de acces la dosarul propriu, dreptul de a cere acoperirea prejudiciilor cauzate de
structurile amintite, dreptul la „petiţie”.

Mai mult, din studiile de specialitate, buna administrare include transparența – dreptul de a
cunoaște și de a înțelege ce se întâmplă, dreptul de acces la documente, dreptul privind protecția
datelor cu caracter personal.

Societatea românească se află într-un amplu proces de schimbare, impus de necesitatea obiectivă
de modernizare. În contextul transformării societății românești, nu poate fi ignorată necesitatea
reformării şi modernizării administrației publice, în spiritul valorilor europene.

.2 Relevanță aplicativă
Funcția de administrator public, funcție de conducere la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor şi
județelor, implică identificarea problemelor și propunerea de soluții pentru îmbunătățirea și
îndreptarea acestora.

Contribuția și implicarea administratorului public în problemele comunității, în dezvoltarea și

modernizarea acesteia se raportează la viziunea acestuia asupra nevoilor cetățenilor în continuă
creștere, la realizarea unei legături între cerințele actuale, integrate în viziunea europeană, și
viitorul comunității.

Elaborarea unor strategii și planuri de viitor, implicarea mai eficientă a administrației publice, a
altor factori locali în dezvoltarea comunității este un proces dificil și complex, care poate fi însă
realizat printr-o informare corectă și eficientă a administratorului public ce trebuie și poate realiza
legătura între administrația locală și comunitate.

Modelul de guvernare american este structurat şi la nivelul federal şi la nivelul statelor componente
conform principiului distribuţiei puterii între ramura legislativă şi cea executivă a guvernului (model

prezidenţial/şi al congresului) şi arată un rol foarte important al instanţelor, care nu au

corespondent, ca instituţii, în ţările europene.

Sistem parlamentar in toata Europa, sistem prezidențial și al congresului în Statele Unite