1.

Caracteristicile de protecţie şi mascare a terenului

În orice luptă, la toate formele activităţii de luptă, este foarte important a şti
cum să foloseşti caracteristicile de protecţie şi mascare a terenului pentru a evita
pierderi excesive în forţă vie şi tehnică cauzate de mijloacele moderne de lovire şi a
executa cu succes misiunea primită. Conducînd grupa, echipa de servanţi sau
echipajul, sergentul trebuie să cunoască şi să ţină minte recomandările necesare
privind adăpostirea personalului şi tehnicii de geniu în diferite condiţii de teren.
Pădurea, de exemplu, cu toate că reduce parametrii factorilor distructivi ai
exploziei nucleare, în ea sub acţiunea undei de şoc se vor doborî copacii, care pot
provoca daune personalului aflat în afara adăposturilor, deteriora tehnica de geniu şi
mijloacele de transport. De aceea, executînd misiunile în teren împădurit, e mai bine
de folosit poienile, rariştile acoperite cu tufişuri. Pentru a evita apariţia incendiilor în
apropiere e necesar de strîns uscăturile, doborîturile etc.
Pe teren descoperit pentru adăpostire e mai bine a se dispune pe contrapantele
înălţimilor.
Cel mai bine protejează rîpele înguste, adînci şi şerpuitoare, vîlcelele, carierele
dispuse perpendicular sau sub un unghi faţă de direcţia de propagare a undei de şoc.
Însă, dispunîndu-se în rîpe, săpături, pe contrapantele înălţimilor, trebuie de avut în
vedere că taluzurile în teren slab pot să se prăbuşească, de aceea ele trebuie
consolidate.
Caracteristicile de protecţie ale terenului pot fi îmbunătăţite pe contul adîncirii
văgăunilor naturale, executării săpăturilor speciale în pantele înălţimilor, taluzurile
rîpelor etc.
Sergenţii subunităţilor de geniu trebuie să cunoască lucrările genistice simple şi
să le poată amenaja, să le dispună corect din punct de vedere tactic.

2. Destinaţia şi tipurile de lucrări de fortificaţie

Lucrările de fortificaţie se execută la amenajarea poziţiilor şi raioanelor de

dispunere a trupelor cu scopul creării celor mai favorabile condiţii pentru executarea
focului din toate felurile de armament, comodităţilor pentru observare, conducerea
luptei, precum şi pentru protecţia personalului şi tehnicii de luptă împotriva
mijloacelor de lovire. Aceste lucrări în condiţii de campanie sînt cel mai eficient
mijloc de protecţie a personalului şi tehnicii împotriva undei de şoc şi altor factori
distructivi ai exploziei nucleare.
Din lucrările de fortificaţie de campanie fac pate: şanţurile de tragere, tranşeele,
şanţurile de comunicaţie, lucrările pentru executarea focului, observare, adăpostirea
personalului, tehnicii militare, mijloacelor de transport, muniţiei şi altor bunuri
materiale.
Şanţurile de tragere şi tranşeele amenajate cu locaşuri şi platforme pentru
executarea focului cu armamentul de infanterie şi mijloacele antitanc,
amplasamentele de tragere pentru tunuri şi altă tehnică de luptă permit să se
folosească mai eficient toate mijloacele de luptă ale subunităţilor de infanterie
motorizată, de tancuri, de artilerie, reduc observabilitatea acestora pe cîmpul de luptă
şi într-o oarecare măsură le protejează împotriva mijloacelor de lovire ale inamicului.
 La punctele de comandă şi observare lucrările construite permit comandanţilor
să execute observarea în ascuns a luptei, creează condiţiile necesare pentru activitate
sub focul inamicului.
Adăposturile pentru personal nu numai că măresc protecţia lui împotriva
mijloacelor de lovire ale inamicului, dar şi îl feresc de frig şi intemperie; permit
crearea condiţiilor de odihnă pentru personalul subunităţilor în condiţii de luptă.
Adăposturile pentru tehnica de luptă şi de transport o protejează împotriva distrugerii.

Lucrările de fortificaţie pot fi de tip neacoperit şi acoperit.

Lucrările neacoperite reduc de 1,5-2 ori acţiunile factorilor distructiv ai
exploziei nucleare şi protejează de gloanţe, schije şi şenilele tancurilor. Dacă pe ele
vor fi executate acoperişuri sau streşini presărate cu pămînt, atunci ele vor putea
proteja şi împotriva lovirii cu mijloace incendiare, infectării cu substanţe radioactive
şi toxice lichide. întrebuinţate de inamic.
Lucrările acoperite au, de obicei, un schelet prevăzut cu uşi de protecţie şi
ermetice, cu prize de aer şi alte goluri protejate. Ele creează o protecţie mai sigură
împotriva mijloacelor moderne de lovire decît cele neacoperite.
Toate lucrările de fortificaţie (indiferent de destinaţia lor) după construcţie şi
amplasare în teren trebuie să satisfacă anumite cerinţe tactico-tehnice, în special să
asigure executarea mai eficientă a acţiunilor fiecărui soldat şi subunităţii în întregime;
să asigure vitalitatea forţelor şi mijloacelor de luptă, să permită executarea misiunilor
în termenele limitate.
Sergenţii organizează personal amenajarea de fortificaţie şi mascarea în
dispozitivul grupei, echipei, echipajului şi conduce executarea acestei misiuni.
Locaşurile de tragere individuale. Locaşurile de tragere individuale creează
condiţii necesare pentru executarea focului şi sînt adăposturi simple împotriva lovirii
cu focul inamicului. În funcţie de existenţa timpului şi condiţiilor situaţiei de luptă
locaşurile de tragere individuale se sapă pentru tragerea din poziţia culcat, în
genunchi şi în picioare.