1.

Conștiința este cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria
existență și despre lucrurile din jurul său. Această formă de manifestare ne poate
conduce spre bine dau și spre rău. Păcatul este călcare a unei legi sau a unei porunci
bisericești, abatere de la o normă – religioasă. Conștiința fiecărui om este legată de
stilul său de manifestare și gândire, ce sunt luate din societatea în care se dezvoltă.
Astfel, putem afirma că individul nu mai reacționează la anumite păcate ca acum 10
ani în urmă, întrucât societatea se dezvoltă și mentalitatea individului se slefuiește
odată cu societatea. Gândirea societății corespunde cu gândirea și implicarea
emoțională a fiecărei persoane în parte.

2. Conștiința umană o putem numi un stimulent al corpului uman. Plecând de la această

premisă, a asimilării conștiinței cu un stimulent, credincioșii sunt prezenți în viața
moral-socială a Bisericii și de aceea conștiința lor este mai înrădăcinată în adevărurile
de credință. Sfântul Marcu Ascetul, spunea despre conștiința creștinului, că: „Multe
sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimănui nu i se potrivește așa
de mult ca judecata conștiinței sale.” De aici putem trage concluzia că fiecare
credincios este înrădăcinat în proprii sale crezuri.

3. Cuvântul „iertare” înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie.
Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea
persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni
nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului.
Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea
ce ar fi făcut rău pentru tine. Această iertare nu trebuie văzută ca o libertate a
conștiinței. Conștiința este mustrarea fiecărui om pentru ceea ce a făcut sau are de
gând. Cu toate acestea, glasul conștiinței este foarte important pentru că ea ne poate
ajuta să prevenim anumite păcate.

4. Păcatul, de cele mai multe și frecvente dăți nu afectează pe cei din jur, ci pe propria
noastră ființă. Păcatul ne afectează pe noi în mod inconștient, astfel conștiința noastră
ne poate călăuzi pe drumul corect. Aici nu este vorba asupra cărui individ se răsfrânge
păcatul, ci mai degrabă este vorba de neîndeplinirea lui prin prisma conștiinței. Astfel,
glasul conștiinței nu este minim față de păcat și iertarea lui, ci este un un factor
decizioanl.

5. Conștiința ne avertizează întotdeauna asupra răului pe care urmează să fie făcut, dar de
ce mai multe ori săvârșim păcatul și apoi apar resentimente și mustrări. Acestea din
urmă, apar datorită, sau mai degrabă, din cauza conștiinței.