RELRTIR NRTURA

o relatie este, asadar, un paradox continuu,

un spatiu în care interesele proprii legitime rivalizeaza cu
interesele celuilalt. Aceste scopuri diferite nu trebuie sa se
afle într-un raport de ostilitate, sau chiar de antagonism,
pentru ca într-o relatie sanatoasa fiecare partener sustine
cu devotiune starea de bine a celuilalt. Într-o relatie matura,
fiecare partener îsi asuma raspunderea pentru propria
individuatie si îl sustine pe celalalt pe calea individuatiei
sale. Daca ambii parteneri intentioneaza acest lucru,
revenirile ocazionale, impulsionate de complexe, la o relatie
dezechilibrata, vor fi rapid corectate sau iertate. Daca doar
unul dintre parteneri urmareste aceasta intentie, relatia va
fi dezechilibrata, va tinde spre conflictualitate si o posibila
descompunere. Definitia unei relatii mature pare, în teorie,
rezonabila, poate chiar usor de realizat; în practica însa, este
foarte dificil de atins, pentru ca nivelul de maturitate necesar
unei astfel de relatii presupune eforturi considerabile din
partea noastra. Daca reusesc sa admit pe cale rationala ca
menirea Celuilalt nu este de a-mi rezolva în numele meu
problemele, ci de a ma sustine în eforturile mele de a le
rezolva singur, am facut un pas mare în directia eliberarii
relatiei de tot ceea ce o tulbura si distruge. Din nefericire,
multi oameni adopta un comportament de controlare a
celuilalt, pentru ca sunt îngroziti de eventualitatea ca Celalalt
sa nu se ocupe de copilul din interiorul lor. Prin urmare,
noi, cei care afirmam ca relatiile ne sunt atât de importante,
suntem adesea incapabili de a fi la înaltimea truismului
care defineste relatiile de orice gen, anume faptul ca o
relatie nu poate fi mai matura decât nivelul de maturitate al
partenerilor.

••
JRHES H:JLU5 .
DE CE ORMENII BUNi SAVÂRSESC FRPTE

Primul lucru pe care mi l-am propus în terapia

RELP

cuplurilor a fost sa stabilesc nivelul de maturitate afectiva

a partenerilor. Aceasta nu depinde, desigur, de vârsta
si experienta, ci, mai degraba, de forta personala si de
caracter, pentru a folosi un cuvânt demodat. Din nefericire,
în momentul în care majoritatea cuplurilor se adreseaza
psihoterapeutului, entitate a corporativa a "pierdut sânge",
bunavointa s-a epuizat, nefericirea s-a acumulat, iar
acuzatiile reciproce sunt aruncate deseori cu o considerabila
vehementa. Unele cupluri regreseaza ca rezultat al terapiei,
pentru ca aceste atacuri "armate" provoaca noi rani, care
sunt deseori iremediabile. Un vechi cântec al lui Carly
Simon lauda de-a lungul câtorva strofe valoarea comunicarii
într-o relatie. În ultima strofa însa, interpretul recunoaste
cu tristete: "Uneori prefer sa nu fi aflat unele dintre
secretele tale". Comunicarea însasi poate fi, asadar, uneori
supraapreciata. Nu vreau sa fiu acuzat ca pledez pentru
tainuirea secretelor, pentru ca, oricum, si lucrurile pastrate
în inconstient se strecoara în viata de zi cu zi si otravesc
aerul pe care-l respira cuplul.
Când evaluam forta unei relatii, încercam
de fapt sa aflam cât de puternic este individul, daca
este suficient de matur pentru a-si asuma raspunderea
pentru propria viata. La o întrebare directa, majoritatea
raspunde afirmativ, atragând atentia asupra domeniilor de
responsabilitate si a succesului de care se bucura în lumea
exterioara, dar de câte ori masoara importanta sperantelor
edenice pe care le transfera asupra partenerului? Noi toti
împartasim aceeasi fantezie arhaica, profunda, ca celalalt
ne va rezolva problemele si va da sens vietii noastre,
va alina rani mai vechi si, daca avem noroc, ne va scuti
de povara maturizarii si a înfruntarii vietii. Sarcina de
9E [~_Ofl:;E~lIl BUNI SRVRRSES[ FRPTE REIB _
JRMc=. HI~._Lb
JI'

edsotme ecnoiulolsaUlam, bpreenit,rucarcea np~resseupimunpeuneînfîrnunatcaeraesata îsnidtuoaietileii,

si anxietatii, acceptarea uinei definitii mai vaste a propriei
persoane si acceptarea faptului ca suntem singuri, absolut
singuri, în special atunci tând suntem implicati într-o
relatie cu altcineva. I
,!

Se spune ca e imai bine sa fii singur, decât sa-ti

doresti sa fii singur. Dar, î~ situatia în care întreaga cultu~a
de masa este centrata în j~lrul gasirii "magicului celalalt" si
a distragerii atentiei de la ifaptul ca fiecare este singur, vom
întelege ca Umbra singur4tatii planeaza deasupra vietilor
I

noastre aglomerate. (Un ~oleg psihoterapeut mi-a spus

cândva: "Fac terapie cu altii pentru a-mi suporta mai usor
singuratatea".) Se mai sp~ne si ca "cel mai bun remediu
împotriva singuratatii est~ solitudinea". Solitudinea este
starea existentiala în carelma aflu în compania propriei
mele persoane, în compariia diverselor, excelentelor lucruri
dCienl minateirbiournul inmdiecuiu sialînbucr~ierei ,fpurnicntiounrmaraire,a unnueisurnetlatsiiingeustre.,
paradoxal, nivelul de solit~dine atins de fiecare partener.
Capacitatea de a-mi toler4 propria persoana, atunci când
ma aflu în compania ei, i~dica capacitatea mea de a avea
o relatie lipsita de agresiv].tate si scopuri narcisice cu
celalalt. Un straniu para4x este, asadar, fap~ll.l~~elul de
~~rrz~'!!LlIUmb~~i de a}2~,t~~ra p<:J2Q~irle~st~strârz,slegCltde
pCrionveocsa-raerCfl3i ~g4â~n~deint iulla ast[aJ'~rj~r~i,d:_~,~~!:r~_~lte}jtE!;~_~lu!~~Zt:
Felul în care ~e va dezvolta o relatie depinde,
I

asadar, de aceasta dilemalde domeniul Umbrei - anume,

ma. p.ot._._.S. . l 1 P~ eu nu pot, det.,cce!".pa. es_arinst.ee.pfntt~,~.'._ . < l , aals!a~.~_p~.~~m. vas.us~a.
O . !. . _ . ~l . •. .

poua,.a.t..ad,e..sVa!u!!9s.at.Xfipe.,.aca