See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/334163287

OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre și Republica Moldova

(1991-1995)

Article · January 2019

CITATIONS READS

0 333

1 author:

Mariana Bulmaga
Moldova State University
2 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Moldovan-Turkish relations in 1991-2002 View project

All content following this page was uploaded by Mariana Bulmaga on 02 July 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Lumea post-Război Rece/
The Post-Cold War World

OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre

și Republica Moldova (1991-1995)
Mariana Bulmaga 

BSEC: The Republic of Turkey’s interests in the Black Sea Region and the
Republic of Moldova (1991-1995)
Abstract: With the collapse of the USSR and the disappearance of the bipolar world,
the chance of asserting of regional powers has emerged. The Republic of Turkey,
being located in a geopolitically critical area, but with strategic advantages in the
region, has gradually managed to establish itself as a regional leader in the Black
Sea region. The strategy of getting closer to the Black Sea states involved first the
economic component of the cooperation. After numerous discussions and nego-
tiations, the Black Sea Economic Cooperation Organization (BSEC) was launched in
June 1992, a project that involved generous efforts from the Turkish political class
and diplomats. The Republic of Moldova is among the member states of the
organization. Besides the fact that this tribune offered the possibility to promote the
political and economic interests of the Republic of Moldova, the BSEC factor also
had a beneficial impact on the Moldovan-Turkish bilateral relations. In the first
period of the organization's evolution, Moldovan-Turkish political and diplomatic
dialogue was conditioned by the need to promote the project and the establishment of
structures that would ensure its efficiency.
Keywords: Black Sea region, approach policy, regional organizations, cooperation,
BSEC.

Evenimentele derulate în urma anexării Crimeii și a declanșării conflictului

armat din estul Ucrainei au perturbat sistemul relațiilor internaționale, cauzând
inclusiv amplificarea rivalităților regionale din zona Mării Negre. Statele din
regiune, care au un istoric bogat al confruntării, dar și ambiții continue de
extindere a sferei de influență, sunt Federația Rusă și Republica Turcia. Riva-
litatea dintre acești doi actori s-a extins și în interiorul celei mai longevive
organizații regionale de cooperare, prin intermediul căreia Republica Turcia își
propulsează interesele, Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră (în
continuare OCEMN). Printre cele 12 state membre se găsește și Republica
Moldova. În viziunea analiștilor politici1, factorul OCEMN a avut un impact

 Doctorandă, Facultatea de Istorie și Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova.

1 Sophia Petriashvili, Where is the Black Sea Region in the Turkey’s foreign policy?,
http://turkishpolicy.com/article/777/where-is-the-black-sea-region-in-turkeys-foreign-policy
(accesat la 12.08.2018).

“East European Journal of Diplomatic History”, No 4-5 / 2017-2018, p. 267-280

268 Mariana Bulmaga

direct asupra sistemului de relații regionale din zona Mării Negre. Un impact
direct l-a avut și asupra relațiilor bilaterale politice și economice dintre
Republica Turcia și Republica Moldova.
Ne propunem în prezentul studiu să distingem interesele Republicii Turcia
în zona Mării Negre, să identificăm contextul ce a favorizat apariția OCEMN,
să analizăm importanța organizației în procesul de afirmare a Republicii Turcia
ca putere regională, dar și să estimăm impactul OCEMN asupra relațiilor moldo-
turce în anii 1991-1995.
Limitele cronologice ale articolului sunt determinate de oscilațiile interne
ale OCEMN. Limita inferioară – 1991 – corespunde apariției și inițierii nego-
cierilor pe marginea proiectului viitoarei organizații de cooperare economică.
La Conferința la nivel înalt de la București din 1995 a fost adoptat planul de
acțiuni menit să sporească eficiența organizației. Anume acest eveniment a pus
capăt primei etape din evoluția OCEMN2, motiv pentru care anul 1995 constituie
limita superioară a studiului.
Percepția Republicii Turcia vizavi de rolul său în zona Mării Negre se află
în strânsă legătură cu evoluțiile istorice din această regiune. Adoptarea Convenției
de la Montreux din 1936, prin care statului turc i se rezerva dreptul de a mili-
tariza strâmtorile în caz de conflict armat, a avut un rol hotărâtor în consolidarea
imaginii de lider regional, mai ales în rândul elitei guvernante de la Ankara.
Noile prerogative răspundeau necesităților de securizare a granițelor terestre și
maritime ale Republicii Turcia, după experiența nefastă din Primul Război
Mondial și Războiul greco-turc (1919-1922), când era în pericol însăși existența
statului turc.
Izolaționismul geografic și politic din perioada Războiului Rece a pozi-
ționat Marea Neagră în calitate de „barieră între țări și sisteme sociale rivale”3.
Noile realități apărute în URSS odată cu perestroika și glasnostul lui Gorbaciov
au scos la suprafață problemele naționale și etnice din cadrul „imperiului multi-
național”, fapt ce a animat dorința unor state vecine de a-și extinde treptat sfera
de influență acolo unde dețineau avantaj strategic. Un exemplu în acest sens
este Republica Turcia. Afinitățile religioase, culturale și lingvistice ale statului
turc cu republicile sovietice din Caucaz și Asia Centrală, precum și slăbirea
puterii sovietice au fost motorul ce a generat actualizarea discursului panturcist4.
Dar „frăția turcică” nu era o strategie de apropiere valabilă pentru toate statele
din URSS și din blocul socialist, deoarece avea mai puțină rezonanță în rândul

2 Istoria şi conceptul OCEMN, http://www.mfa.gov.md/despre-ocemn/istoria-conceptul-

ocemn/ (website-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii

Moldova, accesat la 28.08.2018).
3 Charles King, Marea Neagră: o istorie, Iași, Editura Polirom, 2015, p. 259.
4 Facem referire la proiectul „lumii turcice” aplicat odată cu destrămarea URSS. Repu-

blica Turcia trebuia să fie centrul de atracție și liderul acestei „lumi”. Pentru mai multe detalii,
a se vedea: Kürșat Çinar, Turkey and Turkic nations: a post-cold war analysis of relations,
https://www.researchgate.net/publication/271569869_Turkey_and_Turkic_Nations_A_Post-Cold_
War_Analysis_of_Relations (accesat la 14.08.2018).
 OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre și Republica Moldova 269

statelor cu majorități ne-turcice. Pentru aceste state, și în special pentru cele din
proximitatea geografică a Mării Negre, se potrivea discursul colaborării regionale
promovat de Republica Turcia. Accentul asupra cooperării economice a fost
plasat de către președintele turc Turgut Özal, existând posibilitatea ca apropierea
economică să genereze succese și în plan politic5. În plus, acționând astfel,
partea turcă deranja mai puțin rivalul din regiune – URSS/Federația Rusă, care
avea ambițiile proprii de menținere a sferei de influență.
Importanța strategică a spațiului Mării Negre reiese din localizarea geo-
grafică. Aflându-se la intersecția spațiilor de securitate europene, euro-asiatice
și a celor din Orientul Mijlociu, arealul pontic este de o vitală importanță pentru
Occident, Federația Rusă și Republica Turcia. Întâile oscilații în regiune au
apărut în anii 1990, când se trasau primele proiecte ale conductelor ce urmau să
transporte resurse energetice din Est spre țările din blocul euro-atlantic.
Scopul principal al Republicii Turcia, în viziunea unor cercetători turci6,
era de a crea o atmosferă de cooperare economică pentru prevenirea viitoarelor
conflicte din regiune. La fel, se urmărea sporirea influenței economice în
regiunea post-sovietică, facilitând astfel accesul Republicii Turcia la materia
primă și la resursele energetice disponibile. Aceiași autori insistă că inițial se
urmărea crearea unei zone de liber schimb, iar după numeroase discuții coagu-
lându-se proiectul OCEMN.
Ideea constituirii unei organizații regionale de cooperare la Marea Neagră
circula în rândurile oficialilor turci înainte de destrămarea URSS7. Dar ca
proiect propriu-zis a fost anunțat în ianuarie 1991, la Istanbul, de către amba-
sadorul Republicii Turcia în Statele Unite ale Americii, Sükrü Elekdağ. Ideea a
captat atenția președintelui turc, Turgut Özal, care ulterior a transformat-o într-un
proiect național. Primii parteneri externi cărora li s-au propus discuții și
negocieri pe marginea acestui proiect au fost România, Bulgaria și URSS8. În
termenii concepuți inițial, doar pentru aceste patru state – Republica Turcia,
România, Bulgaria și URSS –, situate geografic în zona Mării Negre, era prevăzut
statutul de membru al organizației. Ulterior, OCEMN i se vor alătura Albania
(1992), Grecia (1992) și Serbia (2004), state din vecinătatea zonei Mării Negre.
Un an mai târziu, în 1991, grupurile de lucru întrunite la Sofia (martie),
București (aprilie) și Moscova (iulie) negociau viitorul format al OCEMN. În

5 Ines Hartwig, The Black Sea Economic Cooperation process, p. 1, https://core.ac.uk/

download/pdf/5074335.pdf (accesat la 14.08.2018).

6 Davut Han Aslan, Turkey and the Black Sea Economic Cooperation (BSEC), p. 127

http://cejsh.icm.edu.pl/cejsh/element/bwmeta1.element.desklight-fdfa942c-349f-49be-bbc0-
9dd658239a5b (accesat la 12.08.2018); Tunc Aybak, Politics of the Black Sea: Dynamics
of Cooperation and Conflict, p. 31-33 https://books.google.md/books?id=dBSdF72W9IIC&pg=
PA61&hl=ro&source=gbs_toc_r&cad=4#v=onepage&q&f=false (accesat la 12.08.2018).
7 Sejla Jusufovic, Turkey-Black Sea Economic Cooperation (BSEC) relations

http://politikaakademisi.org/2013/05/14/turkey-black-sea-economic-cooperation-bsec-relations/
(accesat la 14.08.2018).
8 Ibidem.
270 Mariana Bulmaga

cadrul întrunirii de la Moscova s-a ajuns asupra unui compromis, urmând ca

mai târziu să fie negociată data viitoarei întruniri pentru a semna declarația de
constituire. Însă evenimentele legate de disoluția URSS, precum declararea
independenței statelor membre URSS, recunoașterea internațională a noului
statut, inclusiv recunoașterea independenței noilor state de către Republica
Turcia, au tergiversat procesul de lansare a OCEMN. Mai mult decât atât,
oficiosul sovietic „Pravda” propaga ideea că, după destrămarea URSS, acest
proiect nu va avea continuitate9. Putem presupune că scepticismul Moscovei
ascundea ideea că motorul economic al organizației urma să fie URSS și, dacă
va dispărea „marele colos”, fostele state socialiste se vor retrage, iar Republica
Turcia, acest „nou generator de alianțe”, nu va insista un timp oarecare cu
promovarea ideii de cooperare în regiunea Mării Negre.
După o perioadă de expectativă în politica externă a Republicii Turcia,
numită în literatura de specialitate „privește și așteaptă”10, a urmat o deschidere
în planul oficial al politicii externe, soldată cu recunoașterea independenței mai
multor ex-republici sovietice. Acest eveniment s-a produs la 16 decembrie 1991,
când și-a declarat independența ultimul bastion al URSS – Republica Sovietică
Socialistă Kazahstan. Tot atunci îi este recunoscută independența Republicii
Moldova, de rând cu independența unor state din fostul imperiu sovietic. Consi-
derăm că în acest context intenția Republicii Turcia era de a nu rivaliza deschis
cu Moscova. În cazul Azerbaidjanului însă, Republica Turcia nu a așteptat
dispariția URSS. Ne referim la faptul că partea turcă a recunoscut independența
statului azer încă din noiembrie 1991. Situația se explică prin interesul sporit al
Republicii Turcia față de această regiune limitrofă a URSS (deci mai greu de
controlat de Moscova), cu bogate resurse energetice și cu un popor conștient de
sorgintea comună turcică. Factorii enumerați au favorizat existența așa-numitelor
„relațiilor speciale” dintre aceste două state de-a lungul istoriei și explică
sintagma „o națiune, două state”.
Discursul cooperării regionale promovat de către Republica Turcia a avut
o rezonanță pozitivă în Republica Moldova. Revenind la perioada anterioară
declarării independenței de stat, menționăm că autoritățile de la Chișinău se
pronunțau deschise spre a participa la crearea zonei economice libere din
regiunea Mării Negre. Declarații în acest sens se atestă în cadrul Forumului de
la Crans-Montana, Elveția, din 21-23 iunie 1991, unde Republica Moldova a
fost reprezentată de o delegație în frunte cu președintele Mircea Snegur. Accen-
tuăm acest moment din cauza faptului că, deși Republica Moldova nu avea

9 Ibidem.
10 „Privește și așteaptă” (din engl., wait and see) – strategie de expectativă în economie și
politică care presupune amânarea, neluarea unei decizii sau a elaborării unor politici până la
stabilizarea situației în domeniul vizat. A fost practicată de către Republica Turcia la începutul
anilor ’90 ai secolului XX în cazul statelor ne-turcice recent desprinse de URSS, dar și în anii 2000.
Pentru mai multe detalii, a se vedea: Marcin Kosienkowski, Moldova: Arena of international
influences, Lanham, Lexington Books, 2012, p. 206.
 OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre și Republica Moldova 271

libertate deplină de centrul de la Moscova în planul politicii externe11, oficialii

moldoveni schițau o agendă independentă, condamnând și renunțând la trecutul
sovietic12. Președintele Snegur amintea totodată în discursul său discuțiile refe-
ritoare la zona economică liberă la Marea Neagră13, fapt ce demonstrează că incer-
titudinea din regiune nu a stopat partea turcă să promoveze proiectul OCEMN.
La 24 decembrie 1991, la scurt timp după recunoașterea independenței de
către partea turcă, Ministerul de Externe al Republicii Turcia, din numele minis-
trului Hikmet Çetin, adresează o scrisoare14 omologului moldovean, Nicolae Țâu,
în care partea turcă amintește despre înțelegerea la care s-a ajuns în cadrul nego-
cierilor de la Moscova referitor la formatul OCEMN și că declarația de constituire
urma să fie semnată în Republica Turcia la cel mai înalt nivel. Ministrul
moldovean a fost invitat la întrunirea miniștrilor de externe care au luat parte
la negocierile Declarației, reuniunea având loc la Istanbul, la 3 februarie 1992,
fiindu-i comunicată pe această cale și agenda evenimentului 15. Drept urmare,
miniștrii de externe ai Republicii Turcia, Bulgariei, României, Republicii
Moldova, Ucrainei, Federației Ruse, Georgiei, Armeniei și Azerbaidjanului,
întruniți la Istanbul, au parafat Declarația la nivel înalt privind cooperarea
economică în bazinul Mării Negre16. Semnarea Declarației urma să aibă loc în
cadrul reuniunii de la Istanbul din 25 iunie 1992, de către președinții sau prim-
miniștrii statelor membre.
Mai mult, agenda cooperării economice internaționale a fost completată cu
propria agendă a politicii externe moldovenești. Astfel, la 3 februarie 1992 a
avut loc schimbul de note diplomatice dintre Republica Moldova și Republica
Turcia și semnarea Protocolului de stabilire a relațiilor bilaterale17, prin care
oficial se deschidea canalul diplomatic de comunicare.
Printre reacțiile generate de întrunirea de la Istanbul, menționăm același
oficios „Pravda”, care punea pe seama insistenței diplomaților turci convocarea
celor zece miniștri de externe18. Nemulțumirea Moscovei se datora faptului că
Republica Turcia acumula avantaj strategic în regiune. Chiar dacă Federația Rusă

11 Victor Juc, Republica Moldova la 25 de ani: eforturi de recunoaștere internațională a

independenței de stat, p. 1, http://www.akademos.asm.md/files/107_115_Republica%20Moldova%

20la%2025%20de%20ani_eforturi%20de%20recunoastere%20internationala%20a%20independe
ntei%20de%20stat.pdf (accesat la 12.08.2018).
12 Mircea Snegur, Labirintul destinului. Memorii, Republica Moldova și lumea, vol. V,

Chișinău, Fundația „Draghiștea”, 2013, p. 403-404.

13 Ibidem, p. 405.
14 Arhiva curentă a Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene a Republicii

Moldova (în continuare AcMAEIERM), fond 2, inventar 3-B, dosar 378, f. 2.

15 Ibidem.
16 John F. R. Wright, Transcaucasian boundaries, p. 59, https://books.google.md/

books?id=P_2NAgAAQBAJ&pg=PA54&hl=ro&source=gbs_toc_r&cad=3#v=onepage&q&f=false
(accesat la 20.08.2018).
17 Mircea Snegur, Labirintul destinului. Memorii, Republica Moldova și lumea, vol. IV,

Chișinău, Fundația „Draghiștea”, 2013, p. 478.

18 Apud Sejla Jusufovic, op. cit.
272 Mariana Bulmaga

își conservase sfera de influență prin fondarea și includerea fostelor republici

sovietice în CSI, posibilitatea afirmării unei puteri regionale din „contul
Moscovei” nu putea fi agreată de clasa politică rusească.
În șirul evenimentelor tematice și tangențiale ce au anticipat conferința de
lansare a OCEMN din iunie 1992, enumerăm reuniunea experților de la
București de la sfârșitul lunii mai 1992. Întrunirea a avut în mare parte un
caracter organizatoric, hotărându-se constituirea unor grupuri de lucru pentru
domeniile de activitate: finanțe și credit; comerț și cooperare industrială;
transporturi și telecomunicații19 ș.a. La eveniment au fost prezenți pentru prima
dată reprezentanții Greciei, formatul organizației extinzându-se, la Istanbul
urmând deja 11 state să semneze declarația de constituire.
Considerăm că partea turcă folosea orice ocazie pentru a promova OCEMN
pe arena internațională; exemplul celui de-al treilea Congres economic de la
Izmir, Republica Turcia din 4 iunie 1992 confirmă ipoteza noastră. În evidență
iese istoricul acestui forum, ultimul fiind organizat tocmai în 1981, un an
tensionat în politica internă și externă a Republicii Turcia după lovitura de stat
din 1980. Acest lucru indică asupra faptului că, deși forumul avea un caracter
economic, problemele politicii externe erau la fel de discutate. Iar organizarea
forumului în ajunul semnării documentelor de fondare a organizației ne relevă
faptul că partea turcă dorea să se asigure de prezența tuturor statelor care au
confirmat anterior participarea din 25 iunie 1992 la Istanbul. Făcând legătură cu
evenimentul de la București expus mai sus, atestăm că proiectul OCEMN era
promovat continuu în rândul statelor vizate, cu o deosebită intensitate în ajunul
lansării oficiale.
Din comunicatele identificate în arhiva Ministerului de Externe al Republicii
Moldova20, documente scrise de mână, aflăm că prim-ministrul moldovean,
Valeriu Muravschi, aflat în fruntea delegației statului, a avut întrevederi cu
președintele turc Turgut Özal și cu omologul său Suleyman Demirel (vezi anexa,
documentele 1-3). Laitmotivele discuțiilor dintre cele două părți au fost necesi-
tatea cooperării în regiunea Mării Negre și viitoarea vizită a președintelui Mircea
Snegur la Istanbul pentru semnarea documentelor de constituire a OCEMN. Discu-
țiile președintelui turc Özal cu șeful guvernului de la Chișinău au dezvăluit faptul
că se dorea prezența sigură a Republicii Moldova în cadrul organizației, de unde
apare întrebarea – care era importanța Republicii Moldova pentru viitoarea
OCEMN și pentru Republica Turcia? În primul rând, de orientarea geopolitică și
de stabilitatea internă a Republica Moldova, stat riveran la Marea Neagră, depinde
în mod direct securitatea României, Ucrainei și a Federației Ruse, care sunt
actori economici importanți în zona Mării Negre. Interesul Republicii Turcia
față de Republica Moldova, în afară de considerentele economice, reiese din
statutul de membru al NATO, prima dorind apropierea Chișinăului de blocul

19Despre amânarea reuniunii cvadripartite și cooperarea în regiunea Mării Negre, în

„România liberă”, nr. 665, 4 iunie 1992, p. 8.
20 AcMAEIERM, fond 2, inventar 3-B, dosar 378, f. 4-7.
 OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre și Republica Moldova 273

euroatlantic. De cealaltă parte, Federația Rusă nu putea permite o asemenea

apropiere, mai ales că în viitoarele decenii urma să se reducă numeric clasa
politică sovietofilă/rusofilă din România, Republica Moldova, Ucraina ș.a. În
plus, declarațiile anti-Moscova ale oficialilor moldoveni la forurile internaționale
alimentau și mai mult anxietatea politică de la Kremlin. Imediat după dispariția
URSS, Moscova și-a trasat un curs politic complex, aplicând principiile biciului
și ale zăhărelului pentru a-și menține sfera de influență, iar Washingtonul se
apropia, direct sau prin actori regionali, de granițele fostului imperiu sovietic.
Comunicatele din 5 iunie 1992 erau destinate președintelui Snegur și
publicării ulterioare în presă. Observăm că autorul a redactat documentul,
radiind cu o linie o parte din text. Redăm doar partea care a fost omisă total din
redactarea finală: „[…] privind acordarea de credite din partea Turciei”21.
Omisiunea din textul documentului care făcea referință la credit s-a confirmat în
timpul vizitei lui Suleyman Demirel, din iunie 1994, în Republica Moldova,
deja în calitate de președinte al Republicii Turcia. Însă, în contextul din ajunul
lansării OCEMN, acordarea creditului putea indica că Republica Turcia folosește
promisiuni financiare în calitate de instrumente de atragere („tehnica zăhă-
relului”) în noua organizație. Faptul că textul urma să fie publicat în presă ar
putea explica redactările autorului, dorindu-se evitarea interpretărilor tenden-
țioase. Mai putem presupune că, dacă creditul nu a fost promis de către
președintele turc Özal, ci de către premier-ministrul Demirel, care avea interese
personale pentru Republica Moldova și minoritatea găgăuză22, diplomații
moldoveni nu au exploatat posibilitatea oferită de declarație, cunoscând despre
rivalitatea politică Özal − Demirel. În schimb, s-a mers pe linia moderată,
evitându-se apariția unei asemenea informații în presă, dar totodată aceasta fiind
disponibilă pentru președintele Snegur, la care urma să ajungă manuscrisul.
Revenind la tema lansării organizației, menționăm că reuniunea șefilor de
stat și de guverne a țărilor invitate să facă parte din OCEMN a avut loc la
Istanbul în data de 25 iunie 1992. Statele semnatare ale Declarației Summitului
de la Istanbul și ale Declarației de la Bosfor sunt: Albania, Armenia, Azerbaidjan,
Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federația Rusă,
Republica Turcia și Ucraina (fig. 1). Prin acest act, inițiativa regională a
Republicii Turcia s-a materializat în OCEMN. Mai târziu, organizației i s-a
alăturat și Serbia (2004).
Dintre obiectivele pe care și le fixa OCEMN, indicăm accelerarea dezvoltării
economice și sociale a statelor membre cu posibilitatea integrării în UE23. Deși
unele dintre ex-republicile sovietice și socialiste încă nu își formulase o asemenea

21 Ibidem, f. 7.
22 Într-un interviu al cercetătorului John A. Webster cu fostul președinte turc, Suleyman
Demirel, cel din urmă a recunoscut că avea un interes personal față de găgăuzi datorită originii
lor turcice. Pentru mai multe detalii, a se vedea: John A. Webster, Parliamentary majorities
and national minorities: Moldova’s accomodation of the Gagauz, p. 217 et passim,
http://www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/a486079.pdf (accesat la 14.08.2018).
23 Istoria şi conceptul…, loc. cit.
274 Mariana Bulmaga

direcție a politicii externe, statul turc, cu un istoric de un deceniu al încercărilor

de integrare în UE, dorea să își consolideze imaginea de lider regional și cea a
unui lider în procesul de integrare europeană, formatul OCEMN devenind o
poartă spre UE.

Fig. 1. Statele membre OCEMN, anul 1992

(Sursa: https://photius.com/bsec/bsec.html, accesat la 28.08.2018)

Unele surse oficiale accentuează faptul că, „în mod intenţionat, a fost
evitată includerea altor obiective importante, cum ar fi aspectele pur politice şi
de securitate”24. Reiterăm că intenția Republicii Turcia era de a nu rivaliza
deschis cu Federația Rusă într-un spațiu de interes vital și într-o organizație
unde aceasta și-a asumat rolul de lider. În plus, tenacitatea Republicii Turcia
putea îndepărta statele recent desprinse de URSS, care nu aveau experiență în
planul politicii externe.
Tribuna OCEMN a oferit șansa unor state membre să semnaleze neregulile
legate de securitate și de natură politică din regiune. Ne referim la discursul
președintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, la reuniunea șefilor de stat și
de guvern ai țărilor din bazinul Mării Negre din 25 iunie 199225. Președintele
Snegur denunța implicarea străină în conflictul armat din raioanele din Estul
Republicii Moldova și lansa un apel de pace, cerând totodată retragerea
imediată a trupelor străine de pe teritoriul statului. Apelul poate fi înțeles luând
în considerație situația de război din Republica Moldova la moment și posibi-
litatea oferită de această platformă de a comunica direct cu oficialii ruși și
ucraineni prezenți, în vederea soluționării conflictului.
Interesele Republicii Moldova în cadrul OCEMN au fost formulate în
conformitate cu prioritățile și necesitățile unui stat aflat în tranziție. Guvernarea

24 Ibidem.
25 Mircea Snegur, op. cit., vol. V, p. 425-428.
 OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre și Republica Moldova 275

de la Chișinău vedea o oportunitate de a dezvolta relațiile cu statele vecine prin

intermediul mecanismelor de cooperare ale organizației. Fiind un stat tânăr pe
arena internațională și fără experiență în relațiile economice externe, OCEMN
putea lărgi cadrul de colaborare economică internațională, inclusiv cu statele cu
o bogată experiență în economia de piață26. Unicul stat-membru din cadrul
organizației cu o bogată experiență în economia de piață era Republica Turcia și
este evident că de la acest partener se dorea preluarea experienței. Însă mai
exista posibilitatea contactării cu statele ce dețineau statul de observator.
În segmentul cronologic iulie 1992 − începutul anului 1994, OCEMN s-a
aflat într-o stare incipientă a organizării sale, statul turc menținând strategia
anterioară de promovare a imaginii organizației la forurile internaționale și în
cadrul dialogului bilateral la toate nivelurile. Stagnarea OCEMN a fost cauzată
în primul rând de criza din Republica Turcia din anii 1993-1994, atenția clasei
politice turcești fiind focusată pe problemele interne. Intensificarea prezenței
Federației Ruse și lipsa resurselor economice în rândul fostelor republici sovietice
au limitat aportul și prezența acestora în cadrul OCEMN, statul turc fiind practic
unicul ce putea contribui economic la dezvoltarea organizației. Problema însă
urma să fie soluționată prin înființarea mai multor structuri în cadrul organi-
zației, printre care și Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre,
inițiativă valorificată abia în iunie 1999.
Pe durata anului 1993, Republica Turcia a trecut printr-o serie de schimbări
politice, economice și sociale, e.g. schimbarea cabinetului prezidențial, acutizarea
crizei din regiunile populate de kurzi, criza economică ș.a., fapt care a presupus
prezența obligatorie în țară a noului președinte până la stabilizarea relativă a
situației. Din acest motiv, programul vizitelor externe debutează abia în anul
199427. Menționăm aceasta din cauza faptului că vizitele oficiale sau de lucru
ale președintelui Suleyman Demirel au fost un instrument al politicii externe
prin care Republica Turcia se apropia și își promova interesele în statele din
zona Mării Negre. Necesitatea apropierii de aceste state a fost determinată de
acțiunile Federației Ruse, care, după ce România și Bulgaria și-au afirmat
disponibilitatea de a adera la NATO în 1993, și-a intensificat prezența militară
și politică în regiune.
Dar runda schimbărilor politice regionale abia începuse. În cazul Republicii
Moldova, acestea au avut loc în rezultatul alegerilor parlamentare de la Chișinău
din februarie 1994, când majoritatea în legislativ a fost obținută de Partidul
Democrat Agrar din Moldova. Noua formațiune parlamentară a promovat inten-
sificarea relațiilor moldo-ruse28 în detrimentul vectorului euroatlantic. Evident

26 Ibidem, p. 426.
27 Chronology 1993, p. 9, http://dergiler.ankara.edu.tr/dergiler/44/683/8696.pdf (accesat la
17.08.2018).
28 William E. Crowther, Development of the Moldovan Parliament one decade

after Independence: slow going, p. 102-103, https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/

13572330601165378?needAccess=true (accesat la 14.08.2018).
276 Mariana Bulmaga

că guvernarea de la Ankara nu putea rămâne indiferentă în raport cu o asemenea

turnură a politicii externe de la Chișinău. În fapt, dacă țările de pe litoralul vestic
al Mării Negre (România, Bulgaria) s-au orientat spre Washington, atunci o parte
a litoralului nord-estic (Republica Moldova, Ucraina, Armenia) – spre Moscova.
Reluând subiectul vizitelor președintelui turc Demirel în statele din regiunea
Mării Negre, specificăm că arhiva Ministerului de Externe al Republicii Moldova
păstrează evidența a trei vizite pe durata anului 1994. Vizita în România a
avut loc între 23 și 25 martie 199429, fiind prima în agenda președintelui turc.
Urmează vizita în Republica Moldova din 1-3 iunie30 și apoi cea în Georgia din
15 noiembrie31. Însă anterior vizitei în Republica Moldova, președintele Demirel
a vizitat Ucraina la sfârșitul lunii mai 199432, o asemenea evidență lipsind din
dosarele disponibile ale arhivei. Scopurile invocate de Republica Turcia în
cadrul vizitelor au fost: ameliorarea colaborării bilaterale prin intermediul
minorităților turce sau turcice din aceste state, în program figurând întâlniri cu
liderii acestor minorități, dar și colaborarea în zona Mării Negre.
Pe lângă agenda oficială a înaltului demnitar turc, exista și una neoficială,
care urmărea rațiuni politice și de securitate. De exemplu, în cazul vizitei sale
din Georgia, discursul cooperării economice la Marea Neagră a servit mai mult
ca paravan pentru îngrijorarea Republicii Turcia cu privire la intensificarea
prezenței militare în regiune a Federației Ruse33. Dar rațiunile de securitate
regională nu erau unicele îngrijorări ale părții turcești. Având ca destinație
Uniunea Europeană, conductele de petrol și gaz venite din Azerbaidjan și Asia
Centrală tranzitează teritoriul Georgiei, trecând mai apoi și pe teritoriul
Republicii Turcia. De aici rezultă că nici Bruxelles-ul, nici Ankara nu puteau
admite ca Georgia să fie controlată de Federația Rusă.
Analizând sursele documentare, remarcăm că un alt laitmotiv al discuțiilor
din timpul vizitelor președintelui turc Demirel în statele din regiunea Mării Negre
a fost posibilitatea consolidării OCEMN. Necesitatea fortificării structurilor
OCEMN reieșea din lipsa de eficiență a organizației în prima etapă a activității
sale – 1992-199534, fapt atestat chiar în epocă de unele partide de opoziție din
Republica Turcia. Insuccesele erau cauzate, în viziunea acestora, de faptul că
„actuala conducere (guvernul) nu reușește să utilizeze posibilitățile de care
dispune țara”, dar și de propriile insuccese ale statelor din regiunea Mării Negre
în domeniul democratizării35. În opinia noastră, evoluția OCEMN nu a depins
doar de guvernarea Republicii Turcia, ci de un set de factori precum instabi-
litatea din regiunea Mării Negre, problemele interne ale fiecărui stat membru

29
AcMAEIERM, fond 2, inventar 3-B, f. 56-58.
30 Ibidem, f. 74-115.
31 Ibidem, f. 149-152.
32 Украина во внешней политике Турции, http://litopys.org.ua/ukrxxr/a12.htm (accesat la

14.08.2018).
33 AcMAEIERM, fond 2, inventar 3-B, f. 150-151.
34 Istoria şi conceptul…, loc. cit.
35 AcMAEIERM, fond 2, inventar 3-B, f. 187.
 OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre și Republica Moldova 277

OCEMN, lipsa de resurse economice din fostele state sovietice și socialiste ce

puteau fi direcționate către această organizație ș.a.
Evenimentul care a impulsionat activitatea OCEMN a fost Conferința la
nivel înalt de la București din 30 iunie 199536. La întrunire au fost valorificate
rezultatele Reuniunii a V-a a miniștrilor Afacerilor Externe a statelor membre
ale organizației. Întrunirea a avut loc în data de 14 aprilie 1995, la Atena, miniștrii
prezenți formulând un Plan de acțiuni menit să consolideze mecanismele de
cooperare existente. În timpul reuniunii de la Atena, Republica Moldova a
preluat președinția OCEMN pentru perioada 15 aprilie – 1 noiembrie 1995.
Acest eveniment a contribuit la creșterea prestigiului politic și economic al
Republicii Moldova în plan regional, dar va constitui subiectul altui studiu.
În concluzie, menționăm că destrămarea URSS și dispariția lumii bipolare
au oferit șansa Republicii Turcia de a se afirma ca lider regional. Astfel,
strategia politicii externe și discursul guvernării au fost formulate în dependență
de afinitățile pe care statul turc le avea cu diferite grupuri de state. Pentru
fostele state sovietice cu majorități turcice impunătoare se potrivea discursul
apropierii „lumii turcice” sub egida unui „frate mai mare” – Republica Turcia,
însă, față de statele din arealul geografic și geopolitic al Mării Negre, se plia
discursul constituirii unei organizații regionale. Ideea creării unei organizații
regionale unde statul turc să dețină întâietate nu era străină pentru clasa politică
de la Ankara, asemenea inițiative existând și în perioada interbelică.
Interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre au fost schițate anterior
destrămării URSS, însă afirmarea acestora a fost posibilă după apariția noilor
state independente pe arena internațională. În prim-plan pentru Republica
Turcia se situa necesitatea securizării spațiului vital al Mării Negre, ca ulterior
aceasta să dețină avantaj în cursa după resursele energetice ce tranzitează statele
din regiunea Mării Negre, dar și asupra celor din Asia Centrală.
Proiectul OCEMN a apărut în 1991, dar lansarea propriu-zisă a avut loc la
25 iunie 1992, în timpul Summitului de la Istanbul. Inițial erau vizate doar state
din spațiul geografic al Mării Negre: România, Bulgaria, Republica Turcia și
ex-republicile din URSS, însă, pentru a deține și mai mult avantaj strategic în
regiune, au fost invitate să se alăture și statele din vecinătatea Mării Negre –
Albania, Grecia, Serbia. Republica Moldova, în calitate de stat riveran la Marea
Neagră, s-a numărat printre statele invitate să se alăture organizației.
Importanța strategică a spațiului pruto-nistrean rezultă din necesitățile secu-
rizării spațiului cu un potențial conflictual înalt, care putea cauza destabilizarea
întregii regiuni. De aici reiese și interesul Republicii Turcia de a atrage Republica
Moldova în organizație. De cealaltă parte, avantajele alăturării părții moldo-
venești la OCEMN constau în posibilitatea promovării intereselor politice și
economice ale Republicii Moldova pe arena regională.
Factorul OCEMN a contribuit la afirmarea Republicii Turcia în calitate de
putere regională datorită rolului central ce îi era atribuit guvernării de la Ankara

36 Istoria şi conceptul…, loc. cit.

278 Mariana Bulmaga

în organizație. În repetate rânduri, subiectele lansării și evoluției OCEMN

serveau ca paravan pentru promovarea intereselor politice și economice în
dialogul regional și bilateral cu statele membre. Drept urmare, OCEMN a avut
un impact benefic și asupra relațiilor politice și economice moldo-turce. În plan
politic s-a menținut un dialog continuu la nivelul președinției și guvernului prin
intermediul evenimentelor și a corespondenței consacrate OCEMN, existând și
posibilitatea discutării subiectelor de interes economic. În rezultat, noul stat
apărut pe arena internațională, Republica Moldova, s-a apropiat de un partener
de dezvoltare cu o bogată experiență în economia de piață și a obținut un
susținător activ la forurile internaționale, Republica Turcia.

Anexă

1.

Comunicat N 1

La 4 iunie 1992 la Izmir (Turcia) și-a început lucrările cel de-al 3ia Congress
economic din Turcia. Primul și-a desfășurat lucrările în 1923, al doilea – 1981.
Aceste foruri constituie un mecanism pentru elaborarea căilor strategice de
dezvoltare a economiei Turciei. La forum participă delegații din numeroase țări,
organizații internaționale. Delegația Moldovei este condusă de d-l Valeriu
Muravschi, prim-ministru al Republicii Moldova. Din delegație fac parte d-nii
Andrei Cheptene – ministru al relațiilor economice externe și d-l Ion Botnaru,
prim vice-ministru al afacerilor externe.
D-l Valeriu Muravschi, în cuvântarea sa a analizat perspectivele evaluării
integrării economice a țărilor riverane la Marea Neagră, cointeresarea reciprocă
în dezvoltarea relațiilor bilaterale mutual avantajoase dintre Moldova și Turcia.
O trăsătură caracteristică pentru viitorul apropiat – a menționat d-l
Muravschi – prezintă [cuvânt radiat ulterior – n.n., M.B.] este interdependența
economiilor naționale, ca rezultat al globalizării pețelor de desfacere a capitalului.
Deaceea conducerea Moldovei este profund preocupată de crearea infrastructurii
pentru trecerea la economia de piață.
Cuvântarea d-lui Muravschi a fost întâlnită cu un viu interes din partea
delegaților la Congres.

Arhiva curentă a Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene a

Republicii Moldova, fond 2, inventar 3-B, dosar 378, f. 4-5.
 OCEMN: interesele Republicii Turcia în zona Mării Negre și Republica Moldova 279

2.
Comunicat N 2

La 4 iunie 1992 delegația Republicii Moldova care se află într-o vizită în

Turcia, în frunte cu d-l Valeriu Muravschi a avut o întrevedere cu Turgut Ozal,
președintele Turciei. A avut loc schimb de păreri despre situația din Europa,
perspectiva colaborării economice între țările riverane Mării Negre. La rugămintea
Președintelui Turciei, d-l Muravschi a făcut o trecere în revistă a situației social-
politice și economice din Moldova. Turgut Ozal și-a exprimat susținerea
cursului dus de Guvernul Moldovei spre soluționarea tuturor problemelor
existente. De asemenea, pe parcursul întrevederii s-a discutat situația în CSI
[sintagmă radiată ulterior – n.n., M.B.]. Președintele Ozal a confirmat disponi-
bilitatea Turciei de a trece la o colaborare mai amplă în [cuvânt radiat ulterior –
n.n., M.B.] cu Moldova.
Ca răspuns la salutările transmise din partea Președintelui Moldovei d-l
Turgut Ozal a transmis sincere salutări Președintelui Republicii Moldova d-lui
Mircea Snegur, menționând că așteaptă vizita d-lui Snegur în Turcia în [cuvânt
radiat ulterior – n.n., M.B.] cu ocazia semnării documentelor privind cola-
borarea economică dintre țările riverane Mării Negre. Întâlnirea a decurs într-o
atmosferă de sinceritate.

AcMAEIERM, fond 2, inventar 3-B, dosar 378, f. 5-6.

3.
Comunicat N 3
La 4 iunie 1992 delegația Republicii Moldova, în frunte cu d-l Valeriu
Muravschi a avut o întâlnire cu d-l Süleiman Demirel, Prim-Ministru al Turciei.
Cei doi șefi de guvern au făcut un schimb de opinii privind perspectiva unei
colaborări mai strânse între Moldova și Turcia. S-a constatat necesitatea și
disponibilitatea reciprocă pentru crearea [cuvânt radiat ulterior – n.n., M.B.]
elaborarea unui amplu program de colaborare în domeniul pregătirii cadrelor, turi
[cuvânt radiat ulterior – n.n., M.B.] dezvoltării turismului, cultural și științific.
O atenție deosebită deosebită a fost atrasă căilor de [sintagmă radiată
ulterior – n.n., M.B.] perspectivei investițiilor de capital în Moldova, colaborării
în domeniul comerțului.
D-l Muravschi a efectuat o trecere în revistă a situației social-politice din
Moldova, menționând că accelerarea procesului de redresare a economiei
naționale ar sublima pozițiile forțelor ostile antidemocratice. D-l Demirel a
menționat că Guvernul Turciei susține eforturile conducerii Moldovei pentru
aplanarea situației, subliniind că orice problemă poate și trebuie să fie rezolvată
numai pe cale constituțională.
 280 Mariana Bulmaga

Prim-ministrul Moldovei l-a invitat pe omologul Turk să efectueze o vizită

oficială în Moldova, care a fost acceptată cu satisfacție. S-a convenit că în
cadrul acestei vizite vor fi contur adoptate documente concrete, inclusiv privind
acordarea de credite din partea Turciei [textul subliniat a fost parțial radiat și
înlocuit cu următorul – n.n., M.B.] semnate acorduri de colaborare între
Republica Moldova și Turcia.
Întâlnirea a decurs într-o atmosferă cordială.

Transmiteți Președintelui
Urgent în presă

[Semnătură indescifrabilă]

AcMAEIERM, fond 2, inventar 3-B, dosar 378, f. 6-7.

View publication stats