Reglementarea și supravegherea sistemului bancar în vederea asigurării stabilității financiare

Cuprins

Introducere
Parte teoretică

”[...] Reglementarea reprezintă procesul de stabilire a regulilor ce trebuie respectate de către

participanţii la piaţa financiară şi oferă cadrul legislativ de realizare a supravegherii pieţei.” (Belobrov
2014 p. 2)
” Reglementarea bancară este ansamblul de reguli de conduită din domeniul bancar, emise de organele
de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere.” (Balogh 2013 p. 9)

 Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată în M.O. nr. 78/24.01.2005
 Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor
 Legea nr.312 din 28 iunie 2004 privind Statutul BNR
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului
 Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a
instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de
investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar
(supravegherea suplimentară a instituţiilor financiare dintr-un conglomerat financiar)

”III. A. Esența reglementării și supravegherii sistemului financiar, în general, și a sistemului

bancar, în particular
reglementarea
supravegherea prudenţială”
Belobrov, p. 2

”În sens larg, scopul supravegherii este de a asigura sănătatea sectorului bancar. Mario Draghi,
guvernatorul BCE, în anul 1999 a definit sănătatea sectorului bancar prin trei trăsături:
- flexibilitatea, care reprezintă capacitatea sistemului de a se adapta eficient la modificările rapide ale
mediului economic;
- reziliența, care reprezintă capacitatea sistemului de a continua să funcţioneze chiar în condiţii de
şocuri economice;
- stabilitatea internă, care reprezintă capacitatea sistemului de a nu genera el însuşi şocuri economice
majore care să conducă la o criză financiară *1+.
Reglementarea pieţelor financiare are, aşadar, trei mari obiective:
1. menţinerea competiţiei;
2. protecţia investitorilor împotriva fraudelor sau a unor abuzuri similare;
3. asigurarea că intermediarii financiari nu îşi asumă riscuri prea mari sau greu de evaluat, şi că nu
periclitează stabilitatea sistemului financiar global.”
” În funcţie de motivele care stau la baza aplicării, deosebim trei ipostaze ale reglementărilor bancare:
(i) reglementarea economică; (ii) reglementarea prudenţială și (iii) reglementarea monetară [2].”
Belobrov, p. 3
”În timp ce reglementarea economică are drept scop să obţină asigurarea că băncile mobilizează resurse
şi acordă credite în condiţii de eficienţă economică, s-ar părea că scopul reglementării prudenţiale ar fi
reducerea reglementării economice (dereglementarea economică), însă dacă e să fim expliciți
reglementarea prudenţială urmărește să garanteze alocarea eficientă a resurselor, să minimizeze
riscurile pe care şi le asumă băncile şi să asigure stabilitatea şi sănătatea financiară a fiecărei bănci şi a
sistemului bancar în ansamblu, în același timp scopul reglementării monetare este menţinerea
stabilităţii valorii externe şi interne a monedei naţionale prin controlul exercitat asupra lichidităţii totale
a sistemului bancar.”
Belobrov, p. 4

”III. B. Procesul tehnologic de realizare a supravegherii bancare

Din punct de vedere tehnic, supravegherea bancară cuprinde sistemul de pârghii şi modele decizionale,
pe care statul le utilizează pentru a garanta stabilitatea sistemului financiar (băncile fiind intermediari
principali pe piața financiară), având drept obiective principale:
- menţinerea stabilităţii şi încrederii în sistemul bancar, ceea ce de facto reprezintă protecţia împotriva
riscului sistemic;
- protecţia clienţilor (în special a deponenţilor) împotriva pierderilor financiare în cazul falimentului
băncilor;
- protejarea clienţilor (consumatorilor) împotriva abuzurilor din partea băncilor;
- contracararea riscului moral indus de existenţa dispozitivului de siguranţă (“safety net”) a sistemului
bancar;
- asigurarea unui sistem bancar eficient şi competitiv.
Din perspectiva realizării tehnologice, în sens restrâns, supravegherea presupune analiza datelor
raportate de bănci (aşa-numita supraveghere off-site), verificarea pe teren a conformităţii datelor
raportate şi identificarea altor elemente faptice relevante (supravegherea on-site) precum şi luarea
măsurilor necesare pentru rezolvarea problemelor prudenţiale identificate.”

” Prin modalitatea „on-site” se urmăresc trei obiective:

- verificarea exactităţii rapoartelor prudenţiale transmise autorităţii de supraveghere, controlarea
realităţii şi acurateții acestora;
- asigurarea respectării legilor şi reglementărilor cu caracter bancar, a altor dispoziţii legale;
- confirmarea stării de sănătate a băncilor.
Supravegherea de tip „off-site” permite autorităţii de supraveghere să analizeze, în mod sistematic
„sănătatea” băncilor, bănci care trebuie să prezinte periodic Băncii Centrale (rapoarte) cu privire la:
- bilanţul periodic (lunar, trimestrial și anual);
- situaţia contului de profit şi pierdere;
- alte aspecte ale activităţii bancare (lichiditatea, solvabilitatea, expuneri mari, expuneri valutare, etc.).”
Obiective +
Belobrov, p. 4

”Supravegherea prudenţială este un proces ce presupune parcurgerea a patru paşi, care considerăm că
reprezintă pilonii supravegherii bancare:
Pasul I - licenţierea şi autorizarea instituţiilor financiare stabileşte dacă o anumită instituţie financiară
îndeplineşte anumite condiţii (legate de integritate, onestitate, reputaţie) pentru a fi capabilă să ofere
servicii financiare de calitate;
Pasul II - monitorizarea permanentă a sănătăţii instituţiilor financiare şi a sistemului financiar în
ansamblul său, iar în particular verificarea calităţii activelor, a adecvării capitalului, a lichidităţii, a
managementului şi a controlului intern;
Pasul III - sancţionarea şi penalizarea în cazul nerespectării reglementărilor, fraudelor, managementului
deficitar sau altor abateri;
Pasul IV - managementul situaţiilor de criză prin asigurarea unui împrumutător de ultimă instanţă,
asigurarea depozitelor bancare şi gestionarea cazurilor de insolvenţă.”
Belobrov, p. 5

Cerințe prudențiale
”Există însă un șir de cerinţe de bază pentru autorizarea bancară, care se regăsesc în majoritatea
sistemelor de supraveghere [3]:
- banca trebuie să aibă acţionari şi membri ai consiliului de administraţie corespunzători
(această noţiune include integritatea şi reputaţia în comunitatea oamenilor de afaceri, precum şi
forţa financiară a tuturor acţionarilor majori);
- conducerea băncii trebuie să fie onestă şi demnă de încredere şi trebuie să posede aptitudini şi
experienţă corespunzătoare pentru a conduce banca într-o manieră sănătoasă şi prudentă;
- organizarea şi controlul intern din bancă trebuie să fie consecvent faţă de planurile şi strategiile sale
de afaceri;
- banca trebuie să aibă o structură juridică compatibilă cu structura sa operaţională;
- banca trebuie să aibă un capital adecvat pentru a face faţă riscurilor inerente în funcţie de natura şi
dimensiunea activităţii sale; şi
- banca trebuie să aibă o lichiditate suficientă pentru a satisface ieşirile de fonduri.
Suplimentar la acestea există cerinţe mai detaliate prescrise, printre care: indicatori numerici minimi
pentru adecvarea capitalului şi lichidităţii băncii, expunerii la diverse riscuri.”
Belobrov, p. 5-6

”Cu referință la organizarea supravegherii bancare la nivel statal, în teoria și practica bancară s-au
delimitat trei concepte fundamentale potrivit cărora fiecare ţără se poată aplica principiul supravegherii
bancare:
1) Autoritatea supravegherii bancare să fie încredinţată unei instituţii guvernamentale (de regulă,
Ministerul Finanţelor). În acest caz, avantajul ar fi că toate băncile ar contribui prin activitatea lor la
susţinerea programului guvernamental de dezvoltare economico-socială a ţării, dar apare dezavantajul
că băncile şi-ar pierde autonomia propriu-zisă, fiind aservite unor interese politice, atâta timp cât se
tinde spre o politizare a ministerelor.
2) Autoritatea supravegherii bancare să fie atribuită unei instituţii independente. În cazul în care se
optează pentru această variantă, avantajul este că ar fi promovate în economie criterii ştiinţifice,
tehnocrate, însă există riscul ca economia să fie aservită unui grup de persoane care, dacă îşi pierd
moralitatea, beneficiază de o anumită putere şi de o serie de avantaje materiale.
3) Cel de-al treilea concept se referă la încredinţarea autorităţii de supraveghere bancară Băncii
Naţionale, în calitatea ei de bancă centrală şi de emisiune. Având în vedere că scopul supravegherii este
asigurarea viabilităţii şi stabilităţii sistemului bancar. În multe ţări s-a optat pentru această variantă,
banca centrală, ca manager al politicii monetare şi creditor de ultimă instanţă, fiind considerată
instituţia cea mai potrivită pentru realizarea acestui deziderat [4].”
Belobrov, p. 6

”III. C. Cadrul fundamental al supravegherii bancare în UE

Cele două tratate ale Uniunii Europene – Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la
Maastricht) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – prevăd că în Uniunea Europeană
sistemul de reglementare şi supraveghere este bazat pe controlul în ţara de origine, în condiţiile
recunoaşterii mutuale la nivelul instituţiilor naţionale de supraveghere.”
Exemple!!!
Belobrov, p. 6

Băncile din UE se confruntă cu mai multe niveluri de reglementări (figura 1).

Belobrov, p. 7

1. Această activitate completează şi sprijină activitatea paralelă la nivel naţional, desfăşurată de băncile
centrale naţionale şi de autorităţile de supraveghere în scopul menţinerii stabilităţii financiare în statul
respectiv.
2. Această activitate se desfăşoară în mare parte prin participarea BCE la organismele internaţionale şi
europene de reglementare şi de supraveghere, cum ar fi Comitetul de la Basel pentru supraveghere
bancară, Comitetul bancar european şi Comitetul european al autorităţilor de supraveghere în domeniul
bancar.

Aceste activităţi se desfăşoară cu asistenţa Comitetului pentru supraveghere bancară, care

reuneşte experţi ai băncilor centrale şi ai autorităţilor de supraveghere din UE.
Belobrov, p. 8

”III.D. Noul cadrul al supravegherii bancare în UE

Drept urmare, în anul 2010 în UE a fost creat un cadru european de supraveghere al sistemului
financiar, constituit din mai multe instituții responsabile de supravegherea macro și microprudențială
(figura 3).
Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS, engl. European Systemic Risk Council –
ESRC) este un organism independent al Uniunii Europene și este responsabil de supravegherea
macroprudenţială a sistemului financiar în vederea prevenirii sau reducerii riscurilor sistemice la
nivelul Uniunii Europene. CERS are rolul de a monitoriza și a garanta detectarea din timp a riscurilor
macroeconomice și a celor din sistemul financiar (supraveghere macroprudențială). Misiunea CERS
este de a emite din timp avertismente cu privire la riscurile susceptibile să apară și recomandări privind
măsurile ce se impun în vederea gestionării riscurilor respective. Crearea CERS urmează să soluționeze
una dintre problemele fundamentale evidențiate în contextul crizei – vulnerabilitatea sistemului
financiar în fața unor complexe riscuri sistemice sectoriale și transectoriale interconectate.
Belobrov, p. 9

CERS nu are nici un fel de prerogative juridice.

CERS răspunde integral în fața Consiliului și a Parlamentului European.
Componenta Consiliului European pentru Riscuri Sistemice propusă de Comisia Europeană are în
vedere următoarea structură:
 membrii (președintele BCE, vicepreședintele ales de către membrii CERS, guvernatorii băncilor
centrale naționale ai statelor membre ale UE, vicepreședintele BCE, președinții celor trei
autorități europene de supraveghere și un membru al Comisiei Europene),
 observatorii (un reprezentant al autorităților naționale de supraveghere, care îl însoțește pe
guvernatorul băncii centrale și președintele Comitetului economic și financiar).
Comitetul comun al autorităţilor naţionale şi europene de supraveghere (engl. ESAs Joint Committee),
numit Comitetul comun are principala sarcină garantarea consecvenței transsectoriale a activității, în
cadrul acestuia participând și celelalte instituții de supraveghere, avînd în asamblu sarcina să ajungă
împreună la poziții comune în domeniul supravegherii conglomeratelor financiare și în alte chestiuni
transsectoriale.
Belobrov, p. 9

Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF, engl. The European System of Financial
Supervision (ESFS) este format din trei autorităţi de supraveghere sectorială:
- Autoritatea bancară europeană (ABE, engl. EBA - The European Banking Authority) este o
autoritate independentă a UE, cu sediul la Londra, care are ca obiectiv asigurarea unui nivel eficient şi
consecvent de reglementare şi supraveghere prudenţială în întregul sector bancar din UE. Obiectivele
sale generale sunt menţinerea stabilităţii financiare în UE şi asigurarea integrităţii, eficienţei şi bunei
funcţionări a sectorului bancar. ABE este o autoritate independentă, însă răspunde în faţa Parlamentului
European, a Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene.
Belobrov, p. 10
- Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO, eng. EIOPA) are drept
responsabilităţi de bază sprijinirea stabilității sistemului financiar, transparenţei pieţelor şi produselor
financiare, precum şi protecţia consumatorilor de asigurări şi a membrilor şi beneficiarilor schemelor
de pensii private.
- Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP, eng. ESMA) contribuie la
păstrarea stabilităţii sistemului financiar european şi la îmbunătăţirea protecţiei investitorilor prin
asigurarea integrităţii, transparenţei, eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor de valori mobiliare. Ca
instituţie independentă, ESMA îşi atinge obiectivul prin elaborarea unui cadru unic de reglementare
pentru pieţele financiare ale UE şi prin asigurarea aplicării unitare a acestuia la nivelul întregii Uniuni
Europene. ESMA favorizează convergenţa în domeniul de supraveghere atât între reglementatorii de
valori mobiliare cât şi în celelalte sectoare financiare, colaborând strâns cu celelalte autorităţi europene
de supraveghere.
- și două comitete.
Structura propusă de Comisia Europeană pentru Sistemul European al Autorităților de Supraveghere
Financiară are următoarea formă: un Comitet Director format din reprezentanții celor trei autorități
europene de supraveghere și ai Comisiei.
Belobrov, p. 11
Fondul european de stabilitate financiară (engl. FESF – The European Financial Stability Facility)[7].

Davidescu p. 4
”Apelând la tehnica studiului comparat și a metaforei, putem asemăna activitatea unui reglementator cu
cea a unui medic. Astfel, așa cum în știința medical sunt unanim acceptate și utilizate concepte și
protocoale consacrate, activitatea de reglementare prudențială presupune, de asemenea, folosirea, pe
plan international, de indicatori consacrați și unanim acceptați. Având în vedere complexitatea
fenomenelor studiate, dinamica cu care se produc schimbări la nivelul cadrului de reglementare și
supraveghere a activității bancare, precum și multitudinea de posibile abordări în materie, ne-am limitat
la această terminologie și nu am fundamentat întreaga problematică.”
Davidescu p. 5

Davidescu p. 6
Davidescu p. 6

Davidescu p. 7

Davidescu p. 8
Davidescu p. 8

Davidescu p. 8

Davidescu p. 8-9
Davidescu p. 9

Davidescu p. 9

Davidescu p. 9

”III.E. Crearea uniunii bancare europene

Abandonul opţiunilor naţionale în materie de politică financiară şi supraveghere bancară şi deci a
suveranităţii naţionale, în favoarea unei autorităţi europene unice, aduce în centrul discursurilor
conceptul de financial trilema. Acesta evidenţiază imposibilitatea îndeplinirii simultane a trei obiective,
şi anume: stabilitatea financiară, menţinerea politicilor financiare naţionale şi integrarea financiară.
Elementele constitutive ale UBE sunt reprezentate de:
a) crearea unui mecanism unic de supraveghere – MUS, (engl. Single Supervisory Mechanism - SSM)
cu atribuţii în sfera monitorizării directe a băncilor din zona euro, în aplicarea imparţială şi strictă a
unui set comun de reglementări prudenţiale, în controlul riscurilor şi prevenirea evenimentelor de criză.
b) un sistem comun, paneuropean, de protecţie a deponenţilor care prevede armonizarea depozitelor
protejate, plăţi mai rapide şi o mai bună finanţare a schemelor de garantare, prin finanţarea ex-ante a
schemelor de garantare a depozitelor şi un mecanism de împrumut reciproc cu caracter obligatoriu.
c) un cadru integrat de management al crizelor la nivelul UE (engl. European recovery and resolution
framework), care să instituie instrumente pentru redresarea şi/sau rezoluţia bancară controlată, în
scopul prevenirii apariţiei crizelor sau pentru gestionarea lor într-o fază incipientă.”
Belobrov, p. 14

” Economiştii contemporani sunt, în general, de acord că un rol important în asigurarea stabilităţii

financiare revine băncii centrale. Cu toate acestea, dat fiind caracterul relativ al conceptului de
„stabilitate financiară”, sarcinile care revin în acest domeniu băncii centrale sunt destul de
controversate în doctrină[1]. Stipularea acestor atribuţii în textele legale este şi ea destul de imprecisă.
Se consideră, totuşi, că există unele funcţii ale băncii centrale care pot contribui la realizarea stabilităţii
financiare. Aceste funcţii sunt următoarele:
- reglementarea şi supravegherea sectorului bancar;
- gestionarea şi monitorizarea sistemelor de plăţi;
- garantarea depozitelor;
- funcţia de împrumutător în ultimă instanţă.
Se observă că este vorba despre funcţii tradiţionale ale băncii centrale, care au apărut tocmai prin
implicarea treptată a acestei instituţii în asigurarea stabilităţii financiare.” (Cobzari 2013 p. 139)
” Rezultă că, din punct de vedere istoric, funcţia de creditor de ultimă instanţă a băncii centrale a apărut
ca un mijloc de garantare a lichidităţii şi solvabilităţii sistemice. Această funcţie a fost completată prin
rolul băncii centrale de autoritate de elaborare şi aplicare a reglementărilor prudenţiale. Utilitatea
acestor funcţii este, însă, discutabilă, deoarece însăşi banca centrală se confruntă aici cu o problemă de
informare asimetrică. Într-adevăr, banca centrală nu dispune de toate informaţiile necesare pentru a
stabili dacă o bancă comercială este insovabilă sau dacă are doar probleme de lipsă temporară de
lichiditate, iar, ca urmare, nu are altă soluţie decât fie să ajute toate băncile, fie să nu ajute niciuna. Din
această cauză, existenţa funcţiilor amintite apare ca nejustificată.
Cu toate acestea, este indubitabil că stabilitatea sistemului bancar trebuie asigurată mai presus de orice
altceva. De aici, ideea de a crea organisme de supraveghere separate de banca centrală, care să impună
băncilor comerciale reguli prudenţiale riguroase. La această evoluţie istorică a funcţiilor băncii
centrale, se adaugă unele fenomene recente, cum ar fi globalizarea, dereglementarea, intensificarea
procesului de inovare etc., care fac să se intensifice foarte mult legăturile dintre sectorul bancar şi alte
două sectoare importante ale sistemului financiar (asigurările şi piaţa financiară).
Această defragmentare a pieţelor de capitaluri dă naştere unor noi provocări pentru banca centrală,
determinând-o să îşi asume noi sarcini şi funcţiuni. Dintre aceste noi atribuţii, care implică în şi mai
mare măsură banca centrală în problema asigurării stabilităţii financiare, menţionăm monitorizarea
preţurilor activelor financiare şi supravegherea conglomeratelor financiare [3]. În noile condiţii, unii
economişti susţin chiar că banca centrală ar trebui să se ocupe, în primul rând, de asigurarea stabilităţii
financiare şi, numai în al doilea rând, de elaborarea şi aplicarea politicii monetare [5]. Principala cauză
a acestui interes deosebit al băncilor centrale moderne pentru asigurarea stabilităţii financiare constă în
faptul că politica monetară nu poate fi pe deplin eficace, decât dacă se bazează pe mecanisme de
transmisie previzibile, ceea ce presupune un mediu financiar suficient de stabil. Reciproc, stabilitatea
preţurilor – obiectiv final al politicii monetare - constituie o condiţie necesară, deşi nu suficientă,
pentru asigurarea stabilităţii financiare.” (Cobzari 2013 p. 140)
Davidescu p. 10

Davidescu p. 10

Davidescu p. 10
Davidescu p. 11

”Băncile considerate „semnificative” vor fi supravegheate direct de către BCE. O bancă este
considerată semnificativă atunci când se îndeplinește una din următoarele 5 condiții:
(i) Valoarea activelor sale depășește 30 de miliarde €;
(ii) Valoarea activelor sale depășește atât de 5 miliarde de € cît și 20% din Produsul Intern Brut al
statului membru în care se află;
(iii) Banca este una dintre cele trei bănci cele mai importante ale țării în care se află;
(iv) Banca are activități transfrontaliere vaste (conceptul dat urmează a fi definit);
(v) Banca primește asistență de la un fond de salvare a zonei euro.
În jur de 150 de bănci vor fi supravegheate direct de către BCE, reprezentând aproximativ 80% din
activele bancare. Supravegherea acestor bănci este realizată de BCE, în baza cadrului de reglementare
creat de ABE.”
” Celelalte, aproximativ 5850 de bănci (denumite generic bănci mai puțin semnificative), ce constituie
20% din sectorul bancar al UE, se află sub supravegherea zilnică a autorităților naționale, cu toate că
BCE va menține autoritatea finală de supraveghere asupra acestor bănci.”
Principiile generale ale rezoluției bancare
Belobrov, p. 16

Principalele amendamente care se circumscriu obiectivului de stabilitate a sistemului bancar

sunt1:
- stabilirea de competenţe pentru BNR privind supravegherea pe bază consolidată;
- introducerea unor prevederi privind recunoaşterea acordurilor de compensare bilaterală de către BNR
pentru anumite categorii de operaţiuni;
- introducerea de prevederi referitoare la colaborarea Băncii Naţionale a României cu autorităţile
competente din statele membre şi la cerinţele de notificare a acestora şi/sau a Comisiei Europene;
- definirea terminologiei necesare pentru implementarea prevederilor comunitare şi pentru realizarea
supravegherii pe bază consolidată.
- introducerea de prevederi care asigură cadrul legal corespunzător pentru emiterea de către BNR a
reglementărilor privind controlul intern, în concordanţă cu principiile elaborate în acest domeniu de
Comitetul de la Basel;
- introducerea unor prevederi privind sancţionarea persoanelor juridice şi a altor entităţi care
desfăşoară, fără autorizarea BNR, activităţi de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la
public sau o activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în
vederea economisirii şi acordării de credite într-un sistem colectiv;
- reglementarea regimului băncilor a căror autorizaţie a fost retrasă, prin introducerea unor prevederi
referitoare la obligativitatea dizolvării şi lichidării acestora.
1 Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată în M.O. nr. 78/24.01.2005

Progresele înregistrate pe linia macrostabilizării, coroborate cu eforturile băncilor de consolidare a

poziţiei lor pe piaţa internă, au contribuit la întărirea stabilităţii şi solidităţii sistemului bancar. Conform
rapoartelor BNR, anul 2004 poate fi considerat anul manifestării depline a rezultatelor procesului de
asanare şi consolidare ale sectorului bancar, început în 1999-2000.
Göndör p. 2

În acest sens au fost înfiinţate şi în România centrale de risc bancare, cunoscute şi sub denumirea de
birouri de credit sau registre de credit.
Göndör p. 2

Analiza lunară a stabilităţii sistemului bancar efectuată pe baza unui set de indicatori economico-
financiari şi de prudenţă bancară a fost completată cu o evaluare trimestrială a vulnerabilităţilor
sistemului la potenţialele riscuri de creditare, valutar şi de dobândă, pe baza unui model de simulare a
răspunsului la condiţiile extreme (stress test)2. De asemenea, trebuie menţionat faptul că procesul de
supraveghere prudenţială este favorizat de existenţa unui cadru legislativ adecvat, care reglementează
organizarea întregii activităţi a băncilor în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi
sănătoase
Göndör p. 3
Principala caracteristică a sistemului bancar românesc rămâne concentrarea acestuia, un număr de cinci
bănci, respectiv Banca Comercială Română, BRD- Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank, CEC,
ABN Amro Bank, dominând piaţa. Totuşi, intrarea pe piaţa românească a unor bănci străine de renume
şi asanarea sectorului bancar au declanşat o concurenţă puternică între operatorii bancari. În acest
context, ultimii trei ani au marcat un nou trend, cotele de piaţă deţinute de băncile autohtone
diminuându-se în favoarea segmentului străin.
Din totalul celor 40 de ţări care deţin participaţii în capitalul instituţiilor de credit din România, la
finele anului 2004, primele trei locuri au fost ocupate de Austria (cu 24,6 la sută în totalul capitalului),
Grecia (cu 10,1 la sută) şi Italia (cu 8,4 la sută)3.
Göndör p. 3

În perioada 1999-2004, principalii indicatori de evaluare a solidităţii sistemului bancar au

consemnat tendinţe favorabile, aşa cum rezultă din tabelul nr. 2.
Göndör p. 4

Parte aplicativă
Concluzii
Bibliografie

Banca Națională a României (2019), Raport Anual, Supravegherea prudențială a instituțiilor

financiare, Cap. (6), pp. 155-182
42191_1
Belobrov, A. (2014), Mecanismul supravegherii sistemului financiar în Uniunea Europeană,
Studii Europene, 1, pp. 64-83
24_L_Cobzari_Sectorul
Cobzari, L., Mărgineanu, A. (2013), Sectorul bancar în cadrul sistemului de asigurare a stabilităţii
financiare, Analele ASEM, ed. XI (1), pp. 138-142
Comisia Europeană (2017), Sectorul bancar și stabilitatea financiară, pp. 1-11
afisaj_Davidescu_Catalin
Davidescu, N. C. (2018), Rezumatul tezei de doctorat: Reglementarea și supravegherea activității
bancare. Perspective istorice, Academia Română, București
31
M. L., Göndör (2004), Stabilitatea sistemului bancar şi supravegherea prudenţială în România

prezentare power-point
Moinescu, B. (2009), Reglementarea și supravegherea sistemului bancar în vederea asigurării
stabilității financiare; https://www.bnro.ro/DocumentInformation.aspx?
idInfoClass=6885&idDocument=7567&directLink=1; accesat 13 Octombrie 2020

Supravegherea explicate
https://www.bankingsupervision.europa.eu/about/ssmexplained/html/index.ro.html

Supraveghere bancară
https://www.ecb.europa.eu/explainers/topic/banking-supervision/html/index.ro.html

Supraveghere prudenţială
https://www.bnro.ro/Supraveghere-prudentiala-716.aspx

About committees and associations

https://www.bis.org/stability.htm

Despre Supraveghere Integrată și Stabilitate Financiară

https://asfromania.ro/supraveghere/supraveghere-integrata/despre-supraveghere-integrata

AR19 p.161
Banking sector
https://www.investopedia.com/ask/answers/032315/what-banking-sector.asp

Urmărirea respectării cerinţelor prudenţiale şi a celorlalte cerinţe se efectuează pe baza raportărilor

transmise de instituţiile de credit şi prin verificări la faţa locului desfăşurate la sediul instituţiilor de
credit şi al sucursalelor acestora din ţară şi din străinătate.
https://www.bnro.ro/Supraveghere-prudentiala-716.aspx

La 31 decembrie 2019 volumul depozitelor la instituțiile de credit acoperite la Fondul de garantare a

depozitelor bancare se situa la un nivel de 210 678,4 milioane lei, în creștere cu 11,2 la sută față de
aceeași dată a anului 2018.
AR 170-171

Indicatorii prudențiali au avut o evoluție generală pozitivă în anul 2019, nivelurile înregistrate de
aceștia putând fi considerate adecvate din perspectiva cerințelor reglementate.
Indicatorii de solvabilitate relevă menținerea unei capitalizări apropiate celei de la finele anului
2018.
Rata fondurilor proprii de nivel 1 și rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază au înregistrat valori
peste pragul reglementat, de 6 la sută, respectiv 4,5 la sută. La 31 decembrie 2019 rata fondurilor
proprii de nivel 1 înregistra un nivel de 18 la sută, iar rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază un nivel
de 17,9 la sută.
AR19 p.160

Monitorizarea calității activelor

Calitatea activelor bancare a continuat să se îmbunătățească pe parcursul anului 2019, principalii
indicatori prezentând valori plasate în afara intervalelor specifice unui risc ridicat, conform pragurilor
stabilite de Autoritatea Bancară Europeană. Tendința descrescătoare a ratei creditelor neperformante și
a ratei restructurărilor evidențiază menținerea preocupării instituțiilor de credit pentru asigurarea unei
calități corespunzătoare a portofoliului de credite. În același timp, pentru a susține progresele obținute
în procesul de rezolvare a creditelor neperformante, banca centrală a făcut uz în continuare de un
instrument macroprudențial specific, respectiv de amortizorul pentru riscul sistemic stabilit în funcție
de valorile ratei creditelor neperformante și ale gradului de acoperire cu provizioane a creditelor
neperformante.
AR19 p.161-162

Monitorizarea cerințelor de lichiditate

Monitorizarea lichidității se realizează printr-o serie de indicatori reglementați în baza actelor
normative comunitare (LCR – Liquidity Coverage Ratio și NSFR – Net Stable Funding Ratio), la care
se adaugă indicatorii stabiliți în baza unor acte normative naționale (indicatorul de lichiditate,
lichiditatea imediată).
AR19 p.163
În anul 2019, potrivit cadrului de reglementare european, cerința minimă pentru indicatorul de
acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) a fost de 100 la sută. Îndeplinirea acestei cerințe semnifică
faptul că rezerva de lichidități a unei instituții de credit ar putea acoperi ieșirile nete de lichidități în
decursul unei perioade de criză de 30 de zile calendaristice.
AR19 p.164

Indicatorul de finanțare stabilă netă, definit de reglementările europene ca raport între valoarea
finanțării stabile disponibile și necesarul de finanțare stabilă, într-un orizont de un an, este utilizat
pentru a preveni neconcordanțele de scadențe dintre active și pasive, precum și dependența excesivă de
finanțarea pe termen scurt. Cerința privind indicatorul de finanțare stabilă netă, de cel puțin 100 la sută,
va intra în vigoare începând cu 28 iunie 2021, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr.
876/2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Nivelul de 100 la sută arată că instituția
deține suficientă finanțare stabilă pentru a-și îndeplini nevoile de finanțare pe parcursul unui orizont de
un an, atât în condiții normale, cât și în condiții de criză. O serie de alți indicatori determinați în baza
unor prevederi sau acte normative naționale completează analiza asupra lichidității sistemului bancar.
Astfel, valoarea înregistrată de indicatorul lichiditate imediată, la finele anului 2019, s-a situat la
aproximativ 43,8 la sută, în timp ce pentru indicatorul de lichiditate reglementat în conformitate cu
Regulamentul BNR nr. 2/2018 privind modificarea și completarea Regulamentului BNR nr. 25/2011
privind lichiditatea instituțiilor de credit nivelul consemnat a fost superior cerinței minime pentru
fiecare bandă de scadență (1).
AR19 p.164

Lichiditatea sistemului bancar, determinată potrivit ratei de acoperire a necesarului de lichiditate, s-

a păstrat peste dublul cerinței reglementate, iar creditele neperformante au continuat să scadă.
De asemenea, sistemul bancar s-a menținut profitabil, rezultatul financiar fiind totuși inferior celui
din anul anterior, în condițiile în care aproximativ 68 la sută dintre instituțiile de credit au încheiat anul
2019 cu rezultate financiare pozitive, față de 74 la sută în 2018.
AR19 p.158

Profitabilitatea

1.3. Evaluarea riscurilor din activitatea bancară În exercitarea responsabilităților care îi revin potrivit
cadrului de reglementare pe linia supravegherii instituțiilor de credit, Banca Națională a României
asigură, în cadrul procesului de supraveghere și evaluare SREP (Supervisory Review and Evaluation
Process), evaluarea continuă a profilului de risc și a viabilității instituțiilor de credit, prin evaluarea
riscurilor la care acestea sunt sau pot fi expuse, monitorizarea indicatorilor-cheie, analiza modelului de
afaceri, evaluarea guvernanței interne și a sistemului de control, evaluarea riscurilor de capital și a celor
de lichiditate și finanțare.
AR19 p.167
Distribuția instituțiilor de credit în funcție de încadrarea elementelor componente SREP pe categorii de
risc ilustrează că adecvarea capitalului, adecvarea lichidității, riscurile asociate lichidității, precum și
modelul de afaceri au fost evaluate în cele mai multe dintre cazuri cu scor 2 (59 la sută în cazul
primelor două componente, 55 la sută, respectiv 41 la sută dintre instituțiile evaluate), iar riscurile
pentru capital și guvernanța internă au fost evaluate în cea mai mare parte cu scor 3 (56 la sută și
respectiv 55 la sută) (Grafic 6.2).
AR19 p.167

The three pillars of the banking union

https://www.oenb.at/en/financial-market/three-pillars-banking-union.html

ECB Banking Supervision and beyond. CEPS Task Force Report, December 2014

Lannoo, Karel. (2014) ECB Banking Supervision and beyond. CEPS Task Force Report, December
2014. UNSPECIFIED.
http://aei.pitt.edu/58289/

European banking supervision: the first eighteen months

The Blueprint provides a review of the first 18 months of European banking supervision. It reviews the
overall situation and the situation in a number of euro-area countries. It provides important insights into
the start of a new policy regime that involves profound change for the European banking landscape

European banking supervision, also known as the Single Supervisory Mechanism, is the first and
arguably the main component of European banking union. In late 2014, the European Central Bank
became the supervisor for the region’s largest banking groups; the ECB also oversees the supervision
by national authorities of smaller banks.
This Blueprint is the first in-depth study of how this ground-breaking reform is working in practice. It
includes a euro-area overview and chapters on nine countries covering 95 percent of the area’s banking
assets, illustrating the diversity of experiences, situations and perceptions in different member states.

Despite teething troubles and occasional misjudgements, this assessment finds that overall European
banking supervision has been effective, demanding and broadly fair, at least for the banks under the
ECB’s direct watch. Even so, achieving a truly single market in banking services will require more
time, further supervisory initiatives and new Europe-wide regulatory and legislative steps.

https://www.bruegel.org/2016/06/blueprint-european-banking-supervision-the-first-eighteen-months/

Common Banking Supervision in the Eurozone: Strengths and Weaknesses

Guido Ferrarini, Luigi Chiarella

Banking,
Banking Union,
Europe,
Supervision

Series number :
223/2013
https://ecgi.global/working-paper/common-banking-supervision-eurozone-strengths-and-weaknesses

Basel Committee on Banking Supervision – LAPFF

https://www.yumpu.com/en/document/view/37927785/basel-committee-on-banking-supervision-lapff

European banking supervision the role of stress test Some brief considerations
simonemanduchi
https://www.yumpu.com/en/document/view/56591393/european-banking-supervision-the-role-of-
stress-test-some-brief-considerations

European Banking Supervision – The why the how the what

https://www.yumpu.com/en/document/view/55308678/european-banking-supervision-the-why-the-
how-the-what

Coping With the International Standards of Basel Committee on Core

Principles on Effective Banking Supervision (BCBS): Analysis and Reform
for Islamic Banking
https://1library.net/document/q0gm1wxz-international-standards-committee-principles-effective-
banking-supervision-analysis.html

Jacques Delors Institut - Berlin, Bertelsmann Stiftung (ed.)

Adina Maricut-Akbik, Guest Author, Jacques Delors Institute Berlin

Holding the Supervisor to Account: The European Parliament and the

European Central Bank in Banking Supervision
 2018, 20 pp (PDF)

https://www.bertelsmann-stiftung.de/en/publications/publication/did/holding-the-supervisor-to-
account-the-european-parliament-and-the-european-central-bank-in-banking/

Current Problems of Banking Supervision and Regulation: A New Evidence

https://www.academia.edu/40487443/Current_Problems_of_Banking_Supervision_and_Regulation_A_
New_Evidence

https://internationalbanker.com/tag/basel-committee-on-banking-supervision-bcbs/

ECB under fire over banking supervision

National auditors in five eurozone countries argue they should have more oversight over ECB bank
supervision. Otherwise, they say, the ECB's mistakes will go unchecked.
https://www.handelsblatt.com/english/finance/systemic-risks-ecb-under-fire-over-banking-
supervision/23573428.html?ticket=ST-2112295-HLmYyofszn4Z1S9f4g6i-ap1