Speţa 10

Reclamanţii R. şi H. au solicitat instanţei franceze de judecată constatarea

nulităţii absolute a contractului de donaţie mobiliară, încheiat în Franţa sub forma
unui înscris sub semnătură privată între T. şi soţii M.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că legislaţia franceză prevede, ad
validitatem, forma autentică a contractului de donaţie.
Pârâţii M. au solicitat respingerea acţiunii, pe considerentul că forma autentică
este o condiţie ad validitatem a contractului de donaţie având ca obiect bunuri
situate pe teritoriul francez. Or, în speţă, obiectul contractului de donaţie este o
sumă de bani ce reprezintă contravaloarea obligaţiunilor deţinute în Elveţia de o
societate bancară elveţiană.

Probleme şi întrebări incidente în speţă

1. Care este domeniul de aplicare a regulii locus regit actum ?

2. În dreptul conflictual al R.Moldova, regula locus regit actum are un caracter
principal sau unul subsidiar ?
3. Care este legea aplicabilă condiţiilor de formă a actelor juridice în general şi a
contractelor în special în dreptul conflictual al R.Moldova ?
4. Ce soluţie va adopta instanţa franceză de judecată, în condiţiile în care legea
aplicabilă condiţiilor de formă, respectiv art.11 din Regulamentul Roma I aplicabil
în Franţa şi art.2624 din Codul civil al Republicii Moldova sunt identice ?

1)Regula locus regit actum are un caracter subsidiar fata de legea care carmuieste
fondul actului juridic se aplica legea locului intocmirii actului juridic adica unde a
fost semnat, ca regula subsidiara in determinarea legii aplicabila formei exterioare
a actelor juridice. Astfel conform art.2614 al(2) lit.a) Cod Civil este valabil actul
care indeplineste conditiile impuse de legea locului unde a fost intocmit. Regula
auctor regit actum se aplică, în principiu, în cazul în care validitatea actului juridic
este examinată de o autoritate a unui stat în străinătate. în cazul examinării
validităţii actului de o autoritate din ţara forului, se aplică regula locus regit actum.
2)Aplicarea acestei reguli rezultă din dispoziţia art.1609 alin.(1) lit.a), care
stabileşte că actul juridic încheiat în afara teritoriului R.Moldova se consideră
valabil din punctul de vedere a formei dacă este respectată legea locului unde a fost
întocmit. Acest articol se aplică atât actelor juridice unilaterale, cât şi contractelor,
având în vedere că art.1613 alin.(1) prevede că contractul trebuie să corespundă
condiţiilor stabilite de legea prevăzută la art.1609 alin.(1). Legea aplicabilă după
criterii obiective are un caracter subsidiar, în sensul că intervine doar în lipsă de lex
voluntatis, actul juridic este supus, în principal, legii statului cu care acesta
prezintă legăturile cele mai strânse

3) Condițiile de formă ale actului juridic sînt stabilite de legea statului care
guvernează fondul actului juridic.
Legile aplicabile formei actului juridic cârmuiesc, în principiu, următoarele
aspecte:
• Forma de exteriorizare a actului juridic
- dacă actul juridic trebuie sau nu în formă scisă;
- dacă se cere o anumită formă a actului, care este caracterul acesteia 
• Forma de redactare a actului juridic 
- dacă înscrisul trebuie să îndeplinească anumite condiţii de
redactare sau dacă trebuie să conţină menţiuni speciale;
• Durata valabilităţii actului juridic în cazlul când actul
respectiv a fost încheiat pentru o durată de timp limitată.
• Mijloacele de probă privind un act juridic si forţa probantă a acestuia
Cu privire la aceste aspecte ale domeniului legilor aplicabile formei,dovedirea unui
act juridic şi puterea doveditoare a înscrisului care îl constată, sunt cele prevăzute
de legea locului unde a fost încheiat actul juridic sau de legea aleasă de părţi, dacă
ele au dreptul să o aleagă.Astfel, pentru aspectele menţionate, textul prevede
aplicarea alternativă a regulii locus regit actum sau lex voluntatis, ceea ce
constituie o limitare a sferei legilor aplicabile, comparativ cu posibilităţile admise
de art.2614 Cod Civil R.M.

4) Contractul încheiat între persoanele care se află în același stat în momentul

încheierii contractului este considerat valabil din punct de vedere al formei dacă
îndeplinește condițiile prevăzute de legea care reglementează pe fond sau legea
statului în care se încheie contractul. Prin urmare, legislația franceză impune reguli
de verificare a publicității și face din adevărata formă a contractului de donație o
condiție obligatorie. În acest sens, părțile nu au respectat condițiile formale
stabilite de legile statului care au încheiat contractul de donație. Instanța va stabili
nulitatea absolută a contractului.