§3.

Acțiunea revocatorie
    Articolul 895. Acțiunea revocatorie
    (1) Creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de
debitor în dauna creditorului, manifestată prin împiedicarea satisfacerii integrale a drepturilor
creditorului față de debitor, dacă debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască că actul juridic
va dăuna creditorului sau, în cazul în care actul juridic a fost încheiat înainte de apariția
dreptului creditorului, acesta a fost încheiat de către debitor cu intenția de a dăuna
creditorilor în general.
    (2) În cazul în care actul juridic atacat este cu titlu oneros, suplimentar circumstanțelor
prevăzute la alin. (1) creditorul trebuie să demonstreze că:
    a) terțul contractant sau beneficiarul actului a cunoscut ori trebuia să cunoască că actul
juridic va dăuna creditorului sau că el a fost încheiat cu intenția de a dăuna creditorului; sau
    b) dacă actul juridic a fost încheiat înainte de apariția dreptului creditorului, terțul
contractant sau beneficiarul actului juridic a cunoscut intenția debitorului de a dăuna
creditorilor în general.
    (3) Debitorul se prezumă că cunoștea sau trebuia să cunoască că actul juridic cu titlu
gratuit va dăuna creditorului ori creditorilor în general dacă acesta este încheiat în ultimele 12
luni ce preced înaintarea acțiunii revocatorii.
    (4) Ambele părți ale actului juridic cu titlu oneros sînt prezumate că cunoșteau sau
trebuiau să cunoască că el va dăuna creditorului ori creditorilor în general dacă actul juridic
este încheiat în ultimele 12 luni ce preced înaintarea acțiunii revocatorii și acesta constituie:
    a) un act juridic în care valoarea de piață a prestației debitorului depășește cu o treime
valoarea de piață a contraprestației terțului contractant; sau
    b) un act juridic încheiat de către debitor cu o persoană afiliată debitorului sau al cărui
beneficiar este o persoană afiliată debitorului.
    (5) În cazurile prevăzute la alin. (4), se prezumă că terțul contractant nu a executat
contraprestația.
    (6) Creditorul poate înainta acțiunea revocatorie chiar dacă creanța sa încă nu este
exigibilă.
    (7) În sensul dispozițiilor legale privitoare la acțiunea revocatorie, prin debitor se înțelege
și terțul care a acordat o garanție reală sau personală în folosul creditorului.
    Articolul 896. Particularitățile contestării garanțiilor
    (1) În scopul aplicării dispozițiilor art. 895, garanția reală acordată de către debitor pentru
a garanta propria obligație constituie un act juridic cu titlu oneros.
    (2) În scopul aplicării dispozițiilor art. 895, garanția reală sau personală acordată de către
debitor pentru a garanta obligația terțului constituie un act juridic cu titlu oneros dacă a fost
acordată concomitent cu încheierea contractului din care rezultă obligația garantată sau, în
cazul în care s-a acordat ulterior, dacă a fost inițial expres menționată în contractul din care
rezultă obligația garantată.
    Articolul 897. Limitarea acțiunii revocatorii
    (1) Creditorul a cărui creanță rezultă din contract nu poate ataca pe calea acțiunii
revocatorii actele juridice încheiate de către debitor în măsura în care creditorul, la momentul
încheierii contractului, cunoștea sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască actul juridic și
posibilul efect de a dăuna creditorului în viitor.
    (2) De asemenea, nu poate înainta acțiune revocatorie creditorul care a consimțit la
încheierea actului juridic de către debitor sau care a renunțat expres în alt mod la dreptul de a
ataca actele debitorului pe calea acțiunii revocatorii.
    (3) Acțiunea revocatorie se prescrie extinctiv în termen de 1 an de la data la care creditorul
a cunoscut sau trebuia să cunoască dauna ce rezultă din actul juridic supus atacării.
    Articolul 898. Efectele admiterii acțiunii revocatorii
    (1) Actul juridic atacat va fi declarat inopozabil atît față de creditorul care a depus acțiunea
revocatorie, cît și față de toți ceilalți creditori care, putînd depune acțiune revocatorie, au
intervenit în cauză. Aceștia vor avea dreptul de a fi plătiți din sumele obținute din urmărirea
prestației primite de către terțul contractant sau beneficiar, cu respectarea ordinii de
preferință existente între acești creditori. Suma rămasă după satisfacerea creanțelor tuturor
acestor creditori se restituie terțului contractant sau, după caz, beneficiarului.
    (2) În cazul în care terțul contractant sau beneficiarul nu poate restitui prestația datorată,
creditorul poate pretinde valoarea ei bănească conform dispozițiilor legale privind
îmbogățirea nejustificată.
    (3) Terțul contractant sau beneficiarul care a dobîndit ceva în baza actului juridic declarat
inopozabil poate exclude urmărirea prestației, plătind creditorului căruia profită admiterea
acțiunii o sumă de bani egală cu dauna suferită de acesta din urmă prin încheierea și
executarea actului juridic. În caz contrar, hotărîrea judecătorească de admitere a acțiunii
revocatorii indisponibilizează bunul pînă la încetarea executării silite a creanței pe care s-a
întemeiat acțiunea revocatorie.
    Articolul 899. Înaintarea acțiunii revocatorii în privința actelor juridice subsecvente
    Prin acțiune revocatorie se poate declara inopozabil și actul juridic subsecvent actului
juridic inopozabil încheiat de către debitor. În acest caz, dispozițiile art. 895-900 se aplică în
mod corespunzător, în special terțul contractant va fi debitorul, iar dobînditorul subsecvent va
fi terțul contractant sau beneficiarul.
    Articolul 900. Acțiunea revocatorie de dreptul insolvabilității
    Dispozițiile art. 895-899 nu afectează dispozițiile legale privind acțiunea administratorului
insolvabilității sau a lichidatorului de contestare a actelor și a prestațiilor săvîrșite de debitor
înainte de declararea insolvabilității sale.
 ASIGURAREA ACŢIUNII
Articolul 174. Temeiurile asigură rii acţiunii
(1) La cererea participanţilor la proces, judecă torul sau instanţa dispune în aceeaşi zi
aplicarea sau neaplicarea mă surilor de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază
a procesului pînă la etapa în care hotă rîrea judecă torească devine definitivă , în cazul în care
neaplicarea mă surilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotă rîrii
judecă toreşti.
(2) La dispunerea mă surilor de asigurare a acţiunii în litigiile care pot viza
competenţele Bă ncii Naţionale a Moldovei sau pe cele ale Comisiei Naţionale a Pieţei
Financiare, instanţa de judecată aplică  mutatis mutandis prevederile art. 111 alin. (2)–(5) şi
(7) din Legea nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei sau
prevederile art. 23 alin. (2)–(8) și (11) din Legea nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind
Comisia Naţională a Pieţei Financiare, după caz. În aceste litigii nu pot fi dispuse mă surile
de asigurare a acţiunii prevă zute la art. 175 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din prezentul cod.
Articolul 175. Mă surile de asigurare a acţiunii
(1) În vederea asigură rii acţiunii, judecă torul sau instanţa este în drept:
a) să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele
care se află la alte persoane;
a1) să noteze acţiunea, în registrele de publicitate prevă zute de lege, în raport cu
drepturile pîrîtului;
b) să interzică pîrîtului să vîrşirea unor anumite acte;
c) să interzică altor persoane să vîrşirea unor anumite acte în privinţa obiectului în
litigiu, inclusiv transmiterea de bunuri că tre pîrît sau îndeplinirea unor alte obligaţii faţă de
el;
d) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate în cazul intentă rii unei acţiuni de
ridicare a sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar);
e) să suspende urmă rirea, întemeiată pe un document executoriu, contestat de că tre
debitor pe cale judiciară .
(2) Judecă torul sau instanţa dispune, la cererea participanţilor la proces, aplicarea și
a altor mă suri de asigurare a acţiunii care să corespundă scopurilor specificate la art.174. Pot
fi admise concomitent mai multe mă suri de asigurare a acţiunii dacă valoarea bunurilor
sechestrate nu depă şeşte valoarea acţiunii.
(3) În cazul încă lcă rii interdicţiilor specificate la alin.(1) lit.b) şi c), vinovaţilor se
aplică o amendă de la 10 la 20 de unită ţi convenţionale. Pe lîngă aceasta, reclamantul poate
cere vinovaţilor reparaţia prejudiciilor cauzate prin neexecutarea încheierii judecă toreşti de
asigurare a acţiunii.
(4) Sechestrul sau interdicţia aplicată în privinţa unui drept înregistrat într-un
registru de publicitate prevă zut de lege nu împiedică titularul dreptului să încheie acte
juridice de dispoziţie cu privire la drept, cu condiţia că actul juridic stipulează expres că este
încheiat sub condiţia suspensivă a ridică rii sechestrului sau interdicţiei. În acest caz, dreptul
dobînditorului doar se înregistrează provizoriu.
Articolul 1751. Notarea acţiunii în registrul de publicitate
                         prevă zut de lege
(1) În cazurile prevă zute de art.28327 din Codul civil şi în alte cazuri prevă zute de
lege, acţiunea este notată în registrul de publicitate prevă zut de lege la cererea reclamantului,
fă ră intervenţia instanţei de judecată .
(2) Reclamantul poate cere instanţei de judecată să dispună notarea acţiunii pentru
alte cazuri decît cele prevă zute la alin.(1).
 (3) Dacă legea nu prevede altfel, notarea acţiunii efectuate în raport cu un drept
înregistrat în registrul de publicitate prevă zut de lege nu împiedică efectuarea înregistră rilor,
înregistră rilor provizorii sau a notă rilor în folosul terţilor fă ră consimţă mîntul solicitantului
sau al beneficiarului notă rii.
(4) Instanţa de judecată va dispune notarea acţiunii, dar nu va dispune aplicarea
sechestrului sau a interdicţiei asupra dreptului înregistrat într-un registru de publicitate
prevă zut de lege dacă notarea acţiunii constituie o mă sură de asigurare suficientă pentru a
proteja interesele legitime ale reclamantului.
(5) Dispoziţiile art.176 privind ordinea aplică rii sechestrului se aplică în mod
corespunză tor ordinii dispunerii notă rii acţiunii de că tre instanţa de judecată .
(6) Dacă acţiunea în privinţa că reia s-a dispus notarea se admite, reclamantul poate
urmă ri dreptul înregistrat atît împotriva pîrîtului, cît şi împotriva orică rei persoane care l-a
dobîndit ulterior.
Articolul 176. Modalitatea aplică rii sechestrului pe bunuri
(1) Aplicarea sechestrului pe bunurile organizaţiei sau ale persoanei fizice cu statut
de întreprinză tor, în cazul asigură rii acţiunii, se efectuează în urmă toarea ordine:
a) în primul rînd, pe bunurile care nu participă nemijlocit în producţie: valori
mobiliare, mijloace bă neşti (în monedă naţională şi în valută stră ină , inclusiv în numerar),
autoturisme, obiecte de design din oficii şi alte bunuri;
b) în al doilea rînd, pe produsele finite (mă rfuri), precum şi pe alte bunuri materiale
care nu participă nemijlocit în procesul de producţie şi care nu sînt destinate utiliză rii
nemijlocite în producţie;
c) în al treilea rînd, pe bunurile imobiliare, precum şi pe materia primă , materiale,
maşini, unelte, utilaje, instalaţii, echipamente şi alte mijloace fixe, destinate utiliză rii
nemijlocite în producţie;
d) în al patrulea rînd, pe bunurile predate unor alte persoane.
(2) Sechestrarea bunurilor se efectuează în limita valorii revendică rilor din acţiune.
(3) În funcţie de mă sura asiguratorie întreprinsă , judecă torul sau instanţa
înştiinţează organul care înregistrează bunul sau dreptul asupra lui.
Articolul 177. Cuprinsul şi modul de soluţionare a cererii de asigurare a acţiunii
(1) În cererea de asigurare a acţiunii se indică motivele şi circumstanţele pentru care
se solicită asigurarea acţiunii.
(2) Cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de că tre judecă torul care
examinează cauza în ziua depuneri+i, fă ră înştiinţarea pîrîtului şi a celorlalţi participanţi la
proces. Dacă cererea de asigurare a acţiunii este depusă concomitent cu cererea de chemare
în judecată , aceasta se soluţionează în ziua emiterii încheierii privind acceptarea cererii de
chemare în judecată , fă ră înştiinţarea pîrîtului şi a celorlalţi participanţi la proces.
(21) Dacă cererea de asigurare a acţiunii este formulată în timpul şedinţei de
judecată , aceasta se soluţionează de că tre instanţă în şedinţa respectivă , indiferent de absenţa
unor participanţi la proces.
(3) Judecă torul pronunţă o încheiere motivată privind asigurarea sau neasigurarea
acţiunii.
Articolul 178. Executarea încheierii de asigurare a acţiunii
(1) Încheierea de asigurare a acţiunii se execută imediat, în ordinea stabilită pentru
executarea actelor judecă toreşti.
(2) Încheierea de asigurare a acţiunii se comunică de că tre instanță reclamantului,
iar copia încheierii de asigurare a acţiunii – pîrîtului, inclusiv prin intermediul Programului
integrat de gestionare a dosarelor.
Articolul 179. Substituirea unei forme de asigurare
                         a acţiunii printr-o altă formă
(1) La cererea participanţilor la proces, se admite substituirea unei forme de
asigurare a acţiunii printr-o altă formă .
(2) Substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă se
soluţionează în şedinţă de judecată . Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora
şedinţei de judecată . Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea problemei.
(21) Încheierea judecă torească privind substituirea unei forme de asigurare a acţiunii
printr-o altă formă poate fi atacată cu recurs.
(3) În cazul asigură rii acţiunii prin care se cere plata unei sume, pîrîtul este în drept
ca, în locul mă surilor de asigurare luate, să depună pe contul de depozit al instanţei suma
cerută de reclamant.
Articolul 180. Anularea mă surilor de asigurare a acţiunii
(1) Mă sura anterioară de asigurare a acţiunii poate fi anulată la cererea pîrîtului de
că tre instanţa care a ordonat mă sura de asigurare ori de instanţa în a că rei procedură se află
cauza.
(2) Anularea mă surii anterioare de asigurare a acţiunii se soluţionează în şedinţă de
judecată . Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor
repetată însă nu împiedică examinarea problemei. Încheierea judecă torească privind anularea
mă surilor de asigurare a acțiunii poate fi atacată cu recurs. Recursul împotriva încheierii de
anulare a mă surilor de asigurare a acţiunii sau de substituire a unei forme de asigurare cu o
alta suspendă executarea încheierii.
(21) Anularea mă surilor de asigurare a acţiunii se dispune de instanţa de judecată
odată cu pronunţarea asupra fondului printr-o hotă rîre de respingere a acţiunii.
Reglementă rile referitoare la caracterul definitiv al actului judecă toresc prin care se
soluţionează fondul sînt aplicabile integral şi asupra prevederilor referitoare la mă surile de
asigurare.
(3) În cazul respingerii acţiunii, mă surile anterioare de asigurare a acţiunii se menţin
pînă cînd hotă rîrea judecă torească devine definitivă . În cazul admiterii acţiunii, mă surile
anterioare de asigurare îşi pă strează efectul pînă la executarea hotă rîrii judecă toreşti.
(31) În cazul încetă rii procedurii de executare în conformitate cu prevederile art. 83
alin. (1) lit. d) şi e) din Codul de executare, instanţa de judecată care a emis documentul
executoriu, la cererea pă rţii interesate, dispune printr-o încheiere imediat executorie anularea
mă surilor de asigurare a acţiunii. În cazurile prevă zute la art. 83 alin. (1) lit. a)-c), f) şi g) din
Codul de executare, anularea mă surilor de asigurare este dispusă de executorul judecă toresc
prin încheiere.
(4) Despre anularea mă surilor de asigurare a acţiunii, instanţa înştiinţează , după caz,
organul care înregistrează bunul sau dreptul asupra lui.
(5) Mă surile de asigurare a acţiunii aplicate asupra bunului care a fost
vîndut/transmis în contul achită rii datoriei, în modul şi condiţiile stabilite de Codul de
executare, se anulează de că tre instanţa de judecată concomitent cu confirmarea
vînză rii/transmiterii acestuia.
Articolul 181. Atacarea încheierii privind asigurarea
                       sau neasigurarea acțiunii
(1) Încheierea privind asigurarea sau neasigurarea acțiunii poate fi atacată cu recurs.
(2) Dacă încheierea de asigurare a acţiunii a fost emisă fă ră ştirea recurentului,
termenul de depunere a recursului se calculează din ziua în care persoana interesată a aflat
despre pronunţarea încheierii.
(3) Depunerea recursului împotriva încheierii de asigurare a acţiunii nu suspendă
examinarea cauzei și executarea încheierii.
 (4) Pentru soluţionarea recursului împotriva încheierii de asigurare a acțiunii sau de
respingere a cererii de asigurare a acţiunii, instanţei de recurs i se expediază copia dosarului,
certificată de instanţa care a emis încheierea respectivă , dacă comunicarea nu se face prin
intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.
Articolul 182. Reparaţia prejudiciului cauzat pîrîtului prin asigurarea acţiunii
(1) Acceptînd asigurarea acţiunii, judecă torul sau instanţa, la solicitarea motivată a
pîrîtului, cere reclamantului o cauţiune a prejudiciilor care ar putea fi cauzate pîrîtului.
(11) În cazul în care reclamantul nu depune cauţiunea în termenul stabilit de instanţă ,
aceasta din urmă emite o încheiere de anulare a mă surilor de asigurare a acţiunii, care se
execută imediat.
(2) Dacă hotă rîrea de respingere a acţiunii reclamantului a devenit irevocabilă ,
pîrîtul este în drept să intenteze împotriva lui acţiune în reparaţie a prejudiciului cauzat prin
mă surile de asigurare a acţiunii, luate la cererea acestuia, indiferent de vinovă ţia
reclamantului.
(3) Persoana care a depus cauţiunea are dreptul să solicite restituirea acesteia în
cazul în care partea care se consideră prejudiciată prin mă surile de asigurare a acţiunii nu
depune o acţiune pentru compensarea prejudiciilor în termen de cel mult două luni de la data
la care a ră mas irevocabilă hotă rîrea judecă torească prin care a fost soluţionată cauza ori s-a
emis încheierea judecă torească irevocabilă prin care a fost încetat procesul sau prin care
cererea a fost scoasă de pe rol.
 Articolul 1861. Excepția de tardivitate
(1) Cererile depuse în instanța de judecată peste termenul de prescripție extinctivă , a
că ror tardivitate a fost invocată în faza de pregă tire a cauzei pentru dezbateri judiciare de
partea în proces, persoana în a că rei favoare a curs prescripţia, de creditorul persoanei sau de
că tre oricare altă persoană care are interes legitim, se examinează în fond doar după
examinarea de că tre instanța de judecată a excepției de tardivitate. Dacă reclamantul a
solicitat repunerea în termenul de prescripție sau solicită repunerea odată cu ridicarea
excepției, instanța de judecată examinează excepția de tardivitate concomitent cu cererea de
repunere în termen.
(2) Excepția de tardivitate și, după caz, repunerea în termen se soluționează în
ședință de judecată , convocată în faza de pregă tire a cauzei pentru dezbateri judiciare. Lipsa
participanților citați legal nu împiedică examinarea cererilor.
(3) Dacă nu se dispune repunerea în termen şi/sau se admite excepția de tardivitate,
instanța de judecată respinge acțiunea ca fiind tardivă printr-o încheiere motivată care poate
fi atacată cu recurs.
(4) Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii adoptate
conform alin. (3), este în drept:
a) să respingă recursul şi să menţină încheierea;
b) să admită recursul şi să caseze integral încheierea, restituind cauza spre
rejudecare
(5) Dacă se dispune repunerea în termen şi/sau excepția de tardivitate se respinge,
instanța de judecată emite o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul și
continuă examinarea cauzei.
 PROCEDURA ÎN CAZUL CERERILOR CU VALOARE REDUSĂ
Articolul 2762. Cererile cu valoare redusă
(1) Dacă valoarea cererii în cauzele de încasare a unei sume de bani nu depă şeşte 10
salarii medii pe economie prognozate la data sesiză rii instanţei, fă ră a se lua în considerare
dobînzile, penalită țile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, această cerere se
examinează ca cerere cu valoare redusă .
(2) Procedura reglementată de prezentul capitol nu se aplică în materie fiscală ,
vamală sau în cazul ră spunderii pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică ori de o
persoană cu funcţie de ră spundere și al ră spunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin
acţiunile ilegale ale organelor de urmă rire penală , ale procuraturii sau ale instanţelor de
judecată , precum şi în cazul litigiilor cu privire la drepturile nepatrimoniale.
(3) Dispozițiile prezentului cod privind procedura contencioasă se aplică la
examinarea cererilor cu valoare redusă în mă sura în care dispozițiile prezentului capitol nu
prevă d altfel.
Articolul 2763. Procedura de examinare a cererilor cu
                         valoare redusă
(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă .
(2) Judecă torul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest
fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre pă rţi de a examina cererea în
ședință publică . Judecă torul poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră
că , ţinînd cont de împrejură rile cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Respingerea se
dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată şi a
înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunică rii prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor, pîrîtul prezintă instanţei judecă toreşti şi reclamantului o referință ,
precum şi copii de pe înscrisurile necesare. Pîrîtul poate depune o cerere reconvențională în
condițiile art. 172 și 173 doar dacă valoarea acțiunii reconvenționale nu depă șește valoarea
admisibilă și condițiile legale de exercitare a cererii inițiale cu valoare redusă .
(4) Dacă din materialele cauzei rezultă că cererea nu poate fi examinată în ordinea
stabilită pentru cererile cu valoare redusă , judecă torul, prin încheiere motivată care poate fi
atacată odată cu fondul, dispune examinarea cauzei în ordine generală . În acest caz,
prevederile prezentului capitol sînt inaplicabile.
Articolul 2764. Soluţionarea cererii
(1) Instanța soluţionează cauza și adoptă dispozitivul hotă rîrii într-un termen de cel
mult 6 luni de la data depunerii cererii.
(2) Dacă , după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile
anexate, pîrîtul nu depune referință , soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate
la dosar.
(3) Hotă rîrea judecă torească adoptată se publică pe pagina web a instanţei
judecă toreşti şi se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului
integrat de gestionare a dosarelor.
(4) Hotă rîrea judecă torească poate fi atacată cu apel, care se examinează în
condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive
și irevocabile de la pronunțare.
(5) Instanța de apel examinează cererea de apel în procedură scrisă sau cu citarea
participanților la proces, prevederile art. 2763 fiind aplicabile corespunză tor.

Acțiunea oblică
    Articolul 892. Acţiunea oblică
    (1) Creditorul a că rui creanţă este certă , lichidă şi exigibilă poate, în numele debitorului
să u și independent de voința acestuia, exercita drepturile şi acţiunile acestuia în cazul în care
debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le exercite.
    (2) Creditorul nu poate exercita drepturile şi acţiunile care sînt exclusiv personale ale
debitorului.
    (3) Creanţa trebuie să fie lichidă şi exigibilă cel tîrziu la momentul examină rii acţiunii.
    (4) În raporturile dintre creditorul care acționează pe cale oblică și debitorul să u se aplică
în mod corespunză tor dispozițiile privind reprezentarea legală .
    Articolul 893. Excepţiile opuse creditorului care a intentat acțiune pe cale oblică
    Cel împotriva că ruia a fost intentată acțiune pe cale oblică poate opune creditorului toate
excepţiile opozabile propriului creditor.
    Articolul 894. Efectele acţiunii exercitate pe cale oblică
    Toate bunurile obţinute în baza acţiunii oblice intră în patrimoniul debitorului şi
beneficiază tuturor creditorilor acestuia. Cu toate acestea, creditorul care a exercitat acțiunea
oblică beneficiază de un privilegiu asupra acelor bunuri în scopul rambursă rii cheltuielilor
suportate în legă tură cu acționarea pe cale oblică .
 PROCEDURA ÎN CAZUL CERERILOR CU VALOARE REDUSĂ
Articolul 2762. Cererile cu valoare redusă
(1) Dacă valoarea cererii în cauzele de încasare a unei sume de bani nu depă şeşte 10
salarii medii pe economie prognozate la data sesiză rii instanţei, fă ră a se lua în considerare
dobînzile, penalită țile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, această cerere se
examinează ca cerere cu valoare redusă .
(2) Procedura reglementată de prezentul capitol nu se aplică în materie fiscală ,
vamală sau în cazul ră spunderii pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică ori de o
persoană cu funcţie de ră spundere și al ră spunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin
acţiunile ilegale ale organelor de urmă rire penală , ale procuraturii sau ale instanţelor de
judecată , precum şi în cazul litigiilor cu privire la drepturile nepatrimoniale.
(3) Dispozițiile prezentului cod privind procedura contencioasă se aplică la
examinarea cererilor cu valoare redusă în mă sura în care dispozițiile prezentului capitol nu
prevă d altfel.
Articolul 2763. Procedura de examinare a cererilor cu
                         valoare redusă
(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă .
(2) Judecă torul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest
fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre pă rţi de a examina cererea în
ședință publică . Judecă torul poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră
că , ţinînd cont de împrejură rile cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Respingerea se
dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată şi a
înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunică rii prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor, pîrîtul prezintă instanţei judecă toreşti şi reclamantului o referință ,
precum şi copii de pe înscrisurile necesare. Pîrîtul poate depune o cerere reconvențională în
condițiile art. 172 și 173 doar dacă valoarea acțiunii reconvenționale nu depă șește valoarea
admisibilă și condițiile legale de exercitare a cererii inițiale cu valoare redusă .
(4) Dacă din materialele cauzei rezultă că cererea nu poate fi examinată în ordinea
stabilită pentru cererile cu valoare redusă , judecă torul, prin încheiere motivată care poate fi
atacată odată cu fondul, dispune examinarea cauzei în ordine generală . În acest caz,
prevederile prezentului capitol sînt inaplicabile.
Articolul 2764. Soluţionarea cererii
(1) Instanța soluţionează cauza și adoptă dispozitivul hotă rîrii într-un termen de cel
mult 6 luni de la data depunerii cererii.
(2) Dacă , după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile
anexate, pîrîtul nu depune referință , soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate
la dosar.
(3) Hotă rîrea judecă torească adoptată se publică pe pagina web a instanţei
judecă toreşti şi se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului
integrat de gestionare a dosarelor.
(4) Hotă rîrea judecă torească poate fi atacată cu apel, care se examinează în
condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive
și irevocabile de la pronunțare.
(5) Instanța de apel examinează cererea de apel în procedură scrisă sau cu citarea
participanților la proces, prevederile art. 2763 fiind aplicabile corespunză tor.
Autor: Victoria Goncearuc Casa de avocatură „Cobzac & Partners” Deseori,
participăm la relații civile de rezultatul cărora nu suntem mulțumiți și pe care
dorim să le încetăm, însă, nu cunoaștem care este modalitatea de operare a unei
astfel de acțiuni și ce formă poate avea. Trebuie să atragem atenția că legislația
civilă limitează posibilitatea participanților raportului juridic civil de a rezolvi
contractele la care acestea fac parte, în vederea asigurării respectării stabilității
relațiilor civile și a securității acestora. Ori, din moment ce părțile și-au dat
acordul valabil la participarea lor în cadrul unui anumit raport juridic, acestea
sunt obligate reciproc să își execute obligațiile asumate valabil. Regula dată este
generată de principiul forței obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda),  care
stipulează faptul că executarea acestuia este obligatorie pentru părți, și nu
facultativă,contractul încheiat legal având putere de lege pentru părțile acestuia.
De aceea, legiuitorul menționează că poate fi rezolvit contractul doar în cazurile:

 prevăzute de lege sau

 prin acordul părților.
Deci, doar în baza prevederilor legale și contractuale, care expres menționează
cazurile în care se permite rezolvirea contractului, părțile pot dispune încetarea
contractului încheiat între acestea. Potrivit Codului civil al Republicii Moldova,
există următoarele modalități de încetare înainte de termen a unui contract:

 rezoluțiunea;
 rezilierea;
 revocarea.
Rezoluțiunea este sancțiunea civilă utilizată pentru dispunerea încetării
contractelor cu executare instantanee sau imediată. Ceea ce înseamnă că
contractele se execută de îndată și imediat, moment care coincide, de regulă, cu
momentul încheierii contractului (de exemplu contractul vânzare-cumpărare a
unui bun mobil, unde Vânzătorul transmite în momentul încheierii contractului
Cumpărătorului dreptul de proprietate asupra bunului mobil vândut, iar
Cumpărătorul execută obligația de a plăti prețul în momentul transmiterii
bunului procurat). Efectul rezoluțiunii constă în desființarea contractului chiar
de la momentul încheierii acestuia, astfel că, toate prestațiile oferite de părți se
vor înapoia unei alteia. Deci, Cumpărătorul va restitui Vânzătorului bunul mobil
procurat, iar Vânzătorul va întoarce banii încasați de la Cumpărător. Rezilierea -
sancțiunea civilă utilizată pentru desființarea contractelor cu executare succesivă,
a celor care se execută în timp, printr-o sigură prestație continuă sau mai multe
prestații repetate, cum ar fi contractul de prestare a serviciilor de deservire
tehnică a calculatoarelor de către Prestatorul de servicii pentru care Beneficiarul
achită o remunerație. Efectul rezilierii constă în încetarea drepturilor și
obligațiilor părților contractului pentru viitor, prestațiile care au fost executate
până la momentul dispunerii rezilierii fiind menținute în vigoare. Astfel,
Prestatorul va fi eliberat de obligația sa de a deservi calculatoarele Beneficiarului
după perioada dispunerii rezilierii, iar beneficiarul nu va mai fi obligat să achite
prețul pentru astfel de servicii. Este specificat în lege, atât pentru reziliere, cât și
pentru rezoluțiune, că acestea pot fi dispuse doar în cazul în care există o
neexecutare esențială a obligațiilor contractuale din partea părții contractante,
iar cealaltă parte și-a executat obligația sa corelativă sua este gata să o execute.
În art. 735 din Cod civil sunt menționate cazurile când se consideră că suntem în
prezența unei neexecutări esențiale:

 neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta

de la executarea contractului;
 executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului;
 neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă;
 neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe
executarea în viitor a contractului.
Mai mult decât atât, părțile pot să însereze în contract și alte cazuri în care
acestea vor avea dreptul să desființeze înainte de termen contractul. Regula
după care ele trebuie să se conducă este să se folosească de respectivele cazuri
cu bună-credință și să nu facă abuzuri care ar încălca neîntemeiat principiul forței
obligatorii a contractului. Important este că neexecutarea esențială se apreciază
în fiecare caz în parte, în funcție de natura contractului, interesele și
comportamentul părților, astfel că, nu întotdeauna când suntem în prezența unei
neexecutări contractuale, acesta va servi drept temei pentru rezolvirea
contractului. Conform art. 737 din Codul civil, rezoluțiunea, precum și rezilierea
operează prin declarație scrisă față de cealaltă parte. Contractul fiind considerat
desființat din momentul în care declarația de rezoluțiune a parvenit celeilalte
părți. Sarcina probei notificării părții adverse fiind imputată părții care a expediat
declarația. Dacă prestația este oferită cu întârziere sau nu corespunde în alt fel
prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de rezoluțiune dacă nu
notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la care a aflat sau
trebuia să afle despre oferta sau executarea
necorespunzătoare. Revocarea constă în desființarea unui contract în temeiul
voinței ambelor părți sau a uneia dintre părți, după cum este menționat în
comentariul Codului civil. Momentul de când încetează să producă efecte
juridice, contractul revocat depinde de natura contractului. Ori, în cazul
contractelor cu executare instantanee - revocarea va desființa contractul cu efect
retroactiv din momentul încheierii contractului,  iar, în cazul contractelor cu
executare succesivă în rezultatul revocării contractul va înceta să producă efecte
pentru viitor. Este specific revocării faptul că spre deosebire de rezoluțiune și
reziliere, revocarea nu trebuie să conțină nicio justificare. Esența acesteia survine
din faptul că ea poate fi utilizată doar de consumator, care este protejat de lege
ca fiind partea mai slabă a unui contract încheiat cu un agent economic. Amintim
că persoana consumatorului, potrivit Legii cu privire la protecția consumatorului
este „orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să procure, ori care
comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități nelegate de
activitatea de întreprinzător sau profesională”. Declarația de revocare poate fi
efectuată în formă scrisă sau exprimată printr-o acțiune ca remiterea bunului
procurat înapoi agentului economic în termen de 2 săptămâni, termen care
începe să curgă din momentul în care consumatorului i s-au pus la dispoziție, pe
un suport de date trainic, explicații formulate clar referitor la dreptul sau de
revocare. Esențial este ca revocarea respectivă să conțină informații suficiente
pentru determinarea contractului care se revocă și a persoanei care revocă
voința exprimată. Consumatorului îi revine sarcina dovezii conținutului,
expedierii şi, după caz, a receptării de către destinatar a declarației de revocare.
În concluzie, legislația civilă asigură dreptul fiecărui participant la raporturile
juridice civile de a obține prestația pe care o așteptă de la partea adversă, iar, în
cazul în care primul nu este mulțumit  de efectele raportului juridic în care se
află, acesta are posibilitatea, în limitele stabilite de lege sau acordul părților să
desființeze contractul încheiat, evitând nemulțumirile ulterioare, astfel, apărîndu-
și drepturile și interesele sale. Dar, această desființare unilaterală a contractului
trebuie să respecte anumite rigori legale, care dacă nu sunt întrunite, contracatul
nu poate fi rezolvit, părțile acestuia fiind ținute la executarea obligațiilor
reciproce conform condițiilor contractuale mai departe.
 Articolul 1821. Medierea judiciară
(1) Medierea judiciară este o modalitate obligatorie de soluţionare amiabilă a
pretenţiilor adresate instanţei judecă torești, cu ajutorul şi sub conducerea acesteia, în cazurile
ce ţin de:
a) protecţia consumatorilor;
b) litigiile de familie;
c) litigiile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor între persoane fizice şi/sau
juridice de drept privat;
d) litigiile de muncă ;
e) litigiile care rezultă din ră spunderea delictuală ;
f) litigiile succesorale;
g) alte litigii civile a că ror valoare este sub 200 000 de lei, cu excepţia litigiilor în
care s-a pronunţat o hotă rîre executorie de intentare a procedurii de insolvabilitate.
(2) La solicitarea pă rţilor, medierea judiciară poate avea loc şi în alte cazuri decît
cele prevă zute la alin. (1).
(3) Tranzacţia pă rţilor este posibilă şi în afara medierii judiciare, în condiţiile
prezentului cod.
Articolul 1822. Procedura medierii judiciare
(1) După acceptarea spre examinare a cererii de chemare în judecată în condiţiile
art. 168 alin. (4), instanţa judecă torească , în termen de 5 zile, stabileşte pentru pă rţile în
proces data şedinţei de soluţionare amiabilă a litigiului. Dacă există dovada cită rii legale,
absenţa pă rţilor de la şedinţa de soluţionare amiabilă a litigiului nu afectează curgerea
termenului prevă zut la alin. (5) din prezentul articol.
(2) În cadrul şedinţei de soluţionare amiabilă a litigiului, instanţa judecă torească
informează pă rţile despre legea aplicabilă litigiului, durata procedurilor, posibilele cheltuieli
de judecată , posibila soluţie asupra cazului şi efectele ei pentru pă rţile la proces.
(3) Scopul ședinței de soluționare amiabilă a litigiului este să ajute pă rțile să
comunice, să negocieze, să identifice interesele lor, să evalueze pozițiile lor și să gă sească
soluțiile reciproc satisfă că toare.
(4) Instanţa judecă torească întreprinde mă suri pentru ca pă rţile să soluţioneze pe
cale amiabilă litigiul sau unele probleme litigioase şi, în acest scop, poate cere prezentarea lor
personală , chiar dacă sînt reprezentate în proces, şi le acordă un termen de conciliere, care nu
va depă şi 15 zile.
(5) Termenul medierii judiciare nu poate depă şi 45 de zile de la data la care a fost
fixată prima şedinţă de soluţionare amiabilă a litigiului, dacă legea nu prevede altfel.
 DONAŢIA
    Articolul 1198. Contractul de donaţie
    (1) Prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mă rească din contul
patrimoniului să u, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte pă rţi (donatar).
    (2) Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg
patrimoniul actual sau o fracţiune din el fă ră a specifica bunurile care urmează să fie predate
este nul.
    (3) Contractul de donaţie care stipulează obligaţia donatarului de a achita datorii sau
sarcini care nu există la momentul încheierii contractului este nul dacă natura şi întinderea
datoriilor sau sarcinilor nu sînt stipulate în contract.
    (4) Contractul care prevede predarea bunului după decesul donatorului este nul. În privința
voinței exprimate de donator se aplică dispozițiile legale cu privire la testament.
    (5) Orice clauză a contractului de donație care derogă de la dispozițiile prezentului capitol
în detrimentul donatorului este nulă .
    Articolul 1199. Oferta de donație
    În cazul în care un bun mobil este transmis fă ră acordul celeilalte pă rți, transmiță torul
poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul că ruia trebuie să declare că acceptă sau
că refuză să accepte donația. La expirarea termenului, contractul se consideră încheiat dacă
cealaltă parte nu a refuzat donația. În caz de refuz, transmiță torul are dreptul să ceară
restituirea bunului în conformitate cu regulile privind îmbogă țirea nejustificată . Dispozițiile
art. 1024 ră mîn aplicabile.
    Articolul 1200. Forma contractului și a antecontractului de donație
    (1) Contractul de donație se încheie în formă autentică .
    (2) Nerespectarea formei autentice nu afectează valabilitatea contractului de donație dacă
bunul donat a fost predat donatarului. Cu toate acestea, dacă obiect al donației este un bun
pentru a că rui vînzare (înstră inare) prin lege este prevă zută o anumită formă a contractului,
aceeași formă este cerută și pentru contractul de donație.
    (3) Indiferent de natura bunului, antecontractul de donație se încheie în formă autentică .
Dreptul de a cere executarea silită în natură a antecontractului de donație este exclus.
    Articolul 1201. Obligația notarului de informare precontractuală
    Dacă obiect al donației este un bun imobil cu destinație locativă , notarul care autentifică
contractul de donație este obligat, înainte de încheierea contractului:
    a) să îi transmită donatorului persoană fizică , contra semnă tură , informația pe suport de
hîrtie, redactată într-un limbaj simplu și inteligibil, într-o limbă în care donatorul poate
comunica, că donatarul nu poartă , în baza contractului de donație, nicio obligație de
întreținere a donatorului și nu are nicio obligație de a asigura donatorului spațiu locativ, cu
excepția cazului în care o asemenea sarcină s-a stipulat în contractul de donație;
    b) să îi explice donatorului persoană fizică , într-o limbă în care acesta poate comunica,
informația transmisă conform lit. a).
    Articolul 1202. Contractul de donaţie sub formă de plă ţi periodice
    În cazul în care contractul de donaţie stipulează obligaţia privind susţinerea materială sub
formă de plă ţi periodice, această obligaţie încetează o dată cu decesul donatorului dacă în
contract nu este prevă zut altfel.
    Articolul 1203. Inadmisibilitatea donaţiei
    Este interzisă , sub sancțiunea nulită ții absolute, donaţia, cu excepţia donaţiei neînsemnate,
pentru realizarea unor obligaţii morale:
    a) în numele unui minor sau al unei persoane în privința că reia s-a instituit o mă sură de
ocrotire judiciară . Această regulă nu se aplică în privința donațiilor care, conform legii, pot fi
acordate de sine stă tă tor de că tre minor sau adultul în privința că ruia s-a instituit o mă sură de
ocrotire judiciară ;
    b) proprietarilor, administratorilor sau lucră torilor din instituţii medicale, educative, de
asistenţă socială şi din alte instituţii similare din partea persoanei care se află în ele sau din
partea soţului sau rudelor acesteia de pînă la gradul patru inclusiv. Această regulă nu se
aplică în relaţiile dintre rudele de pînă la gradul patru inclusiv;
    c) în relaţiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ;
    d) de că tre persoanele juridice cu scop lucrativ, în cazul în care obiect al donaţiei sînt
valorile mobiliare.
    Articolul 1204. Donaţia condiţionată
    (1) Pă rţile pot conveni ca efectele donaţiei să fie condiţionate de îndeplinirea unei sarcini
sau de realizarea unui scop. Scopul poate fi şi de utilitate publică . Va constitui donaţie numai
partea excedentară cheltuielilor de executare a sarcinii sau de atingere a scopului.
    (2) Îndeplinirea sarcinii poate fi cerută , în afară de donator, de oricare persoană în al că rei
interes este stipulată sarcina.
    (3) Dacă donatarul nu îndeplinește sarcina, donatorul poate exercita mijloacele juridice de
apă rare ale creditorului prevă zute de lege în caz de neexecutare a obligațiilor.
Donaţia condiţionată
    (1) Pă rţile pot conveni ca efectele donaţiei să fie condiţionate de îndeplinirea unei sarcini sau de
realizarea unui scop. Scopul poate fi şi de utilitate publică . Va constitui donaţie numai partea
excedentară cheltuielilor de executare a sarcinii sau de atingere a scopului.
    (2) Îndeplinirea sarcinii poate fi cerută , în afară de donator, de oricare persoană în al că rei interes
este stipulată sarcina.
    (3) Dacă donatarul nu îndeplinește sarcina, donatorul poate exercita mijloacele juridice de apă rare
ale creditorului prevă zute de lege în caz de neexecutare a obligațiilor.
 APLICAREA MĂSURILOR DE PROTECŢIE ÎN
CAZURILE DE VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE
Articolul 2783. Examinarea cauzelor
(1) Cererile privind aplicarea mă surilor de protecţie în cazurile de violență în
familie se examinează de instanţele judecă toreşti conform normelor generale ale prezentului
cod, cu excepţiile şi completă rile stabilite în prezentul capitol şi în legislaţia de prevenire şi
combatere a violenţei în familie.
(2) Instanţa examinează cererea de aplicare a mă surilor de protecţie în cazurile de
violenţă în familie cu participarea victimei şi a persoanelor interesate. În calitate de persoane
interesate pot fi atrase în proces oricare dintre instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de
prevenire şi combatere a violenţei în familie, în funcție de circumstanţele individuale ale
cazului.
Articolul 2784. Depunerea cererii
(1) Cererea privind aplicarea mă surilor de protecţie se depune de că tre victimă
personal sau prin reprezentant. În caz de imposibilitate a depunerii cererii de că tre victimă
din motive de să nă tate, vîrstă , din alte motive întemeiate, la solicitarea ei, cererea privind
aplicarea mă surilor de protecţie poate fi depusă în interesele victimei de că tre organul de
poliţie, organul de asistenţă socială sau de că tre procuror. Cererea privind aplicarea
mă surilor de protecţie în interesele copilului sau ale persoanei în privința că reia a fost
instituită o mă sură de ocrotire poate fi depusă de autoritatea tutelară , persoana însă rcinată cu
ocrotirea persoanei aflate sub ocrotire, de procuror sau de orice altă persoană care justifică un
interes privind apă rarea și protecția personală sau patrimonială a persoanei aflate sub ocrotire
şi în lipsa solicită rii din partea victimei sau a reprezentantului ei legal.
(2) Cererea privind aplicarea mă surilor de protecţie se depune la instanţa
judecă torească competentă de la domiciliul sau locul de aflare a victimei sau a agresorului,
de la locul unde victima a solicitat asistenţă sau de la locul unde a avut loc actul de violenţă .
Articolul 2785. Cuprinsul cererii
În cererea privind aplicarea mă surilor de protecţie se indică circumstanţele actului
de violenţă , intensitatea, durata, consecinţele suportate şi alte circumstanţe care indică
necesitatea aplică rii mă surilor de protecţie.
Articolul 2786. Examinarea cererii
(1) După primirea cererii privind aplicarea mă surilor de protecţie, instanţa de
judecată dispune imediat citarea victimei și a persoanelor interesate, contactează organul de
poliție de la locul află rii agresorului şi solicită informarea acestuia despre procedura iniţiată .
Instanţa de judecată poate decide citarea pentru audiere în şedinţă de judecată a presupusului
agresor.
(2) La examinarea cererii victimei privind aplicarea mă surilor de protecţie, instanţa
de judecată solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru
Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea neîntîrziată a unui avocat pentru acordarea
asistenței juridice calificate garantate de stat victimei.
(3) Declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de
protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice. Instanţa de judecată poate
solicita, după caz, organului de asistenţă socială sau poliţiei prezentarea unui raport de
caracterizare a familiei vizate şi a presupusului agresor. Instanţa de judecată poate solicita şi
alte acte necesare pentru examinarea cererii.
(4) Neprezentarea presupusului agresor la şedinţa de judecată , precum și
neprezentarea raportului de caracterizare a familiei vizate și a presupusului agresor sau a altor
acte solicitate de instanța de judecată nu împiedică instanţa să examineze cererea.
Articolul 2787. Emiterea ordonanţei de protecţie
 (1) Instanţa de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii privind aplicarea
mă surilor de protecţie, o încheiere prin care admite sau respinge cererea.
(2) În cazul admiterii cererii, instanţa emite o ordonanţă de protecţie, prin care
aplică agresorului una sau mai multe dintre urmă toarele mă suri:
a) obligarea de a pă ră si temporar locuinţa comună sau de a sta departe de locuinţa
victimei, fă ră a decide asupra modului de administrare și dreptului de dispoziție asupra
bunurilor;
b) obligarea de a sta departe de locul află rii victimei, la o distanţă ce ar asigura
securitatea victimei, excluzînd orice contact vizual cu ea sau cu copiii acesteia;
c) interzicerea orică rui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt
mod, cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;
d) interzicerea să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei, locul de
studii al copiilor, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează ;
e) obligarea, pînă la soluţionarea cazului, de a contribui la întreţinerea copiilor pe
care îi are în comun cu victima;
f) obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere, dacă
o asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată ca fiind necesară pentru
reducerea violenţei sau pentru eliminarea ei;
g) limitarea drepturilor în privința bunurilor comune cu victima;
h) stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor să i minori;
i) interzicerea de a pă stra şi a purta armă .
(21) Mă surile de protecție prevă zute la alin. (2) lit. a)–d) se aplică în mod obligatoriu
cu monitorizare electronică , în modul prevă zut de lege.
(22) Victima sau, după caz, membrii familiei acesteia pot purta un sistem electronic
de supraveghere care permite verificarea respectă rii obligației de că tre agresor, exprimându-
și în formă scrisă acordul în această privință .
(3) Mă surile de protecţie se aplică pe un termen de pînă la 3 luni.
(4) Instanța remite de îndată ordonanța de protecție poliției, organului de probațiune
și altor instituții sau persoane care, conform legii, sunt responsabile de implementarea
mă surilor de protecție spre executare imediată .
(5) Ordonanţa de protecţie se execută în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 2788. Prelungirea şi revocarea ordonanţei de protecţie
(1) Termenul mă surilor de protecţie poate fi prelungit de instanţa de judecată la
cererea repetată ca urmare a comiterii faptelor de violenţă în familie în primul termen de
aplicare a mă surilor de protecție sau ca rezultat al nerespectă rii condiţiilor prevă zute în
ordonanţa de protecţie ori dacă , la expirarea termenului de aplicare a mă surilor de protecţie,
asupra victimei se menţine pericolul de a fi supusă violenţei sau altor acţiuni ilegale din
partea agresorului.
(2) La cererea întemeiată a victimei, instanţa de judecată poate revoca mă surile de
protecţie aplicate, asigurîndu-se că voinţa victimei este liber exprimată şi că nu a fost supusă
presiunilor din partea agresorului.
Articolul 2789. Contestarea încheierii privind admiterea sau
                         respingerea cererii de aplicare a mă surilor
                         de protecţie
(1) Încheierea privind admiterea sau respingerea cererii de aplicare a mă surilor de
protecţie poate fi atacată cu recurs.
(2) Contestarea încheierii privind aplicarea ordonanţei de protecţie nu suspendă
executarea mă surilor aplicate.
 MIJLOACELE DE GARANTARE A EXECUTĂRII
OBLIGAŢIILOR
Secţiunea 1
Clauza penală
    Articolul 947. Dispoziţii generale cu privire la clauza penală
    (1) Clauza penală este o prevedere contractuală prin care pă rţile evaluează anticipat
prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecută rii obligaţiei, urmează să remită
creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate).
    (2) Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă .
    (3) Penalitatea poate fi stipulată în mă rime fixă sau sub forma unei cote din valoarea
obligaţiei garantate prin clauza penală sau a pă rţii neexecutate, inclusiv sub forma unei
dobînzi de întîrziere.
    (4) Pă rţile pot conveni asupra unei penalită ți mai mari decît prejudiciul.
    (5) Debitorul nu este obligat să plă tească penalitate în cazul în care neexecutarea obligației
este justificată .
    (6) Nulitatea obligației atrage nulitatea clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage
nulitatea obligației.
    Articolul 948. Forma clauzei penale
    Clauza penală este întocmită în formă autentică dacă legea cere forma autentică pentru
actul juridic că ruia i se aplică clauza. În celelalte cazuri, clauza penală este întocmită în scris,
sub sancțiunea nulită ții absolute.
    Articolul 949. Dreptul de a pretinde alte despă gubiri
    (1) Dacă penalitatea este stipulată pentru cazul în care debitorul nu execută obligația,
creditorul poate cere atît executarea obligației, cît și plata penalită ții. Nu se poate cere atît
executarea obligației, cît și plata penalită ții dacă penalitatea s-a stipulat cu titlu de
despă gubire în locul prestației și nu doar cu titlu de mijloc de garantare a execută rii
obligației.
    (2) Creditorul are dreptul să pretindă repararea prejudiciului în partea neacoperită prin
penalitate (clauză penală inclusivă ). În cazurile prevă zute de lege sau contract, creditorul
poate cere sau despă gubiri, sau penalitate (clauză penală alternativă ), poate cere repararea
prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă ) sau poate cere doar penalitate (clauză
penală exclusivă ).
    (3) În cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalită ţii numai dacă
şi-a rezervat expres acest drept la primirea execută rii.
    Articolul 950. Clauza penală în cazul obligaţiei indivizibile
    În cazul în care, prin clauză penală , este garantată o obligaţie indivizibilă şi neexecutarea
acesteia se datorează vinovă ţiei unui debitor, penalitatea poate fi cerută fie integral de la
debitorul vinovat, fie de la fiecare codebitor pentru partea acestuia. În ultimul caz, fiecare
codebitor are dreptul de acţiune împotriva celui care a fă cut să curgă penalitatea.
    Articolul 951. Clauza penală în cazul obligaţiei divizibile
    (1) În cazul în care, prin clauză penală , este garantată o obligaţie divizibilă , penalitatea
este de asemenea divizibilă şi curge doar împotriva codebitorului care nu a executat obligaţia
şi doar pentru partea din obligaţie la care acesta este ţinut.
    (2) Dispozițiile alin.(1) nu se aplică obligaţiilor solidare. Ele nu se aplică nici în cazul în
care clauza penală a fost stipulată pentru a preveni plata parţială , iar unul din codebitori a
împiedicat executarea integrală a obligaţiei. În acest caz, codebitorul este ţinut pentru
întreaga penalitate, iar ceilalţi, corespunză tor pă rţii lor din obligaţie. În ultimul caz, fiecare
codebitor are dreptul de acţiune împotriva celui care a fă cut să curgă penalitatea.
    Articolul 952. Clauza penală legală
    Penalitatea stabilită de lege nu poate fi exclusă şi nici micşorată anticipat prin acordul
pă rţilor.
    Articolul 953. Reducerea penalită ții
    (1) În cazuri excepţionale, luîndu-se în considerare toate împrejură rile, instanţa de
judecată poate dispune, la cererea debitorului, reducerea penalită ții disproporţionat de mari.
La reducerea penalită ţii, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de
alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.
    (2) Nu se admite reducerea penalită ţii în cazul în care aceasta a fost stinsă prin executare
benevolă .
    (3) Nu se admite reducerea penalită ții pentru întîrzierea execută rii obligației pecuniare în
cazul în care rata penalită ții este egală sau mai mică decît rata legală aplicabilă conform art.
942.
    (4) Orice clauză care derogă de la dispozițiile prezentului articol în detrimentul debitorului
este lovită de nulitate absolută .
 Dispoziţii generale
cu privire la transport
    Articolul 1411. Contractul de transport
    (1) Prin contractul de transport, o parte (transportator) se obligă faţă de cealaltă parte
(pasager sau expeditor) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte
bunul la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plă tească remuneraţia convenită .
    (2) Transportarea gratuită a persoanei sau a bunului, cu excepţia cazului cînd este efectuată
în activitatea de întreprinză tor de persoana care oferă public servicii de transport, nu este
guvernată de regulile prevă zute de prezentul capitol şi transportatorul poartă doar o obligaţie
de prudenţă şi diligenţă .
    (3) Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică transportului care cade sub incidența
Codului navigației maritime comerciale al Republicii Moldova.
    (4) Dispozițiile legale privind prestă rile de servicii se aplică contractului de transport în
mă sura în care nu contravin dispozițiilor privind contractul de transport.
    Articolul 1412. Obligaţia de a încheia contract de transport
    Persoana care face publică oferta de transport de persoane şi bunuri este obligată să
încheie un contract de transport, cu excepţia cazurilor în care există un motiv serios de a
refuza.
    Articolul 1413. Transportul succesiv şi transportul combinat
    (1) Transport succesiv este transportul efectuat de mai mulţi transportatori care se succed
utilizînd acelaşi mod de transport (vehicul).
    (2) Transport combinat este transportul în care transportatorii se succed utilizînd diferite
moduri de transport (vehicule).
    Articolul 1414. Substituirea transportatorului
    (1) În cazul cînd transportatorul transmite, total sau parţial, executarea obligaţiilor sale,
persoana care îl substituie este considerată parte a contractului de transport.
    (2) Plata fă cută de pasager sau expeditor unuia dintre transportatori este liberatorie.
    Articolul 1415. Termenul transportă rii pasagerului sau a bunului
    (1) Transportatorul este obligat să transporte pasagerul şi bagajele sau bunul în termenele
stabilite de lege sau de contract, iar în lipsa unor astfel de termene, intr-un termen rezonabil.
    (2) Transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai scurtă şi rezonabilă .
    Articolul 1416. Taxa de transport
    (1) Pentru transportarea pasagerului şi bagajelor sau a bunului, se plă teşte taxa de transport
convenită prin acordul pă rţilor dacă legea nu prevede altfel.
    (2) Taxa de transport se plă teşte pînă la transportarea pasagerului şi bagajului sau a
bunului dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    (3) Transportatorul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi bunului pînă la achitarea
taxei de transport.
 Solidaritatea debitorilor
    Articolul 796. Obligaţiile solidare
    Dacă doi sau mai mulţi debitori datorează o prestaţie în aşa fel încît fiecare este dator să
efectueze întreaga prestaţie, iar creditorul poate pretinde fiecă ruia din debitori executarea,
atunci debitorii sînt legaţi solidar.
    Articolul 797. Temeiurile apariţiei obligaţiilor solidare
    (1) O obligaţie solidară nu se prezumă , ci se naşte prin act juridic sau prin lege.
    (2) Atunci cînd se cer despă gubiri pentru neexecutarea unei obligații indivizibile, debitorii
sînt ținuți solidari pentru plată în folosul creditorului.
    Articolul 798. Obligaţii solidare afectate de modalită ţi
    Debitorii solidari se pot obliga în mod diferit: unii pur, alţii sub condiţie, alţii cu termen.
    Articolul 799. Dreptul creditorului de a cere executarea obligaţiei de la oricare dintre
debitorii solidari
    Creditorul poate pretinde executarea obligaţiei, la latitudinea sa, de la oricare din debitori,
în parte sau în întregime. Pînă la executarea întregii prestaţii, ră mîn obligaţi toţi debitorii.
    Articolul 800. Excepţiile opuse creditorului de că tre debitorul solidar
    Debitorul solidar că ruia i s-a pretins executarea prestaţiei are dreptul să opună creditorului
toate excepţiile care îi sînt personale ori sînt comune tuturor debitorilor solidari.
    Articolul 801. Obligaţia debitorilor solidari la repararea prejudiciului
    (1) Dacă bunul datorat a pierit din vina unuia sau mai multor debitori solidari, ceilalţi
debitori nu sînt eliberaţi de obligaţia de a plă ti preţul bunului, dar nu sînt ră spunză tori pentru
alte prejudicii.
    (2) Sînt obligaţi să repare prejudiciul cauzat prin întîrziere numai debitorii care sînt în
întîrziere.
 SCOATEREA CERERII DE PE ROL
Articolul 267. Temeiurile scoaterii cererii de pe rol
Instanţa judecă torească scoate cererea de pe rol în cazul în care:
a) reclamantul nu a respectat procedura, prevă zută prin lege sau prin contractul
pă rţilor, de soluţionare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară , inclusiv prin mediere;
b) cererea a fost depusă de o persoană care, în cauza civilă respectivă , nu are
capacitate de exerciţiu al drepturilor procedurale civile;
c) cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită ;
d) litigiul dintre aceleaşi pă rţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri se
află în curs de judecată la aceeaşi instanţă sau la o alta;
e) există o convenție de arbitraj prin care pă rțile decid să soluționeze litigiul pe cale
arbitrală , iar pîrîtul în faza de pregă tire a cauzei pentru dezbateri judiciare a ridicat obiecţii
împotriva soluţionă rii litigiului în judecată ;
f) pă rţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi
nici nu au solicitat examinarea cauzei în absenţa lor;
g) reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată , nu a comunicat
instanţei motivele neprezentă rii sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind
neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea cauzei în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită
soluţionarea cauzei în fond;
h) soţul a înaintat acţiune de desfacere a că să toriei fă ră consimţă mîntul soţiei în
timpul sarcinii ei sau în decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea nu a fost
restituită reclamantului de că tre judecă tor;
i) persoana în ale că rei interese este pornit procesul, în conformitate cu art.7 alin.(2),
art.72 alin.(2) şi art.73 alin.(3), nu susţine pretenţiile înaintate, nu solicită să intervină în
proces în calitate de reclamant;
j) persoanele indicate la art.72 şi 73 au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a
preluat acţiunea nu a plă tit taxă de stat în termenul stabilit de instanţă ;
k) instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plă tit-o în
termenul stabilit de instanţă ;
k1) în faza de pregă tire a cauzei pentru dezbateri judiciare se constată că reclamantul
nu a achitat taxa de stat în cuantumul prevă zut de lege;
l) la examinarea cauzei în procedură specială se constată un litigiu de drept ce ţine
de competenţa instanţelor judecă toreşti;
l1) pă rţile au solicitat examinarea cauzei de că tre judecata arbitrală , în condiţiile
legii;
m) în alte cazuri prevă zute de lege.
Articolul 268. Procedura şi efectele scoaterii cererii de pe rol
(1) În cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul se termină printr-o încheiere
judecă torească în care instanţa indică modul de înlă turare a circumstanţelor specificate la
art.267.
(2) Încheierea judecă torească privind scoaterea cererii de pe rol se supune
recursului.
(3) După înlă turarea circumstanţelor care duc la scoaterea cererii de pe rol, persoana
interesată poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.
(4) La cererea reclamantului sau a pîrîtului, instanţa poate anula încheierea privind
scoaterea cererii de pe rol emise în temeiul art.267 lit.f) şi g), dacă aceştia depun probe care
să confirme imposibilitatea prezentă rii lor în şedinţă de judecată şi a înştiinţă rii instanţei.
Cererea se depune în termen de 15 zile de la data comunică rii încheierii. Cererea privind
anularea încheierii de scoatere a cererii de pe rol se soluționează în baza dosarului și a
materialelor anexate la cerere, fă ră citarea participanților la proces. Instanța care examinează
cererea poate dispune citarea participanţilor la proces pentru a se pronunţa cu privire la
respectiva cerere.
(5) Încheierea judecă torească de respingere a cererii de anulare a încheierii privind
scoaterea cererii de pe rol poate fi atacată cu recurs.
 Temeiurile casă rii sau modifică rii hotă rîrii
                       de că tre instanţa de apel
(1) Hotă rîrea primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel dacă :
a) circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei nu au fost constatate şi
elucidate pe deplin;
b) circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, pe care prima instanţă le
consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente;
c) concluziile primei instanţe, expuse în hotă rîre, sînt în contradicţie cu
circumstanţele cauzei;
            d) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încă lcate sau
aplicate eronat.
(2) O hotă rîre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale.
 Succesiunea în drepturile procedurale
(1) În cazul ieşirii uneia dintre pă rţi din raportul juridic litigios sau din raportul
stabilit prin hotă rîre judecă torească (deces, reorganizare, cesiune de creanţă , transfer de
datorie şi alte cazuri de subrogare), instanţa permite înlocuirea pă rţii cu succesorul ei în
drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului.
(2) Actele să vîrşite pînă la intrarea în proces a succesorului sînt obligatorii lui în
mă sura în care ar fi fost obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat-o.
(3) Încheierea instanţei despre refuzul în admiterea succesorului poate fi atacată cu
recur
 Efectuarea plăţilor prin incasoul documentar
    Articolul 1806. Incasoul documentar
    (1) Incasoul documentar este un aranjament prin care o bancă (banca remitentă ) se obligă
să manipuleze, conform instrucţiunilor date de clientul (emitentul) să u, documente financiare
(cambii, bilete la ordin, cecuri sau alte instrumente similare utilizate pentru a obţine
efectuarea plă ţii), însoţite de documente comerciale (facturi, documente de transport, titluri
de valoare, alte documente similare care nu sînt documente financiare), pentru a obţine,
inclusiv prin intermediul unei alte bă nci (bancă însă rcinată cu încasarea), plata sau
acceptarea cambiilor emise ori pentru a elibera documente contra plă ţii sau contra acceptă rii
cambiilor emise.
    (2) Instrucţiunile de incaso trebuie să conţină informaţii cu privire la:
    a) emitent şi tras (numele sau denumirea, adresa, telex, telefon, fax);
    b) banca de la care s-a primit incasoul şi banca prezentatoare (codul SWIFT, suplimentar la
informaţiile cerute despre emitent şi tras);
    c) suma şi valuta incasoului;
    d) lista documentelor anexate şi numă rul de exemplare pentru fiecare document;
    e) termenele şi condiţiile referitoare la modalitatea de obţinere a efectuă rii plă ţii şi
acceptă rii;
    f) spezele care trebuie suportate;
    g) dobînda, dacă este cazul, cu indicarea ratei, duratei şi perioadei de calcul a ei;
    h) metoda de plată şi forma avizului de plată ;
    i) instrucţiunile în caz de neplată , de neacceptare sau de neconfirmare cu alte instrucţiuni.
    (3) Incasoul documentar este un contract separat de tranzacţia care stă la baza lui.
    (4) Efectuarea plă ţilor prin incaso documentar este reglementată de prezentul cod, de alte
acte normative şi de uzanţele bancare.
    (5) În cazul în care textul incasoului documentar prevede în mod expres că este guvernat
de anumite uzanțe și practici uniforme publicate, dispozițiile prezentului cod se aplică doar
în mă sura în care nu contravin acelor uzanțe și practici.
    Articolul 1807. Obligaţiile şi responsabilitatea bă ncilor
    (1) Bă ncile nu sînt obligate să dea curs unui incaso documentar sau orică rei instrucţiuni
pentru incaso sau instrucţiuni ulterioare aferente unui incaso documentar. Dacă o bancă a
hotă rît, pentru orice motiv, să nu dea curs unui incaso documentar sau orică rei instrucţiuni
referitoare la incaso, trebuie să avizeze fă ră întîrziere partea de la care a primit incasoul sau
instrucţiunile respective.
    (2) Documentele trimise la incaso trebuie să fie însoţite de instrucţiuni de încasare, iar
bă ncile nu sînt autorizate să acţioneze decît în conformitate cu aceste instrucţiuni şi cu
prevederile prezentului cod. Bă ncile nu examinează documentele pentru a obţine instrucţiuni.
    (3) În afara obligaţiei de a controla conformitatea documentelor primite cu enumerarea din
instrucţiunile de incaso şi de a aviza fă ră întîrziere emitentul în cazul lipsei documentelor sau
a prezentă rii unor alte documente decît cele enumerate, bă ncile nu au nici o obligaţie
ulterioară în această privinţă . Banca prezentatoare trebuie să verifice dacă forma de
acceptare a cambiei este completă şi corectă , nefiind însă responsabilă de autenticitatea
semnă turilor sau de dreptul la semnă tură al celor care acceptă cambia.
    (4) Bă ncile nu îşi asumă nici o obligaţie ori responsabilitate pentru autenticitatea
documentelor primite.
    (5) Banca însă rcinată cu executarea unui incaso documentar trebuie să avizeze soarta
acestuia în conformitate cu instrucţiunile bă ncii remitente.
    Articolul 1808.  Executarea unui incaso documentar
    (1) Banca însă rcinată cu încasarea sumei plă tite prezintă (pune la dispoziţie conform
instrucţiunilor emitentului) documentele că tre persoana că reia trebuie să i se facă prezentarea
(trasul) în forma în care aceste documente sînt primite, exceptînd cazul în care bă ncile sînt
autorizate să aplice timbrele şi ştampilele necesare, să facă orice andosă ri necesare sau să
aplice toate elementele de identificare ori simboluri obişnuite, cerute de operaţiunile de
incaso.
    (2) Sumele care trebuie plă tite sînt puse fă ră întîrziere la dispoziţia emitentului. Dacă nu s-
a stabilit altfel, banca însă rcinată cu încasarea efectuează plata sumelor datorate doar că tre
banca remitentă , chiar în cazul refuzului prevă zut la art.1807 alin.(1).
    (3) Efectuarea plă ţilor parţiale este permisă în cadrul unui incaso documentar numai dacă
se specifică astfel în instrucţiunile de incaso, iar documentele sînt eliberate doar după
efectuarea integrală a plă ţii dacă instrucţiunile de incaso nu prevă d altfel. În cazul plă ţilor
parţiale efectuate conform prezentului alineat, banca prezentatoare nu este responsabilă
pentru consecinţele apă rute din cauza eliberă rii tardive a documentelor. Plă ţile parţiale se
efectuează conform cerinţelor alin.(1).
    Articolul 1809. Dobînzi, comisioane şi cheltuieli
    (1) Dobînzile sînt plă tite doar dacă faptul este stipulat în instrucţiunile de incaso. Dacă
plata dobînzilor, spezelor şi comisioanelor este evitată de că tre tras, acestea cad în povara
emitentului. În cazurile cînd, conform instrucţiunilor de incaso şi prezentului cod, plata
comisioanelor, spezelor şi altor cheltuieli trebuie suportată de emitent, banca însă rcinată cu
încasarea are dreptul să -şi recupereze valoarea acestora de la banca de la care a primit
instrucţiunile de incaso, iar banca remitentă are dreptul să recupereze de la emitent orice
sumă astfel plă tită , indiferent de soarta incasoului. Bă ncile participante la executarea
instrucţiunilor de incaso pot solicita plata în avans a comisioanelor, spezelor şi altor cheltuieli
şi, în funcţie de primirea avansului, îşi rezervă dreptul de a da sau nu curs instrucţiunilor
primite.
    (2) Dacă trasul refuză să plă tească dobînzile prevă zute, banca prezentatoare poate să
elibereze fă ră perceperea dobînzii documentele contra plată sau acceptare a cambiilor emise
sau în alte condiţii, în afară de cazul cînd instrucţiunile de incaso precizează clar că plata
dobînzii nu poate fi evitată . Banca prezentatoare nu poartă nici o responsabilitate pentru
consecinţele refuzului de a plă ti dobînda şi este obligată să avizeze fă ră întîrziere banca
remitentă despre refuz, în modul prevă zut la art.1807.
    (3) În cazul în care instrucţiunile de incaso prevă d plata spezelor pentru incaso şi a
comisioanelor de că tre tras şi acesta refuză să le plă tească , se aplică mutatis mutandis
prevederile art.1807 alin.(5).
Articolul 942. Dobînda de întîrziere în executarea obligațiilor pecuniare
    (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plă tită la scadență , creditorul are dreptul la dobîndă de
întîrziere pentru suma respectivă din data imediat urmă toare scadenței plă ții pînă la data în care s-a
efectuat plata, la rata prevă zută la alin. (2) ori la o altă rată prevă zută de dispozițiile legale speciale.
    (2) Rata dobînzii de întîrziere este egală cu rata prevă zută la art. 874 plus 5 puncte procentuale pe
an, în cazul în care debitorul este un consumator, sau 9 puncte procentuale pe an, în celelalte cazuri.
Cu toate acestea, dacă înainte de scadență obligația pecuniară era purtă toare de dobîndă prevă zută de
contract, în scopul determină rii ratei dobînzii de întîrziere, creditorul poate înlocui rata prevă zută la
art. 874 cu rata dobînzii prevă zute de contract.
    (3) Debitorul consumator are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a
întîrzierii plă ții este mai mic decît rata legală a dobînzii de întîrziere.
    (4) În cazul în care s-a stipulat o clauză penală , creditorul poate să ceară , la alegere, fie dobînda de
întîrziere calculată conform dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru întîrziere. De
asemenea, creditorul poate cere despă gubiri pentru prejudiciul cauzat în partea neacoperită de
dobînda de întîrziere.
    (5) Pe perioada în care suma de bani nu este plă tită la scadență cu justificare, debitorul datorează
doar dobînda de întîrziere la rata prevă zută la art. 874. Debitorul consumator nu datorează asemenea
dobîndă de întîrziere.
    (6) Orice clauza contrară dispozițiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este lovită
de nulitate absolută .
 Persoanele care sînt în drept să conteste
                        actele de executare
(1) Actele de executare întocmite de executorul judecă toresc sau acţiunile/inacţiunea
acestuia pot fi contestate de că tre pă rţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum
şi de terţii care consideră că prin actele de executare sau acţiunile/inacţiunea executorului
judecă toresc le-a fost încă lcat un drept recunoscut de lege. Actele de executare întocmite de
executorul judecă toresc nu pot fi contestate dacă din momentul să vîrşirii lor au trecut mai
mult de 6 luni.
[Art.161 al.(1) teza a doua „Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc
nu pot fi contestate dacă din momentul săvârșirii lor au trecut mai mult de 6 luni” declarată
neconstituțională prin HCC8 din 05.04.19, MO148-158/26.04.19 art.77; în vigoare
05.04.19]
(2) Cererea privind contestarea actelor de executare sau acţiunilor/inacţiunii
executorului judecă toresc se înaintează în instanţa de judecată în a că rei rază teritorială se
află biroul executorului judecă toresc sau, în cazul municipiului Chişină u, în instanţa de
judecată în a că rei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecă toreşti a stabilit
competenţa teritorială a executorului judecă toresc.
(3) Cererea prevă zută la alin.(2) nu se supune taxei de stat.
Articolul 162. Termenul de contestare a actelor de executare 
                         întocmite de executorul judecă toresc
(1) Actul de executare întocmit de executorul judecă toresc poate fi contestat de
participanţii la procesul de executare în termen de 15 zile de la data să vîrşirii lui ori a
refuzului de a să vîrşi anumite acte, dacă legea nu prevede altfel. Terţii care nu au participat
la procesul de executare pot contesta actele de executare, întocmite de executorul
judecă toresc, în termen de 15 zile de la data la care au aflat ori trebuie să afle despre aceste
acte.
[Art.162 al.(1) textul „de la data săvârșirii lui ori a refuzului de a săvârși anumite
acte” declarat neconstituțional prin HCC8 din 05.04.19, MO148-158/26.04.19 art.77; în
vigoare 05.04.19]
(2) Persoana poate fi repusă în termenul de contestare în condiţiile Codului de
procedură civilă . Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data emiterii sau a refuzului
emiterii actului contestat au trecut mai mult de 6 luni.
[Art.162 al.(1) teza a doua „Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data
emiterii sau a refuzului emiterii actului contestat au trecut mai mult de 6 luni.”declarată
neconstituțională prin HCC8 din 05.04.19, MO148-158/26.04.19 art.77; în vigoare
05.04.19]
Articolul 163. Procedura de judecare a cererii
(1) Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de
executorul judecă toresc sau a acţiunilor/inacţiunii acestuia se înaintează împotriva
creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă .
Executorul judecă toresc atras din oficiu în calitate de intervenient accesoriu este obligat să
prezinte instanţei de judecată copia certificată a procedurii de executare şi să dea explicaţii
scrise referitoare la actele contestate.
(2) În cazul contestă rii actului întocmit de executorul judecă toresc, sarcina probaţiunii
este pusă în seama reclamantului.
(3) Actele de executare întocmite de executorul judecă toresc, legale în fond, nu pot fi
anulate pe motive formale.
 (31) Nerespectarea cerinţelor prevă zute la art.65 alin.(3) din prezentul cod serveşte drept
temei pentru scoaterea cererii de pe rol în conformitate cu prevederile art.267 lit.a) din Codul
de procedură civilă .
(32) Dacă se contestă cuantumul onorariului executorului judecă toresc, reclamaţia se
înaintează împotriva acestuia.
(4) Încheierea instanţei de fond poate fi atacată cu recurs.
(5) În cazul respingerii cererii, reclamantul poate fi obligat, la cererea intimatului sau a
executorului judecă toresc, la repararea prejudiciului cauzat prin întîrzierea execută rii, iar cînd
contestaţia a fost depusă cu rea-credinţă , reclamantul este obligat la plata unei amenzi
judiciare în mă rime de la 10 la 30 de unită ţi convenţionale.
(6) Încheierea judecă torească prin care s-a constatat refuzul neîntemeiat al executorului
judecă toresc de a întocmi/a efectua un anumit act şi prin care s-a dispus obligarea acestuia la
îndeplinirea actului respectiv se execută de că tre executorul judecă toresc imediat sau în
termenul stabilit de instanţa de judecată .
(7) În cazul neexecută rii fă ră motive întemeiate a cerinţei instanţei de judecată privind
prezentarea copiei certificate a procedurii de executare sau prezentarea explicaţiilor scrise ori
în cazul neexecută rii în termen a încheierii judecă toreşti indicate la alin.(6) din prezentul
articol, executorul judecă toresc se sancţionează de instanţa de judecată cu amendă de pînă la
50 de unită ţi convenţionale. Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea sancţiunii este
executorie din momentul emiterii şi poate fi atacată cu recurs odată cu încheierea prin care se
soluţionează cererea privind contestarea actelor de executare.
 Articolul 64. Interdicţia de a pă ră si ţara
(1) Interdicţia de a pă ră si ţara în cel mult 6 luni se aplică de că tre judecă tor, la
demersul executorului judecă toresc, doar atunci cînd prezenţa debitorului este necesară
pentru executarea eficientă a documentului executoriu şi doar după luarea mă surilor de
asigurare a execută rii documentului executoriu, cu obligarea executorului judecă toresc de a
efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii. Încheierea
instanţei de judecată se execută imediat, însă poate fi atacată cu recurs. Demersul
executorului judecă toresc privind interdicţia de a pă ră si ţara se examinează pe baza
materialelor anexate la demers, fă ră participarea pă rţilor. Instanţa care examinează demersul
poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecă toresc pentru a se
pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.
(11) Încheierea instanţei de judecată prin care se dispune aplicarea interdicţiei de a
pă ră si ţara se trimite spre executare Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului
Afacerilor Interne.
(2) Dacă este necesară menţinerea interdicţiei pe un termen mai mare, aceasta poate fi
aplicată în mod repetat în urma unui demers motivat al executorului judecă toresc, dar nu mai
mult de 3 ori în cadrul aceleiaşi proceduri de executare.
(3) În cazul încetă rii procedurii de executare în condiţiile art.83 lit.a)–c) şi e)–g) din
prezentul cod sau restituirii documentului executoriu, interdicţia de a pă ră si ţara se revocă de
că tre executorul judecă toresc. În cazul în care în procesul de executare a documentului
executoriu dispare necesitatea menţinerii interdicţiei de a pă ră si ţara, precum şi în cazul
încetă rii procedurii de executare în condiţiile art.83 lit.d) din prezentul cod, această
interdicţie se revocă de că tre judecă tor la cererea executorului judecă toresc sau a pă rţilor în
procedura de executare.
Articolul 641. Condiţiile aplică rii şi menţinerii mă surilor de asigurare
Mă surile de asigurare în procedura de executare se aplică şi se menţin doar dacă
aplicarea sau menţinerea lor este necesară şi proporţională .
Interdicţia de a părăsi ţara

(1) Interdicţia de a părăsi ţara în cel mult 6 luni se aplică de către judecător, la demersul executorului
judecătoresc, doar atunci cînd prezenţa debitorului este necesară pentru executarea eficientă a
documentului executoriu şi doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului
executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind
necesitatea menţinerii acestei interdicţii. Încheierea instanţei de judecată se execută imediat, însă
poate fi atacată cu recurs. Demersul executorului judecătoresc privind interdicţia de a părăsi ţara se
examinează pe baza materialelor anexate la demers, fără participarea părţilor. Instanţa care
examinează demersul poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecătoresc
pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.

(11) Încheierea instanţei de judecată prin care se dispune aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se
trimite spre executare Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Dacă este necesară menţinerea interdicţiei pe un termen mai mare, aceasta poate fi aplicată în
mod repetat în urma unui demers motivat al executorului judecătoresc, dar nu mai mult de 3 ori în
cadrul aceleiaşi proceduri de executare.

(3) În cazul încetării procedurii de executare în condiţiile art.83 lit.a)–c) şi e)–g) din prezentul cod sau
restituirii documentului executoriu, interdicţia de a părăsi ţara se revocă de către executorul
judecătoresc. În cazul în care în procesul de executare a documentului executoriu dispare
necesitatea menţinerii interdicţiei de a părăsi ţara, precum şi în cazul încetării procedurii de
executare în condiţiile art.83 lit.d) din prezentul cod, această interdicţie se revocă de către judecător
la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor în procedura de executare.
 DECLARAREA PERSOANEI DISPĂRUTĂ
FĂRĂ VESTE SAU DECEDATĂ
Articolul 297. Depunerea cererii
(1) Cererea privind declararea, conform art.49 şi 52 din Codul civil, a persoanei
dispă rută fă ră veste sau decedată se depune la instanţa judecă torească de la ultimul domiciliu
cunoscut al persoanei în privinţa că reia se solicită declararea persoanei dispă rută fă ră veste
sau decedată .
(2) Cererea privind declararea persoanei dispă rută fă ră veste sau decedată depusă
pînă la expirarea termenului stabilit la art.49 şi 52 din Codul civil se restituie petiţionarului
fă ră examinare
Articolul 298. Cuprinsul cererii
În cerere se menţionează scopul solicită rii declară rii persoanei dispă rută fă ră veste
sau decedată , circumstanţele care ar dovedi absenţa ei sau care o ameninţau cu moartea, sau
care dau temei de a prezuma că a decedat în urma unui anumit accident. Referitor la militari
sau la alte persoane care au dispă rut în acţiuni militare, în cerere se indică data încetă rii
acestor acţiuni.
Articolul 299. Pregă tirea cauzei spre judecare
(1) Judecă torul, în cadrul pregă tirii cauzei spre judecare, stabileşte persoanele (rude,
prieteni, foşti colaboratori), organele şi organizaţiile (organe de exploatare a locuinţelor,
organe de poliţie, instituţii militare, primă rii etc.) care pot comunica informaţii despre cel
dispă rut fă ră veste, reclamîndu-le informaţii despre acesta.
(2) Judecă torul este în drept să dispună , printr-o încheiere, publicarea în ziarul local,
din contul petiţionarului, a unei comunică ri despre pornirea procesului. În ea se indică
instanţa la care s-a depus cererea declară rii persoanei dispă rută fă ră veste sau decedată ,
numele, data şi locul de naştere, ultimul domiciliu şi loc de muncă al acesteia, numele sau
denumirea petiţionarului, domiciliul ori sediul lui, solicitarea adresată persoanelor care deţin
informaţii despre locul află rii celui dispă rut de a le comunica instanţei.
(3) Judecă torul poate propune autorită ții tutelare de la locul de aflare a bunurilor
persoanei dispă rute să numească un administrator al bunurilor ei.
Articolul 300. Hotă rîrea judecă torească
(1) Hotă rîrea judecă torească de declarare a persoanei dispă rută fă ră veste constituie
temeiul transmiterii bunurilor ei (dacă acestea necesită o administrare permanentă ) că tre o
persoană cu care autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară .
(2) Hotă rîrea judecă torească prin care persoana este declarată decedată constituie
temeiul înregistră rii decesului la organul de stare civilă .
(3) Hotă rîrea judecă torească emisă pe marginea cererii privind declararea persoanei
dispă rută fă ră veste sau decedată poate fi atacată cu apel. Decizia instanței de apel nu se
supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.
Articolul 301. Efectele apariţiei persoanei declarate dispă rută fă ră veste sau
decedată sau ale descoperirii locului ei de aflare
(1) În cazul apariţiei persoanei declarate dispă rută fă ră veste sau decedată sau
descoperirii locului ei de aflare, instanţa judecă torească anulează , printr-o hotă rîre, hotă rîrea
sa anterioară .
(2) Cererea de anulare a hotă rîrii judecă toreşti de declarare a persoanei dispă rută
fă ră veste sau decedată poate fi adresată chiar de aceasta sau de o altă persoană interesată .
(3) Anularea hotă rîrii judecă toreşti de declarare a persoanei dispă rută fă ră veste sau
decedată se face în cadrul aceluiaşi dosar dacă acesta se pă strează în arhiva instanţei.
 (4) Hotă rîrea de anulare constituie temeiul anulă rii mă surilor de protecţie şi de
administrare a bunurilor, precum şi al anulă rii înregistră rii decesului în registrul de stare
civilă .
Ră spunderea pentru prejudiciul cauzat de animale
    (1) Proprietarul unui animal sau persoana care se serveşte de animal în timpul serviciului ră spunde
de prejudiciul cauzat de acesta, fie că se afla în paza sa, fie că a scă pat de sub pază . Obligaţia
reparaţiei nu apare dacă prejudiciul a fost cauzat de un animal domestic predestinat activită ţii
profesionale, de întreprinză tor sau obţinerii de mijloace pentru întreţinerea proprietarului, iar
proprietarul animalului a asigurat grija cuvenită pentru supravegherea animalului, sau dacă
prejudiciul s-a produs chiar şi în cazul manifestă rii unei asemenea griji.
    (2) Persoana care, în baza contractului încheiat cu posesorul animalului, şi-a asumat obligaţia de a
supraveghea animalul ră spunde pentru prejudiciul cauzat de acesta dacă nu demonstrează nevinovă ţia
sa.
Acţiunile în stabilirea paternităţii (maternităţii) sunt imprescriptibile. În cazurile de contestare a
paternităţii, termenul de prescripţie de un an, prevăzut de art.49 alin.(2) Codul familiei, având în
vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Shofmanvs Federaţia Rusă,
cererea nr.7482/01), se aplică din momentul când una din persoanele enumerate la alin.(1) al
articolului enunţat, au aflat că persoana înscrisă ca tată, la rubrica „Tata”, în certificatul de naştere al
copilului, nu este tatăl biologic al copilului.
 LOCAŢIUNEA
    Articolul 1251. Contractul de locaţiune
    Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte pă rţi (locatar) un
bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară , iar
aceasta se obligă să plă tească chirie.
    Articolul 1252. Forma contractului de locațiune
    Contractul de locațiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris.
    Articolul 1253. Termenul maxim al locațiunii
    Termenul locațiunii nu poate depă și 99 de ani.
    Articolul 1254. Caracteristicile bunului închiriat
    (1) Locatorul este obligat să predea locatarului bunul în starea corespunză toare, conform
destinaţiei convenite prin contract, şi să menţină bunul în această stare pe durata locaţiunii.
    (2) Bunul dat de locator trebuie să fie liber de orice viciu material sau juridic.
    (3) Bunul este considerat liber de orice viciu material cînd are caracteristicile convenite.
Bunul este liber de vicii materiale în cazul în care poate fi folosit conform destinaţiei stabilite
în contract, dacă nu s-a convenit asupra unor anumite caracteristici, sau conform destinaţiei
obişnuite a unor asemenea bunuri dacă nu s-a convenit asupra folosinţei.
    (4) Bunul este considerat liber de orice viciu juridic dacă nici un terţ nu poate valorifica
drepturi asupra acestui bun în perioada pentru care a fost încheiat contractul.
    (5) Locatorul garantează contra viciului material sau juridic chiar dacă nu l-a cunoscut la
încheierea contractului.
    (6) Înainte de a-şi valorifica drepturile, locatarul trebuie să -l informeze pe locator despre
viciile bunului depistate.
    Articolul 1255. Reducerea chiriei din cauza viciului bunului închiriat
    (1) Dacă bunul este afectat de un viciu, locatarul este eliberat de plata unei pă rţi din chirie
proporţional diminuă rii folosinţei bunului. Dreptul de a plă ti o chirie redusă încetează cînd
viciul este remediat. Viciul nesemnificativ nu este luat în considerare.
    (2) În cazul închirierii unei locuinţe, convenţiile prin care se derogă de la alin.(1) în
defavoarea locatarului sînt nule.
    Articolul 1256. Repararea prejudiciului cauzat de viciile bunului închiriat
    (1) Dacă un viciu care diminuează folosinţa bunului există în momentul încheierii
contractului sau apare ulterior dintr-o cauză pentru care este ră spunză tor locatorul sau dacă
acesta este în întîrziere în privinţa obligaţiei sale de a remedia bunul, locatarul poate cere, pe
lîngă pretenţiile sale la o chirie redusă , despă gubiri pentru prejudiciul cauzat.
    (2) În cazul întîrzierii locatorului, locatarul poate remedia el însuşi viciul, cerînd restituirea
cheltuielilor utile.
    Articolul 1257. Efectele cunoaşterii viciului de că tre locatar
    Dacă , la momentul încheierii contractului de locaţiune, ştia sau trebuia, în mod rezonabil,
să știe despre viciul bunului şi nu a formulat pretenţii în legă tură cu acest fapt, locatarul nu
va beneficia de drepturile prevă zute la art.1255 și 1256.
    Articolul 1258. Nulitatea clauzei privind exonerarea de ră spundere sau diminuarea ei
    Clauza în al că rei temei locatorul este exonerat de ră spundere pentru vicii sau ră spunderea
lui este diminuată nu poate fi invocată în partea în care se referă la viciile pe care locatorul
nu le-a adus în prealabil la cunoștința locatarului consumator. Orice clauză contrară în
detrimentul consumatorului este lovită de nulitate absolută .
    Articolul 1259. Ră spunderea locatorului pentru fapta terţului
    (1) Locatorul este obligat să repare prejudiciul care rezultă din perturbarea de că tre un terţ
a folosirii bunului numai în cazul în care terţul este un locatar sau dacă locatorul i-a permis
folosinţa bunului sau accesul la el.
    (2) Dacă folosinţa bunului este diminuată , locatarul conservă dreptul la alte mijloace pe
care le are contra locatorului.
    Articolul 1260. Efectele întîrzierii sau ale refuzului predă rii bunului închiriat
    Dacă locatorul nu predă la timp bunul închiriat sau refuză să -l predea, locatarul este în
drept să ceară executarea acestei obligaţii şi repararea prejudiciului sau rezoluțiunea
locațiunii şi repararea prejudiciului cauzat astfel.
    Articolul 1261. Interdicţia schimbă rii formei sau destinaţiei bunului închiriat
    Nici locatorul, nici locatarul nu are dreptul să schimbe forma sau destinaţia bunului în
timpul locaţiunii.
    Articolul 1262. Modul de plată a chiriei
    (1) Plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului locațiunii. Dacă plata
chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor.
    (2) Fă ră a aduce atingere dispozițiilor art. 1264 alin. (1) lit. c), plata cheltuielilor
suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un acord între pă rți.
    (3) Dacă în folosirea bunului închiriat au apă rut piedici din vina locatarului, acesta nu va fi
exonerat de plata chiriei.
    Articolul 1263. Temeiurile și condițiile de modificare a chiriei
    (1) Cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul pă rților. Locatorul poate cere
instanței de judecată modificarea chiriei prin hotă rîre judecă torească numai o dată în an și
numai în cazul în care condițiile economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă , cu excepția
cazului în care locatorul și-a asumat riscul schimbă rii condițiilor economice.
    (2) Locatarul are dreptul să ceară reducerea chiriei în cazul în care condițiile, stipulate în
contract, de folosire a bunului sau starea lui s-au înră ută țit, în conformitate cu dispozițiile art.
933. Dispozițiile art. 901-946 ră mîn aplicabile.
    Articolul 1264. Obligațiile locatarului
    (1) Locatarul este obligat:
    a) să folosească bunul potrivit destinației și în conformitate cu clauzele contractului;
    b) să pă streze și să asigure integritatea bunului;
    c) să acopere cheltuielile curente de folosire și întreținere în stare normală a bunului;
    d) să efectueze reparația curentă a bunului.
    (2) Reparația curentă presupune intervențiile necesare în rezultatul folosinței conform
destinației a bunului și care, în mod echitabil, pot fi puse pe seama locatarului, avînd în
vedere în special natura bunului, destinația pentru care este folosit și termenul locațiunii.
    (3) Locatarul nu este obligat să efectueze reparațiile curente doar pentru a înlă tura efectele
uzurii normale a bunului.
    Articolul 1265. Ră spunderea pentru uzura bunului închiriat
    (1) Locatarul nu poartă ră spundere pentru uzura normală a bunului închiriat dacă acesta a
fost folosit potrivit destinației și în conformitate cu clauzele contractului.
    (2) Uzura normală presupune semnele obișnuite și inevitabile ale unei folosințe prudente
însoțite de întreținere corespunză toare.
    Articolul 1266. Obligaţia locatarului în raport cu alţi locatari
    (1) Locatarul are obligaţia de a acţiona într-o manieră care să nu împiedice folosirea
normală a bunului de că tre alţi locatari. Locatarul este ţinut faţă de locator şi de ceilalţi
locatari să repare prejudiciul care poate rezulta din neexecutarea acestei obligaţii fie că a fost
produs de el, fie de persoanele că rora le-a permis folosinţa bunului sau accesul la el.
    (2) Locatorul are dreptul la rezoluțiunea locațiunii în cazul neexecută rii obligaţiei
prevă zute la alin.(1).
    Articolul 1267. Dreptul locatarului în cazul deranjă rii folosinţei sale de că tre un alt 
                             locatar
    (1) Locatarul a că rui folosinţă este deranjată de că tre un alt locatar sau de persoanele
că rora acesta le-a permis folosinţa bunului sau accesul la el poate obţine, în dependenţă de
circumstanţe, o reducere a chiriei sau rezoluțiunea locațiunii dacă înştiinţează locatorul
comun despre încă lcă rile ce îi afectează folosinţa şi dacă acestea persistă .
    (2) Pe lîngă cele prevă zute la alin.(1), locatarul poate cere locatorului comun repararea
prejudiciului, cu excepţia cazului cînd ultimul demonstrează că a acţionat cu prudenţă şi
diligenţă .
    (3) Locatorul se poate întoarce împotriva locatarului vinovat de prejudiciu.
    Articolul 1268. Dreptul locatorului de a verifica bunul închiriat şi de a efectua lucră ri 
                              asupra lui
    Locatorul are dreptul să verifice bunul închiriat, să efectueze lucră ri asupra lui şi, în cazul
imobilului, să -l prezinte eventualilor cumpă ră tori sau locatari, fiind obligat să -şi exercite
aceste drepturi în mod rezonabil.
    Articolul 1269.  Repararea prejudiciului suferit de locator
    (1) Locatarul este ţinut să repare prejudiciul suferit de locator prin pierderile survenite la
bunul închiriat dacă nu va demonstra că pierderile nu se datorează vinovă ţiei sale sau a
persoanelor că rora le-a permis folosinţa bunului sau accesul la el.
    (2) În cazul în care bunul închiriat este un imobil, locatarul nu ră spunde de prejudiciul
cauzat prin incendiu dacă nu se va demonstra că el se datorează faptei locatarului sau a
persoanelor că rora acesta le-a permis folosinţa sau accesul la imobil.
    Articolul 1270.  Sublocaţiunea sau cesiunea locaţiunii
    (1) Locatarul este în drept să dea bunul închiriat în sublocaţiune sau să cesioneze
locaţiunea numai cu consimţă mîntul locatorului. Pentru aceasta, el este obligat  să -l
informeze pe locator despre intenţia sa şi să indice numele sau denumirea, adresa persoanei
că reia intenţionează să -i subînchirieze bunul sau să -i cedeze locaţiunea.
    (2) Locatorul nu poate să nu dea consimţă mîntul la subînchiriere sau la cesiunea locaţiunii
dacă , după încheierea contractului de locaţiune, se naşte interesul legitim pentru locatar de a
da bunul, integral sau parţial, unui terţ. Această prevedere nu se aplică dacă persoana terţului
constituie un impediment, spaţiul închiriat devenind astfel supraîncă rcat sau dacă , din alte
motive temeinice, nu i se poate impune locatorului să permită subînchirierea sau cesiunea
locaţiunii.
    (3) Dacă nu consimte la sublocaţiune sau la cesiunea locaţiunii, locatorul este obligat să
comunice, în termen de 15 zile, locatarului motivele; de altfel se consideră că a consimţit.
    (4) Locatorul care consimte la sublocaţiune sau la cesiunea locaţiunii nu poate cere decît
compensarea cheltuielilor rezonabile care pot rezulta din sublocaţiune sau cesiune.
    (5) În cazul sublocaţiunii, locatarul îşi pă strează ră spunderea faţă de locator.
    (6) Termenul sublocațiunii nu poate depă și termenul locațiunii.
    (7) Cesiunea locațiunii eliberează locatarul anterior de obligații. Dacă obiectul locațiunii
este un imobil de locuit, orice clauză contrară prezentului alineat este nulă .
    Articolul 1271. Acțiunile directe contra sublocatarului
    (1) În caz de neplată a chiriei cuvenite în temeiul locațiunii, locatorul îl poate urmă ri pe
sublocatar pînă la concurența chiriei pe care acesta din urmă o datorează locatarului.
Sublocatarul nu poate opune plă țile fă cute cu anticipație.
    (2) Plata fă cută de sublocatar, fie în temeiul unei clauze a contractului de sublocațiune
comunicate locatorului, fie în conformitate cu uzanțele locale, nu este considerată fă cută cu
anticipație.
    (3) Locatorul își pă strează dreptul prevă zut la alin. (1) atunci cînd creanța avînd ca obiect
chiria datorată în temeiul sublocațiunii a fost cesionată .
    (4) Locatorul poate, de asemenea, să se îndrepte direct împotriva sublocatarului pentru a-l
constrînge la executarea celorlalte obligații asumate prin contractul de sublocațiune.
    Articolul 1272. Efectele neexecută rii obligaţiilor de că tre sublocatar
    În cazul în care neexecutarea unei obligaţii de că tre sublocatar cauzează un prejudiciu
esenţial locatorului sau altor locatari, locatorul poate cere rezoluțiunea sublocațiunii.
    Articolul 1273. Efectele neexecută rii obligaţiilor de că tre locator
    În cazul în care locatorul nu-şi execută obligaţiile, sublocatarul poate exercita drepturile
locatarului pentru a-l obliga să -şi execute obligaţiile.
    Articolul 1274. Obligația efectuă rii reparației capitale
    (1) Locatorul este obligat să efectueze reparația capitală a bunului închiriat dacă legea sau
contractul nu prevede altfel.
    (2) Reparația capitală se efectuează în termenul stabilit în contract sau cînd reiese dintr-o
necesitate stringentă .
    (3) Nerespectarea de că tre locator a obligației prevă zute la alin. (1) și (2) acordă
locatarului dreptul să efectueze reparația capitală și să treacă cheltuielile de reparație capitală
în contul chiriei.
    (4) Reparația capitală presupune toate intervențiile necesare pentru îndeplinirea obligației
locatorului prevă zute la art. 1254 alin. (1), cu excepția reparațiilor curente.
    (5) În orice caz, locatorul va fi ținut să efectueze reparațiile necesare pentru a înlă tura
prejudiciul adus bunului închiriat de un eveniment în afara controlului locatarului sau al
persoanelor că rora le-a permis folosința bunului sau accesul la el. 
Prezumția prevă zută la art. 1269 ră mîne aplicabilă .
    (6) Locatorul nu este obligat să efectueze reparațiile necesare doar pentru a înlă tura
efectele uzurii normale a bunului.
    (7) Locatorul poate pune pe seama locatarului cheltuielile reparației capitale în mă sura în
care reparația este necesară pentru a repara prejudiciul pentru care ră spunde locatarul
conform art. 1269.
    Articolul 1275. Obligația locatarului de a informa
    (1) Locatarul este obligat să informeze locatorul despre deteriorarea bunului închiriat sau
existența vreunui pericol, despre orice drept sau pretenție a unui terț, dacă aceste
circumstanțe necesită intervenția sau apă rarea din partea locatorului.
    (2) Locatarul este obligat să informeze locatorul conform alin. (1) într-un termen rezonabil
după ce a cunoscut pentru prima dată acea circumstanță și caracterul ei.
    (3) Se prezumă că locatarul a cunoscut circumstanța și caracterul ei dacă trebuia, în mod
rezonabil, să o cunoască .
    Articolul 1276.  Efectele schimbă rii proprietarului bunului închiriat
    (1) Dacă bunul închiriat este înstră inat de locator unui terț, acesta din urmă se subrogă de
drept locatorului în drepturile și obligațiile care decurg din locațiune dacă locațiunea este
opozabilă terțului.
    (2) Locațiunea este opozabilă terțului care dobîndește dreptul de proprietate sau alt drept
real asupra bunului închiriat dacă , la data dobîndirii, terțul cunoștea sau trebuia să cunoască
existența locațiunii sau dacă bunul închiriat se afla în posesia locatarului.
    (3) În cazul bunurilor asupra că rora dreptul de proprietate se dobîndește, conform legii,
prin înregistrare într-un registru de publicitate prevă zut de lege, locațiunea, de asemenea, este
opozabilă terțului dobînditor dacă , la data dobîndirii, era notată în acel registru. În absența
acestei notă ri, locațiunea este opozabilă în temeiul alin. (2) doar dacă termenul ei nu
depă șește 3 ani, în cazul bunului imobil, sau 1 an, în cazul celorlalte bunuri asupra că rora
dreptul de proprietate se dobîndește, conform legii, prin înregistrare într-un registru de
publicitate prevă zut de lege.
    (4) Locatorul inițial ră mîne ră spunză tor pentru prejudiciul cauzat locatarului anterior
înstră ină rii.
    (5) Cînd locatarul bunului înstră inat a dat garanții locatorului pentru îndeplinirea
obligațiilor sale, dobînditorul se subrogă în drepturile care izvoră sc din aceste garanții, în
condițiile legii.
    (6) Restabilirea dreptului de proprietate, pe motiv de nulitate, rezoluțiune sau pe alt temei
conform legii, la locatorul inițial are ca efect restabilirea raporturilor de locațiune. Această
regulă nu afectează prestațiile executate înainte de data restabilirii.
    Articolul 1277. Efectele exproprierii bunului închiriat
    (1) Exproprierea totală a bunului închiriat stinge locaţiunea de la data la care
expropriatorul are dreptul să ia bunul în posesiune.
    (2) În cazul în care exproprierea bunului este parţială , locatarul poate, după împrejură ri,
obţine reducerea chiriei sau rezoluțiunea locaţiunii.
    Articolul 1278. Decesul locatarului sau al locatorului
    Locațiunea nu încetează prin decesul locatarului, nici prin cel al locatorului, cu excepția
cazului în care contractul prevede altfel sau a cazului în care, în funcție de circumstanțe,
contractul nu mai poate fi menținut.
    Articolul 1279. Încetarea locaţiunii
    Locaţiunea încetează :
    a) la expirarea termenului locațiunii;
    b) în cazul pieirii bunului închiriat;
    c) în alte cazuri prevă zute de lege sau de contract.
    Articolul 1280. Prelungirea contractului de locaţiune
    (1) Dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea termenului
locațiunii, acesta se consideră prelungit pe un termen nedeterminat.
    (2) La expirarea termenului locațiunii, locatarul are dreptul prioritar la încheierea
contractului pe un nou termen dacă :
    a) şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale;
    b) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen;
    c) este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de locator.
    (3) Garanţia constituită de un terţ pentru executarea obligaţiilor de că tre locatar nu se
extinde asupra locaţiunii reînnoite.
    Articolul 1281. Rezoluțiunea locațiunii
    (1) În cazul locațiunii fă ră termen, oricare dintre pă rți are dreptul la rezoluțiunea locațiunii
cu un preaviz de 3 luni pentru imobile și de o lună pentru bunurile mobile.
    (2) Notificarea fă cută cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau contract
nu produce efecte decît de la expirarea acelui termen.
    (3) Dacă locuința sau orice altă încă pere destinată pentru locuit se află într-o stare ce
creează un pericol real pentru să nă tate, locatarul are dreptul la rezoluțiunea locațiunii fă ră
respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest drept și în cazul în care, la încheierea
contractului, știa despre pericol și nu a înaintat pretenții în legă tură cu acesta.
    (4) Rezoluțiunea locațiunii are ca efect și rezoluțiunea sublocațiunii dacă în contractul de
locațiune nu este prevă zut altfel.
    Articolul 1282. Rezoluțiunea locațiunii din iniţiativa locatorului
    (1) Locatorul este în drept să ceară rezoluțiunea locațiunii dacă locatarul:
    a) nu foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului;
    b) admite intenţionat sau din culpă înră ută ţirea stă rii bunului ori creează un pericol real
pentru o asemenea înră ută ţire;
    c) nu plă teşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă în
contract nu este prevă zut altfel;
    d) încheie un contract de sublocaţiune fă ră acordul locatorului.
    (2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive de rezoluțiune a locațiunii din
iniţiativa locatorului.
    Articolul 1283. Rezoluțiunea locațiunii din iniţiativa locatarului
    (1) Locatarul este în drept să ceară rezoluțiunea locațiunii în cazul în care:
    a) şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nu poate folosi bunul închiriat;
    b) este privat de libertate şi nu-şi poate executa obligaţiile contractuale.
    (2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive decît cele de la alin.(1) de rezoluțiune
a locațiunii din iniţiativa locatarului.
    Articolul 1284. Restituirea bunului închiriat
    (1) După încetarea raporturilor contractuale, locatarul este obligat să restituie bunul
închiriat în starea în care i-a fost dat sau în starea prevă zută de contract.
    (2) Prejudiciul cauzat prin înră ută ţirea stă rii bunului se repară de că tre locatar dacă nu
dovedeşte lipsa vinovă ţiei sale. Locatarul poartă ră spundere în aceeaşi mă sură pentru
înră ută ţirea admisă de membrii familiei sale, de sublocatar sau de terţi, că rora le-a permis
accesul la bunul închiriat.
    (3) Locatarul ră spunde pentru deteriorarea bunului în mă rimea în care s-a micşorat
valoarea lui dacă în contract nu este prevă zut altfel.
    Articolul 1285. Soarta îmbună tă ţirilor bunului închiriat
    (1) La expirarea termenului sau la rezoluțiunea locațiunii, locatarul are dreptul să separe
îmbună tă ţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fă ră a se deteriora
bunul ori să ceară compensarea valorii lor de că tre locator dacă legea sau contractul nu
prevede altfel.
    (2) Locatarul are dreptul să separe îmbună tă ţirile efectuate fă ră permisiunea locatorului
dacă pot fi separate fă ră a se deteriora bunul şi dacă locatorul refuză să compenseze valoarea
lor. În cazul în care îmbună tă ţirile efectuate fă ră permisiunea locatorului nu pot fi separate
fă ră a se deteriora bunul, ele devin proprietate a locatorului.
    (3) La cererea locatorului, construcţiile neautorizate de el urmează a fi demolate de că tre
locatar sau pe contul lui.
    Articolul 1286. Consecinţele nerestituirii la timp a bunului închiriat
    Dacă , după încetarea raporturilor contractuale, locatarul nu restituie bunul închiriat,
locatorul are dreptul să ceară plata chiriei pentru toată durata întîrzierii. Se poate cere
repararea prejudiciului în partea neacoperită de chirie.
    Articolul 1287. Limitarea dreptului de a cere chiria ratată
    (1) În cazul în care a rezolvit contractul de locațiune pentru neexecutarea fă ră justificare a
obligațiilor de că tre locatar, locatorul nu are dreptul de a cere chiria pe care o va rata din
cauza încetă rii înainte de termen a locațiunii. Această regulă nu împiedică locatorul să ceară ,
conform dispozițiilor privind neexecutarea obligațiilor, repararea prejudiciului cauzat.
    (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în special atunci cînd locatarul a renunțat, contrar
condițiilor locațiunii, la folosința bunului, iar locatorul a acceptat restituirea lui.
 Competenţa de examinare a cererii
(1) Cererea de confirmare a tranzacţiei, prin care pă rţile previn un proces civil, şi de
eliberare a titlului de executare silită se depune în scris de că tre partea procesului de mediere
sau reprezentantul legal al acesteia la instanţa judecă torească de la domiciliul sau de la sediul
pîrîtului.
(2) Tranzacţiile încheiate în litigiile civile şi comerciale cu element de extraneitate
se confirmă în condiţiile prezentului capitol dacă examinarea litigiului soluţionat prin
tranzacţie este de competenţa instanţelor judecă toreşti ale Republicii Moldova şi executarea
tranzacţiei, în tot sau în parte, urmează a fi efectuată pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Prezentul capitol se aplică în mod corespunză tor și procedurii de confirmare a
tranzacțiilor încheiate nemijlocit de că tre pă rți pentru a preveni un proces ce poate să
înceapă .
Articolul 488. Conţinutul cererii de confirmare a tranzacţiei
                        prin care pă rţile previn un proces civil şi de
                        eliberare a titlului de executare silită
(1) În cererea de confirmare a tranzacţiei prin care pă rţile previn un proces civil şi
de eliberare a titlului de executare silită se indică :
a) instanţa că reia îi este adresată cererea;
b) numele și prenumele mediatorului care a mediat litigiul;
c) numele și prenumele sau denumirea pă rţilor procesului de mediere, domiciliul sau
sediul acestora, numerele de telefon/fax, adresa electronică şi alte date de contact;
d) data încheierii tranzacţiei;
e) solicitarea pă rţii interesate de a se confirma tranzacţia şi de a i se elibera titlul de
executare silită a tranzacţiei;
f) după caz, datele de contact ale reprezentantului legal al reclamantului
(2) La cererea de confirmare a tranzacţiei prin care pă rţile previn un proces civil şi
de eliberare a titlului de executare silită se anexează :
a) tranzacţia în original;
b) convenţia de mediere, dacă o astfel de convenţie a fost încheiată ;
c) copia de pe procesul-verbal privind încetarea procesului de mediere;
d) după caz, actele ce atestă executarea parţială a tranzacţiei.
(3) Dacă cererea a fost depusă cu încă lcarea prevederilor prezentului articol, acesteia
nu i se dă curs, în conformitate cu art. 171.
Articolul 489. Examinarea cererii de confirmare a tranzacţiei prin care pă rţile
previn un proces civil
(1) Cererea de confirmare a tranzacţiei prin care pă rţile previn un proces civil se
examinează în regim de urgenţă , în termen de 15 zile lucră toare de la data depunerii, fă ră
citarea pă rţilor. Instanţa trimite pă rţii care se opune execută rii benevole a tranzacţiei copiile
de pe cererea de confirmare a tranzacţiei şi de pe materialele anexate, stabilind un termen
pentru prezentarea referinţei.
(2) Dacă instanţa consideră necesar, aceasta convoacă pă rţile interesate pentru
audieri, înştiinţîndu-le despre data, ora şi locul şedinţei, fă ră întocmirea procesului-verbal.
(3) Judecă torul refuză confirmarea tranzacţiei dacă aceasta:
a) contravine legii ori încalcă drepturile, libertă ţile şi interesele legitime ale
persoanei, interesele societă ţii sau ale statului;
b) a fost încheiată cu încă lcarea prevederilor Legii cu privire la mediere.
Articolul 490. Soluţionarea cererii de confirmare a
                       tranzacţiei prin care pă rţile previn un
                       proces civil
 (1) În cazul admiterii cererii, judecă torul emite o încheiere privind confirmarea
tranzacţiei, în care se indică :
a) numă rul dosarului şi data eliberă rii încheierii;
b) instanţa, numele și prenumele judecă torului care a emis încheierea;
c) numele și prenumele sau denumirea pă rţilor care au încheiat tranzacţia,
domiciliul sau sediul şi, după caz, datele lor bancare, precum şi alte date de contact;
d) numele și prenumele sau denumirea pă rţii care a solicitat confirmarea tranzacţiei;
e) constată rile şi concluziile instanţei privind admiterea sau respingerea cererii;
            f) caracterul executoriu al încheierii ră mase definitive;
g) termenul şi modul de contestare a încheierii.
(2) Concomitent cu emiterea încheierii prevă zute la alin. (1), judecă torul eliberează
şi titlul executoriu, susceptibil de executare silită .
(3) Dacă se refuză confirmarea tranzacţiei, instanţa judecă torească pronunţă o
încheiere motivată , care poate fi atacată cu recurs.
 
 Cazurile în care nu se dă curs cererii
(1) După ce constată că cererea a fost depusă în judecată fă ră a se respecta
condiţiile art.166 şi 167 alin.(1) lit.a), b), c) şi e), judecă torul emite, în cel mult 5 zile de la
repartizarea cererii, o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicînd persoanei care a
depus cererea acest fapt de încă lcare şi acordîndu-i un termen rezonabil pentru lichidarea
neajunsurilor.
            (2) Dacă persoana care a depus cererea îndeplineşte în termen toate cerinţele
enumerate în încheierea judecă torului, cererea se consideră depusă la data prezentă rii iniţiale
în judecată . În caz contrar, ea nu se consideră depusă şi, împreună cu actele anexate, se
restituie reclamantului printr-o încheiere judecă torească ce poate fi atacată cu recurs.
 Cesiunea de creanţă
    Articolul 823. Dispoziţii generale cu privire la cesiunea de creanţă
    (1) O creanţă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terţ
(cesionar) în baza unui contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul
este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanţă , dacă din contractul de cesiune
nu rezultă un moment ulterior.
    (2) Cesiunea creanţei nu poate aduce atingere drepturilor debitorului şi nici nu poate face
obligaţia acestuia mai oneroasă .
    (3) Cedentul este obligat să remită cesionarului actele aferente creanţei şi să -i pună la
dispoziţie informaţia necesară realiză rii ei.
    (4) Sînt incesibile, sub sancțiunea nulită ții absolute, creanțele privitoare la încasarea
pensiei alimentare și la repararea prejudiciului cauzat vieţii şi să nă tă ţii persoanei, precum şi
la alte drepturi legate de persoana creditorului.
    (5) Creanța este incesibilă , sub sancțiunea nulită ții absolute, dacă , în virtutea naturii
prestației sau relației între debitor și creditor, debitorul nu poate fi ținut în mod rezonabil să o
satisfacă decît în folosul acestui creditor. Această regulă nu se aplică dacă debitorul și-a dat
consimță mîntul la cesiune.
    Articolul 824. Forma cesiunii de creanță
    Cesiunea de creanță trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al că rui
temei s-a nă scut creanța cesionată .
    Articolul 825. Cesiunea parțială
    (1) Creanța pecuniară poate fi cesionată în parte.
    (2) Sub sancțiunea nulită ții absolute, creanța nepecuniară nu poate fi cesionată în parte
decît dacă obligația este divizibilă , iar cesiunea nu face ca aceasta să devină , în mod
substanțial, mai oneroasă pentru debitor. Această regulă nu se aplică dacă debitorul și-a dat
consimță mîntul la cesiune.
    Articolul 826. Consimță mîntul debitorului
    (1) Titularul unei creanțe o poate transmite unui terț fă ră consimță mîntul debitorului dacă
legea nu prevede altfel.
    (2) Clauza prin care se interzice sau se limitează cesiunea unei creanțe nu afectează
cesibilitatea ei.
    (3) Cu toate acestea, atunci cînd creanța este cesionată prin încă lcarea acestei clauze,
debitorul poate să se libereze de obligație executînd în folosul cedentului. Debitorul de
asemenea pă strează dreptul de a opune cedentului compensarea, ca și cum creanța nu a fost
cesionată .
    (4) Dispozițiile alin. (3) nu se aplică :
    a) dacă debitorul și-a dat consimță mîntul la cesiune;
    b) dacă interdicția nu este expres menționată în înscrisul constatator al creanței, iar
cesionarul nu a cunoscut și nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască existența
interdicției la momentul încheierii contractului de cesiune; sau
    c) dacă creanța este pecuniară și s-a nă scut în schimbul furniză rii bunurilor, execută rii
lucră rilor sau prestă rii serviciilor.
    (5) Dispozițiile alin. (2) nu limitează ră spunderea cedentului față de debitor pentru
încă lcarea interdicției sau limită rii de a cesiona creanța. Cu toate acestea, debitorul nu are
dreptul de a recurge la rezoluțiunea contractului din care rezultă creanța cesionată pe temeiul
încă lcă rii clauzei prevă zute la alin.(2)
    Articolul 827. Volumul drepturilor transmise cesionarului
    (1) Drepturile de creanţă se transmit cesionarului aşa cum există în momentul transmiterii.
    (2) O dată cu cesiunea creanţei, asupra cesionarului trec garanţiile şi alte drepturi
accesorii.
    Articolul 828. Obligațiile asumate de cedent
    (1) Cedentul are obligațiile prevă zute la alin. (2)-(6) și (9) dacă din contractul de cesiune
nu rezultă altceva.
    (2) Cedentul garantează că :
    a) creanța cesionată există sau, în cazul creanței viitoare, va exista conform contractului
din care rezultă ;
    b) cedentul este îndreptă țit să cedeze creanța sau va fi în drept să o facă la momentul cînd
cesiunea va produce efecte;
    c) debitorul nu deține unele excepții împotriva satisfacerii creanței;
    d) creanța nu va fi afectată de niciun drept de compensare existent între cedent și debitor;
    e) creanța nu a fă cut obiectul unei cesiuni anterioare în folosul altui cesionar și nu este
obiect al unui drept de garanție în folosul unui terț.
    (3) Cedentul garantează că clauzele contractului sau altui act juridic, dezvă luite
cesionarului în calitate de clauze care guvernează creanța, nu au fost modificate sau altfel
afectate de vreo înțelegere nedezvă luită care ar dă una cesionarului.
    (4) Cedentul garantează că clauzele contractului sau altui act juridic din care rezultă
creanța nu vor fi modificate fă ră consimță mîntul cesionarului, cu excepția cazului cînd
modificarea este prevă zută în contractul de cesiune sau este fă cută cu bună -credință și este
de așa natură încît cesionarul nu ar avea în mod rezonabil obiecții.
    (5) Cedentul se obligă să nu încheie un contract de cesiune subsecvent în privința aceleiași
creanțe care ar duce la faptul că o altă persoană dobîndește creanța cu prioritate față de
cesionar.
    (6) Cedentul se obligă să transmită cesionarului toate drepturile transmisibile destinate să
garanteze creanța și care nu sînt deja transmise prin efectul cesiunii, precum și să transmită
produsul obținut din orice drept netransmisibil destinat să garanteze creanța.
    (7) Cedentul nu garantează solvabilitatea actuală sau viitoare a debitorului, cu excepția
cazurilor cînd cedentul a garantat pentru debitor față de cesionar.
    (8) Dispozițiile alin. (1)-(7) se aplică în mod corespunză tor în privința drepturilor accesorii
și a garanțiilor creanței.
    (9) În cazul cesiunii creanței care rezultă dintr-un titlu de valoare la ordin, cedentul este
responsabil și de executarea obligației de că tre debitor.
Contractul de credit
    (1) Prin contractul de credit, o bancă sau o organizație de creditare nebancară (creditor) se obligă
să pună la dispoziția unei alte persoane (debitor) o sumă de bani ca împrumut, cu condiția
rambursă rii ei, a plă ții dobînzii și a altor plă ți aferente, sau își asumă orice alt angajament de a
achiziționa o creanță sau de a efectua o plată , de a prelungi termenul de rambursare a datoriei sau de a
emite orice garanții.
    (2) Contractul de credit se încheie în scris.

Contractul de împrumut
    (1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumută tor) se obligă să dea în proprietate celeilalte
pă rţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi
sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.
    (2) Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    (3) Pînă la proba contrară , împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu
oneros, cu excepția cazului în care ambele pă rți sînt persoane fizice care nu au calitatea de
profesionist.
    (4) Un contract nu se consideră contract de împrumut doar pentru că prevede un termen pentru
executarea obligației pecuniare, cu excepția cazului în care împrumutatul este obligat să plă tească
dobîndă suplimentar la acea obligație pecuniară .
    (5) Cu toate acestea, pă rțile pot conveni ca o sumă datorată în temeiul unei obligații existente să se
plă tească în viitor în condițiile unui contract de împrumut.
 Clasa întîi de moștenitori legali
    (1) Fac parte din clasa întîi de moștenitori legali descendenții defunctului.
    (2) Descendentul care este în viață la momentul deschiderii moștenirii îi exclude de la moștenire pe
ceilalți descendenți care se află în relații de rudenie cu defunctul prin intermediul celui dintîi. 
    (3) Locul descendentului decedat la momentul deschiderii moștenirii îl ocupă descendenții acestuia
(reprezentarea succesorală ).
    (4) Copiii defunctului moștenesc în cote succesorale egale. 
    (5) Copiii care înlocuiesc pă rintele decedat conform dispozițiilor alin. (3) moștenesc în cote egale
cota succesorală la care ar fi avut dreptul pă rintele decedat. 
    Articolul 2179. Clasa a doua de moștenitori legali
    (1) Fac parte din clasa a doua de moștenitori legali pă rinții defunctului și descendenții acestora. 
    (2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii pă rinții defunctului sînt în viață , moștenesc numai ei,
în cote succesorale egale.
    (3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii nu este în viață unul dintre pă rinții defunctului, în
locul pă rintelui celui decedat sînt chemați la moștenire descendenții lui în conformitate cu regulile
aplicabile pentru moștenitorii de clasa întîi. În cazul în care pă rintele decedat nu are descendenți, unic
moștenitor devine pă rintele supraviețuitor.
    Articolul 2180. Clasa a treia de moștenitori legali
    (1) Fac parte din clasa a treia de moștenitori legali bunicii și bunicile defunctului și descendenții
acestora.
    (2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii bunicul și bunica sînt în viață , moștenesc numai ei, în
cote succesorale egale.
    (3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii unul dintre bunici dintr-o pereche nu este în viață ,
locul bunicului (bunicii) decedat(e) este ocupat de descendenții acestuia. Dacă bunicul (bunica)
decedat(ă ) nu are descendenți, cota succesorală a acestuia trece la celă lalt bunic din perechea
respectivă , iar dacă acesta nu este în viață , la descendenții acestuia din urmă . 
    (4) Dacă la momentul deschiderii moștenirii o pereche de bunici nu este în viață și dacă aceștia nu
au descendenți, atunci moștenesc ceilalți bunici care sînt în viață , iar dacă aceștia nu sînt în viață ,
descendenții acestora. 
    (5) În mă sura în care descendenții ocupă locul pă rinților lor sau al ascendenților mai îndepă rtați, se
aplică în mod corespunză tor dispozițiile legale cu privire la moștenitorii de clasa întîi.
    Articolul 2181. Clasa a patra de moștenitori legali
    (1) Fac parte din clasa a patra de moștenitori legali stră bunicii defunctului și descendenții acestora. 
    (2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii stră bunicul și/sau stră bunica sînt în viață , moștenesc
numai ei. Dacă sînt mai mulți, ei moștenesc în cote succesorale egale, indiferent de faptul dacă
aparțin aceleiași linii sau liniilor diferite. 
    (3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii stră bunicii și stră bunicele nu sînt în viață , moștenește
acela dintre descendenți care se află într-un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. În cazul în
care mai multe persoane se află în același grad de rudenie, aceștia moștenesc în cote succesorale
egale.
    Articolul 2182. Clasa a cincea de moștenitori legali
    (1) Fac parte din clasa a cincea de moștenitori legali stră moșii mai îndepă rtați ai defunctului și
descendenții acestora. 
    (2) Dispozițiile art. 2181 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunză tor. 
 Temeiurile de încetare a procesului
Instanţa judecă torească dispune încetarea procesului în cazul în care:
a) cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă ;
b) într-un litigiu între aceleaşi pă rţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi
temeiuri s-a emis o hotă rîre judecă torească ră masă irevocabilă sau o încheiere de încetare a
procesului în legă tură cu renunţarea reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei
dintre pă rţi;
c) reclamantul a renunţat la acţiune, renunţul fiind admis de instanţă ;
c1) reclamantul şi-a retras acţiunea civilă la faza judecă rii cauzei în procesul penal,
dacă retragerea a fost acceptată de instanţă ;
d) pă rţile au încheiat o tranzacţie, confirmată de instanţă ;
e) într-un litigiu între aceleaşi pă rţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi
temeiuri s-a emis o hotă rîre arbitrală care a devenit obligatorie pentru pă rţi, cu excepţia
cazului în care instanţa refuză eliberarea titlului executoriu sau desfiinţează hotă rîrea
arbitrală ;
f) partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite
succesiunea în drepturi;
g) reclamantului şi/sau pîrîtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă , cu excepţia
cazurilor prevă zute la art. 59 alin. (2);
h) cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o organizaţie sau o
persoană în vederea apă ră rii drepturilor, libertă ţilor sau intereselor legitime ale unei alte
persoane fă ră ca prezentul cod sau o altă lege să le confere acest drept.
Articolul 266. Procedura şi efectele încetă rii procesului
(1) Instanţa judecă torească dispune încetarea procesului printr-o încheiere, care
poate fi atacată cu recurs.
(2) Pronunţînd încheierea de încetare a procesului, instanţa judecă torească
menţionează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiaşi pă rţi cu privire la acelaşi
obiect şi pe aceleaşi temeiuri.
Cesiunea contractului de credit
    (1) Creditorul poate cesiona contractul de credit unei bă nci sau organizației de creditare nebancară
cu sediul sau sucursală în Republica Moldova fă ră acordul celeilalte pă rţi contractante. Concomitent
cu cesiunea contractului de credit, creditorul poate cesiona, total sau parţial, şi garanţiile şi alte
drepturi accesorii constituite în legă tură cu obligaţiile asumate prin contractul de credit, fă ră acordul
celeilalte pă rţi contractante şi/sau al terţilor care le-au constituit.
 Intentarea acţiunii reconvenţionale
(1) Pînă la începerea dezbaterilor judiciare, pîrîtul are dreptul să intenteze împotriva
reclamantului o acţiune reconvenţională pentru a fi judecată odată cu acţiunea iniţială .
(2) Intentarea acţiunii reconvenţionale se face conform regulilor generale de
intentare a acţiunii. Dispozițiile privind administrarea probelor se aplică în mod
corespunză tor.
Articolul 173. Condiţiile primirii acţiunii reconvenţionale
(1) Judecă torul primeşte acţiunea reconvenţională dacă :
a) aceasta urmă reşte compensarea pretenţiei iniţiale;
b) admiterea ei exclude, total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale;
c) ea şi acţiunea iniţială sînt în conexiune, iar judecarea lor simultană ar duce la
soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor;
d) – abrogată.
(2) Dacă , în cazurile menţionate la alin. (1) lit.a) şi c), se constată că numai acţiunea
principală poate fi judecată , instanţa o judecă separat.
(3) Dacă cererea depusă ca reconvențională nu se încadrează în niciun temei
prevă zut la alin. (1) din prezentul articol sau este depusă peste termenul stabilit la art. 172,
instanța o restituie pă rții printr-o încheiere protocolară nesusceptibilă de recurs, cu
posibilitatea depunerii acesteia în condiții generale.
 Dobînda de întîrziere în executarea obligațiilor pecuniare
    (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plă tită la scadență , creditorul are dreptul la dobîndă de
întîrziere pentru suma respectivă din data imediat urmă toare scadenței plă ții pînă la data în care s-a
efectuat plata, la rata prevă zută la alin. (2) ori la o altă rată prevă zută de dispozițiile legale speciale.
 Asigurarea de viață
§1. Părțile
    Articolul 1889. Noțiuni generale
    (1) În cazul asigură rii de viață , obligația asigură torului sau plata primei depinde de un
eveniment determinat prin referință la decesul sau supraviețuirea persoanei asigurate.
    (2) Persoana asigurată este persoana ale că rei viață , să nă tate, integritate fizică sau statut
civil se asigură .
    (3) În asigurarea de viață , aceeași persoană poate fi concomitent contractant, persoană
asigurată și/sau beneficiar.
    (4) Contractul de asigurare în privința vieții unei persoane, alta decît contractantul, este nul
dacă nu s-a obținut consimță mîntul informat în formă scrisă al persoanei asigurate privitor
la:
    a) contractarea asigură rii în privința sa; și
    b) identitatea beneficiarului, dacă este desemnat în contract.
    (5) Modificarea esențială a contractului, inclusiv schimbarea beneficiarului, majorarea
sumei asigurate și schimbarea duratei contractului, nu produce efecte juridice dacă nu s-a
obținut consimță mîntul menționat la alin. (4). Aceeași regulă se aplică cesiunii sau grevă rii
în privința contractului de asigurare ori a dreptului la indemnizația de asigurare.
    Articolul 1890. Beneficiarul indemnizației de asigurare
    (1) Contractantul poate desemna unul sau mai mulți beneficiari ai indemnizației de
asigurare și poate schimba sau revoca desemnarea, cu excepția cazului în care s-a stipulat
irevocabilitatea desemnă rii. Desemnarea, schimbarea sau revocarea, dacă nu este fă cută
printr-un testament, se face în scris și se expediază asigură torului.
    (2) Dreptul de a desemna, a schimba sau a revoca desemnarea se stinge la decesul
contractantului sau la survenirea cazului asigurat, în funcție de care din aceste evenimente
survine primul.
    (3) Contractantul sau, după caz, moștenitorii să i se consideră beneficiari ai indemnizației
de asigurare în unul din urmă toarele cazuri:
    a) contractantul nu a desemnat un beneficiar;
    b) desemnarea beneficiarului a fost revocată și nu s-a desemnat alt beneficiar;
    c) beneficiarul a decedat înainte de survenirea cazului asigurat și nu s-a desemnat alt
beneficiar.
    (4) Dacă doi sau mai mulți beneficiari au fost desemnați și desemnarea orică ruia dintre ei
este revocată sau oricare dintre ei decedează înainte de survenirea cazului asigurat, partea din
indemnizația de asigurare care s-ar fi cuvenit beneficiarului sau beneficiarilor respectivi se va
distribui proporțional între beneficiarii ră mași dacă contractantul nu a dispus altfel conform
alin. (1).
    (5) Sub rezerva dispozițiilor legale privitoare la nulitatea, anulabilitatea sau
inopozabilitatea actelor juridice care dă unează creditorilor, în masa debitoare a
contractantului nu se include indemnizația de asigurare, suma asigurată redusă sau valoarea
de ră scumpă rare atît timp cît indemnizația nu a fost plă tită contractantului.
    (6) Asigură torul care plă tește indemnizația de asigurare persoanei desemnate conform alin.
(1) este eliberat de obligația de plată , cu excepția cazului în care el a cunoscut că persoana
respectivă nu era îndreptă țită să primească indemnizația de asigurare.
    Articolul 1891. Beneficiarul valorii de ră scumpă rare
    (1) Indiferent de desemnarea conform art. 1890, contractantul poate desemna un beneficiar
al valorii de ră scumpă rare, dacă există , și poate schimba sau revoca desemnarea respectivă .
Desemnarea, schimbarea sau revocarea se face în scris și se expediază asigură torului.
    (2) Contractantul se consideră beneficiar al valorii de ră scumpă rare în unul din
urmă toarele cazuri:
    a) dacă nu s-a desemnat niciun beneficiar al valorii de ră scumpă rare;
    b) dacă desemnarea beneficiarului valorii de ră scumpă rare s-a revocat și nu s-a desemnat
alt beneficiar;
    c) dacă beneficiarul valorii de ră scumpă rare a decedat și nu s-a desemnat alt beneficiar.
    (3) Dispozițiile art. 1890 alin. (2) și alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunză tor.
    Articolul 1892. Cesiunea sau grevarea
    (1) Dacă beneficiarul a fost desemnat în mod irevocabil, cesiunea sau grevarea contractului
de asigurare sau a dreptului la indemnizația de asigurare de că tre contractant nu produce
efecte juridice dacă beneficiarul nu și-a dat consimță mîntul în scris.
    (2) Cesiunea sau grevarea dreptului la indemnizația de asigurare de că tre beneficiar nu
produce efecte juridice dacă contractantul nu și-a dat consimță mîntul în scris.
    Articolul 1893. Renunțarea la moștenire de că tre beneficiar
    Dacă beneficiarul este moștenitor al persoanei asigurate și a renunțat la moștenire,
renunțarea nu va afecta poziția acestuia în contractul de asigurare. 
§2. Faza inițială și durata contractului
    Articolul 1894. Obligațiile precontractuale de informare ale solicitantului
    (1) Informațiile care trebuie furnizate de că tre solicitant conform art. 1837 alin. (1) includ
circumstanțele pe care le cunoștea sau trebuia să le cunoască persoana asigurată .
    (2) Sancțiunile pentru neexecutarea obligațiilor de informare precontractuale prevă zute la
art. 1838, 1839 și art. 1841 partea care nu se referă la art. 1840 pot fi invocate în decursul
termenului de 5 ani din momentul încheierii contractului.
    Articolul 1895. Obligațiile precontractuale de informare ale asigură torului
    (1) Asigură torul este obligat să informeze solicitantul dacă are sau nu dreptul de a
participa la profituri. Recepționarea acestei informații trebuie confirmată printr-o declarație
expresă cuprinsă într-un document separat de formularul de cerere.
    (2) Înainte de încheierea contractului, asigură torul va furniza urmă toarele informații:
    1) în privința asigură torului: o referință concretă la publicarea obligatorie a raportului
anual privind solvabilitatea și starea financiară ;
    2) în privința angajamentelor contractuale ale asigură torului:
    a) o explicare a fiecă rui beneficiu și a fiecă rei opțiuni;
    b) informație despre proporția din primă care se atribuie fiecă rui beneficiu, atît beneficiilor
de bază , c
Instituirea ocrotirii provizorii
    (1) Instanţa de judecată poate institui, prin hotă rîre judecă torească , ocrotirea provizorie în privinţa
persoanei care, în temeiul art. 65 alin. (1), are nevoie de ocrotire temporară sau de reprezentare pentru
îndeplinirea doar a anumitor acte juridice.
    (2) Prin derogare de la alin. (1), ocrotirea provizorie poate fi instituită de că tre instanţa de judecată
prin încheiere, pentru perioada desfă şură rii procedurii de instituire a curatelei sau a tutelei.
    (3) În caz de urgenţă , instanţa de judecată poate institui ocrotirea provizorie cu amînarea audierii
persoanei. Instanţa de judecată va audia persoana în cel mai scurt termen. În cazul în care prezența
persoanei nu este posibilă din motive obiective, instanța de judecată urmează să asigure audierea
acesteia la locul află rii ei, constatînd, după caz, imposibilitatea comunică rii cu aceasta.
    Articolul 98. Efectele juridice ale ocrotirii provizorii asupra capacită ții de exercițiu
    (1) Persoana în privința că reia este instituită ocrotirea provizorie îşi pă strează capacitatea deplină
de exerciţiu.
    (2) Persoana în privința că reia este instituită ocrotirea provizorie nu poate să încheie de sine
stă tă tor acte juridice pentru care instanţa de judecată a desemnat un ocrotitor provizoriu conform art.
100.
    Articolul 99. Ocrotirea patrimoniului
    (1) Contractul prin care persoana ocrotită a însă rcinat o altă persoană cu administrarea bunurilor
continuă să producă efecte pe durata ocrotirii provizorii, cu excepţia cazurilor în care instanţa de
judecată l-a revocat sau suspendat, cu audierea sau citarea administratorului.
    (2) În absenţa unui mandat, se aplică regulile privind gestiunea de afaceri.
    (3) Persoanele care sînt în drept să ceară instituirea curatelei sau tutelei sînt obligate să
îndeplinească actele de conservare, necesare pentru pă strarea patrimoniului persoanei ocrotite, din
momentul în care au luat cunoștință atît despre urgenţa acestor acte, cît şi despre instituirea ocrotirii
provizorii. Dispoziţiile respective se aplică persoanei sau instituţiei de tratament ori instituţiei sociale
la care este stabilită persoana în privinţa că reia este instituită ocrotirea provizorie.
 Uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate
    (1) Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil sau mobil poate fi înregistrat în registrul
bunurilor imobile sau într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv, în sensul art. 420, în
temeiul hotă rîrii judecă torești prin care se constată uzucapiunea, în folosul posesorului sub nume de
proprietar care l-a posedat timp de 10 ani, în una din urmă toarele situații:
    a) proprietarul înregistrat în registrul de publicitate a decedat ori, după caz, și-a încetat existența
juridică ;
    b) în registrul de publicitate a fost înregistrată declarația de renunțare la proprietate;
    c) bunul imobil este un teren, cu sau fă ră construcții, care nu a fost supus înregistră rii primare în
registrul bunurilor imobile.
    (2) În toate cazurile, posesorul poate dobîndi dreptul numai dacă a depus cererea de înregistrare a
dreptului de proprietate, în temeiul hotă rîrii judecă torești, în registrul de publicitate înainte ca un terț
să fi depus propria cerere de înregistrare a dreptului în folosul să u, pe baza unui temei legitim, în
cursul sau chiar după împlinirea termenului necesar pentru uzucapiune.
 rticolul  8. Imunitatea în cauzele cu privire la defăimare
Nu poate fi intentată o acţiune cu privire la defă imare pentru declaraţia fă cută :
a) de că tre Preşedintele Republicii Moldova şi deputaţii în Parlament în exercitarea
mandatului;
b) de că tre participanţii la proces, inclusiv martorii, organul de urmă rire penală sau
instanţa de judecată , în cadrul urmă ririi penale sau al unui proces judiciar;
c) în cererile, scrisorile sau plîngerile cu privire la încă lcarea drepturilor şi a intereselor
legitime, expediate autorită ţilor publice pentru examinare.
Contractul de asigurare
    (1) Prin contract de asigurare, o parte (contractantul asigură rii) se obligă să plă tească celeilalte
pă rți (asigură tor) prima de asigurare, iar asigură torul se obligă să plă tească asiguratului,
beneficiarului asigură rii sau, după caz, terțului pă gubit o prestație bă nească (indemnizație ori
despă gubire de asigurare) la producerea cazului asigurat în interiorul perioadei de asigurare.
    (2) Orice clauză care derogă de la dispozițiile prezentului capitol în detrimentul contractantului,
asiguratului sau beneficiarului consumator este lovită de nulitate absolută .
 2.
1. Obligaţiile asigurătorului

6.1.1. Asigurătorul este obligat:

a. să aducă la cunoştinţa asiguratului, într-o formă adecvată, condiţiile asigurării; 

b. să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării de
a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în
condiţiile de asigurare;
c. să compenseze asiguratului cheltuielile aferente evitării producerii cazului asigurat
sau limitării oportune a prejudiciilor pasibile de despăgubire;
d. să păstreze confidenţa informaţiei despre asigurat şi a persoanelor asigurate, de care a
luat cunoştinţă în procesul asigurării.

6.1.2. Legea şi contractul de asigurare pot prevedea şi alte obligaţii pentru asigurător.
 Apelul incident
(1) În cadrul procesului în care se judecă apelul depus de apelant, intimatul este în
drept, după expirarea termenului de apel, să depună apel în scris, inclusiv în formă
electronică prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. Apelul incident
se depune nu mai tîrziu de data depunerii referinţei la cererea de apel.
 Contractul de arendă
    (1) Prin contractul de arendă , o parte (arendator) se obligă să dea celeilalte pă rți (arendaș) un teren
agricol și/sau alte bunuri agricole în posesie și folosință pe o durată determinată , iar aceasta se obligă
să efectueze plata de arendă .
termenul arendei
    (1) Termenul arendei se stabilește de că tre pă rțile contractante, dar nu va fi mai mic de 1 an și mai
mare de 30 de ani.
    (2) La darea în arendă a terenurilor agricole în scopul să dirii unor plantații multianuale, termenul
arendei va fi de cel puțin 25 de ani, dacă în contract nu este prevă zut un alt termen.
Articolul 1298. Rezoluțiunea arendei
    (1) Afară de alte cazuri prevă zute de lege sau contract, arendatorul are dreptul de a declara
rezoluțiunea arendei dacă arendașul:
    a) nu a notat arenda în registrul bunurilor imobile sau, după caz, nu a înregistrat contractul în
registrul contractelor de arendă în termenul prevă zut la art. 1293 alin. (5);
    b) refuză fă ră justificare să ia în arendă bunurile agricole stipulate în contract;
    c) a înră ută țit starea bunurilor astfel, încît ea nu poate fi restabilită pînă la expirarea termenului
arendei.
    (2) Arendașul are dreptul să declare rezoluțiunea arendei în cazul în care:
    a) arendatorul refuză să dea în arendă bunurile stipulate în contract, nu le-a transmis la timp ori
face imposibilă exploatarea bunurilor arendate, cu excepția cazului în care aceste împrejură ri sînt
imputabile arendașului;
    b) bunurile arendate au ajuns într-o stare inutilizabilă din cauza unor evenimente în afara
controlului să u.
    Articolul 1299. Consecințele rezoluțiunii arendei unui teren
    Dacă rezoluțiunea arendei unui teren agricol are loc pînă la încheierea anului agricol, arendatorul
este obligat să plă tească arendașului valoarea fructelor care, deși încă neseparate, vor putea fi
separate înainte de sfîrșitul anului în condițiile unei gospodă riri normale. La compensarea valorii
fructelor se iau în calcul și datoriile pă rților la momentul rezoluțiunii arendei.
 Articolul 254. Hotă rîrile judecă toreşti definitive şi irevocabile
(1) Ră mîn definitive hotă rîrile judecă toreşti emise în primă instanţă , supuse
apelului, după examinarea cauzei în apel.
(2) Ră mîn irevocabile hotă rîrile judecă toreşti:
a) emise în primă instanţă , după expirarea termenului de apel, dacă participanţii
interesaţi nu au exercitat calea de atac corespunză toare;
a1) emise în primă instanță , contestate cu apel, fă ră drept de recurs;
b) emise de instanţa de apel, după expirarea termenului de recurs, dacă participanţii
interesaţi nu au exercitat calea de atac corespunză toare;
c) emise de instanţa de recurs, după examinarea recursului.
(3) După ce hotă rîrea ră mîne irevocabilă , pă rţile şi ceilalţi participanţi la proces,
precum şi succesorii lor în drepturi, nu pot înainta o nouă cerere de chemare în judecată cu
aceleaşi pretenţii şi în acelaşi temei, nici să conteste în alt proces faptele şi raporturile
juridice stabilite în hotă rîrea judecă torească irevocabilă .
(4) Hotă rîrea judecă torească irevocabilă este obligatorie pentru persoana în al că rei
interes a fost pornit procesul de că tre organele şi persoanele specificate la art.7 alin. (2).
(5) Dacă pîrîtul este obligat, prin hotă rîre definitivă , să efectueze plă ţi periodice şi
dacă se schimbă circumstanţele care influenţează determinarea cuantumului obligaţiilor de
plată sau durata lor, fiecare parte este în drept să depună o nouă cerere în judecată şi să
solicite schimbarea cuantumului obligaţiilor de plată sau a termenului lor, înaintînd o nouă
acţiune.
Articolul 255. Executarea hotă rîrii
Hotă rîrea judecă torească se execută , în modul stabilit de lege, după ce ră mîne
definitivă , cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare.
  Executarea hotă rîrii
Hotă rîrea judecă torească se execută , în modul stabilit de lege, după ce ră mîne
definitivă , cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare.
Articolul 256. Executarea imediată a hotă rîrii
(1) Urmează a fi executate imediat ordonanţa sau hotă rîrea judecă torească prin care
pîrîtul este obligat la plata:
a) pensiei de întreţinere;
b) salariului şi a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă , precum şi a
indemnizaţiilor prevă zute de statutul şomerilor, în mă rimea unui salariu mediu;
c) reparaţiei prejudiciilor cauzate prin vă tă mare a integrită ţii corporale sau prin o
altă vă tă mare a să nă tă ţii ori prin deces, dacă reparaţia s-a efectuat sub formă de prestaţii
bă neşti periodice;
d) unui salariu mediu pentru absenţă forţată de la lucru, în cazul reintegră rii în
serviciu.
(2) Hotă rîrea judecă torească privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat
sau transferat nelegitim urmează a fi executată imediat.
Articolul 257. – abrogat.
Articolul 258. Asigurarea execută rii hotă rîrii
Concomitent cu pronunțarea unei hotă rîri privind adjudecarea unor sume de bani, a
unor bunuri sau a contravalorii lor, instanța, la cererea pă rții interesate, depusă  сel tîrziu în
timpul pledoariilor, este în drept să dispună în dispozitivul hotă rîrii aplicarea mă surilor de
asigurare, potrivit prevederilor capitolului XIII.
  Temeiurile inadmisibilită ţii recursului
Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevă zute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevă zute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevă zut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să -l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Irevocabilitatea donației și excepțiile sale
    (1) Donația este irevocabilă , cu excepția cazurilor în care dreptul de revocare al donatorului este
prevă zut de lege sau contract.
    (2) În particular, contractul poate să prevadă dreptul de revocare, fie în cazul în care donatarul ar
predeceda donatorului, fie în cazul în care atît donatarul, cît și descendenții să i ar predeceda
donatorului.
    (3) Donatorul își exercită dreptul de revocare prin notificare adresată donatarului sau moștenitorilor
să i.
    (4) În cazul revocă rii donației în temeiul art. 1210, dreptul de revocare poate fi exercitat, de
asemenea, de că tre oricare moștenitor al donatorului.
    (5) În cazul revocă rii donației în temeiul art. 1211, dreptul de revocare poate fi exercitat, de
asemenea, pe cale oblică de că tre creditorii care au dreptul legal de a primi întreținere de la donator.
    (6) Declarația de revocare parțială a donației se interpretează ca revocare a întregii donații dacă
bunul donat este indivizibil.
    Articolul 1208. Termenul de revocare a donației
    Donatorul sau, în cazul prevă zut la art. 1207 alin. (4), moștenitorul să u este decă zut din dreptul de
revocare a donației în temeiul legii dacă notificarea de revocare nu este dată în termen de 1 an din
momentul în care el a cunoscut sau, în mod rezonabil, trebuia să cunoască circumstanța care îl
îndreptă țește să revoce, dar nu mai tîrziu de 3 ani din momentul dobîndirii de că tre donatar a
dreptului de proprietate asupra bunului donat.
    Articolul 1209. Efectele revocă rii donației
    (1) În cazul revocă rii donației, obligațiile neexecutate ale pă rților care rezultă din contract se sting.
În caz de revocare parțială , obligațiile neexecutate se sting doar în partea corespunză toare revocă rii
parțiale.
    (2) În cazul revocă rii donației, donatarul este obligat să restituie bunul donat. Se aplică în mod
corespunză tor dispozițiile art. 1990-1995, sub rezerva aplică rii dispozițiilor art. 1210 alin. (3).
    (3) Decesul donatorului după revocarea donației nu stinge obligația donatarului de restituire.
Contractul de cont curent bancar
    Prin contractul de cont curent bancar, banca se obligă să primească şi să înregistreze în contul
titularului de cont (client) sumele bă neşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau transferate
(virate) din conturile altor persoane, să execute în limitele disponibilului din cont ordinele clientului
privind transferul unor sume că tre alte persoane, eliberarea numerarului , precum şi să efectueze alte
operaţiuni în contul clientului din însă rcinarea lui în conformitate cu legea, cu contractul şi cu
uzanţele bancare, iar clientul să achite o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate.
 Îmbogă țirea nejustificată
    (1) Dacă o persoană obține o îmbogă țire nejustificată (persoană îmbogă țită ) care se atribuie la
dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată ), ea este obligată față de persoana
dezavantajată să restituie îmbogă țirea.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică doar în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

Temeiul şi condiţiile generale ale ră spunderii delictuale

    (1) Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovă ţie este obligat să repare prejudiciul
patrimonial, iar în cazurile prevă zute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.
    (2) Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fă ră vinovă ţie se repară numai în cazurile expres
prevă zute de lege.
    (3) O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile
expres prevă zute de lege.
    (4) Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugă mintea sau cu consimţă mîntul persoanei
vă tă mate, cu condiția că persoana cunoștea sau trebuia să cunoască consecințele rugă minții sau ale
consimță mîntului, şi dacă fapta autorului nu contravine bunelor moravuri.
Articolul 1467. Dreptul de regres
    Dacă a plă tit despă gubiri în baza dispozițiilor prezentului capitol, transportatorul are drept de
regres, pentru suma plă tită , împreună cu dobînzile și cheltuielile suportate, contra transportatorilor
care au participat la executarea contractului de transport, conform urmă toarelor reguli:
    a) dacă prejudiciul a fost cauzat de un transportator, acesta trebuie să suporte singur despă gubirile
plă tite de el sau de un alt transportator;
    b) dacă prejudiciul a fost cauzat prin fapta a doi sau mai mulți transportatori, fiecare va plă ti o
sumă proporțională pă rții sale de ră spundere. În cazul în care nu se poate stabili partea de ră spundere
a fiecă ruia, transportatorii ră spund în funcție de partea care le revine din taxa de transport;
    c) dacă nu se poate stabili care dintre transportatori ră spunde pentru prejudiciu, despă gubirea se
repartizează între toți transportatorii în proporția determinată conform regulii menționate la lit. b).
    Articolul 1468. Incapacitatea de plată a unuia din transportatori
    Dacă un transportator este în incapacitate de plată , partea care îi revine din despă gubiri şi pe care
nu a plă tit-o se suportă de ceilalţi transportatori proporţional pă rţii ce le revine din taxa de transport.

 Contractul de intermediere
    Prin contract de intermediere, o parte (intermediar) se obligă faţă de cealaltă parte (client) să
acţioneze în calitate de mijlocitor la încheierea unui sau mai multor contracte între aceasta şi terţ.
 Temeiurile scoaterii cererii de pe rol
Instanţa judecă torească scoate cererea de pe rol în cazul în care:
a) reclamantul nu a respectat procedura, prevă zută prin lege sau prin contractul
pă rţilor, de soluţionare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară , inclusiv prin mediere;
b) cererea a fost depusă de o persoană care, în cauza civilă respectivă , nu are
capacitate de exerciţiu al drepturilor procedurale civile;
c) cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită ;
d) litigiul dintre aceleaşi pă rţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri se
află în curs de judecată la aceeaşi instanţă sau la o alta;
e) există o convenție de arbitraj prin care pă rțile decid să soluționeze litigiul pe cale
arbitrală , iar pîrîtul în faza de pregă tire a cauzei pentru dezbateri judiciare a ridicat obiecţii
împotriva soluţionă rii litigiului în judecată ;
f) pă rţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi
nici nu au solicitat examinarea cauzei în absenţa lor;
g) reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată , nu a comunicat
instanţei motivele neprezentă rii sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind
neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea cauzei în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită
soluţionarea cauzei în fond;
h) soţul a înaintat acţiune de desfacere a că să toriei fă ră consimţă mîntul soţiei în
timpul sarcinii ei sau în decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea nu a fost
restituită reclamantului de că tre judecă tor;
i) persoana în ale că rei interese este pornit procesul, în conformitate cu art.7 alin.(2),
art.72 alin.(2) şi art.73 alin.(3), nu susţine pretenţiile înaintate, nu solicită să intervină în
proces în calitate de reclamant;
j) persoanele indicate la art.72 şi 73 au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a
preluat acţiunea nu a plă tit taxă de stat în termenul stabilit de instanţă ;
k) instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plă tit-o în
termenul stabilit de instanţă ;
k1) în faza de pregă tire a cauzei pentru dezbateri judiciare se constată că reclamantul
nu a achitat taxa de stat în cuantumul prevă zut de lege;
l) la examinarea cauzei în procedură specială se constată un litigiu de drept ce ţine
de competenţa instanţelor judecă toreşti;
l1) pă rţile au solicitat examinarea cauzei de că tre judecata arbitrală , în condiţiile
legii;
m) în alte cazuri prevă zute de lege.
Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile
    (1) Drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice
şi juridice care, deşi nu sînt prevă zute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la
principiile legislaţiei civile.
    (2) Drepturile şi obligaţiile civile apar:
    a) din contracte şi din alte acte juridice;
    b) din acte emise de o autoritate publică , prevă zute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi
obligaţiilor civile;
    c) din hotă rîre judecă torească în care sînt stabilite drepturi şi obligaţii;
    d) în urma creă rii şi dobîndirii de bunuri în temeiuri neinterzise de lege;
    e) în urma elaboră rii obiectelor de proprietate intelectuală ;
    f) în urma cauză rii de prejudicii unei alte persoane;
    g) în urma îmbogă ţirii fă ră justă cauză ;
    h) în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legea leagă
apariţia unor efecte juridice în materie civilă .

Buna-credință
    (1) Buna-credință este un standard de conduită a unei pă rți, caracterizată prin corectitudine,
onestitate, deschidere și luarea în cont a intereselor celeilalte pă rți la raportul juridic.
    (2) În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe
care le-a fă cut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte,
în detrimentul să u, s-a bazat în mod rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.
Dreptul de preemţiune
    (1) În cazul vînză rii unei cote-pă rți din bunurile proprietate comună pe cote-pă rți, cu excepția
vînză rii la licitație, ceilalți coproprietari au un drept de preemțiune în privința cotei-pă rți care se
vinde. Dispozițiile art. 1143-1150 ră mîn aplicabile.
    (2) În cazul vînză rii la licitație, coproprietarul sau organizatorul licitației va notifica pe ceilalți
coproprietari cu cel puțin 10 zile înainte de data vînză rii. La preț egal, coproprietarii vor avea dreptul
de preemțiune la adjudecarea cotei-pă rți.
    Articolul 553. Urmă rirea cotei-pă rţi din bunurile proprietate comună pe cote-pă rţi
    (1) Creditorii unui coproprietar pot urmă ri cota-parte ideală a acestuia din bunurile proprietate
comună pe cote-pă rţi sau pot cere instanţei de judecată partajarea bunului, caz în care urmă rirea se
face asupra pă rţii din bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
    (2) În cazul vînză rii silite a unei cote-pă rţi, executorul judecă toresc va notifica pe ceilalţi
coproprietari cu cel puţin 10 zile înainte de data vînză rii. La preţ egal, coproprietarii vor avea dreptul
de preemţiune la adjudecarea cotei-pă rţi.
    (3) Creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului proprietate comună pe cote-pă rţi ori cei a
că ror creanţă s-a nă scut în legă tură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să
urmă rească silit bunul comun ori sumele rezultate din partajare.
    (4) Actele de suspendare a partajă rii pot fi opuse creditorilor dacă sînt autentificate sau, după caz,
sînt îndeplinite formalită ţile de publicitate prevă zute de lege.
Modalitatea vînză rii la licitaţie
    (1) Vînzarea la licitaţie poate fi benevolă şi silită .
    (2) Vînzarea silită este supusă regulilor stipulate de prezenta secţiune, în mă sura în care nu există
reglementă ri speciale.
    Articolul 1178. Stabilirea preţului sau altor condiţii
    Vînză torul poate stabili preţul sau alte condiţii de vînzare. Această stipulaţie nu este opozabilă
adjudecatarului dacă nu a fost comunicată persoanelor prezente pînă la primirea ofertelor.
    Articolul 1179. Dreptul de a nu denunţa identitatea
    Vînză torul are dreptul să nu-şi denunţe identitatea la licitaţie, dar, dacă identitatea lui nu a fost
comunicată adjudecatarului, adjudecă torul ră spunde personal pentru toate obligaţiile vînză torului.
    Articolul 1180. Interdicţia privind retragerea ofertei
    Ofertantul nu are dreptul să -şi retragă oferta.
    Articolul 1181. Momentul vînză rii
    Vînzarea la licitaţie este încheiată prin adjudecarea bunului de că tre adjudecă tor ultimului ofertant.
Înscrierea în registrul adjudecă torului a numelui sau a denumirii adjudecatarului şi a ofertei acestuia
face proba vînză rii, dar, dacă lipseşte o asemenea înscriere, este admisă proba cu martori.
ontractul de leasing
    (1) Prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă să asigure celeilalte pă rți (locatar), în
decursul unui termen convenit care depă șește 1 an (termenul de leasing), posesia și folosința unui bun
cumpă rat de locator, precum și să acorde locatarului opțiunea de a dobîndi în proprietate bunul, de a
prelungi termenul de leasing ori de a restitui bunul la expirarea termenului de leasing, iar locatarul se
obligă să efectueze plă țile periodice convenite (rate de leasing).
    (2) Rata de leasing reprezintă plata periodică compusă dintr-o cotă -parte din valoarea de intrare a
bunului și dobînda de leasing.
    (3) Valoarea de intrare a bunului este compusă din costul la care a fost cumpă rat bunul de că tre
locator, inclusiv taxele și impozitele prevă zute de lege (cu excepția celor care, conform legii, urmează
a fi restituite locatorului), precum și, după caz, orice alte cheltuieli acoperite de locator aferente
cumpă ră rii, predă rii și punerii în funcțiune a bunului prevă zute de contractul de leasing.
    (4) Valoarea reziduală reprezintă suma, adițională la ratele de leasing, care, dacă este stipulată
expres în contractul de leasing, trebuie plă tită de că tre locatar în folosul locatorului în cazul
exercită rii opțiunii de dobîndire a proprietă ții.
    (5) Valoarea totală reprezintă suma tuturor plă ților programate a fi efectuate de că tre locatar în
folosul locatorului conform contractului de leasing, inclusiv toate ratele de leasing, avansurile,
comisioanele prevă zute de contractul de leasing în sarcina locatarului, la care se adaugă , dacă s-a
stipulat expres, valoarea reziduală .
 Autoritatea lucrului judecat
(1) Hotă rîrea judecă torească prin care s-a soluţionat o acţiune posesorie are
autoritate de lucru judecat într-o acţiune posesorie ulterioară între aceleaşi pă rţi, fiind
întemeiată pe aceleaşi fapte. Aceasta nu are însă o astfel de autoritate într-o acţiune ulterioară
privitoare la fondul dreptului.
(2) Hotă rîrea judecă torească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul
dreptului are autoritate de lucru judecat într-o acţiune posesorie ulterioară , în legă tură cu
acelaşi bun, între aceleaşi pă rţi.
(3) Pîrîtul, în procesul privind acţiunea posesorie, nu poate introduce o acţiune
privind fondul dreptului pînă cînd hotă rîrea judecă torească prin care se admite acţiunea
posesorie nu ră mîne definitivă şi nu este executată .
(4) Cu toate acestea, pîrîtul poate introduce o acţiune privitoare la fondul dreptului
înainte de momentul prevă zut la alin.(3) dacă demonstrează că nu a putut executa hotă rîrea
judecă torească prin care se admite acţiunea posesorie din culpa reclamantului care participă
la procedura în acţiunea posesorie.
Contractul de prestă ri servicii
    (1) Prin contractul de prestă ri servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte pă rţi
(beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plă tească retribuţia convenită .
    (2) Obiectul contractului de prestă ri servicii îl constituie serviciile de orice natură .
    (3) Contractele de muncă sînt reglementate prin legislaţia muncii.

ă spunderea în cazul că derii sau scurgerii din construcție

    (1) Dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcție a că zut ori a curs ceva, ră spunde
persoana care are construcția în posesie. Această regulă nu se aplică în cazul în care prejudiciul s-a
produs din cauza unui eveniment prevă zut la art. 2012 ori din vina celui prejudiciat.
    (2) Pînă la proba contrară , se prezumă că construcția este în posesia proprietarului să u.

Articolul 2008. Ră spunderea pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani
    (1) Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se repară de pă rinţi (adoptatori) sau de
tutorii lui dacă nu demonstrează lipsa vinovă ţiei lor în supravegherea sau educarea minorului.
    (2) Dacă minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub supravegherea unei
instituţii de învă ţă mînt, de educaţie sau instituţii curative ori a unei persoane obligate să -l
supravegheze în bază de contract, acestea ră spund pentru prejudiciul cauzat dacă nu demonstrează că
și-au îndeplinit în mod corespunză tor obligația de supraveghere.
    (3) Obligaţia pă rinţilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituţiilor de învă ţă mînt, de educaţie, a
instituţiilor curative de a repara prejudiciul cauzat de un minor nu încetează o dată cu atingerea
majoratului acestuia sau o dată cu dobîndirea unor bunuri suficiente pentru repararea prejudiciului.
    (4) Persoana obligată să repare prejudiciul conform alin. (1) nu este exonerată de ră spundere doar
din motivul că nu tră ia împreună cu minorul la data cauză rii prejudiciului, dacă această împrejurare
este imputabilă persoanei obligate.