CAPITOLUL II

„DESPRE ALEGEREA DOMNILOR ÎN MOLDOVA”

În timpurile vechi domnia Moldovei se moștenea celor ce făceau parte dintr-un neam atât timp
cât acest neam nu se stingea. Pentru a demonstra acest lucru, Dimitrie Cantemir enumeră domnitorii
Moldovei până în veacul său.

Primul, după năvălirea lui Batie a fost Dragoș, ce a dat iarăși Moldovei strălucirea ei de odinioară.

După acesta au urmat mai mulți domnitori ca Bogdan Muşat, Alexandru cel Bun, Bogdan al II-lea, Ștefan
cel Mare, Ștefan cel Tânăr, Petru Rareș - un copil din flori al lui Ştefan cel Mare, acestuia i s-a luat domnia
de către sultanul Suleiman, fiind învinovăţit că ar fi dat foc Chiliei, și alții până la Ştefan al VIII-lea –
ultimul din neamul Drăgoşeştilor.

Petru Rareș
Ștefan cel Mare Bogdan Mușat

După sfârșirea acestui neam, țara s-a ruinat și s-a umput de partide răzvrătite. Astfel, în răstimp de
câteva luni, au fost aleşi feluriţi domni şi tot atâţia au fost iarăşi izgoniţi până când, după sfatul celor
înţelepţi au fost înălţaţi domni din neamuri felurite.

 Alexandru al III-lea Lapuşneanu, Ştefan al IX-lea - poreclit Tomşa, Ştefan al X-lea - căruia i se zicea
Răzvan, Aron - bărbat crud şi sălbatec, a fost izgonit de moldoveni din pricina tiraniei sale, dar
turcii l-au pus iarăşi în scaun, când le-a dat Benderul, Ieremia și Simeon Movilă, Miron
Barnovschi - leah, Istrate Dabija - ales domn de boieri şi întărit de turci și alții, dintre care și
neamul Cantimiresc - Constantin al II-lea Cantemir, Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir.
 Miron Barnovschi Dimitrie Cantemir
Simeon Movilă

Mulți din acești domni erau deja aleși de Poartă sau cumpărau tronul cu sume mari.

Lista acestori domnitori este scrisă pentru ca cititorii să înțeleagă:

1. că de la Dragoş, descălecătorul Moldovei, pâna la Ştefan cel Mare, atâta vreme cât Moldova a fost
slobodă, domnia s-a dat pe temeiul dreptului de moştenire ;

2. că această datină a fost păstrată de asemeni şi sub turci, cu sfinţenie şi nestrămutat, atâta vreme
cât a dăinuit neamul Drăgoşeştilor;

3. că după stingerea neamului Drăgoşeştilor şi până în vremea Movileştilor turcii au lăsat boierilor
slobodă alegerea domnilor;

4. că moldovenii au ales întotdeauna domn pe unul din copiii sau rubedeniile domnului răposat;

5. că după căderea lui Ioan Armeanul şi după trădarea lui Aron, turcii au luat asupra lor mai întâi
întărirea, iar pe urmă şi alegerea domnului, totuşi în aşa chip, încât calea la scaunul Moldovei nu era
deschisă lesne decât celor din os domnesc;

6. că după răzvrătirea lui Miron Barnovschi legea aceasta nu numai că n-a mai rămas un obicei, dar şi
domnia a fost pusă la mezat de turci pentru tot felul de străini.