INTRODUCERE

Actualitatea temei:Cercetările în domeniul educaţiei, studiile sociologice,

studiile din domeniul antropologiei și cele din istoria civilizaţiei demonstrează
elocvent faptul că familia reprezintă “cea mai importantă curea de transmisie a
valorilor şi a normelor culturale din generaţie în generaţie”(Merton R., Segalen
M.), ea este într-adevăr “o realitate persistentă şi structurală de o impotanţă
majoră”, care “plăsmuieşte şi stabilizează din punct de vedere psihosocial
personalitatea umană”. (Telleri F.),
Cercetari recente au demonstrat faptul căpărinţii sunt primii profesori ai
copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. Părinţilor le revine rolul
esenţial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora nu doar existenţa materială, ci
şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia consideră că este
suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte,
locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicări afective,
nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţă. În general, comportamentul
parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând
atât aspecte pozitive, cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii.
Familia are o puternică influenţă asupra a ceea ce am devenit, asupra
modului în care ne vedem pe noi înşine şi tot aşa se va întampla şi cu copiii noştri.
Familia, stilul relaţional dintre părinţi şi stilul educativ al părinţilor afectează viaţa
şi socializarea copilului, abilitatea de a învăţa şi de a fi independent, de a se
înţelege cu ceilalţi, de a constientiza importanţa regulilor, inclusiv progresul şcolar
şi respectul de sine al copilului. O educaţie sănătoasă pleacă încă din familie, încă
de la primii ani de viaţă. Când familia nu reuşeşte  să îndeplinească această sarcină
şi să ofere copiilor o educaţie pozitivă, când adulţii nu sunt modele de urmat,
impactul asupra vieţii lor poate fi distrugător.
 În altă ordine de idei, familia este cea care pregăteşte copilul pentru viață,
oferindu-i cel mai potrivit cadru în care să își formeze principalele deprinderi,
pentru transmiterea principalelor cunoştinţe asupra realității şi pentru formarea
primelor principii de viaţă.
Încă de la naştere, copilul este  practic, dependent de membrii care formează
familia, în special de părinți, fapt care reprezintă o etapă importantă în ciclul său de
viață. În această perioadă  sunt dobândite principalele motivaţii şi deprinderi ale
viitorului adult. Astfel, orice experiență de viață, orice reacție afectivă sau
comportamentală vor fi resimţite în funcție de bazele oferite de familie. Aşadar, în
acest mediu, copilul are parte de primele lecţii de viață, părinții fiind cei care îi
oferă un prim model de învățare. Relaţia părinte-copil este deosebit de importantă
deoarece ea duce la înrădăcinarea celor mai adecvate deprinderi comportamentale.
În aceste condiţii, dragostea părintească concretizată în asigurarea protecției,
securității şi orientării copilului, în formarea unor aptitudini și atitudini pozitive
presupune încredere şi siguranță din partea copilului, înțelegere  şi afecţiune din
partea părinților.
Întrebările pe care şi le pun astăzi cu insistenţă mulţi dintre cercetătorii
fenomenului educaţional sunt: dacă familiile contemporane mai reprezintă modele
pentru tânăra generaţie; dacă mai au ele o funcţie de transmitere sau de reproducţie
a modelelor culturale sau a poziţiilor sociale; dacă mai au ele timp pentru
îndeplinirea responsabilităților educative; dacă sunt pregătite să activeze constant
ca un factor educativ.
Realitatea actuală ne-a dovedit că nu toate familiile sunt dispuse să-și
îndeplinească consecvent responsabilitățile educative față de copii, acuzând lipsa
de timp, grijile vieții zilnice, minimalizand rolul de factor educativ. Alte familii,
deși doresc să asigure educația corespunzătoare copiilor, nu au pregătirea
psihopedagogică, experiența necesară.
 Pornind de la cele expuse, putem astfel preciza că problema cercetării
constă în necesitatea elaborării și experimentării strategiilor de eficientizare a
educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică.
Scopul cercetării constă în elaborarea, experimentarea și validarea
strategiilor de eficientizare a educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică.
Obiectul cercetării în reprezintăstrategiile de eficientizare a educației
familiale a copiilor de vârstă școlară mica.
Ipoteza cercetării: Educația familială a copiilor de vârstă școlară mică va fi
eficientă dacă:
 vom studia și aplica reperele teoretice de eficientizare a educației familiale;
 vom cunoaște și ne vom axa pe particularitățile de vârstă ale copiilor;
 vom preciza specificul educației familiale în contextul stilurilor educative;
 vom analiza parteneriatul Școală – Familie ca factor de eficientizare a
educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică;
 părinții vor fi pregătiți pentru eficientizarea educației familiale și vor
valorifica ansamblul de strategii educative centrate pe formarea
personalității școlarului mic.
Obiectivele cercetării:
 analiza reperelor teoretice privind educația familială a copiilor de vârstă
școlară mica;
 analiza și dezvăluirea conceptelor de bază;
 precizarea specificului educației familiale în contextul stilurilor educative;
 descrierea particularităților de vârstă ale școlarului mic;
 analiza parteneriatului Școală – Familie ca factor de eficientizare a educației
familiale a copiilor de vârstă școlară mica;
 identificarea și analiza metodelor aplicate în educația familială;
  cercetarea nivelului de implicare al părinților în educația familială;
 elaborarea și implementarea recomandărilor, strategiilor de eficientizare a
educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică.
Repere teoretice ale cercetării:
În cadrul cercetării am analizat concepțiile, teoriile și viziunile cercetătorilor
din domeniul pedagogiei, psihologiei și sociologiei. Drept bază teoretică a
cercetării ne-au servit: studiile cu privire la educația familială (E.
Stănciulescu[33]), inclusiv lucrările cu privire la educația familială a copiilor
publicate de Larisa Cuznetov[8 – 11].
De asemenea, ne-am axat în cercetare pe ideiile și unele poziții științifice
ale cercetătorilor Verza, E., 1993, Voinea, M. 2005, Ionescu, M., Negreanu, E.
2006, Băran – Prisăcaru, A. 2004, Dumitriu, G., Dumitriu C. 1997, Druţu, I.,
Fodor, E. 1989, E. Verza, M. Zlate, P. Golu 1998, Bunescu Gh. Alecu, G.,
Badea, D. 1995, Silistraru N. 2006, Dumitru I. Al. 2008,Enăchescu Constantin,
2003.
Metode și tehnici de cercetare: convorbirea, chestionarul, metodele
statistice de analiză și prelucrare a rezultatelor investigației.
Eșantionul: 20 de părinți ai copiilor de vârstă școlară mică de la Școala
Gimnazială Nr. 2 „Ion Bojoi”, oraș Flămânzi, județ Botoșani
Valoarea teoretică: reperele teoretice pot fi valorificate de învățători și de
părinți în procesul educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică.
Valoarea practică se referă la elaborarea și aplicarea strategiilor de
eficientizare a educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică. Programul
formative aplicat în cadrul experimentului poate servi drpet model de educație a
părinților pentru îndeplinirea eficientă a educației familiale.
 Cuvinte cheie: educație, familie, educație familială, stiluri educative,
particularități de vârstă, parteneriat școală – familie, metode aplicate în educația
familială, strategii de eficientizare a educației familiale
Structura tezei:Lucrarea este structurată în două capitole care respectă
cerinţele de redactare şi evident, tema precizată. În primul capitol, “Repere
teoretice privind educația familială a copiilor de vârstă școlară mica”aduc
îndiscuție aspectereferitoare la: familia și rolul familiei în educația copiilor,
educația familială și specificul educației familiale în contextul stilurilor educative,
particularitățile de vârstă și de personalitate ale școlarului mic, parteneriatul Școală
– Familie ca fctor de eficientizare a educației familiale a copiilor.
În capitolul al doilea am vizat și abordat tema “Eficientizarea educației
familiale a copiilor de vârstă școlară mică”. Am cercetat prin intermediul
chestionarului ce înțeleg părinții prin educația familială, ce metode aplică, cât de
tare se implică atât tatăl cât și mama în educația copiilor lor, am proiectat și
implementat un program de consiliere a părinților, apoi am formulat câteva
strategii de eficientizare a educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică.
La sfârșitul fiecărui capitol precum și la finalul lucrării am formulat
concluzii pe baza rezultatelor obținute, dar și sugestii metodologice cu rol de
îmbunătățire și eficientizare a educației familiale a copiilor de vârstă școlară mică.