,,Cea mai importantă condiţie pentru a fi mulţumit este ca omul să şi vrea să fie ceea ce este.

”
Erasmus

Cum să fii fericit

de Burciu Gabriela
În sens teoretic, fericirea poate fi definită ca un proces afectiv primar cu caracter elementar,
spontan, mai aproape de biologic (instinctiv) ṣi mai puṭin elaborat cultural. În sens mai larg, fericirea
este o stare mentală de bine, caracterizată de emoṭii pozitive, mulṭumire, bucurie intensă, numită ȋn
prezent well being. Fericirea se deosebeṣte prin expresia facială atȃt de emoṭiile negative (tristeṭe,
frică, furie) cȃt ṣi de alte emoṭii pozitive (afecṭiunea).
Componentele unei emoṭii includ:
 activarea vegetativă (reacṭia organismului),
 evaluarea cognitivă,
 expresia facială ṣi
 reacṭia legată de experimentarea emoṭiei.
Teoria James-Lange, formulată la sfȃrṣitul secolului al XIX-lea, sugerează că emoṭiile au o bază
fizică ȋn organism. În sprijinul acestei teorii, că există un ,,pattern”(model) distinctiv al activităṭii
vegetative pentru fiecare emoṭie, a venit studiul lui Ekman et al. din 1983, care se baza pe faptul că
menṭinerea expresiei emoṭiei timp de 10 secunde duce la o trăire mai intensă a emoṭiei. Mai mult decȃt
atȃt, lucrări recente (Ekman 1992), demonstrează universalitatea acestor pattern-uri (ȋn locuri diferite
ȋn lume, popoare diferite, recunosc cu uṣurinṭă expresia facial corespunzătoare unei emoṭii).
Evaluarea cognitivă sau măsurarea emoṭiei, se face prin raportarea la propriile aṣteptări (scopuri) ṣi
la propriile credinṭe emoṭionale (standarde). Sănătatea ṣi veniturile erau considerate ca fiind
circumstanṭe externe care puteau influenṭa starea de fericire, ȋnsă studii recente au arătat că nu au o
influṭă atȃt de mare pe cȃt se credea. Influenṭele reale sunt date ȋn mai mare măsură de factorul genetic
(experimentul cu gemeni din 1996 al lui Lykken si Tellegen) ṣi relaṭiile sociale (de exemplu starea
civilă). Majoritatea estimărilor plasează ereditatea ca factor de influenṭă a stării de fericire la
aproximativ 40% - 50%.
Expresia facială (ȋn cazul studiului nostru zȃmbetul) ȋnsoteṣte emoṭia ṣi permite comunicarea
acesteia. Darwin este părintele acestei concepṭii (1872 -,,Exprimarea emoṭiei la oameni ṣi animale”)
susṭinȃnd universalitatea anumitor expresii emoṭionale atȃt la oameni cȃt ṣi la animale ṣi a susṭinut
pentru prima data ideea că aceste emoṭii sunt răspunsuri ȋnnăscute.
Reacṭia legată de experimentarea emoṭiei se referă, conform studiilor de cercetare ale lui Smith si
Ellsworth din 1985 si 1987, la dimensiunea emoṭiilor. Cele ṣase dimensiuni necesare pentru ca emoṭia
să se producă sunt: - Situaṭia să fie dezirabilă (să se producă);
- Efortul făcut de persoană pentru realizarea situaṭiei respective;
 - Certitudinea situaṭiei;
- Atenṭia pe care persoana este dispusă să o acorde situaṭiei;
- Controlul persoanei asupra situaṭiei;
- Controlul pe care persoana ȋl atribuie forṭelor non-umane.
Aṣadar, cȃnd ne referim la fericire, trebuie să ṭinem cont de cele două componente de bază care
definesc fericirea: componenta genetică, care vine cu un procent covȃrṣitor de 50%, ṣi componenta
cognitivă. Întrebarea principală se referă, ȋn această situaṭie, la ce putem face pentru a fi mai fericiṭi?
Cum putem experimenta emoṭiile positive ṣi cum le perpetuăm astfel ȋncȃt sa fim mai fericiṭi?
În concluzie, factorul care a fost cel mai strâns legat de nivelurile ridicate de fericire sunt
relațiile sociale; cu cȃt avem mai multi oameni ȋn jurul nostru, cu care să avem idealuri ṣi credinṭe
comune, vom fi mai fericiṭi. Pe de altă parte, atunci cȃnd ne raportăm ṣi ne comparăm cu alṭii, sa nu
uitam cine suntem noi ṣi ce dorim pentru noi ca să ne simtim mulṭumiṭi. Cum alegem să facem
comparaṭia :„O fac teribil în comparație” sau: „Pot obține ceea ce are dacă încerc doar puțin mai mult”.
,,Ca la orice muncă sau sarcină, creșterea nivelului de fericire va necesita oarece gândire și angajament
faţă de sarcină.”
Adevărul este că suntem atȃt de diferiṭi, ȋncȃt nu pot veni cu o reṭetă generalizată. Zestrea
noastră genetică, convingerile culturale ṣi latura subiectivă ȋn privinṭa fericirii nu-mi permit decȃt să
fac cȃteva recomndări. Una dintre cărṭile care mi-au atras atenṭia este ,, 100 de căi spre fericire: Un
ghid pentru oameni ocupați” a psihologului Timothy J. Sharp, din 2011

OBICEIURI PTR MENTINEREA FERICIRII:

-jurnalul evenimentelor pozitive /creaza-ti un sistem de recompense
CAI SPRE UN CORP FERICIT
-plimbare/practica respiratie controlata
CAI SPRE RELATII MAI BUNE
-renunta la comparatii /fii generos
CAI SPRE O GANDIRE MAI BUNA
-aplica legea lui Pareto
CĂI PENTRU A PLĂNUI ȘI CREA O VIAŢĂ FERICITĂ
-stabileste-ti obiectivele
Concluzia analizei este: ,, O persoana se bucura de anumite placeri deoarece este fericita, si nu
invers” (Ed. Diener citat in Eyseck 1990)

Bibliografie:
-Atkinson, R.L, Atkinson R. C., Smith, E. E., Bem, D. J. (2002). Introducere în psihologie. Ediția
a XI-a. București: Editura Tehnica.
-Seligman, M. (2008). Fericirea autentica. Ghid practic de psihologie pozitivă. București:
Humanitas.
-Sharp, T.J. (2011). 100 de căi spre fericire: Un ghid pentru oameni ocupați. București: Trei.
-Lilienfeld, S.O., Lynn, S.J, Ruscio, J., Beyerstein, B.L. (2010). 50 de mari mituri ale psihologiei
populare. Înlaturarea concepțiilor greșite despre comportamentul uman. București:
Trei.