Roma

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul
secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice și a Italiei
moderne. Roma are o populație de 2.000.000 persoane. Aria metropolitană are o populație de circa 4
milioane de locuitori. Este capitala regiunii Lazio și a Provinciei Roma.

Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se numără Colosseumul
și Columna lui Traian. O enclavă a Romei este și statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun
situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, și capitala singurei religii care are
reprezentanță în Națiunile Unite (ca un stat observator non-membru).

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Orașul etern”), Limen Apostolorum („Pragul
apostolilor”), la città dei sette colli („Orașul celor șapte coline”) sau, pur și simplu, l'Urbe („Orașul”),[3]
este profund modernă și cosmopolită. Ca unul dintre puținele orașe mari ale Europei care a supraviețuit
celui de-al Doilea Război Mondial relativ puțin afectat, centrul Romei rămâne renascentist și baroc în
esența sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista patrimoniului mondial UNESCO[4].

Cuprins

1 Geografie

1.1 Climă

2 Istorie

2.1 De la fondare la imperiu

2.2 Căderea imperiului și Evul Mediu

2.3 Secolele XVII-XIX

2.4 Secolul XX

3 Arhitectura, configurația orașului și obiective principale

3.1 Arhitectura

3.1.1 Roma antică

3.1.2 Epoca medievală

3.1.3 Renașterea și barocul

3.1.4 Neoclasicismul

3.1.5 Arhitectura fascistă

3.2 Centrul orașului

3.3 Structura periferiei

3.4 Vatican

3.5 Muzee și galerii

3.6 Vile și grădini

4 Transporturi

5 Demografie

6 Personalități

7 Vezi și

8 Legături externe

9 Proverbe despre Roma

10 Note

Geografie

Roma este situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al fluviului Tibru.

Subdiviziuni ale Romei

Roma este împărțită în patru districte, 15 municipii și 155 de zone metropolitane.[5] Cele 15 (până la 11
martie 2013) municipii sunt: (1) Munizipio 1 (cu Centrul Vechi Centro Storico, Monti, Prati și alte părți ale
orasului), (2) Parioli und Nomentano – San Lorenzo, (3) Monte Sacro, (4) Tiburtina, (5) Prenestino și
Centocelle, (6) delle Torri, (7) San Giovanni și Cinecittà, (8) Appia Antica, (9) EUR, (10) Ostia, (11) Arvalia
Portuense, (12) Monte Verde, (13) Aurelia, (14) Monte Mario și (15) Cassia Flaminia.
Climă

Roma are o climă tipică de tip mediteranean, ce caracterizează regiunile Italiei situate pe coasta
mediteraneană. Cea mai plăcută climă este din luna aprilie până în iunie, și de la mijlocul lui septembrie
până în octombrie; în particular, ottobrata (se poate traduce ca „zi frumoasă de octombrie”) sunt
cunoscute ca zile însorite și calde. În luna august, temperatura din miezul zilei deseori depășește 32 °C;
în mod tradițional, multe afaceri se închideau în luna august și romanii obișnuiau să plece atunci spre
stațiunile de vacanță, dar această tendință începe să dispară și orașul începe să devină complet
funcțional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creștere și schimbării mentalității de lucru a
populației sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de aproximativ 14 °C.

Lună Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

Temperatura maximă medie [6] (°C) 12 13 15 18 23 27 30 30

27 22 16 13

Temperatura minimă medie [6] (°C) 3 4 5 8 11 15 17 18

15 11 7 4

Istorie

Articol principal: Istoria Romei.

De la fondare la imperiu

Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și
dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe
Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul
VIII î.Hr.. Orașul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi,
conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată de Senat), și, în final, a
Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare,
de dominația economică, precum și de asimilarea selectivă a civilizațiilor învecinate, în mod notabil,
etruscii și vechii greci. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a orașului a fost mistuită de
incendiu. Orașul a fost reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și
Caracalla.

De la fondarea Romei în 753 î.Hr., orașul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deși a pierdut
câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celți (unul dintre cele trei triburi
principale ale galilor) și, apoi, recuperată de romani în același an. Conform legendei, galii s-au oferit să
returneze Roma populației sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat,
preferând să-și recapete orașul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuși, în analele
Romei se spune că răscumpărarea a fost plătită și, în timp ce un senator roman a protestat în fața
conducătorului galilor (Brennus), spunând că greutățile folosite pentru măsurarea răscumpărării nu sunt
exacte, Brennus și-a aruncat sabia peste greutăți și a rostit celebrele cuvinte: "Vae victis" (vai de cei
învinși).

Dominația romană s-a extins asupra majorității Europei și malurilor Mării Mediterane, în timp ce
populația ei depășea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare,
mai bogat și mai important din punct de vedere politic oraș al lumii occidentale, rămânând astfel și când
a început declinul imperiului și împărțirea sa în două, chiar dacă, până la urmă, și-a pierdut statutul de
capitală în detrimentul orașului Milano și, apoi, Ravenna, fiind depășită ca prestigiu de capitala
Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.

Căderea imperiului și Evul Mediu

În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanță religioasă, cât și politică,
până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă și stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice. În
urma jefuirii Romei din 410 de către Alaric I și căderii Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., Roma a
alternat între Imperiul Bizantin și jafurile barbarilor goți și vandali. Populația orașului a scăzut la un
număr de doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva înfloritor la
grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine și vegetație. Roma a făcut în
mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de
Ravenna. În 756 Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție lumească asupra Romei și zonelor limitrofe,
creând astfel Statele Papale.

Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul a
devenit o destinație a pelerinilor în timpul Evului Mediu și focar de dispute între papalitate și Sfântul
Imperiu Roman de Națiune Germană, începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat
încoronat de papă (Leon al III-lea) la Roma, de Crăciun, în anul 800. În afară de perioade scurte ca oraș
liber în Evul Mediu, Roma și-a menținut statutul de capitală papală și „oraș sfânt” timp de secole, chiar și
când papii au fost mutați la Avignon între 1309-1337. Deși nu mai avea putere politică, precum a
dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, orașul a înflorit ca centru cultural și artistic în timpul
Renașterii și Barocului, sub patronajul curții papale.

Secolele XVII-XIX

Populația a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma altor
capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul
naționalist din secolul al XIX-lea, câștigându-și și pierzându-și de două ori, pentru scurt timp,
independența, Roma a devenit speranța principală a unificării italiene, susținută de Regatul Italiei
condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870, trupele
regale au năvălit în oraș și Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871.

Secolul XX

După victoria din Primul Război Mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de
Benito Mussolini, care a intrat în oraș în 1922, proclamând un nou imperiu și aliind Italia cu Germania
nazistă. A fost o perioadă de creștere rapidă a populației, de la 212.000 pe timpul unificării la peste
1.000.000, dar această tendință a fost stopată de Al Doilea Război Mondial, timp în care Roma a fost
afectată de bombardamentele Aliaților și de ocupația nazistă; după executarea lui Mussolini și sfârșitul
conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia și a decis crearea Republicii Italiene.

Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic italian” din
timpul reconstrucției și modernizării postbelice. A devenit un oraș la modă în anii 1950 și începutul
anilor 1960, anii la dolce vita („viața cea dulce”), și o tendință de creștere a populației a continuat până
la mijlocul anilor 1980, când orașul avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea populația a început să
scadă ușor, o parte din populație mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi fost datorită unei scăderi a
nivelului de trai din cauza congestiei din trafic și nivelului poluării. În anii recenți această tendință a
încetat și populația a crescut din nou, mulțumită și dinamismului cultural și economic al orașului,
precum și fenomenului imigrației.

Arhitectura, configurația orașului și obiective principale

Arhitectura

Roma antică

Panteon - Imagine din interior

Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit
vreodată în Imperiul Roman.[7] A avut inițial o capacitate de 60.000 de spectatori, după care a fost
extins. Colosseumul a fost folosit pentru lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante
ale Romei antice include Forumul Roman, Domus Aurea, Panteonul, Columna lui Traian, Piața lui Traian,
zonele catacombelor, Circus Maximus, Băile lui Caracalla, Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus,
Ara Pacis, Arcul lui Constantin, Piramida lui Cestius și Bocca della Verità.
Epoca medievală

Scara Spaniolă și biserica Trinità dei Monti

De multe ori trecută cu vederea, moștenirea medievală a Romei este una dintre cele mai importante
dintre cele ale orașelor italiene. Bazilici datând din era paleocreștină includ Santa Maria Maggiore și San
Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea), amândouă găzduind
mozaicuri din secolul IV d.Hr.. Mozaice și fresce medievale notabile pot fi văzute și în Santa Maria in
Trastevere, Santi Quattro Coronati și Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie de turnuri, dintre care
cele mai mari sunt Torre delle Milizie și Torre dei Conti, amândouă în apropiere de Forumul Roman,
precum și scările uriașe care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.

Una din campanilele romanice păstrate până în prezent este cea a bisericii San Salvatore delle Coppelle,
lăcaș atribuit în anul 1914 Bisericii Române Unite cu Roma.

Renașterea și barocul

Fantana arteziana din Piazza Navona

Fontana di Trevi

Piazza Sant'Ignazio

Roma a fost un centru mondial al Renașterii, al doilea doar în urma Florenței, și a fost profund
influențată de această mișcare. Cele mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în
Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo, împreună cu Palazzo Senatorio, sediul guvernului
local. În această perioadă, marile familii aristocratice ale Romei obișnuiau să construiască locuințe
opulente precum Palazzo del Quirinale (acum sediul președintelui republicii), Palazzo Venezia, Palazzo
Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi (acum sediul primului ministru), Palazzo Spada, Palazzo della
Cancelleria, și Villa Farnesina.
Roma este, de asemenea, faimoasă pentru piețele ei imense și maiestoase (de multe ori decorate cu
obeliscuri), multe dintre care au fost construite în secolul al XVII-lea. Piețele principale sunt Piazza
Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farnese și Piazza della Minerva. Unul
dintre exemplele emblematice ale artei baroce este Fontana di Trevi, operă a lui Nicola Salvi. Alte palate
baroce din secolul al XVII-lea sunt Palazzo Madama, acum sediul Senatului Italian, precum și Palazzo
Montecitorio, sediul Camerei Deputaților.

O piață specific barocă, asemeni unor culise de teatru, este piața din fața bisericii Sant'Ignazio.

Neoclasicismul

În 1870 Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil arhitectonic
influențat de arhitectura Antichității, a devenit influența principală asupra arhitecturii orașului. Au fost
construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere, ambasade și alte
agenții guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale neoclasicismului în Roma este
Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde este situat mormântul Soldatului
Necunoscut, care îi reprezintă pe cei 650.000 de italieni care au murit în timpul Primului Război Mondial.

Arhitectura fascistă

Regimul fascist, care a guvernat Italia din 1922 până în 1943, a dezvoltat un stil arhitectonic caracterizat
de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma este districtul
Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost, inițial, conceput pentru expoziția universală din
1942, și era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate acestea, expoziția mondială nu a mai avut loc,
deoarece Italia a intrat în Al Doilea Război Mondial, în 1940. Clădirea cea mai reprezentativă pentru stilul
fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943), designul ei iconic fiind denumit
„Colosseumul cubic” sau „pătrat”.

După Al Doilea Război Mondial, autoritățile romane și-au dat seama că aveau bazele unui cartier
financiar în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London Docklands și La
Defense în Paris). De asemenea, Palazzo della Farnesina, actualul sediu al Ministerului Afacerilor
Externe, a fost conceput în 1935, în stil fascist.

Centrul orașului
Centrul istoric al orașului este dominat de tradiționalele „șapte coline ale Romei”: colinele Capitoliu,
Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian și Aventin. Tibrul curge spre sud prin Roma, centrul fiind situat
acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.

Au rămas în picioare mari părți ale vechilor ziduri ale orașului. Zidul Servian a fost construit doisprezece
ani după ce galii au prădat orașul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Esquilin și Celian,
precum și celelalte cinci în întregime. Roma a depășit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai
construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o
lungime de aproape 19 km, și a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă pentru
a intra în oraș, în 1870.

Deși relativ mic, vechiul centru al orașului conține aproximativ 300 de hotele și 300 pensiuni,[8] peste
200 de palate,[8] 900 de biserici,[8] opt dintre parcurile principale ale Romei, reședința președintelui
republicii, casele Parlamentului, birouri ale orașului și guvernului local, precum și multe monumente
faimoase. Vechiul oraș conține de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri și restaurante. Milioane de
turiști vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate orașe din lume.

Structura periferiei

Orașul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai municipalității moderne.
Centrul istoric al orașului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale Romei. Centrul
orașului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se, practic, în afara
zidurilor. Înconjurând centrul, sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), și în limitele orașului se află
șase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează, practic, suprafața
orașului propriu-zis.

Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaș în jurul
capitalei, la aproximativ 10 km de centrul orașului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor italiene,
pe G.R.A. nu se plătește taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la Roma în
Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia, Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina și Via Appia. Via Appia
modernă face legătura între centrul orașului și o serie de orășele cunoscute drept Castelli Romani.

Vatican

Articol principal: Vatican.

Orașul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat suveran. Găzduiește
Piața Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spațiul liber din fața bazilicii a fost reconceput de Gian
Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcția Papei Alexandru al VII-lea, ca o curte adecvată
necesităților, gândită astfel încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată vedea pe Papă dându-și
binecuvântarea, fie din mijlocul fațadei bisericii, fie dintr-o fereastră a Palatului Vatican” (Norwich 1975
p 175). În Vatican se află, de asemenea, prestigioasele Biblioteca Vaticanului, Muzeele Vaticanului cu
Capela Sixtină, Camerele Rafael și alte opere importante ale lui Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau
Botticelli.

Muzee și galerii

Lista celor mai importante muzee și galerii din Roma include : Muzeul Național din Roma, Muzeul
Civilizației Romane, Muzeul Național Etrusc Villa Giulia, Muzeele Capitoline, Galeria Borghese, Muzeul
Castelului Sant'Angelo, și Galeria Națională de Artă Modernă.

Vile și grădini

Centrul Romei este înconjurat de niște spații verzi mari și vechi ville romane opulente, care sunt
rămășițele villelor care înconjurau orașul papal. Majoritatea au fost distruse de speculațiile imobiliare de
la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cele mai importante dintre cele care au supraviețuit sunt :

Villa Borghese, cu o grădină mare cu panoramă, în stilul naturalist englez al secolului al XIX-lea,
conținând un număr de clădiri, muzee (vezi Galeria Borghese) și atracții;

Villa Ada, cel mai mare parc public cu priveliște din Roma;

Villa Doria Pamphili, al doilea ca mărime, cu o suprafață de 1,8 km²;

Villa Torlonia, un exemplu splendid de conac de tip Art Nouveau, care a fost reședința romană a lui
Benito Mussolini;

Villa Albani, comandată de Alessandro Cardinal Albani pentru a găzdui colecția sa de antichități și
sculptură romană

Transporturi

Principala gară feroviară este Roma Termini.

La o distanță de 33 de km de Roma, la Fiumicino, se află Aeroportul Internațional Leonardo da Vinci
(IATA: FCO).

Demografie

Roma - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Personalități

Articol principal: Listă de personalități marcante din Roma.

Vezi și

Șapte coline ale Romei

Drept roman

Imperiul roman

Cronologia Romei antice

Listă de orașe din Italia

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Roma

Municipalitatea din Roma

ro de en it hu Ghid de Călătorie pentru Roma

Roma virtuală: Panorame virtuale și galerii foto (italiană / engleză)

Rome Daily photo

Travel in Rome (Esp. Eng. Ital. Deu. Fra.)

10 atractii ale orasului Roma, 4 iunie 2010, Mihaela Stanescu, Descoperă - Travel
In vizuina Lupoaicei, 22 august 2007, Revista Magazin

Roma, cetatea eternă, 24 iulie 2009, Alexandru Mihalcea, România liberă