1. Contextu.

O parodie – Leonardo
Sciascia
„Contextul. O parodie” prezintă un șir de evenimente tragice – crime ale căror
anchetatori dispar sau mor subit. Acestea îi conduc pe detectivi până la
nivelurile cele mai înalte ale justiției și puterii, de dreapta, și ale opoziției, de
stânga. Aici, descoperirea pe care anchetatorul o face îl va costa prețul vieții,
căci guvernul și opoziția lucrează mână în mână pentru ca acel stat să nu-și
poată exercita funcțiile declarate.
Ceea ce m-a surprins în romanele lui Sciascia este faptul că moartea rămâne
mereu nesoluționată iar binele este sufocat de către forțele răului. Aveam o altfel
de așteptare. Speram ca detectivul să își ducă la bun sfârșit misiunea, mai ales că
era atât de aproape. Din romanul acesta am învățat, incă o dată, că binele nu va
învinge întotdeauna, în pofida eforturilor noastre. Lumea imaginară a lui
Sciascia mi-a adus aminte, într-o oarecare măsură, de vremurile pe care le trăim
noi. Ce poate face corupția și cursa pentru putere pentru oamenii simpli și
corecți.
Nu aș schimba nimic la această carte, nici măcar finalul. Nu toate romanele
trebuie să aibă un final fericit.

Citate:
„Temnița adevărată, unde cheile se află în mâinile altora, cea la care te silesc
alții, este tocmai negarea temniței la care poate aspiră orice om și pe care unii,
mai mult sau mai puțin inconștient, și-o făuresc în propria viață.”
„Un fapt e un sac gol. Trebuie să bagi în el omul, persoana, personajul, ca să
stea în picioare.”
 2. Bună seara, Melania! – Rodica Ojog
Brașoveanu
Acesta este al doilea roman din seria MELANIA LUPU și ilustrează planul
ingenios pus la cale de o bătrânică extravagantă, care își dorește să fure
„Femeia cu evantai”, tabloul semnat de Goya. Cu o sclipire ieșită din comun,
bătrânica ticluiește un plan de zile mari și îl pune în aplicare prin cei trei acoliți
ai săi: Scarlat, Ionescu și Dascălu. Dar, ca în toate romanele polițiste, forței
răului i se opune cea a dreptății, reprezentată de către maiorul Cristescu și de
Azimioară, un duo la fel de comic și interesant.
Ca întotdeauna, finalurile romanelor Rodicăi Ojog Brașoveanu sunt
extraordinare și neașteptate. Până la urmă, chiar nu există „crima” perfectă.
Am savurat din plin acest roman spumos, cel mai mult amuzându-mă grupul
pestriț de infractori. Fiecare prezintă o personalitate colorată, bine conturată iar
împreună creează un mix legendar.
Singurul lucru pe care l-aș schimba la această carte ar fi soarta tânărului
taximetrist, care nu mi s-a părut deloc corectă. Dorind doar să înapoieze
portofelul pierdut al clientului său și să facă ceea ce este corect, tânărul a fost
prins în mijlocul unui conflict străin, devenind până la urmă victimă colaterală.

Citate:
„Dar sentimentul mi-a rămas. Nu senzația de mister, ci de neputință. Nu
inexplicabilul, ci înfrângerea. Detest întrebările fără răspuns.”
„Ah, serile de octombrie ude, fără lumină, când nu aștepți nimic, nici măcar un
telefon, când acele ceasornicului tricotează kilometri de plictiseală.”
3. Plan diabolic- Rodica Ojog
Brașoveanu