Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un pas esențial în procesul creșterii spre libertate și maturitate în Cristos este să ne pocăim
de judecățile păcătoase pe care le-am emis împotriva lui Dumnezeu, împotriva noastră
înșine și împotriva altora.
Această zbatere continuă a credincioșilor duce inevitabil la slăbirea bisericii locale. Deoarece
bisericile sunt sănătoase și puternice doar dacă membrii lor sunt sănătoși și cresc în Domnul.
Îndreptată: spre Dumnezeu, spre noi înșine sau spre alte persoane.
- o eroare ascunsă în adâncul inimii cu privire la celălalt, la noi înșine sau la situația
noastră.
- frânturi de adevăr, fără echilibru, inflexibile și dure, lipsite de compasiune rezultând
așteptări la tot ce e mai rău din partea celorlalți.
Formele judecăților păcătoase:
- un spirit critic
- așteptări nerealiste
- atitudini greșite
Noi suntem cei care facem alegerea de a judeca o altă persoană, chiar inconștient.
Matei 18:21-35: 21Atunci Petru s-a apropiat și L-a întrebat: Doamne, de câte ori să-l
iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori? 22Isus i-a zis: Eu
nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. 23De aceea,
Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu
sclavii săi. 24Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii
de talanți. 25Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el,
soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. 26Atunci sclavul,
aruncându-se la pământ, i s-a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!“
27
Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria. 28După
ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari.
El l-a înșfăcat și, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: „Plătește ce-mi datorezi!“ 29Atunci
confratele său, aruncându-se la pământ, l-a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți
voi plăti.“ 30Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până când avea să
plătească datoria. 31Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare.
Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase. 32Atunci stăpânul lui l-a
chemat la el și i-a zis: „Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai
rugat! 33Nu trebuia oare să ai milă și tu de confratele tău, așa cum am avut eu milă de
tine?“ 34Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească
toată datoria. 35Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă
din inimă pe fratele său.
Oamenii care primesc har ar trebui să fie gata să-l dăruiască la rândul lor altora.
Romani 12:3: Căci prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă
despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată,
potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit-o fiecăruia.
Oamenii smeriți:
1. Sunt conștienți că au puncte tari și puncte slabe – se luptă cu păcatul la nivel
de atitudine, de comportament în anumite domenii ale vieții lor.
2. Știu că nu sunt perfecți și recunosc atât nevoia de a fi slujiți de alții, cât și pe
cea de a sluji ei înșiși altora.
3. Sunt capabili să se bucure de victoriile și de succesele altora, fără să se simtă
amenințați, știind că Dumnezeu folosește o varietate de daruri și
personalități pentru a întări Trupul lui Cristos și pentru a-Și aduce slavă.
4. Au o perspectivă echilibrată asupra vieții și lucrării lor.
5. Sunt răbdători cu alții, îi acceptă în ciuda păcatelor și a defectelor lor, nu îi
etichetează și nici nu îi desconsideră.
6. Recunosc domeniile în care cei de lângă ei au crescut și s-au maturizat și se
roagă cu credință pentru extinderea creșterii și în alte domenii din viața lor.
7. Recunosc potențialul altora de a-L slăvi pe Dumnezeu în ciuda limitărilor și
defectelor lor.
8. Recunosc darurile spirituale pe care le-a dăruit Domnul altor credincioși,
chiar dacă acestea sunt în stadii incipiente de dezvoltare.
9. Înțeleg că Domnul cheamă adesea oameni imperfecți să realizeze lucrări
semnificative pentru gloria Sa.
- Filipeni 2:3: Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în
smerenie, să-i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă.
Matei 7:6: Să nu dați câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea
porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.
- cand se aleg conducătorii bisericii, prezbiterii sau diaconii (1 Timotei 3: 1-13, Tit 1:6-
9)
- alegerea ucenicilor (2 Timotei 2:2)
Cum să realizăm când îi judecăm pe alții în inimile noastre, când cădem pradă gândurilor și
atitudinilor păcătoase. Criteriile ne sunt revelate dacă vom răspunde la următoarele
întrebări de diagnosticare:
1. Ne-am simți bine dacă persoanele respective ne-ar privi și ne-ar evalua așa cum le
evaluăm noi?
Matei 7:12: Tot ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel! Căci în
aceasta sunt cuprinse Legea și Profeții.
2. Acordăm atenția cuvenită calităților persoanei evaluate sau doar defectelor ei?
Matei 7:3: De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău...?
3. Suferă ochii noștri de ”prezbitism spiritual”?
Matei 7:3: De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiţi cu băgare de seamă
la bârna din ochiul tău?
4. Sperăm, credem și ne rugăm pentru schimbarea în bine a persoanei respective?
1 Corinteni 13:7: (Dragostea) acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă
totul.
5. Evaluăm doar comportamentul persoanei respective sau facem mai degrabă
speculații cu privire la motivațiile și intențiile ei ascunse?
1 Corinteni 4:5: De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni
Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi
gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.
6. Privim persoana respectivă ca pe fratele sau sora mea în Cristos sau mai degrabă o
disprețuim din cauza păcatelor și defectelor ei?
Romani 14:9,10: 9Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire
şi peste cei morţi, şi peste cei vii. 10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau
pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului
de judecată al lui Hristos.
7. Practicăm discriminarea împotriva unor anumite grupuri de oameni?
Iacov 2:1-4: 1Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul
slavei, căutând la faţa omului. 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om
cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost 3 şi voi
puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta
bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele
mele!”, 4 nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu
gânduri rele?
8. Alegem noi în mod conștient să lăsăm judecata în mâinile lui Dumnezeu?
Iacov 4:12: Unul singur este dătătorul și judecătorul Legii: Acela care are putere să
mântuiască și să piardă. Dar tu cine ești de judeci pe aproapele tău?
Când intelectual știm că Dumnezeu ne iubește fără rezerve, dar în inimă purtăm o judecată
veche împotriva lui Dumnezeu, într-un fel, mintea și inima noastră sunt în conflict.
Definirea noastră doar în termenii limitărilor noastre, se întâmplă când ne judecăm pe noi
înșine. De obicei oamenii trăiesc conform unor etichete pe care și le-au pus singuri:
- Dificili
- Încăpățânați
- Rebeli
- Neatrăgător
- Gras
- Urât
- Ignoranți
- Proști
- Incompetenți
- Nu va fi niciodată nimic de capul tău
- Un merit să fiu iubită
- Ticăloasă
- Murdară
Judecăți individuale