C e l e ș a s e Adevăruri

Workbook
 Capitolul 1
„Noul” Normal

Legătura dintre ştiinţă şi spiritualitate

 C e l e șase
A de vă ruri

Doamnelor şi domnilor, uraţi-i bun venit lui Gregg Braden. Mulţumesc !

Bună dimineaţa ! Bună dimineaţa ! Vă bucuraţi la fel de mult ca şi mine că

vă aflaţi aici în acest moment ? Trebuie să fiţi foarte fericiţi ca să fiţi mai

fericiţi decât mine, fiindcă eu am aşteptat toată viaţa să vă pot împărtăşi

aceste informaţii prin intermediul programului nostru.

Aşa cum ştiţi, acesta e al 30-lea an când ofer acest material într-un fel sau altul.

Prima dată când am urcat pe scenă, eram complet nepregătit. S-a întâmplat

în Denver, Colorado în 1986 şi încă lucram într-o corporaţie şi făceam asta seara

şi în weekend. Şi vă voi explica imediat cum am început tranziţia de la munca

într-o corporaţie la ceea ce fac în momentul de faţă. Mai întâi, vreau să vă

explic despre ce e vorba în acest program. În esenţă, ştiinţa a fost creată

pentru a fi actualizată constant cu noi informaţii, fiindcă îi cerem ştiinţei să ne

spună mai multe despre noi, despre relaţiile cu corpurile noastre, cu fiecare

dintre noi, cu pământul, cu trecutul, cu viitorul.

Felul cum funcţionează lucrurile în lume. Ştiinţa găseşte noi răspunsuri. Şi

oferă aceste răspunsuri şi, uneori, noi, poate că nu tu şi cu mine, dar noi, ca

societate, suntem atât de ataşaţi de un răspuns încât ne vine greu să

acceptăm ceea ce spun noile descoperiri. Din cauza asta, există tendinţa de

a ne bloca într-o poveste ştiinţifică despre noi şi relaţia noastră cu lumea.

Dacă aţi fost educaţi în vest în ultimii 150 e ani, vreau să vă spun că suntem

implicaţi în asta împreună. Suntem produsul unui mod de gândire bazat

pe supoziţii ştiinţifice care acum se dovedesc a fi false. Ştim că sunt false în

lucrările de specialitate, totuşi, există o reticenţă şi, uneori, chiar o opoziţie

făţişă de a le publica în mass-media, în clase şi în manuale. Asta înseamnă

că acum educăm generaţii întregi cu aceeaşi gândire bazată pe principii

nesustenabile în domeniile economiei, energiei, agriculturii, relaţiilor

sociale, familiale sau intime.

3
 C e l e șase
A de vă ruri

Aceleaşi moduri nesustenabile de gândire. Transmitem unei noi generaţii

aceste moduri nesustenabile de gândire şi îi cerem să rezolve problemele

pe care le lăsăm în urmă. Şi aceste probleme există din cauza acestor

moduri nesustenabile de gândire pe care le-am acceptat pe măsură ce am

creat lumea din jur. Vreau să clarific faptul că cred că ştiinţa e benefică.

Sunt om de ştiinţă, sunt specialist în geologie, geolog, dar totodată

recunosc că ştiinţa nu deţine toate răspunsurile. Ştiinţa ne spune cum

funcţionează lucrurile, ne oferă detalii despre atomi, despre particule

subatomice, molecule şi celule şi cum funcţionează acestea. Ştiinţa ne

explică cum funcţionează lucrurile.

Ştiinţa nu ne poate dicta cum să aplicăm cunoştinţele în vieţile noastre. Şi

de aceea cred că ne suntem datori nouă înşine să aducem un omagiu

înţelepciunii celor dinaintea noastră. Înţelepciunea a 5.000 de ani de tradiţii

străvechi şi indigene. Nu se pricepeau la ştiinţă, dar ne înţelegeau pe noi şi

înţelegeau relaţia noastră cu lumea. Ştiau cum să supravieţuiască în

momente de cumpănă. Şi în loc să se străduiască să înţeleagă de ce

lucrurile sunt într-un anumit fel, strămoşii noştri preferau să aplice ceea ce

au înţeles în vieţile lor. Astfel, duceau vieţi mai sănătoase alături de familie

şi de comunitate.

După părerea mea, înţelepciunea despre care vom vorbi în program, e

această înţelepciune a ştiinţei şi a spiritualităţii. Ştiinţa ne explică cum

funcţionează lucrurile, iar principiile spirituale ne ajută să înţelegem cum să

aplicăm acele cunoştinţe în vieţile noastre. În adevăratul sens al cuvântului,

spiritualitatea... Şi nu vorbesc despre religie, ci despre principiile spirituale.

4
 C e l e șase
A de vă ruri

Spiritualitatea e definită ca explorarea sinelui, legătura cu noi înşine, cu

fiecare dintre noi, cu lumea. Şi principiile spirituale au existat cu mult

înainte să apară religiile. Religiile au apărut mai târziu şi şi-au bazat regulile

şi dogmele pe aceste înţelegeri străvechi. Pe măsură ce parcurgem

programul, veţi vedea că de aceea am preferat să merg direct la sursa

înţelepciunii străvechi.

Am mers în cele mai izolate, mai magnifice şi mai îndepărtate locuri care

există azi pe pământ. De regulă, sunt în vârf de munte, unde ajung foarte

puţini oameni. Fiindcă în acele locuri înţelepciunea strămoşilor noştri nu e

deranjată de lumea modernă, ci e intactă într-o oarecare măsură. Şi nu

sugerez să trăim aşa cum trăiau strămoşii noştri, ci că ei probabil că ştiau

anumite lucruri. Au înţeles anumite principii atunci pe care noi le putem

aplica în prezent. Putem lua aceste principii şi le putem aplica în mod

responsabil în lumea modernă. Şi strămoşii noştri au trecut prin

schimbările climatice. Vom vorbi despre asta peste câteva momente. În

esenţă, spiritualitatea e despre noi, despre legătura noastră cu noi înşine şi

cu cei din jur. Şi, ca o coincidenţă, ştiinţa înseamnă acelaşi lucru. Ştiinţa

înseamnă descoperirea noastră, noi suntem în centru, legătura noastră cu

noi înşine, cu cei din jur şi cu lumea.

După părerea mea, dacă ar exista o comuniune între cea mai bună ştiinţă a

secolului XXI şi 5.000 de ani de înţelepciune şi tradiţii spirituale ale

strămoşilor, poate am putea avea un avantaj în evoluţie pe care strămoşii

noştri nu l-au avut, fiindcă nu cunoşteau ştiinţa. Poate vom cunoaşte un

avantaj care ne va împinge dincolo de greutăţile şi suferinţa care ne-au fost

5
 C e l e șase
A de vă ruri

de schimbările prin care trecem acum. Şi pentru prima dată în istoria

documentată a omenirii, nu numai că vom supravieţui, ci ne vom transforma

vieţile, ne vom transforma lumea şi vom depăşi aceste schimbări, fiindcă ştim

mai multe despre noi înşine şi despre relaţia noastră cu lumea.

6
„Noul” Normal

Om de ştiinţă sau
vedetă rock
 C e l e șase
A de vă ruri

Om de ştiinţă sau vedetă rock. Aş vrea să vă povestesc întâi cum

am ajuns aici. Mulţi mă întreabă asta. Şi vă voi povesti deoarece
cred că veţi înţelege mai bine, pe parcursul acestui program, de
ce am aranjat materialul în acest fel şi de ce l-am abordat din
această perspectivă. Să începem. M-am născut. într-o
comunitate conservatoare, în mijlocul acestei ţări minunate.
Chiar în mijlocul Statelor Unite, în Missouri de Nord, la periferia
Kansas City.

Şi atunci când m-am născut, la începutul anilor '50, ştiinţa şi

spiritualitatea nu erau subiecte prea populare. Erau subiecte
tabu, să zicem. La micul dejun, lângă fântână, sau în vestiarul
şcolii nu prea se vorbea despre asta. Şi fiindcă nu se vorbea
despre asta, am presupus ceva în tinereţe. Şi presupunerea mea
era următoarea... Credeam că, fiindcă oamenii nu vorbesc despre
asta, toată lumea crede acelaşi lucru. De aceea nu era nevoie de
discuţii. Şi credeam că ei cred ceea ce cred şi eu, mai exact că nu
făcusem niciodată distincţia între ştiinţă şi spiritualitate.

În copilărie, voiam să devin fie om de ştiinţă, fie vedetă rock. De

când aveam cinci ani şi iată de ce. Mi-am privit lumea la cinci ani
şi m-am întrebat: „Ce pot să ofer acestei lumi ca să înduioşez
inimile oamenilor şi să am un impact pozitiv, să fac o schimbare
benefică şi de durat în lume ?” Şi locurile unde am văzut asta au
fost concertele de rock unde 60-70.000 de persoane se adunau
într-un stadion şi păreau mişcate de muzică. Aşadar, am devenit
muzician de mic şi, în prezent, sunt chitarist şi cânt la flautul
amerindian. Toate culturile pe care le-am studiat au două lucruri
în comun. Toate au ceai şi toate au flaute sau instrumente

8
 C e l e șase
A de vă ruri

muzicale. Şi le colecţionez pe ambele oriunde m-aş duce. Dar

ceea ce am văzut la concerte atingea sufletul oamenilor...
pe de-o parte, iar pe altă parte, am observat că atunci când
plecau de la concert, le lipsea ceva.

Singurul mod de a retrăi acel sentiment era să cumpere discurile,

pe atunci. Discurile de vinil sau casetele cu opt piese. Nu existau
în anii '60. Şi am început să cercetez cum folosesc oamenii
cuvintele, în special oratorii motivaţionali. Şi i-am văzut şi pe ei
umplând stadioane şi atingând sufletele oamenilor în mod
profund. Şi frumuseţea era că, chiar şi după terminarea
programului, când oamenii plecau, nu erau obligaţi să cumpere
muzica sau să cumpere programul din nou, fiindcă auziseră ceva
care îi înduioşase, ceva care-i schimbase în interior pe o lungă
perioadă de timp. De aceea, am avut de ales. Să mă fac muzician
sau cercetător, autor şi orator ? Care dintre ele va fi cariera mea şi
care va fi doar un hobby ? Nici acum nu ştiu răspunsul.

Cred că e loc pentru amândouă. Am fost binecuvântat să fiu

crescut într-o comunitate conservatoare unde oamenii nu
vorbeau despre asta. Să vă povestesc ceva important din viaţa
mea personală. Provin dintr-o familie cu probleme, cu un părinte
alcoolic. Tata ne-a părăsit când aveam doar zece ani, iar pentru
mine, a fost o binecuvântare. Am rămas o familie mică: mama,
fratele meu mai mic şi cu mine. Mama a crescut doi băieţi
singură. Am un frate cu patru ani mai mic. Acesta a fost începutul
călătoriei. Eram faliţi. Aveam foarte puţini bani. Mama nu lucrase,
ci fusese casnică. Dintr-o dată, a trebuit să-şi câştige pâinea şi să
susţină doi băieţi. Era pe la mijlocul anilor '60. Era o perioadă

9
 C e l e șase
A de vă ruri

dificilă, am ajuns într-un cămin social, case plătite de guvern, ne

mutam adesea. Am studiat la două gimnazii, la două licee diferite.
Bucuria mea era că îmi făceam prieteni noi oriunde mă mutam şi
am învăţat să fac asta. Prietenii mei mă invitau în casele lor, în
vieţile lor şi o parte a acestor vieţi erau practicile religioase şi
spirituale.

Eram invitat la moschee, la sinagogă, la catedrală. Prietenii mei

amerindieni mă invitau la ceremoniile din kiva. Şi am început să
mă simt bine într-o catedrală, o moschee sau o sinagogă. Mă
simţeam la fel de bine în kiva sau într-o catedrală, fiindcă am
început să realizez că toţi vorbesc despre acelaşi lucru dar din
perspective diferite. Totuşi, mi-am dat seama rapid că nicio
perspectivă nu deţine toate răspunsurile.

Şi asta a fost important, fiindcă învăţăm diferite. Toi învăţăm

diferit. Şi veţi vedea asta în programul pe care-l veţi urma, fiindcă
unii oameni folosesc emisfera stângă, iar alţii pe cea dreaptă. Am
presupus că ştiinţa şi spiritualitatea sunt unul şi acelaşi lucru şi
toţi cred ca mine. Şi abia când am început să lucrez în corporaţii,
am aflat că eram foarte aproape de adevăr. Oamenii purtau
discuţii aprinse lângă fântână despre aceste lucruri şi mi s-a spus
că trebuie să aleg. Mi s-a cerut asta într-o manieră aproape
biblică. Mi s-a spus: „Greg, nu poţi să serveşti doi stăpâni în acelaşi
timp. Trebuie să alegi. Vei urma drumul ştiinţei sau drumul
spiritualităţii ?” Am lucrat în anii din timpul Războiului Rece, în
perioada cea mai îngrozitoare din istoria omenirii. Două foste
mari puteri, fosta Uniune Sovietică şi fostele State Unite ale
Americii, aveau arsenaluri nucleare capabile să distrugă întreaga

10
 C e l e șase
A de vă ruri

lume de mii de ori. Erau vremuri tulburi. Şi am întrebat... „Şi dacă

nu vreau să aleg între ştiinţă şi spiritualitate ? Ce-ar fi dacă ar
exista o comuniune între aceste două concepte, fiindcă sunt
incomplete unul fără celălalt şi am forma o înţelepciune mai
măreaţă, decât ar putea fi ştiinţa pe cont propriu, sau
spiritualitatea pe cont propriu ? Unde am ajunge ?”

„Ne-ar ajuta să depăşim diferenţele care ne-au separat în trecut şi

ne-au condus către mari războaie în secolul XX ?” Acum suntem
în secolul XXI şi mulţi oameni suferă şi mor. Şi puteţi vedea că am
luat-o de la capăt la începutul secolului. Asta a fost întrebarea
mea. Mi s-a spus că am de ales şi când am ales... Superiorii mei
s-au supărat. Caut un mod bun de a vă spune cele ce urmează.

Să vă spun ce s-a întâmplat. Angajatorul meu m-a chemat în

birou. La început, el stătea în spatele biroului şi eu stăteam în faţa
lui. Mi-a spus: „Înţeleg că părăseşti corporaţia noastră.” Apoi mi-a
spus: „Ce vrei să faci ? Cu cine vrei să lucrezi ?” I-am spus că voi
scrie o carte, nu voi lucra cu o companie concurentă. Iar el a zis:
„Bine, dar cum o să-ţi câştigi traiul ?” Nu mă gândisem prea bine
la asta. I-am spus că voi încerca să scriu cartea.

Apoi, s-a supărat şi m-a întrebat: „Cu ce drept întorci spatele

acestei companii, care te-a tratat atât de bine ?” Mi-a spus: „Eşti
printre cei mai buni.” Nu ştiam asta. Nimeni nu-mi spusese asta.
Nu că ar fi contat, dar i-am spus: „Serios ? Sunt surprins să aud
asta.” Şi mi-a spus: „Vreau ca tu...” Ascultaţi exprimarea.
Mi-a spus: „Ai de toate la compania asta. Ai o pensie bună, eşti
bine plătit, ai slujba asigurată, longevitate.” Ascultaţi exprimarea.

11
 C e l e șase
A de vă ruri

„Tot ce-ţi rămâne de făcut...” Credea că-mi spune un secret.

„Trebuie doar să mai rezişti încă 30 de ani. După aceea, eşti
asigurat.” Aţi cerut vreodată un semn de la Univers ? Un semn de
tipul da/nu. Dacă aţi făcut asta şi apoi v-aţi întrebat dacă semnul
primit de la Univers e semnul corect, de unde ştim că semnul e
un semn, nu ? Asta se întâmpla în acel moment. Când mi-a spus:
„Trebuie doar să mai rezişti 30 de ani,” i-am spus: „Asta voiam să
aud. Vă mulţumesc !”

„Voiam să aud asta, fiindcă n-aş lucra niciodată într-un loc unde
trebuie doar să rezist. Nu cred că viaţa se rezumă la asta.” Atunci
s-a enervat şi s-a ridicat de la birou şi s-a apropiat de mine fără
niciun pic de scrupule. Ştiţi ce înseamnă asta. Şi era foarte
supărat. Şi mi-a spus pe un ton condescendent: „Fiule, dacă-mi
întorci spatele şi ieşi pe uşa aceea, mă voi asigura că nu vei mai
putea lucra pentru compania aceasta, şi nici în domeniul acesta.”
M-a asigurat că nu voi mai avea o slujbă unde să fac lucrurile pe
care le făceam atunci. „Nu vei mai putea munci în domeniul ăsta
niciodată.” I-am spus: „Mulţumesc ! I-am cerut Universului un
semn şi am crezut că mi l-a dat mai devreme, dar acum ştiu că
ăsta e semnul meu. N-aş putea lucra niciodată cu conştiinţa
împăcată, n-aş putea face lucrurile pe care mi le cereţi ca să
rezist. Şi cu mentalitatea asta, cineva care m-ar da afară din
industrie.” Şi am plecat.

S-a întâmplat la ora 13:00, pe 17 martie 1990. Aceea a fost ziua

când am părăsit acel domeniu. Am plecat la magazin. Vreau să
gândiţi pozitiv, fiindcă aşa funcţionează Universul. Universul se
bucură în aceste circumstanţe. Tipul care mi-a vorbit aşa era
supărat în acea zi. Când merg în Denver, Colorado să ofer acest

12
 C e l e șase
A de vă ruri

program, e pe rândul din faţă. E admiratorul meu numărul unu şi

iată ce mi-a spus. Mi-a spus: „Greg, acum înţeleg. Pe atunci,
vremurile erau altfel, eram în război. Aveam nevoie de ceea ce ne
puteai oferi. Vremurile s-au schimbat şi purtăm un alt tip de
război. Şi chiar şi acum avem nevoie de ceea ce oferi tu. Îţi
mulţumesc că ai avut curajul să-mi spui ce mi-ai spus şi să-ţi
urmezi inima în acea zi.” Povestea are un final fericit şi suntem
prieteni. Aşa stau lucrurile uneori. Aceasta e povestea mea despre
ştiinţă şi univers. Mulţumesc !

13
„Noul” Normal

Cunoaşte-te pe tine însuţi

 C e l e șase
A de vă ruri

Cunoaşte-te pe tine însuţi. Deci în acest program e vorba de

ştiinţă sau de spiritualitate ? Din punctul meu de vedere, cel mai
bun mod de a vă lumina e să combin aceste două metode de
cunoaştere într-o singură înţelepciune. Am fost invitat să rezum
într-un singur program tot ce am oferit prin evenimente şi în
cărţile scrise în ultimii 30 de ani. E ca şi când Dumnezeu mi-a
spus: „Gregg, dacă ai avea o zi pe acest pământ să oferi un
program în care poţi să spui tot ce ai de spus, ca să le dai putere şi
să-i vindeci pe oamenii de pe Pământ, ce le-ai transmite ?” Acesta
a fost gândul meu când am simţit chemarea. Am compilat
informaţia acestui program din 30 de ani de cercetări şi o vom
analiza împreună.

Am aflat unele lucruri prin experienţă, iar altele prin cunoaştere.

Şi vă spun, din experienţă, că experienţa înseamnă cunoaştere.
Când cred că înţeleg ceva fiindcă aşa mi s-a spus şi noile
descoperiri îmi demonstrează că, de fapt, lucrurile stau altfel şi nu
funcţionează aşa cum am fost făcut să cred şi trebuie să-mi
schimb gândurile şi sentimentele şi să accept o nouă
înţelepciune, înseamnă, de fapt, o experienţă.

E o experienţă directă. Nu e experienţa unei rugăciuni sau a unei

afirmaţii, ci experienţa unei schimbări de paradigmă. Ceva se
schimbă în interiorul meu, iar orientarea mea, felul cum mă
raportez la mine şi la lume se schimbă. E o experienţă cât se
poate de reală. Când Hay House m-a întrebat: „Gregg, vei
împărtăşi experienţe ?” Eu le-am spus că întregul program e
bazat pe experienţe. Unele experienţe afectează inima, altele
afectează mintea, iar altele le afectează pe amândouă. Ştiinţă şi
spiritualitate.

15
 C e l e șase
A de vă ruri

De ce facem asta ? Iată rezumatul întregului program. Cred că cu

cât ne cunoaştem mai bine, cu atât suntem mai pregătiţi, într-un
mod sănătos, asta e important, să acceptăm tot ceea ce viaţa ne
aduce la uşa noastră. Nu ştiu ce se va întâmpla în lume, nu sunt
clarvăzător. În mare, îmi dau seama care sunt tendinţele şi vom
vorbi despre cele actuale.

Nu vă pot spune ce se va întâmpla în următoarele zile, săptămâni

sau luni, dar vă pot spune că, cu cât ne cunoaştem mai bine, cu
atât suntem mai pregătiţi să înfruntăm tot ce urmează. Nu
încercaţi să vă pregătiţi pentru fiecare posibil scenariu, fiindcă
veţi înnebuni. Cred că putem fi pregătiţi dacă deţinem controlul,
dacă ne mobilizăm, dacă ne ambiţionăm să fim perfect capabili
de a ne folosi toate darurile care ne-au fost oferite de la început.
Iar ştiinţa abia acum începe să înţeleagă o parte din aceste daruri.

Suntem creaţi pentru a fi extraordinari. Sunteţi deja fiinţe

extraordinare. Şi sunteţi pregătiţi pentru extraordinar. Secretul e
să recunoaşteţi acel potenţial şi să eliberaţi aceste abilităţi
extraordinare. Asta e ideea principală a programului nostru. Dacă
vă împărtăşesc o nouă înţelegere a modului în care funcţionează
realitatea fizică, atunci, cum ne raportăm la aceasta ?

Ce ştiau strămoşii noştri ? Ce au înţeles de puteau să acceseze

această realitate pentru a ne vindeca trupurile, spre exemplu ?
Pentru acea colaborare la nivelul familiei şi la nivelul comunităţii
care înclină balanţa în favoarea noastră ca să fim mai puţin
agresivi, să putem colabora mai bine ? Capacităţi extrasenzoriale,
previziuni. Stări profunde de intuiţie, acces direct la
subconştientul nostru. Cum facem toate astea ? Deşi toate par

16
 C e l e șase
A de vă ruri

diferite, se rezumă la două descoperiri extraordinare pe care

ştiinţa le-a făcut recent.

Iar aceste descoperiri confirmă ce ne-au spus strămoşii noştri

timp de 5.000 de ani. Îmbinând cele două idei vom avea mai mult
control pentru a accepta schimbarea într-un mod sănătos. Are
logică ceea ce spun ? Mulţumesc !

17
„Noul“ Normal

Un timp al extremelor
 C e l e șase
A de vă ruri

Un timp al extremelor. Pentru început, vreau să vă explic de ce

trăim în această perioadă şi vom începe cu un citat de la un om
pe care-l respect enorm. E un adevărat vizionar, biologul E.O.
Wilson. Iată ce ne spune E.O. Wilson despre această perioadă.
Spune: „Ne înecăm în informaţii şi flămânzim din lipsă de
înţelepciune.” E o afirmaţie extrem de puternică şi putea să se
rezume la asta. Putem discuta o zi întreagă despre asta, dar el a
continuat din următorul motiv.

Ne înecăm în informaţii şi flămânzim din lipsă de înţelepciune.

Suntem copleşiţi de informaţii pe care trebuie să le descifrăm.
Dar iată ce a spus: „Lumea s-a schimbat. Lumea, din acest
moment, e condusă de oameni.“ Iar el îi numeşte „sintetizatori“.
Toţi cei care ne privesc sunt sintetizatori. Ce înseamnă asta ? Un
sintetizator e cineva care poate să pună cap la cap informaţiile
corecte la momentul potrivit, să le analizeze obiectiv şi să ia
decizii importante cu înţelepciune. De aceea ne află aici. Aţi
observat că nu mai e suficient să fiţi experţi într-un anumit
domeniu ? Să vă spun când am observat asta.

Mama mea în vârstă mi-a spus cândva: „Gregg, nu pot ţine pasul
cu tine, călătoreşti întruna. De unde ştiu unde eşti în lume ?
Mamă, ţi-am spus săptămâna trecută.” Spune: „Da, dar eşti în altă
parte, fiindcă ai plecat iar săptămâna asta.” I-am spus să verifice
pe websiteul meu. Aţi încercat să-i explicaţi unei persoane în
vârstă care n-are legătură cu tehnologia, cum să intre pe un
website ? Nu mai e suficient doar să ştii să porneşti calculatorul.
Trebuie să ştii, după ce îl porneşti, ce sistem de operare foloseşti,
ce browser foloseşti, cum să accesezi un website, cum să foloseşti

19
 C e l e șase
A de vă ruri

meniurile verticale, dacă nu e evident. Dacă foloseşti un mouse şi

un mousepad. Nu e suficient să fii expert ci trebuie să ştii puţin
din toate şi să reuneşti informaţiile ca să faci ce ţi-ai propus.

Asta înseamnă să fii sintetizator şi vom discuta asta în programul

nostru. Aş fi putut veni aici să vorbesc despre tradiţii spirituale
nemaiauzite, sau aş fi putut să vă spun care-s noile descoperiri în
ştiinţă. Poate aţi auzit despre unele, dar despre altele nu, dar noi
nu învăţăm în felul acesta. În schimb, voi vom vorbi despre
ambele feţe ale monedei, experienţa şi cunoaşterea, pe măsură
ce parcurgem programul. Totul ţine de context. Contextul
contează, fiindcă nu trăim în vid.

Trăim într-o lume care se schimbă în feluri nemaivăzute şi ne

străduim să găsim un mod sănătos de a accepta această
schimbare. Trăim într-un timp pe care experţii îl numesc „timpul
extremelor”. Asta nu înseamnă că se întâmplă doar lucruri bune
sau doar lucruri rele. Înseamnă că trăim într-o lume în care apar
schimbări radicale şi fiindcă nu mai putem distinge între lumea
exterioară şi viaţa noastră de zi cu zi, înseamnă că şi aceasta se
schimbă. Lumea noastră se schimbă în moduri nemaivăzute de
noi, nemaivăzute de părinţii noştri, nemaivăzute de părinţii lor.

Nu avem o schiţă bună care să ne ajute să înţelegem cum să

trecem de aceste schimbări. E un teritoriu necunoscut, facem
totul pe cont propriu. Fie că vorbim despre schimbări climatice
sau colapsul economiei globale, sau diminuarea resurselor,
revolte sociale, orice ar fi. N-am mai văzut populaţia lumii mai
conectată de atât, încercând să treacă peste problemele actuale.

20
 C e l e șase
A de vă ruri

Aşadar, vieţile noastre se schimbă în moduri în care nu suntem

obişnuiţi şi se întâmplă mai repede decât acceptă mulţi dintre
noi. Vă spun doar atât. Am fost binecuvântat să cunosc oameni
uimitori.

Am cunoscut preşedinţi ai SUA, am cunoscut lideri spirituali, am

cunoscut lideri religioşi, am cunoscut arhitecţi ai societăţii,
ingineri, cercetători, şi bătrâni aborigeni de-a lungul vieţii mele.
Fiecare dintre aceste persoane, bărbaţi sau femei, mi-au spus că
se aşteaptă la o mare schimbare în timpul nostru. Şi toţi cei cu
care am vorbit în ultimii câţiva ani, sunt stupefiaţi de cât de
repede se schimbă acest Pământ. Chiar şi cei care se aşteptau la
schimbare, au rămas stupefiaţi. „Nu credeam că se va întâmpla
aşa, într-o singură generaţie.” Asta înseamnă că trebuie să
gândim şi să trăim diferit mai mult decât înainte. Aşadar, în
timpul extremelor, e o afirmaţie importantă. Şi vreau să ne
reamintim ceva. Am putea face un întreg program despre aceste
extreme. Voi spune doar că extremele sunt modul naturii de a
declanşa schimbarea, de a declanşa evoluţia.

Biologii spun că atunci când totul merge destul de bine, nu e

nevoie să ne schimbăm, aşa că sistemele, indivizii, organismele,
oamenii, comunităţile, nu se schimbă, dacă totul e în regulă. De
ce să schimbi ceva ce funcţionează ? Aţi mai auzit asta. Sigur aţi
auzit asta. Schimbarea ne împinge să devenim cea mai bună
versiune a noastră, aşadar, hai s-o acceptăm. Ce înseamnă aceste
schimbări ? Momentan, există trei extreme principale care
converg în acelaşi punct în timp. Şi vreau să vă spun că mass-
media nu vrea să accepte acest lucru. Mass-media priveşte de la
o extremă la alta.

21
 C e l e șase
A de vă ruri

Spre exemplu, privesc datoriile. „Dacă putem şterge datoriile

lumii, totul va fi bine.” Se uită la schimbările climatice şi spun:
„Dacă putem reduce nivelul de CO2, la cel de acum 20-50 de ani,
totul va fi bine.” Şi tot aşa. Există o reticenţă de a vedea că aceste
schimbări converg spre aceeaşi perioadă de timp şi conspiră să
ne împingă către noi moduri de gândire şi de trai.

Care sunt aceste trei extreme ? Clima e una, economia e cealaltă

şi conflictele sunt pe locul trei. V-am spus că pot petrece un
program întreg vorbind despre ele, dar sunt foarte multe de spus
şi în timpul rămas, vreau să vorbesc despre una din ele, ca să
înţelegeţi. Am ales schimbările climatice, fiindcă sunt geolog şi
sunt pasionat de acestea. Iată de ce sunt un autor independent,
nu sunt sponsorizat de nicio corporaţie, nu sunt afiliat vreunei
religii sau vreunei campanii politice. Nu am nimic de pierdut dacă
vă spun ce ne dezvăluie pământul. Vom vorbi despre faptele pe
care pământul ni le dezvăluie şi pe măsură ce ies la lumină, sunt
dispus să le accept.

Vă cer voie ca să spun o poveste care nu e populară în mass-

media. - Se poate ? - Da ! Vreau să vorbim despre climă şi despre
ceea ce ştim despre clima din trecut. De unde ştim dacă clima
prezintă anomalii în prezent, dacă nu o comparăm cu altceva ? Şi
cât de departe în trecut ne întoarcem pentru comparaţie ? Cinci
ani ? Sau 500 de ani ? Şi vreau să vă spun că Mama Natură nu
funcţionează la nivelul timpului măsurat de oameni. Pentru
Mama Natură, 10-15 ani nu sunt nici cât un strop.

Erele geologice acoperă sute de mii de milioane de ani şi putem

afla asta prin intermediul gheţarilor.

22
 C e l e șase
A de vă ruri

În fiecare an se depune un nou strat de gheaţă pe calotele de la

Polul Nord şi Sud, în Antarctica şi în Groenlanda În acel strat se
află particule din atmosferă. Granule de polen, particule de praf
dacă există vulcani activi în lume. Există bule în straturile de
gheaţă care captează dioxidul de carbon şi nivelurile de oxigen
din timpul anului, la un moment dat. Apoi, când totul îngheaţă,
gând acel strat îngheaţă, e captat şi păstrat şi alte straturi se
formează deasupra. În 1999, oamenii de ştiinţă au forat în cel mai
gros strat de gheaţă din Antarctica şi au fost uimiţi să descopere
420.000 de straturi de gheaţă.

Iată o întrebare capcană. Câţi ani ai istoriei umane sunt

înregistraţi în acea gheaţă, cu care să comparăm clima de azi ?
Sunt 420.000 de ani. Sunteţi un public grozav. Aşa arată aceste
mostre de gheaţă şi se află într-o bibliotecă şi în această
bibliotecă putem descoperi tot felul de lucruri. Putem afla ce
temperaturi s-au înregistrat în trecut, care a fost nivelul
oceanelor, cât de puternică era energia solară care ajungea pe
Pământ, cât de puternic era câmpul magnetic... Putem afla tot
felul de informaţii din aceste mostre. Şi acestea se află într-o
bibliotecă nemaivăzută înainte. Aceasta e biblioteca mostrelor de
gheaţă şi când am scris cartea „Adevărul profund”, am avut
ocazia să consult datele din această bibliotecă mulţumită
Institutului Politehnic Francez. Aşadar, vă voi arăta două grafice
care spun întreaga poveste a ceea ce se întâmplă acum cu
schimbările climatice. Primul e din „Energy and Environment” din
anul 2008, dintr-un jurnal ştiinţific. Iar ceea ce vedeţi aici cu
verde... Acesta e anul 2000, iar acesta e anul zero, când s-a născut
Iisus. Aceştia sunt ultimii 2.000 de ani.

23
 C e l e șase
A de vă ruri

Începem de la zero şi mergem spre anul 2.000. Linia verde

reprezintă temperatura medie a Pământului în timpul acestei
perioade şi valorile de deasupra şi dedesubt reprezintă
anormalităţile. Aşadar, unde ne aflăm azi ? Azi ne aflăm aici. Ne
aflăm puţin peste medie. Încălzirea globală există şi mă aşteptam
să văd încălzire globală aici. Dar între anii 1200 şi 1300 am avut o
anomalie de două ori mai mare. Anomalia peste medie e de două
ori mai mare decât cea de astăzi şi dacă ne întoarcem la anii 820-
1040, era de trei ori mai mare decât anomalia din prezent. Şi ştim
asta, fiindcă perioada se numeşte PMI. Acesta e acronimul pentru
ceea ce numim „Perioada medievală de încălzire”, iar cercetătorii
ştiu asta. Ştiu ce înseamnă acest acronim. Aşadar, e mai cald în
prezent ? Da. E mai cald decât a fost vreodată ? Răspunsul e „nu”
şi întrebarea e care e cauza probabilă a încălzirii ?

E un lac care se află sub gheaţă, unde aceste eşantioane sunt

foarte adânci. E un grafic complex, dar vreau să vă explic puţin la
ce vă uitaţi aici. Acestea sunt date de acum 400.000 de ani. Sunt
raportate în mii, la baza graficului. Acesta este prezentul, deci ne
mişcăm tot înainte. Cu roşu e marcată temperatura, iar cu
albastru e marcat nivelul de dioxid de carbon. Vreau să priviţi cu
atenţie la cele două de aici. Vreau să-mi răspundeţi la întrebare.
Pornim din direcţia asta înainte. Citiţi graficul de la stânga la
dreapta. Spuneţi-mi ce observaţi. Linia roşie e cea care atinge
valori mari prima sau linia albastră ? - Linia roşie. - Da, cea roşie,
spun cercetătorii. Acest grafic e dintr-un jurnal de renume,
„Nature”, volumul 329, octombrie 1987, paginile 414-418. Vă spun
asta, fiindcă sunt lucrări de specialitate. Nu sunt teorii, nu sunt
ipoteze, nu sunt păreri, e un adevăr general acceptat că Pământul
ne spune povestea lui.

24
 C e l e șase
A de vă ruri

Ne spune că temperaturile cresc înaintea nivelului de dioxid de

carbon. Temperaturile se ridică mai întâi, iar asta înseamnă că
dioxidul de carbon nu poate fi cauza creşterilor de temperatură.
De ce e atât de important ? Şi nu vreau să demonstrez că cineva
greşeşte şi cineva are dreptate Întrebarea mea e cum putem să
fim rezistenţi în faţa schimbărilor climatice dacă nu suntem
sinceri cu noi înşine privind originile schimbării ?

Cum putem continua să ne creştem mâncarea la fel şi să păstrăm

distribuţia populaţiei şi să aflăm planurile pentru dezvoltarea
energiei şi industriei ? Cum putem fi rezistenţi dacă nu suntem
sinceri cu noi înşişi în legătură cu ce ne arată Pământul. Aceste
grafice sugerează că, mai întâi cresc temperaturile, apoi, creşte
nivelul dioxidului de carbon. Temperatura creşte înainte de
creşterea nivelului de CO2 şi nu e în imaginaţia noastră, ci într-un
articol din revista Nature Când traversăm de la o perioadă
interglaciară, adică între două glaciaţiuni, la condiţiile de
glaciaţiune... N-am ajuns acolo încă. Probabil, ne îndreptăm în
direcţia asta.

Iată încă un lucru interesant. Să ne întoarcem şi să privim relaţia

dintre dioxid de carbon şi temperatură. Vedeţi ce se întâmplă
aici ? Albastrul e nivelul de dioxid de carbon şi când creşte, ce
face temperatura ? Temperatura e cea roşie. Iar creşte albastrul. -
Ce face roşul ? - Scade. Când albastrul creşte, ce se întâmplă cu
roşul ? Există tot mai multe probe ştiinţifice şi un consens la nivel
global că nivelul ridicat de CO2 creează o răcire, nu o încălzire. Şi
nimeni nu vorbeşte despre asta şi nu suntem pregătiţi pentru
asta în viaţa de zi cu zi.

25
 C e l e șase
A de vă ruri

Vă spun eu cine e pregătit. Pentagonul ştie asta. Pentagonul are

studii despre schimbările subite ale climei. O percep ca pe o
problemă de siguranţă naţională. Ei ştiu asta, dar accepţia publică
se schimbă în prezent. Deci nu e vorba despre corect, greşit, bine
sau rău sau de ce cineva a spus ceea ce a spus.

Trebuie să fim sinceri şi să ne bazăm pe fapte ca să putem rezista

unei schimbări care ne va însoţi toată viaţă atât pe noi, cât şi pe
copiii noştri. Nu ne mai întoarcem la clima cu care am crescut.
Probabil nici copiii noştri nu se vor întoarce. Iar dacă acesta e un
indicator... Dioxidul de carbon creşte, temperatura scade. În
prezent, nivelul de dioxid de carbon e cel mai ridicat de multă
vreme şi asta sugerează o răcire mai mare decât înainte. Nu spun
că vine epoca de gheaţă. Dar chiar şi un aer puţin mai rece
afectează modul cum cultivăm hrana, unde o cultivăm, ce
industrii prosperă şi unde locuiesc oamenii.

Trebuie doar să fim sinceri, asta e tot ce ne arată datele. V-am

spus că locuim într-un timp al extremelor iar acesta a fost doar un
exemplu. Totul se întâmplă ciclic. Şi vă întrebaţi, care e cauza
probabilă ? Dacă nu e dioxidul de carbon, care e cauza ? Vreau să
vă arăt ceva. Îl cunoaştem în comunităţile ştiinţifice de foarte
multă vreme, dar în mass-media nu e popular. Nu-l veţi găsi în
manualele elevilor. Acesta e astronomul austro-ungar, Milutin
Milancovici. S-a stins din viaţă în 1950, un om sclipitor. Ne-a vorbit
despre poziţia Pământului în spaţiu şi cicluri şi vreau să discutăm
asta rapid. Nu vreau să folosesc un limbaj pretenţios, ci să vă
explic concis. El a descoperit că Pământul are trei cicluri
principale care afectează clima şi ceea ce se întâmplă aici în
lumea noastră.

26
 C e l e șase
A de vă ruri

Unul dintre ele se numeşte precesia axei terestre. Dacă amintiţi

fenomenul din 2012, cu toţii aţi auzit că e un fenomen care apare
odată la 26.000. Celălalt fenomen e fluctuaţia excentricităţii.
Uneori, pământul e mai departe de soare şi alteori, e mai aproape,
aici, vedeţi ? Aceasta e orbita excentrică şi variază pe o perioadă
între 100-400.000 de ani. În al treilea rând, avem înclinaţia axei
terestre. E un ciclu lung de 41.000 de ani. Vreau să observaţi
precesia, excentricitatea şi înclinaţia. Şi iată... Precesia, înclinaţia şi
excentricitatea... În loc să privim Pământul în spaţiu, analizăm
valuri. Vedeţi valurile create aici ? După următorul grafic, veţi
înţelege totul.

Acestea sunt stadiile încălzirii şi răcirii globale şi puteţi vedea o

relaţie între încălzire, vârfuri şi aceste cicluri. Să vă explic ce vedeţi.
Aici puteţi vedea că atunci când excentricitatea se aliniază cu
acest ciclu sau acest ciclu se aliniază cu celălalt, apare încălzirea.
Dacă cele trei cicluri se aliniază, apar schimbări climatice, prin
care trecem chiar acum. Poate vă gândiţi că e o simplă
coincidenţă, poate e doar pentru un singur ciclu. Să mai luăm un
exemplu pe ambele părţi ale vârfului. Pe ambele părţi. Vedeţi că
excentricitatea se aliniază cu înclinaţia. Aşadar, în ambele
instanţe apare încălzirea globală.

Problema e că nu se întâmplă suficient de des încât să ne

amintim. Unde ne aflăm acum ? Ne aflăm aici. Asta e
excentricitatea care se aliniază cu această înclinaţie şi cu precesia,
ceea ce s-a întâmplat în 2012. Şi apare încălzirea globală. Dacă
priviţi cu atenţie graficul, e mai puţin decât în ultimul ciclu, e mai
puţin decât în alte cicluri. Aşadar, mă aştept la o încălzire şi mă
aştept la schimbare. Şi vă spun toate astea, fiindcă această climă
e noua normalitate Nu ne mai întoarcem la clima pe care o
cunoşteam în trecut.
27
„Noul” Normal

Lumea s-a schimbat

 C e l e șase
A de vă ruri

Lumea s-a schimbat. Aşadar, v-am explicat de ce am făcut

afirmaţia că trăim într-un timp al extremelor, cu noi valori
climatice normale. Aceleaşi cicluri angrenează conflictele.
Ciclurile de conflict capătă proporţii şi putem observa asta în
întreaga lume. Iar ciclurile economice se întind pe o durată atât
de mare de timp, încât nu încap într-un singur ciclu de pe Wall
Street. Nu încap într-un ciclu de 30 de zile sau un plan de afaceri
pe patru ani. Aşadar, trăim într-un timp al extremelor. Ne aflăm la
convergenţa acestor trei mari cicluri care ne afectează viaţa de zi
cu zi. Felul cum trăim, unde trăim, felul cum ne gândim la viitor,
felul cum ne pregătim economic pentru viitor, cum economisim
pentru pensie, cum planificăm educaţia copiilor sau cum avem
grijă de părinţii vârstnici.

Toate aceste lucruri sunt afectate. Dintr-o dată, schimbările din

lume capătă o natură personală. Devin foarte personale.
Sănătatea mamei mele se deteriorează rapid. Şi când vorbeam
despre schimbările din lume, îmi spunea următoarele. Mă privea
şi îmi spunea: „Iar pleci să fac un program ?” Eu spuneam: „Da, de
ce ?” Iar ea răspundea: „Ai grijă.” O întrebam de ce şi îmi spunea:
„Lumea merge spre iad cu rapidul.” Aţi mai auzit asta vreodată ?
Să ajungi în iad cu rapidul ? Ce voia să spună ? Sincer, habar n-
am ce înseamnă. Ştiu care a fost intenţia. Ştiu că-şi face griji
pentru mine, dar această afirmaţie pare lipsită de noimă.

Dar e uşor să spunem că lumea se destramă dacă nu ne detaşăm

ca să privim în ansamblu. Şi când facem asta, ne dăm seama că
trăim la convergenţa ciclurilor. Trebuie să gândim şi să trăim
diferit faţă de cum trăiam înainte. Dacă înţelegem realitatea,
atunci, alegerile noastre sunt evidente. Când înţelegem realitatea,

29
 C e l e șase
A de vă ruri

alegerile noastre devin evidente. Cred că cel mai bun lucru pe

care-l putem face pentru noi şi pentru copiii noştri şi generaţiile
viitoare e să fim sinceri şi să fim obiectivi cu noi înşine, fiindcă
aveam ocazia să ne transformăm pentru a accepta această
schimbare într-un mod sănătos, decât să ne împotrivim
schimbării.

Dacă aţi observat, totul se bazează pe conflict. Războiul privind

schimbările climatice... Aţi observat că le-am transformat într-un
război. Sau războiul împotriva datoriilor. E un mod total diferit de
gândire şi vă explic de unde vine. Dar înainte de asta, în acest
timp al extremelor, vreau să vă spun că există multe veşti bune şi
cred că asta e şi mai important. Se întâmplă multe lucruri bune.
Avem deja toate soluţiile pentru toate problemele care au apărut
în acest timp al extremelor. Îmi place să spun asta în faţa
publicului şi să vă privesc ochii surprinşi: „Cum de nu ştiam asta ?”

Am fost în Europa recent şi am simţit că aceştia vor să reunească

toate minţile luminate din lume ca să poată găsi răspunsul
pentru toate problemele cu care ne confruntăm. Le-am spus că
am făcut asta deja în secolul XX. Deja avem toate soluţiile
tehnologice. Să vă dau câteva exemple. De exemplu, deja avem
hrana necesară pentru fiecare copil, bărbat şi femeie de pe faţa
pământului. Nu ducem lipsă de hrană în prezent şi Naţiunile
Unite au declarat că, dacă nu se schimbă ceva subit, cum ar fi
schimbările climatice, vom avea suficientă mâncare pentru încă
50 de ani, cel puţin. Aşadar, nu din lipsă de hrană membrii familiei
noastre globale se culcă înfometaţi în fiecare seară. Asta nu se
întâmplă din lipsă de hrană, ci fiindcă nu e încă o prioritate să
ducem mâncare oamenilor care au nevoie de ea. De aceea unii
dintre noi flămânzesc.

30
 C e l e șase
A de vă ruri

Deja avem hrana necesară. Deja avem tehnologia necesară

pentru energie curată, sigură, eficientă şi sustenabilă pentru
fiecare casă şi familie care şi-o doreşte. Nu toate familiile îşi
doresc curent electric. Uneori, ajung în zone unde nu există
curent electric în casele oamenilor. E alegerea lor. Vorbesc despre
triburile indigene. Dar toţi cei care vor curent electric... Ştim cum
să facem asta. Putem face totul fără emisii de gaze cu efect de
seră şi fără combustibili fosili. Avem tehnologia necesară să facem
asta de peste 60 de ani. Deci nu trebuie să căutăm o soluţie, deja
avem soluţia.

Avem tot ce ne trebuie să creăm economii puternice şi să

combatem separarea creată în comunităţile noastre, în familii, în
societăţi, chiar şi între naţiuni. De la economii deficitare bazate pe
presupuneri false precum concurenţa şi conflictul. Vom discuta
despre asta şi veţi vedea că aceste presupuneri nu ne mai ajută şi
de ce sunt nesustenabile. Ceea ce ne oferă noile descoperiri le pot
înlocui cu moduri sustenabile. Deja avem cunoştinţele necesare
pentru a vindeca boli. Veţi descoperi în acest program că fiecare
organ din corpul uman are abilitatea de a se vindeca şi repara
singur sau de a se repara şi apoi de a se vindeca. Chiar şi măduva
spinării sau ţesutul pancreatic sau ţesutul cerebral, ţesutul inimii.
Fiecare organ are abilitatea de a se vindeca singur. Totuşi,
organul trebuie să se afle într-un mediu care-i ajută vindecarea.
Iar acel mediu e influenţat de modul în care gândim şi simţim şi
cum emoţiile noastre pătrund în celulele corpului.

31
 C e l e șase
A de vă ruri

Iar această informaţi nu e cunoscută în medicină şi nu e predată

în şcoli, dar strămoşii noştri ştiau asta şi noi am demonstrat că e
adevărat. Ştim deja cum să construim comunităţi sănătoase şi
sustenabile. Spre exemplu, ştim, nu ne dăm cu presupusul,
fiindcă aceste comunităţi există. În Arizona de Nord, 5.000 de
oameni locuiesc în această comunitate, îşi cultivă singuri
mâncarea, îşi produc singuri energia şi niciunul dintre ei nu e
şomer. Toţi cei care vor să muncească primesc o slujbă şi ajută la
cultivarea mâncării şi la crearea electricităţii.

Aceasta e doar una dintre comunităţi. Există altele în afara

Americii, le-am vizitat în Europa şi în America de Sud. Ideea e că
deja ştim cum să facem aceste lucruri. Aşadar, am o întrebare. V-
am spus că deja avem tehnologia necesară şi ştim să facem
aceste lucruri. Ce întrebare vă trece imediat prin minte ? Să-mi
spună cineva. Care e întrebarea ? Exact ! Unde sunt ? Unde sunt
soluţiile astea ? Şi eu am pus aceeaşi întrebare şi mă aşteptam la
asta, fiindcă ne asemănăm între noi. Unde sunt ? De ce nu sunt
pretutindeni ? De ce nu există o accepţiune la nivelul întregii
lumi ? Şi asta ne aduce la cea mai mare criză dintre toate. Da,
locuim într-un timp al extremelor, la convergenţa celor trei cicluri,
dar poate există ceva dincolo de noi. Şi cred că oamenilor le e
greu să accepte magnitudinea schimbării exact din cauza asta. E
o criză în gândire. Noi toţi suntem învăţaţi o poveste: o poveste
ştiinţifică, spirituală şi culturală despre cine credem că suntem,
despre relaţia cu corpurile noastre, cu lumea, cu trecutul, cum să
facem anumite lucruri să funcţioneze, e povestea noastră.

32
 C e l e șase
A de vă ruri

Această poveste se bazează pe presupuneri care acum sunt

răsturnate de ştiinţa secolului XXI. Putem spune că sunt
presupuneri false. Ne-am construit lumea, comunităţile,
societatea, sistemul economic, sistemul corporatist, funcţionarea
sistemelor medicale, sisteme uriaşe de care depindem în vieţile
noastre sunt construite pe presupuneri false care acum sunt
răsturnate. Şi ne e foarte greu să renunţăm la vechile idei şi să
acceptăm idei noi.

Aşadar, cum putem prospera în această nouă lume ? Cred că ne

îndreptăm spre asta. Sunt foarte optimist în privinţa noastră. N-
am fost niciodată mai optimist cu privire la America, dintre toate
ţările, fiindcă vorbesc în multe ţări. Niciodată n-am fost mai
optimist cu privire la lumea noastră. Iată de ce. Acum ştim ce nu
funcţionează. Ştim ce nu funcţionează, fiindcă lumea noastră e
construită pe presupuneri false şi pe moduri nesustenabile de a
gândi şi a trăi. V-am dat câteva exemple. Ştim ce nu funcţionează.

Şi pe măsură ce aceste sisteme se destramă, suntem suficient de

înţelepţi să le înlocuim cu ceva eficient ? Asta e întrebarea la care
trebuie să găsim răspuns. Cum putem prospera în această lume
dacă aşteptăm întoarcerea vechii lumi ? Vă invit să vă gândiţi la
asta. Cum putem accepta noi idei şi noi moduri de a trăi, dacă
emoţiile noastre, psihicul nostru, e plin de idei despre lumea
veche, ce ar trebui să se întâmple, cum ar trebui să funcţioneze
lucrurile ? Dacă ne agăţăm de ideea unei lumi de mult apuse şi
aşteptăm să revenim la acele timpuri, cum mai putem să
acceptăm toate lucrurile minunate care ne stau la dispoziţie azi ?
E o idee uriaşă.

33
 C e l e șase
A de vă ruri

Vreau să vă spun o poveste. Uneori, povestea e cel mai bun mod

de a explica o idee. Soţia mea şi cu mine... Pe soţia mea o cheamă
Martha. Pot să-i spun Martha şi să nu o identific conform relaţiei
dintre noi. Martha şi cu mine locuim într-o comunitate agrară în
nordul New Mexico de când am ieşit din lumea corporaţiilor. E o
zonă minunată a lumii.

Ne aflăm într-o zonă înaltă. Locuim la 2.500 de metri deasupra

nivelului mării. E un deşert înalt. E o zonă aridă cu umiditate 9-
12%. Un cer minunat de un albastru închis, fiindcă suntem
aproape de munţi sau atmosfera e mai rarefiată şi nu ne desparte
nimic de cer. Unii dintre voi aţi fost acolo. Recent, am călătorit
prin munţi, în comunităţile miniere din nordul New Mexico şi
sudul statului Colorado ca să vedem frunzele copacilor. Era o zi
superbă de toamnă şi ne-am oprit la o benzinărie ca să alimentez
maşina. Am intrat în benzinărie ca să plătesc. Martha a rămas în
maşină. Am întrebat-o pe casieriţă: „Cum merge în această
comunitate ?” Era o comunitate minieră mică, două treimi din
populaţia adultă care lucra în acea comunitate, era angajată în
mine. Aşadar, erau dependenţi de acele mine. L-am întrebat cum
merg lucrurile, cum merge economia, Nici măcar nu şi-a ridicat
privirea. Mi-a spus: „Chiar vreţi să ştiţi ?” I-am spus: „Da, altfel n-aş
mai fi întrebat.” M-a privit în ochi şi mi-a spus: „Când minele sunt
deschise, viaţa e grozavă. Avem bani, avem slujbe, oamenii se
simt în siguranţă. Se simt atât de siguri pe ei, încât sunt dispuşi să
rişte.”

Iau un împrumut şi construiesc o casă sau îşi extind casa. Iau un

împrumut, îşi trimit copii la şcoală, fac mai mulţi copii, extind
familia.

34
 C e l e șase
A de vă ruri

Trebuie să construiască mai multe camere casei lor şi fac asta.

„Dar când minele sunt închise, viaţa noastră e un iad. Totul se
opreşte. Oamenii se tem, fiindcă nu ştiu când vor redeschide
minele.” Totul se opreşte, nu construiesc nimic, nu-şi mai extind
familiile, nu-şi mai trimit copiii la facultate, nu se pot pregăti
pentru pensie.

Am întrebat-o: „Şi cu ce se ocupă atunci ?” Mi-a spus: „Orice pot

face în aşteptarea redeschiderii minelor.” Iată problema: aşteaptă
ca lucrurile să revină la normal. Aşteaptă ca lucrurile să fie ca
înainte. I-am spus: „Probabil e foarte greu.” Am întrebat: „De cât
timp sunt închise minele ?” Mi-a spus: „De data asta, au trecut
nouă ani.” Aţi auzit bine, nouă ani. Timp de nouă ani, oamenii
ăştia aşteaptă ca lucrurile să revină la normal. Şi în timp ce
aşteaptă, viaţa trece pe lângă ei. Şi nu prosperă în lumea asta
nouă, nu acceptă toate lucrurile bune. Se agaţă de trecut, se
chinuie... De aici vine tot chinul. Şi n-am spus că e vina lor, ci i-am
dat drept exemplu. M-am întors la maşină şi i-am spus Marthei:
„Tocmai am văzut în orăşelul ăsta... Ceva la scară mică. Ceva ce
vedem într-un microcosmos. Cred că am văzut în acest orăşel un
microcosmos a ceea ce fac mulţi oameni din lumea întreagă în
fiecare zi.” Poate aţi observat şi voi asta şi dacă urmăriţi acest
program, poate cunoaşteţi astfel de oameni sau şi voi sunteţi aşa.
Vorbesc cu mulţi oameni din lume care-şi spun poveştile, iar eu le
povestesc mai departe.

Există impresia că lucrurile se târăsc. Viaţa are suişuri şi

coborâşuri, dar totul mergea foarte bine şi s-a întâmplat ceva.
Pentru mulţi dintre noi, acel ceva a fost 9/11. Pentru alţi oameni a
fost criza economică din 2008. Dar de când s-a întâmplat acel
ceva, a apărut anomalia.

35
 C e l e șase
A de vă ruri

Iar acei oameni aşteaptă ca lucrurile să revină la normal după

această anomalie. Aşteaptă ca lucrurile să revină la normal. Cum
putem accepta noile posibilităţi care ne permit să prosperăm
dacă aşteptăm ca lumea veche să revină ?

Are logică ce vă spun ? Acest aspect e foarte important, fiindcă

joacă un rol esenţial în ceea ce vom face azi aici. Lumea noastră s-
a schimbat şi nimeni nu ne-a spus asta. Lumea s-a schimbat şi
nimeni nu ne-a spus asta. Mi-aş dori să văd un reportaj special pe
CNN sau BBC World. Lumea pe care cunoşteam cu toţii a
dispărut, luaţi-vă rămas bun, nu se va mai întoarce, uraţi-i bun
venit lumii noi. Asta ne-ar ajuta să acceptăm mai repede
schimbarea. Însă n-am văzut asta. Lumea s-a schimbat. Nu mai
locuim în ţări izolate. Nu mai locuim în clima de acum 10-20 de
ani. În nordul New Mexico, nu mai plouă, când ploua înainte.
Fermierii care au locuit acolo în ultimii 300-400 de ani... Santa Fe
a fost întemeiat acum 400 de ani şi multe familii au rămas în
zonă încă de la primul val. Şi au acea istorie bogată. Pentru prima
dată, îşi vând fermele, fiindcă ploile nu mai vin ca înainte şi
recoltele nu mai rodesc, animalele nu mai au furaje. Atât de mult
s-au schimbat lucrurile în această parte a lumii. Nu mai locuim în
economia trecutului. Vă pun o întrebare. Aţi văzut că economia a
avut probleme înainte şi ştiţi că economia noastră are probleme
acum, nu ? Toţi ştiţi asta, da ?

Nu e un mare secret. N-am vrut să fiu eu cel care vă spune acest

secret. Aşadar, aţi văzut că economia s-a confruntat cu probleme
şi ştim ce se întâmplă când o naţiune are probleme economice şi
ajunge în faliment, altă naţiune se oferă să-i ajute.

36
 C e l e șase
A de vă ruri

Dar ce se întâmplă când datoria combinată a întregii planete e

atât de mare, încât e mai mare decât bogăţia pe care o creăm ?
Când datoria depăşeşte PIB-ul întregii planete, cine ajută
planeta ? Nu ştiu răspunsul, dar vom afla, fiindcă e punctul în care
ne aflăm.

Am ajuns în acest punct. Nu mai trăim în economia trecutului. Nu

mai trăim în modelul bunăstării din trecut. Vieţile noastre s-au
schimbat. Felul cum ne gândim la bani se schimbă. Azi, banii nu
mai înseamnă ce însemnau acum 15-20 de ani. Şi dacă ne
gândim la bani în acelaşi fel, aici apar problemele. Rolul banilor în
vieţile noastre se schimbă. Slujbele noastre, carierele noastre se
schimbă. Poate că aţi observat loialitatea care exista în anumite
companii. Când am început prima dată să lucrez la Philips
Petroleum, în anii '70, exista o mare mândrie şi loialitate în alte
companii petroliere. Ne întâlneam cu ei la conferinţe şi toţi erau
atât de mândri că lucrau la compania la care lucrau, încât nici nu-
şi imaginau că vor lucra la altă companie. Când lucram la Cisco
Systems, în anii '90, totul s-a schimbat. Birourile noastre erau în
Silicon Valley, California. Mă uitam pe geam la prânz şi vedeam
angajaţi cu mapele la subraţ, cu CV-uri care se plimbau între
clădiri apoi se întorceau, mâncau rapid un castron de supă fiindcă
voiau să lucreze unde li se oferea mai mult.

Ideea de loialitate s-a schimbat. Felul cum ne gândim la industrie,

la slujbe, la carieră s-a schimbat. Felul cum ne raportăm la religie
şi spiritualitate s-a schimbat. Felul cum ne raportăm la sănătate şi
la vindecare, la siguranţa noastră, totul s-a schimbat. Lumea s-a
schimbat şi nimeni nu ne-a spus asta.

37
„Noul“ Normal

Rămas bun de la trecut

 C e l e șase
A de vă ruri

Rămas bun de la trecut. Foarte multă lume aşteaptă conştient sau

inconştient ca lucrurile să revină la normal. Iar acest aspect joacă
un rol important în modul cum ne trăim viaţa. Noua noastră stare
de normalitate necesită un nou mod de gândire. Vreau să vă pun
o întrebare. Vă agăţaţi de trecut ? Şi nu e vorba doar de
comunitate, nu e vorba doar de industrie. Vorbesc despre
oameni, despre relaţii, despre ce se întâmplă în vieţile noastre. Vă
agăţaţi de trecut ?

Aţi jelit ceea ce aţi pierdut ? Iată de ce întreb asta. Fiindcă există o
anume reticenţă în presă, în televiziune, în documentare, în clase,
în manuale. Există o reticenţă de a accepta faptul că trăim la
convergenţa acestor cicluri. Există o reticenţă de a accepta faptul
că lumea aşa cum o cunoşteam s-a schimbat şi trăim într-o nouă
normalitate. Şi din cauza acestei reticenţe, nu ni s-a dat ocazia să
jelim dispariţia acelei lumi vechi cu tot cu oamenii şi locurile ei.
Toate astea ne erau cunoscute în trecut şi nu mai exisă în acel
mod. Nu ni s-a dat această ocazie. Ce vreau să spun mai exact ?
Ce vreau să spun când vorbesc despre durere şi despre jale ? Fac
o distincţie între cele două. Când pierdem ceva, durerea
reprezintă experienţa interioară, gândurile şi sentimentele trezite
de acea pierdere.

Deci durerea e interioară. Jalea e modul prin care ne exprimăm

durerea. Să vă dau un exemplu personal. Nu m-am gândit la asta,
nu ştiam că voi povesti asta, dar mi-a trecut prin minte, aşa că o
voi face. V-am spus că mama e foarte bolnavă. Îmi pierd mama şi
nu eram pregătit pentru asta. Mereu am crezut că vom petrece
mult timp împreună ca să facem o sumedenie de lucruri
mărunte. Când veneam acasă de la aeroport, ne întâlneam. Ne
opream la barul din sat şi mâncam terci de ovăz împreună.

39
 C e l e șase
A de vă ruri

E doar un lucru mărunt. Aşadar, o pierd pe mama şi sunt

conştient de asta. Dar niciodată nu m-am gândit că o voi pierde
de două ori. În primul rând, o pierd, fiindcă memoria ei dispare. Şi
toate reperele ei din trecut dispar. O pierd în acest sens. Şi când
va părăsi lumea asta în corpul fizic, o voi pierde din nou. La nivel
intelectual, ştiu asta.

Fie că sunt pe drum, în turneu, la aeroport, pe scenă, ştiu asta.

Toată situaţia aceasta îmi provoacă durere. Recent, mi-am dat
seama că trebuie să găsesc o cale de a-mi exprima durerea. Şi nu
trebuie să fie vreo ceremonie publică sau o cădere nervoasă la
duş cu lacrimi de crocodil în ochi. Deşi, pentru mine, cam aşa s-a
întâmplat. Dar am descoperit că trupul meu, la nivel fiziologic, a
început să răspundă durerii mele care nu fusese exteriorizată prin
jale. Sunt un om sănătos şi am muncit mult ca să fiu în cea mai
bună formă în faţa publicului. Când sunt de acord să urc pe scenă
undeva în lume, promisiunea mea către voi e că voi fi atent şi
prezent. Apoi, putem vorbi despre tot ce se va întâmpla în acea zi.

Şi am tot felul de rutine şi ritualuri care mă ajută să fiu prezent.

Am început să-mi pierd concentrarea. Era ciudat, fiindcă atunci
când eram pe scenă, totul era bine. Dar când mergeam acasă,
fiindcă aveam zece zile libere, corpul meu spunea: „Super ! Nu
trebuie să urc pe scenă. Nu sunt camere în jur. Ce spui de o
cădere nervoasă ?” Totul s-a întâmplat subit pentru mine. Era o
reacţie fiziologică. Aveam palpitaţii, anxietate şi mi-am spus... „N-
am trecut prin asta niciodată.” Şi am observat tendinţa, fiindcă
asta mi-e meseria. Uneori, reacţionez mai greu. Am observat că
înainte să-mi vizitez mama simţeam toate aceste lucruri şi m-am
gândit că au legătură.

40
 C e l e șase
A de vă ruri

Am fost la un control medical şi doctorul s-a grăbit să-mi dea o

reţetă. I-am mulţumit pentru părere. Nu mai luasem până atunci
şi m-am gândit că efectele secundare vor fi mai nocive decât
medicamentul. Aşadar, am căutat metode alternative. Iar oamenii
s-au oferit să mă ajute să înţeleg că trebuia să accept, nu e
suficient să ştiu, ci să accept că-mi pierd mama de două ori.

Şi în ziua în care m-am lăsat cuprins de acceptarea acestui fapt,

toate simptomele au dispărut. Dar nu-i dădusem corpului meu
ocazia... Să treacă prin această experienţă. Aşadar, acesta e
exemplul meu. Nu e vorba doar de lucrurile majore din jur. E vorba
de lucrurile personale care ni se întâmplă. Poate fi şi despre ceva
major. Martha şi cu mine discutam recent despre schimbările din
lumea noastră. Port cizme de când m-am născut în Missouri de
Nord şi nu le arunc niciodată. Ieri purtam o pereche de cizme pe
care le am de peste 30 de ani. Îmi iubesc cizmele. Şi mă simt bine
ştiind că oriunde m-aş duce, dacă mi se strică cizmele, intru într-o
cizmărie de cartier şi le pun flecuri noi în timp ce aştept sau le
schimbă talpa, sau dacă mă jenează, pot să-mi rezolve problema.
Cizmăriile aproape au dispărut. Dacă aţi observat... Şi le simt lipsa !

Niciodată n-am realizat asta. Vorbeam cu Martha şi i-am spus: „Mi-

e dor de lucrurile astea. Ţie de ce ţi-e dor ?” Uneori, când o întreb
ceva pe Martha, urmează o pauză lungă. Se numeşte „răspuns
întârziat”. Chiar aşa se numeşte. Şi mi-a luat ceva timp să-mi dau
seama că Martha răspunde cu întârziere. Dacă o întreb ceva, ştiu
că pot să-mi fac ceaiul şi când mă întorc răbdător, răspunsul mă
aşteaptă acolo. Am întrebat-o pe Martha: „Ce-ţi lipseşte în lumea
noastră ?” A făcut o pauză lungă. Apoi, a pus punctul pe i ca
întotdeauna, cu un răspuns impecabil. Mi-a spus: „Ştii ce-mi
lipseşte ? Îmi lipsesc lucrurile despre care vorbeşti. „

41
 C e l e șase
A de vă ruri

„Dar cel mai mult îmi lipseşte să mă trezesc de dimineaţă ştiind

că atunci când mă voi culca seara, voi fi rezolvat tot ceea ce voiam
să rezolv până la sfârşitul zilei.” Mi-a spus că nu mai simte asta.
Ştiu că oricât de multe aş face înainte de culcare, dacă citesc e-
mailurile, cineva îmi va cere ceva. Ceva rămâne neterminat când
eu mă voi culca. Cunoaşteţi sentimentul ? E absolut îngrozitor să
citiţi e-mailurile cu cinci secunde înainte de culcare şi să vedeţi
tot ce vi se cere în ele. Aşadar, ei îi e dor de modul în care-şi trăia
viaţa. Aşadar, vorbim despre multe momente triste în viaţa
personală, în familie, în societate. Jelim exprimarea. Cum facem
asta ? Uneori, e suficient să realizăm despre ce este vorba.

Profit de această ocazie, fiindcă am deschis subiectul. Discutăm

despre asta acum. Câţi dintre voi aţi jelit lucrurile pe care le-aţi
pierdut în viaţa voastră, în ultimi cinci, zece, 15 ani ? La nivel
personal, colectiv. Câţi n-au făcut asta ? Câţi dintre voi credeţi că
e momentul să faceţi asta ? De aceea ne aflăm aici şi vorbim
despre asta.

42
„Noul“ Normal

Acceptarea schimbării
 C e l e șase
A de vă ruri

Acceptarea schimbării. Cu cât ne cunoaştem mai bine, cu atât

suntem mai pregătiţi să acceptăm schimbarea într-un mod
sănătos. Când acceptăm schimbarea într-un mod sănătos, se
numeşte tenacitate, e abilitatea noastră de a accepta schimbarea
într-un mod sănătos. Vreau să vă explic mai bine. Vreau să vedeţi
exact despre ce vorbim aici. Ce înseamnă tenacitatea ? Acesta e
un studiu realizat de „Institute of HeartMath“, o organizaţie de
cercetare cu sediul în Carolina de Nord care cercetează puterea
inimii umane în noi moduri.

De-a lungul acestui material, vom vorbi despre HeartMath şi

despre munca pe care o fac. Acest studiu a fost realizat pe o
durată de 60 de zile şi au descoperit că atunci când înfruntăm o
nouă provocare, poate fi o nouă slujbă, pierderea slujbei, o nouă
relaţie, destrămarea unei relaţii, decesul unei persoane dragi, un
contract de la Hay House pentru o nouă carte, realizarea că ai
uitat de cartea ce va fi publicată peste 60 de zile. Nici nu ştiu a cui
a fost ideea ! Orice lucru nou din viaţă. Iată cum răspundem.

Când acceptăm schimbarea, suntem deschişi, suntem plini de

energie. Iată primele zece zile. Aceasta e curba tenacităţii. În
primele zece zile, suntem dispuşi, vrem să facem un efort. Voi
continua povestea cu mama mea ca să vă explic experienţa. Când
mama a fost diagnosticată într-un fel în care spuneau că nu ştiu
ce i se întâmplă, dar că o voi pierde, mi-au spus: „Nu ştim ce i se
întâmplă, dar vă putem arăta analizele. Ţesutul cerebral dispare.
Nu se micşorează, se dizolvă, se evaporă, dispare. Pe măsură ce
boala progresează, îi va răpi anumite funcţii.“ Sunt om de ştiinţă,
aşa că am intrat pe Internet ca să fac nişte cercetări. În primele
zece zile, am căutat pe Internet în sus şi în jos. Voiam să văd ce
ştiu oamenii despre boala asta şi ce ne spun studiile.

44
 C e l e șase
A de vă ruri

Aşadar, mă dau pe mine drept exemplu. În primele zece zile, am

investit energie. N-au fost exact zece zile, dar se potriveşte acestei
traiectorii. Asta e ceea ce spun cercetătorii că facem. Funcţionăm
pe baza tenacităţii disponibile în acel moment. Dacă vă gândiţi la
tenacitate ca la nişte baterii emoţionale pe care le aveţi în corp şi
la abilitatea voastră de a păstra acele baterii încărcate la un nivel
optim şi la faptul că, dacă aruncaţi vechile baterii şi cumpăraţi
altele noi cu o capacitate mai mare pe măsură ce învăţăm noi
metode de a face faţă schimbării, tenacitatea noastră creşte,
despre asta vorbim.

Majoritatea subiecţilor, undeva între zece şi 30-40 de zile, au atins

maximul de tenacitate, apoi, au început coboare. Asta se numeşte
epuizare emoţională. Toţi am simţit-o. Din fericire, eu n-am trecut
prin această stare, fiindcă am avut acces la instrumente pe care le
voi împărtăşi cu voi. Aceste instrumente mi-au permis... Deci aici
avem curba tenacităţii în cazul unei probleme în viaţă. Scopul
acestui program e să luăm această curbă care se aplică tuturor,
fiindcă toţi avem un anumit grad de tenacitate. Aveţi această
tenacitate, nu e ca şi când n-o aveţi.

Scopul nostru e să pornim de la această stare şi să creăm mai

multă tenacitate, să încărcăm bateriile la un nivel mai ridicat.
Pentru a face asta, vom ridica nivelul de bază al tenacităţii ca să
putem accepta schimbarea într-un mod sănătos, oricare ar fi ea.
Fie că e vorba de o schimbare în lume sau una la nivel personal,
orice ar fi, acesta e scopul nostru. Şi putem face asta prin tehnici
directe care au fost testate într-un laborator pentru ne ajuta
trupurile să accepte schimbarea la nivel fizic. Tenacitatea se
dezvoltă la nivel personal, dar şi la nivel social şi comunitar.

45
 C e l e șase
A de vă ruri

Mă voi concentra pe schimbările personale. Aceasta e informaţia

finală din acest segment al programului. Asta e ceea ce am vrut
să vă spun în primul segment. Ce am făcut împreună ? În primul
rând, am identificat faptul că trăim într-o perioadă a extremelor şi
v-am explicat de ce totul se întâmplă în cicluri convergente care
cauzează aceste lucruri.

În al doilea rând, extremele au creat o nouă normalitate. Ideea

principală e că lumea pe care o avem azi e lumea pe care o vom
avea pentru tot restul vieţii, e lumea pe care copiii noştri o vor
avea pentru tot restul vieţii. În loc să aşteptăm ca vechea lume să
se întoarcă şi să ne opunem acestei noi lumi, ar fi mult mai
benefic să acceptăm că asta e noua normalitate, iar noi suntem
generaţia care o trăieşte.

Deja avem soluţiile necesare, dar noua gândire e calea de a

accepta aceste soluţii într-un mod sănătos.

46