Secolul XX se caracterizează prin

scăderea nivelului de trai,

instabilitatea din primii ani ai
perioadei interbelice, reacţiile faţă
de modul cum s-au pus bazele
păcii au condus la apariţia unor
mişcări extremiste si la
instaurarea, în multe state
euopene a unor regimuri
dictatoriale. In context îşi fac
apariţia ideologiile extremiste:
fascistă, nazistă şi comunistă.
Criza socială este una din
principalele cauze a ascensiunii
puterii a regimurilor totalitare
interbelice, care a fost declanșată
după încheierea primului război
mondial când Italia nu a putut sa
obțină teritoriile solicitate.
Pierderile teritoriale, sunt o alta
cauza importanta. In urma
fascismului, care a apărut in
Germania pe fondul înfrângerii
suferite in primul război mondial,
germanii au fost făcuți
responsabili de Declanșarea și
ororile primului război mondial.
 Fasciștii organizează “marşul
asupra Romei”, determinându-l pe
regele Victor Emanuel al III-lea,
care se temea de tulburări
sociale, să demita guvernul si sa
accepte numirea lui Mussolini ca
prim-ministru la 29 octombrie
1922. O lună mai târziu
Parlamentul îi acordă puteri
depline, iar în urma alegerilor din
6 aprilie 1924 Camera Deputatilor
devine majoritar fascistă,
asigurându-i lui Mussolini toate
pârghiile puterii.
O practica importantă a unei
democrații este garantarea și
respectarea drepturilor
fundamentale ale omului și
inscrierea lor in Constituție:
libertăți individuale (libertatea
constiitutiei, a cuvântului, a
credinței), drepturi social-
economice, drepturi
politice( dreptul la vot), dreptul la
educației, la ocrotirea sănătății,
egalitatea cu drepturi. In
România, Constituția din 1991
este conforma cu reglementarile
europene și are un caracter
democratic.
Regimurile totalitare duc la
împărțirea lumii, prin modul și
principiile prin care se încălcau
abuziv drepturile omului.
Consecințe au fost izolarea
statelor totalitare de cele
democratice și la crearea unei
industrii economice proprii și
formarea de noi alianțe.
În secolul al XX-lea țara
noastră cunoaște atât un regim
democratic, până în 1938, cât și
unul de monarhie autoritară, apoi
de tip totalitar ca urmare a
instaurării comunismului în
perioada postbelică. Acest fapt a
marcat evoluția societății
românești.